DECIZIE Nr.
1070 din 14 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedura
penala si ale art. 10 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 769 din 17 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură
penală şi ale art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Tiziano
Bressan şi Doru Lucan în Dosarul nr. 1.257/271/2008 al Judecătoriei Oradea -
Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 1.257/271/2008, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217
alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie. Excepţia
de neconstituţionalitate a fost ridicată de Tiziano Bressan şi Doru Lucan
într-o cauză penală având ca obiect săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de
Legea nr. 78/2000.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât limitează dreptul unei persoane la administrarea
unei probe la care nu a avut acces în cursul procesului.
Judecătoria Oradea - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale
art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 244 din 11
aprilie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 503/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
Dispoziţiile criticate au în prezent următorul cuprins:
-Art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală: „In
cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate
dispune prin ordonanţă ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de
către organele poliţiei judiciare.";
- Art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002: „Dispoziţiile procurorilor din Direcţia Naţională
Anticorupţie sunt obligatorii pentru ofiţerii de poliţie judiciară prevăzuţi la
alin. (1). Actele întocmite de ofiţerii de poliţie judiciară din dispoziţia
scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 131 privind rolul Ministerului Public şi
ale art. 132 privind statutul procurorilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că - asupra unei excepţii de neconstituţionalitate similare cu cea din
cauza de faţă - s-a pronunţat prin Decizia nr. 499/2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, în
temeiul dispoziţiilor de lege criticate, ofiţerii de poliţie judiciară,
respectiv ofiţerii de poliţie judiciară ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie,
efectuează acte de cercetare penală, în baza unei ordonanţe, respectiv a unei
dispoziţii scrise a procurorului şi în numele acestuia.
Susţinerile autorilor excepţiei, în sensul că aceste
dispoziţii de lege ar contraveni rolului constituţional al Ministerului Public
şi statutului constituţional al procurorului, sunt neîntemeiate, deoarece,
potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală şi celor ale art. 13 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, urmărirea penală se efectuează
de către procuror, neaflându-ne deci în prezenţa unei încălcări a principiului
potrivit căruia Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii
şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
Totodată, faptul că, în anumite cazuri, ofiţerii de poliţie judiciară
efectuează anumite acte de cercetare penală nu echivalează cu o încălcare a
garanţiilor statutului procurorului,
consacrat prin art. 132 din Legea fundamentală, întrucât, pe de-o parte,
această poliţie judiciară a fost creată în scopul efectuării cu celeritate şi
în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor,
iar, pe de altă parte, actele de cercetare ale acestor ofiţeri se efectuează în
numele procurorului şi numai după emiterea unei ordonanţe sau a unei dispoziţii
scrise a acestuia.
De asemenea, Curtea a constatat că ofiţerii şi agenţii
de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control ale procurorului,
ceea ce dă expresie prevederilor art. 131 alin. (3) din Constituţie, potrivit
cărora parchetele conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a
poliţiei judiciare, în condiţiile legii.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât
considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10
alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Tiziano Bressan şi Doru Lucan în
Dosarul nr. 1.257/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean