DECIZIE Nr.
1074 din 20 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 si ale art. 109 alin. 2 teza intai din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 853 din 12 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Marius Coşereanu în Dosarul nr. 3.339/3/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde
autorul excepţiei, personal şi asistat de avocat Mircea Constantinescu, cu
împuternicire avocaţială
depusă la dosar, lipsind partea Direcţia Poliţiei Comunitare Sector 6
Bucureşti, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul autorului excepţiei, care, prin apărător, solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, arată, în esenţă, că
dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 sunt neconstituţionale, întrucât prin instituirea procedurii
prealabile se deschide calea unei duble interpretări: prima, potrivit căreia
instituţia angajatoare, împotriva căreia urmează a se îndrepta acţiunea de
contencios administrativ, este protejată prin aceea că are posibilitatea ca, pe
calea recursului graţios, să îşi îndrepte propria greşeală prin retractarea sau
modificarea actului administrativ; a doua, potrivit căreia procedura prealabilă
este, în realitate, inutilă, deoarece, ca regulă, angajatorul nu soluţionează
în mod favorabil pentru angajat plângerea prealabilă, conflictul dintre aceştia
ajungând, de cele mai multe ori, dar cu o întârziere nejustificată, în faţa
instanţei de judecată competente.
Reprezentantul Ministerului
Public arată că, deşi poate fi reală susţinerea potrivit căreia retractarea
actului administrativ atacat are loc în puţine cazuri, procedura prealabilă nu
este nicidecum inutilă, iar obligaţia parcurgerii acestei faze procedurale
înaintea exercitării dreptului la acţiune în faţa instanţei de contencios
administrativ nu este de natură să încalce exigenţele principiului accesului
liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie. Pentru aceste
argumente, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.339/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte
de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale
art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de
Marius Coşereanu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate încalcă
„flagrant" dreptul de acces liber la justiţie, deoarece persoanele
interesate se pot adresa instanţei numai după îndeplinirea unei proceduri
prealabile. In plus, consideră că prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr.
554/2004 sunt susceptibile de interpretări, în sensul că, pe de o parte,
autoritatea publică poate emite un act administrativ neîntemeiat, sub rezerva
îndreptării ulterioare în cadrul procedurii prealabile, iar, pe de altă parte,
persoana care se consideră vătămată este obligată să se adreseze mai întâi
organului emitent, deşi este ştiut faptul că „în foarte puţine cazuri aceasta
îşi găseşte dreptatea la cel care a emis actul".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate, prin aceea că dispun
parcurgerea procedurii prealabile anterior sesizării instanţei, nu îngrădesc
accesul liber la justiţie, acest drept putând fi exercitat în condiţiile legii,
după îndeplinirea respectivei proceduri. Textele de lege atacate au ca scop
atenţionarea autorităţii asupra nelegalităţii actelor sale şi preîntâmpinarea
unor litigii prin revocarea actelor administrative chiar de către autoritatea
emitentă.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, cu privire la
constituţionalitatea dispoziţiilor art. 109 din Codul de procedură civilă, este
indicată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr.
409/2004. In ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, faţă de art. 21 alin. (1) şi (2) din
Constituţie, se arată că acestea nu încalcă principiul liberului acces la
justiţie, instituirea unor proceduri speciale, cum este procedura plângerii
prealabile, având rolul de a instaura un climat de ordine, indispensabil, în
vederea exercitării dreptului constituţional pretins a fi încălcat.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Acestea nu contravin
principiului liberului acces la justiţie şi nici dreptului la un proces
echitabil, statuate de art. 21 din Constituţie, deoarece instituirea unei proceduri
prealabile obligatorii nu este incompatibilă cu exercitarea dreptului la
acţiune sau cu valorificarea de către persoanele interesate a drepturilor şi
garanţiilor procesuale instituite
prin lege. In plus, textele de lege criticate conţin norme de procedură, asupra
cărora legiuitorul are, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţă
exclusivă de reglementare. De altfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie este în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, de exemplu,
deciziile nr. 409/2004 sau nr. 184/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 510
din 30 iulie 2007. De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie şi prevederile art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Cât
priveşte aceste din urmă dispoziţii, se constată, din motivarea excepţiei, că
autorul vizează doar prevederile cuprinse în teza întâi a alin. 2 al art. 109.
Dispoziţiile criticate prevăd următoarele:
- Art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004: „(1) Inainte de a se
adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se
consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un
act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente
sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de
zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a
acestuia.";
- Art. 109 alin. 2 teza întâi
din Codul de procedură civilă: „In cazurile anume prevăzute de lege,
sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei
proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie,
referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că susţinerile de neconstituţionalitate vizează, în
esenţă, instituirea procedurii prealabile sesizării instanţei de contencios
administrativ, considerate ca fiind contrare exigenţelor principiului accesului
liber la justiţie.
Or, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1
din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în
apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţională a statuat de
principiu că „este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui
asemenea proceduri destinate, în general, să asigure soluţionarea mai rapidă a
unor categorii de litigii, descongestionarea instanţelor judecătoreşti de
cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale, evitarea cheltuielilor de
judecată", iar „legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii
deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a
drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând
posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite
de lege". Curtea a mai arătat, spre exemplu, în Decizia nr. 670 din 15
decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 27 ianuarie 2006, că
„instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter
jurisdicţional nu este contrară principiului liberului acces la justiţie cât
timp decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe
judecătoreşti".
Având în vedere cele mai sus
menţionate, Curtea constată că susţinerile de neconstituţionalitate referitoare
la încălcarea principiului liberului acces la justiţie nu sunt întemeiate.
De altfel, Curtea Constituţională a mai examinat
constituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă prin raportare la
aceleaşi texte constituţionale şi motivări asemănătoare cu cele formulate în
prezenta cauză, pronunţându-se în sensul respingerii excepţiei, de exemplu,
prin deciziile nr. 184 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 237
din 5 aprilie 2007, sau nr. 96 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 9 martie
2007.
Aşa fiind, Curtea constată că, pentru identitate de
raţiune, cele statuate în jurisprudenţa sa în materie îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 teza întâi din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Cosereanu în Dosarul nr.
3.339/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi