DECIZIE Nr.
1075 din 8 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 11, art. 84 alin. (1) si art. 92 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în
Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 701 din 19 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 11, art. 84 alin. (1)şi art. 92 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie
ridicată de Vitalie Guţu în Dosarul nr. 699/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 699/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi (2), art. 84 alin.
(1) şi art. 92 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Vitalie Guţu într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii
formulate împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României emise de
Oficiul Român pentru Imigrări.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că „dreptul la un proces echitabil nu
presupune doar formularea unor cereri pentru protejarea unor drepturi
subiective, ci include toate aspectele, garanţiile şi obligaţiile pozitive ale
autorităţilor statului pe care jurisprudenţa aplicabilă pe teritoriul României
Ie-a definit sau stabilit pentru aplicarea acestui text legal".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul opinează în
sensul respingerii, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate,
considerând că aceasta nu este motivată în sensul cerinţelor din art. 10 alin.
(2) din Legea nr. 47/1992. Arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea
Constituţională a precizat că se impune să se demonstreze contrarietatea între
prevederea legală criticată şi dispoziţii sau principii
constituţionale, iar nu prezentarea textuală a prevederilor constituţionale şi
aprecieri cu caracter general.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei sunt constituţionale,
întrucât nu conţin norme contrare accesului la justiţie sau dreptului la un
proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie prevederile art. 11, art. 84 alin. (1) şi art. 92 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie
2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 11: „Dispoziţii generale privind şederea
străinilor
(1) Străinii aflaţi temporar în mod legal în
România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care
încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de
şedere.
(2) In cazul în care prin convenţiile internaţionale
sau actele normative prin care se desfiinţează unilateral regimul de vize nu
este prevăzută perioada pentru care vizele sunt desfiinţate, străinilor care nu
au obligaţia obţinerii vizei pentru a intra în România li se permite accesul pe
teritoriul statului român şi pot să rămână până la 90 de zile, în decurs de 6
luni, începând cu ziua primei intrări în ţară.";
- Art. 84 alin. (1): „Contestarea deciziei de
returnare
(1) Decizia de returnare poate fi contestată în
termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul
în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de
apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis
decizia de returnare. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de
la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă.";
- Art. 92: „Interzicerea îndepărtării
(1) Indepărtarea este interzisă în următoarele
cazuri:
a) străinul este minor, iar părinţii acestuia au
drept de şedere în România;
b) străinul este părinte al unui minor care are
cetăţenia română, dacă minorul se află în întreţinerea acestuia sau dacă există
obligaţia plăţii pensiei alimentare, obligaţie pe care străinul şi-o
îndeplineşte cu regularitate;
c) străinul este căsătorit cu un cetăţean român, iar
căsătoria nu este de convenienţă;
d) străinul a depăşit vârsta de 80 de ani;
e) există temeri justificate că viaţa îi este pusă
în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante în
statul în care urmează să fie trimis străinul;
f) îndepărtarea este interzisă de documentele
internaţionale la care România este parte.
(2) Persoanelor prevăzute la alin. (1) li se poate
acorda sau, după caz, prelungi dreptul de şedere în România de către Oficiul
Român pentru Imigrări, pentru unul dintre scopurile şi în condiţiile prevăzute
la capitolul IV, fără a mai fi necesară obţinerea în prealabil a unei vize de
lungă şedere.
(3) Punerea în executare a măsurilor de îndepărtare
se suspendă în cazul străinilor care se află în una dintre situaţiile prevăzute
la art. 15 alin. (1), până la data la care încetează motivele de nepermitere a
ieşirii din România.
(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (1), (2)
şi (3) străinii care constituie un pericol pentru ordinea publică, securitatea
naţională ori care suferă de o boală care ameninţă sănătatea publică şi refuză
să se supună măsurilor stabilite de către autorităţile medicale."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la
art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, la art. 20 alin. (2) care consacră prioritatea
reglementărilor internaţionale în ipoteza existenţei unor neconcordanţe între
pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
România este parte, şi legile interne şi la art. 21 alin. (3) care instituie
dreptul părţilor la un proces echitabil. Se invocă, de asemenea, şi prevederile
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 cuprinde,
astfel cum precizează chiar denumirea sa marginală, dispoziţii generale privind
şederea străinilor pe teritoriul României. Prin Decizia nr. 848 din 9 octombrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14
noiembrie 2007, instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat cu
privire ia constituţionalitatea dispoziţiilor alin. (1) al articolului
menţionat, care limitează în timp dreptul acelor străini care se află în
România, temporar şi în mod legal, de a rămâne pe teritoriul statului român „numai
până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după
caz, prin permisul de şedere". Cu acel prilej, Curtea a statuat că o
asemenea condiţie este pe deplin justificată de raţiuni de control al
fenomenului migraţionist, prin impunerea respectării anumitor obligaţii de
către străinii care au dobândit dreptul de şedere temporară pe teritoriul
României. Curtea a mai arătat că aceste dispoziţii legale trebuie privite prin
prisma prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora, „în
România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este
obligatorie", text constituţional care se aplică nu numai cetăţenilor
României, ci şi străinilor şi apatrizilor. Din această perspectivă, Curtea a
constatat că textul de lege criticat trebuie interpretat prin coroborare cu
prevederile art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002, potrivit cărora „Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt
obligaţi (...) să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care
li s-a aprobat şederea, precum şi să depună toate diligentele necesare pentru a
ieşi din România până la expirarea acestei perioade". Acelaşi
raţionament este valabil şi în ceea ce priveşte prevederile art. 11 alin. (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 referitor la acei străini
care nu au obligaţia de a obţine viză pentru a intra în România şi care pot rămâne
pe teritoriul statului român până la 90 de zile, în decurs de 6 luni, începând
cu ziua primei intrări în ţară. Aşadar, prevederile art. 11 nu cuprind elemente
de neconstituţionalitate, excepţia având acest obiect urmând să fie respinsă ca
neîntemeiată.
In continuare, Curtea observă că prevederile art. 84
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 oferă străinului
interesat posibilitatea de a contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia
deciziei de returnare emise de autoritatea competentă, cererea sa urmând să fie
examinată de o instanţă judecătorească independentă şi imparţială, în cadrul
unui proces care întruneşte toate exigenţele şi garanţiile care caracterizează
procesul echitabil într-o societate democratică. Totodată, Curtea constată că
textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi,
întrucât nu introduce discriminări de nicio natură între cei care au vocaţia de
a intra sub incidenţa normei.
In fine, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 92 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea observă că nu conţin
elemente de neconstituţionalitate, ci enumera, la alin. (1), acele categorii de
străini care, fie din motive pur obiective, fie din considerente umanitare, nu
sunt susceptibili de a fi supuşi măsurii îndepărtării de pe teritoriul
României. Acelaşi text de lege prevede, în următoarele două alineate, reguli în
favoarea acestor categorii de străini, justificate de situaţia specială în care
aceştia se află, astfel că nu se poate susţine încălcarea prevederilor art. 16
alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 11, art. 84 alin. (1) şi art. 92 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie
ridicată de Vitalie Guţu în Dosarul nr. 699/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu