DECIZIE Nr.
1068 din 20 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 si art. 42 din Legea nr. 230/2007
privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 842 din 8 decembrie 2007
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Ţuică - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 şi art. 42 din Legea nr. 230/2007
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari,
excepţie ridicată de Liliana Poenaru în Dosarul nr. 22.876/2/2005 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 2 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr.
22.876/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea şi
funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Liliana
Poenaru.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
dispoziţiile criticate încalcă libertatea de asociere a persoanelor care au
calitatea de proprietari de apartamente într-un bloc de locuinţe, întrucât
persoanelor care nu sunt membre ale asociaţiei de proprietari nu li se cere
acordul pentru utilizarea de către terţi a proprietăţii comune a imobilului.
Mai mult, acestor persoane le este afectat inclusiv dreptul de proprietate asupra cotei-părţi indivize
din proprietatea comună, atâta timp cât asociaţia hotărăşte cu privire la
închirierea sau folosirea acesteia, fără a consulta şi fără a avea acordul
scris al tuturor proprietarilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată,
invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în acest domeniu.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul observă că
instanţa constituţională s-a pronunţat în repetate rânduri asupra excepţiei
având ca obiect dispoziţiile art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001,
respingând constant criticile formulate. Intrucât nu există motive noi, de natură
a justifica schimbarea acestei practici, şi în cauza de faţă excepţia apare ca
neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor
de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001, text de
lege care are următorul conţinut: „(1) Inchirierea sau folosirea de către
persoanele fizice ori juridice a spaţiilor aflate în proprietatea comună a
proprietarilor se face numai prin contract de închiriere sau de folosinţă,
semnat din partea asociaţiei de proprietari de către preşedinte, pe baza
hotărârii adunării generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor direct
afectaţi.
(2) Schimbarea destinaţiei apartamentului de către
proprietar sau chiriaş se face numai pe baza hotărârii adunării generale a
asociaţiei de proprietari, cu acordul proprietarilor direct afectaţi."
Ulterior sesizării Curţii, Ordonanţa Guvernului nr.
85/2001 a fost abrogată prin art. 61 din Legea nr. 230/2007 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, noua reglementare preluând, cu
modificări, soluţia legislativă prevăzută de art. 11 din ordonanţa abrogată, în
cuprinsul art. 39: „Proprietatea comună poate fi utilizată de către terţi, persoane fizice
sau juridice, de drept public ori de drept privat, numai cu acordul majorităţii
proprietarilor membri ai asociaţiei şi al proprietarilor direct afectaţi de
vecinătate, în baza unui contract de închiriere, de folosinţă sau de
concesiune", respectiv art. 42: „Schimbarea destinaţiei locuinţelor, precum şi a spaţiilor cu altă
destinaţie decât aceea de locuinţă faţă de destinata iniţială, conform
proiectului iniţial al clădirii cu locuinţe, se poate face numai cu avizul
comitetului executiv şi cu acceptul proprietarilor direct afectaţi cu care se
învecinează, pe plan orizontal şi vertical, spaţiul supus schimbării."
Prin urmare, Curtea urmează a se pronunţa asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor criticate din noua reglementare, în vigoare
la data efectuării controlului de constituţionalitate.
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă o serie de prevederi constituţionale, precum cele cuprinse în
art. 11, 20, 21, 40, 44, 51-53 şi art. 124. De asemenea, sunt invocate şi
prevederile art. 6, 11, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 8, 17 şi 20 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 230/2007, asociaţia de
proprietari are drept scop administrarea şi gestionarea proprietăţii comune,
care, pe lângă drepturi, impune obligaţii pentru toţi proprietarii. Asociaţia
de proprietari se înfiinţează prin acordul scris a cel puţin jumătate plus unu
din numărul proprietarilor apartamentelor şi spaţiilor cu altă destinaţie decât
aceea de locuinţă din cadrul unei clădiri. Inscrierea ulterioară în asociaţia
de proprietari a proprietarilor care nu au fost prezenţi la adunarea generală de constituire se
face la cererea scrisă a acestora, fără alte formalităţi.
Prin urmare, se constată că apartenenţa la o astfel de
asociaţie a titularului dreptului de proprietate asupra unui apartament
dintr-un condominium nu este impusă de lege, ci, dimpotrivă, este subsecventă
acordului de voinţă al proprietarului exprimat în scris la momentul înfiinţării
asociaţiei sau în orice moment ulterior. Aşa fiind, Curtea nu poate reţine
critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 40 din Constituţie, referitoare
la libertatea de asociere.
Prevederile art. 39 şi art. 42 din Legea nr. 230/2007
stabilesc condiţiile în care proprietatea comună poate fi utilizată de către
terţi, şi anume acordul majorităţii proprietarilor membri ai asociaţiei şi al
proprietarilor direct afectaţi de vecinătate, pe de o parte, şi cele în care
poate fi schimbată destinaţia locuinţelor, respectiv numai cu avizul
comitetului executiv şi cu acceptul proprietarilor direct afectaţi cu care se
învecinează, pe de altă parte. Cu alte cuvinte, în cauză se pune problema
stabilirii limitelor dreptului de proprietate în cazul bunurilor aflate în
coproprietate forţată şi perpetuă (condominium pro
indiviso) în blocurile de locuinţe cu mai multe
locuinţe, în care, potrivit legii, se constituie asociaţii de proprietari. Sub
acest aspect, Curtea reţine că dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie,
care consacră garantarea dreptului de proprietate privată, prevăd, în teza a
doua, că atât limitele, cât şi conţinutul acestui drept „sunt stabilite de lege". Rezultă,
în mod evident, că limitele aduse prin lege dreptului de proprietate asupra
părţilor destinate folosirii în comun de către toţi proprietarii dintr-o
clădire cu mai multe locuinţe sau dreptului de proprietate asupra spaţiului a
cărui destinaţie se doreşte a fi schimbată se justifică constituţional prin
asigurarea posibilităţii efective de administrare, folosire, întreţinere şi
exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuinţe din
acel imobil.
Mai mult, în măsura în care textele de lege criticate
prevăd expres manifestarea acordului tuturor proprietarilor direct afectaţi de
vecinătate ca o condiţie peremptorie a utilizării de către terţi a spaţiilor
proprietate comună sau a schimbării destinaţiei locuinţelor, Curtea constată
că, în cauza dedusă controlului, nu operează nicio îngrădire a dreptului de
proprietate al acestora.
De altfel, Curtea observă că asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor din vechea reglementare, respectiv art. 11
din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 455 din
20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 20 octombrie 2005,
respingând ca neîntemeiată critica cu un atare obiect.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 şi art. 42 din Legea nr. 230/2007
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari,
excepţie ridicată de Liliana Poenaru în Dosarul nr. 22.876/2/2005 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu