DECIZIE Nr.
1073 din 20 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedura
penala, precum si a dispozitiilor art. I pct. 158 si pct. 185 din Legea nr.
356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum
si pentru modificarea altor legi
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 853 din 12 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură
penală, precum şi a dispoziţiilor art. I pct. 158 şi pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi, excepţie ridicată de Doru Colac în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. vechi
4.060/2006) al Curţii de Apel Iaşi -Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, apărătorul ales, cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa celeilalte
părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Doamna avocat Mariana Ştefan pune concluzii de admitere
a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care expune pe larg aspectele
inserate în notele scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 29 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. vechi 4.060/2006), Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, precum şi a
dispoziţiilor art. I pct. 158 şi pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi,excepţie ridicată de Doru Colac în dosarul de
mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 124 referitoare la Infăptuirea
justiţiei, art. 23 alin. (1), (11) şi (12)
referitoare la libertatea individuală, prezumţia de nevinovăţie şi legalitatea
pedepselor, art. 129 referitoare la Folosirea căilor de atac, art. 20 referitoare la Tratatele
internaţionale privind drepturile omului şi art.
24 referitoare la Dreptul la apărare, precum şi art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare
la Dreptul la un proces echitabil şi art. 2 şi 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie
referitoare la Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală şi
la Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.
Astfel, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art.
52 alin. 2 din Codul de procedură penală referitoare la examinarea declaraţiei
de abţinere sau a cererii de recuzare contravin principiului egalităţii în
drepturi, dreptului la un proces echitabil şi afectează imparţialitatea şi
unicitatea justiţiei, deoarece pune justiţiabilul pe o poziţie de inferioritate
faţă de procuror. De asemenea, prin instituirea liberului arbitru ce permite
instanţei de judecată să
asculte partea interesată numai dacă găseşte necesar se creează o situaţie de
inegalitate a armelor juridice între părţile litigante.
Cât priveşte dispoziţiile din Legea nr. 356/2006,
autorul excepţiei arată că prin abrogarea textului care permitea controlul în
recurs al unui hotărâri judecătoreşti sub aspectul legalităţii, se elimină un
grad de jurisdicţie şi se încalcă liberul acces la justiţie.
Referitor la prevederile care abrogă posibilitatea
restituirii pentru completarea urmăririi, autorul excepţiei nu a arătat în
concret în ce constă contrarietatea reglementării cu dispoziţiile
constituţionale invocate.
Curtea de Apel Iaşi -
Secţia penală opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
referitoare la procedura abţinerii sau recuzării în materie penală nu instituie
privilegii sau discriminări pentru părţile cărora li se aplică aceste
prevederi. De asemenea, încheierea prin care se soluţionează cererea de
abţinere sau de recuzare poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin
care s-a soluţionat fondul cauzei.
Cât priveşte criticile referitoare la art. I pct. 158 şi 185 din Legea nr. 356/2006,
Guvernul arată că nu pot fi primite, deoarece textele nu aduc atingere
liberului acces la justiţie. Eliminarea unui grad de jurisdicţie nu poate fi
apreciată ca limitând dreptul de acces liber la justiţie, deoarece anterior
cauza a fost examinată sub toate aspectele, atât în fapt, cât şi în drept, în
faţa instanţei de fond şi a celei care a soluţionat apelul, iar liberul acces
la justiţie nu presupune obligativitatea unui număr de trei grade de
jurisdicţie.
De asemenea, raţiunea abrogării prevederilor
referitoare la restituirea dosarului la procuror pentru completarea urmăririi
penale izvorăşte din necesitatea eficientizarii actului de justiţie, tocmai în
vederea asigurării dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor
într-un termen rezonabil. In plus, dispoziţiile legale criticate se aplică
nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, şi, pe cale de
consecinţă, justiţia rămâne una imparţială şi egală pentru toţi.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Astfel, textele legale criticate se aplică în mod egal
tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei şi nu se poate susţine că aduc
atingere principiului egalităţii în drepturi. Cât priveşte critica art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006, Avocatul
Poporului arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în
mod constant că, exceptând dublul grad de jurisdicţie în
materie penală, nici Constituţia şi nici vreun
instrument juridic internaţional nu prevăd câte grade de jurisdicţie trebuie
asigurate pentru soluţionarea diferitelor litigii, căile de atac ce pot fi
exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti ori condiţiile procedurale de exercitare a acestora. De asemenea, potrivit prevederilor
art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură
penală, în cauzele în care nu se face apel, motivele de casare nu se limitează
la cele arătate în art. 3859 din acelaşi cod, iar instanţa de judecată este obligată să
examineze cauza dedusă judecăţii sub toate aspectele. Ca atare, legislaţia
procedural penală asigură garanţiile necesare existenţei dublului grad de
jurisdicţie în materie penală.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art.'2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală Procedura de soluţionare în cursul judecăţii, precum
şi dispoziţiile art. I pct.
158 şi 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conţinut:
- Art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală: „Examinarea
declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndată,
ascultându-se procurorul când este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte
necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se
cere.";
- Art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006: „Articolul 333 se abrogă.";
- Art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006: „La
articolul 3859, punctul 171 al alineatului 1 se abrogă."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală şi art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 au mai
fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare
la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul
pronunţării Deciziei nr. 565 din 11 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 683
din 9 august 2006, şi Deciziei nr. 680 din 11 septembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 16 octombrie 2007, Curtea Constituţională a statuat că
prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006
prin care s-a abrogat punctul 171 al alineatului 1 al articolului
3859, prin care s-a eliminat posibilitatea
criticării pe calea recursului a unei hotărâri judecătoreşti pe motiv că este
contrară legii sau că s-a făcut o greşită aplicare a legii, Curtea constată că
aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Referitor la încălcarea principiului egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, Curtea Constituţională a
statuat deseori că nu este contrară principiului egalităţii instituirea unor
reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, atât timp cât ele
asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor, condiţie
îndeplinită de textul de lege criticat în prezenta cauză.
De asemenea, prevederile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, respectiv
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, întrucât dreptul la un proces echitabil nu presupune
obligativitatea parcurgerii unui număr de trei grade de jurisdicţie în materie
penală. Aşa fiind, textul criticat nu contravine dreptului la două grade de
jurisdicţie consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Mai mult decât atât, recursul, ca şi cale de atac,
implică eo ipso posibilitatea
de a repara ilegalităţile strecurate în apel, neavând drept consecinţă rezolvarea unei cauze penale. Prin urmare,
spre deosebire de calea de atac a apelului care urmăreşte îndreptarea oricărei
greşeli de fapt sau de drept, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă
numai în cazuri strict determinate, definite lato
sensu ca violări ale legii ducând la o judecată
care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii,
lată de ce, prin menţinerea punctului 171 al alineatului 1 din articolul 3859 din Codul de procedură penală, s-ar fi menţinut o reglementare
redundantă, imprecisă şi generală care ar fi generat serioase confuzii.
Or, aşa cum a mai statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu
prin Decizia nr. 460 din 28
octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004,
instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor
judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac, este de competenţa
exclusivă a legiuitorului şi nu intră nicidecum în competenţa justiţiabililor
ori a instanţelor de judecată de a stabili pe cale jurisprudenţială cazuri de
aşa zise hotărâri contrare legii. Acesta este sensul art. 129 din Constituţie,
text care face referire la „condiţiile legi?', atunci când reglementează
exercitarea căilor de atac, ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din
Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la
procedura de judecată, stabileşte că acestea „sunt prevăzute numai de
lege".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, precum şi a
dispoziţiilor art. I pct. 158
şi pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de
Doru Colac în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. vechi 4.060/2006) al Curţii de
Apel laşi - Secţia penală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru