DECIZIE   Nr. 107 din 3 februarie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 si art. 34 alin. (1 1) si (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 125 din 2 martie 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                     -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Antonia Constantin                - procuror

Mihai Paul Cotta                    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 34 alin. (11) şi (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată de Mariana Fulop în Dosarul nr. 6.822/278/2007'al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Se arată că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din' 3 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.822/278/2007, Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 34 alin. (11) şi (2) din Legea nr. 76/2002, excepţie ridicata de Mariana Fulop în cauza ce are ca obiect judecarea cererii formulate de autorul excepţiei privind rectificarea datelor menţionate în carnetul de muncă.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 4 şi art. 34 alin. (11) şi (2) din Legea nr. 76/2002 contravin prevederilor art. 16 alin. (1)', art. 20, art. 41 alin. (2) şi art. 47 din Constituţie. Se arată că prevederile legale, fiind restrictive, discriminează persoanele al căror contract individual de muncă este denunţat în condiţiile art. 55 lit. c) si art. 65 alin. (1) din Codul muncii,'precum si ale art. 25 lit. e) din Legea nr. 85/2006.

Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece se aplică uniform pentru toţi cei care se află în situaţia stabilită de ipoteza normelor menţionate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 şi art. 34 alin. (11) şi (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 107/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 19 aprilie 2004, care au următorul conţinut:

- Art. 4: „(1) In aplicarea prevederilor prezentei legi sunt excluse orice fel de discriminări pe criterii politice, de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex şi vârstă.

(2) Măsurile şi drepturile speciale acordate prin prezenta lege unor categorii de persoane defavorizate nu constituie discriminare în sensul prevederilor alin. (1).";

- Art. 34 alin. (11) şi (2): „(11) La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzută la alin. (1) lit. a), nu se iau în calcul:

a) perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30 de zile;

b) perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. g);

c)  perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. h);

d) perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. j).

(2) Constituie stagiu de cotizare şi perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se află în procedură de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operaţională, dizolvare, lichidare, administrare specială sau nu şi-a achitat contribuţiile datorită unor situaţii de forţă majoră."

Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 alin. (2) privind protecţia socială a muncii şi art. 47 referitor la nivelul de trai.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 55 lit. c) din Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege. Art. 65 alin. (1) reglementează concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, iar art. 25 lit. e) din Legea nr. 85/2006 prevede ca principală atribuţie a lichidatorului menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor.

Din analiza dispoziţiilor legale criticate rezultă că acestea nu sunt discriminatorii în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece indemnizaţia de şomaj se acordă tuturor persoanelor care îndeplinesc condiţiile impuse de art. 34 din Legea nr. 76/2002. Această categorie de persoane se deosebeşte de celelalte categorii la care face referire autorul excepţiei, ceea ce dă dreptul legiuitorului de a institui un anumit tratament juridic. De altfel, art. 4 din Legea nr. 76/2002 menţionează expres criteriile nediscriminării care stau la baza prezentei legi. Or, susţinerile autorului excepţiei, fără a se fundamenta pe vreunul dintre aceste criterii, menţionează doar eventuale neconcordanţe între mai multe prevederi legale.

Referitor la critica formulată faţă de art. 41 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece protecţia socială a muncii înseamnă inclusiv protecţia persoanelor pentru riscul de şomaj.

Totodată, Curtea constată că măsurile prevăzute prin textele legale criticate se referă la condiţiile concrete în care se realizează sistemul asigurărilor pentru şomaj, fiind îndeplinite astfel cerinţele textului constituţional al art. 47 privind nivelul de trai.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 34 alin. (11) şi (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată de Mariana Fulop în Dosarul nr. 6.822/278/2007 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta