DECIZIE Nr.
1067 din 14 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 51, art. 54, art. 75, art.
77 si art. 79 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 571 din 17 august 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, 51, 54, 75, 77 şi 79 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, excepţie ridicată de Iosif Adrian Cocoană în Dosarul nr.
15.808/325/2008 al Judecătoriei Craiova - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului
excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că atât textele de lege criticate,
cât şi întregul act normativ din care acestea fac parte sunt neconstituţionale,
deoarece cuprind noţiuni abstracte, ambigue, care lasă loc unor soluţii
nelegale, bazate numai pe interpretarea celui care aplică norma. Se dau ca
exemple în acest sens sintagme, precum „distanţă suficientă", „anunţare
imediată", „locul faptei". Se face referire şi la jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Cauza Dragotoniu şi
Militaru-Pidhorni împotriva României, 2007.
Reprezentantul Ministerului Public, arătând mai întâi
că nu poate admite extinderea excepţiei de neconstituţionalitate în faţa
Curţii, pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibila. Apreciază că
obiecţiunile autorului sunt formale, acesta fiind nemulţumit, în realitate, de
modul de interpretare şi aplicare a normelor criticate. Cu privire la
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului invocată, apreciază că nu
este incidenţă în cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 15.808/325/2008, Judecătoria Craiova - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 6, 51, 54, 75, 77 şi 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Iosif Adrian
Cocoană.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt
neconstituţionale, deoarece conţin prevederi ambigue, care lasă loc unor
interpretări arbitrare, ce pot constitui temei pentru o judecată arbitrară.
Definirea dată de legiuitor unor stări de fapt, în aceste texte de lege, este
insuficientă şi poate determina confuzii.
Judecătoria Craiova - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Arată că definirea unor noţiuni legale privind principalele instrumente care
acţionează în domeniul contravenţional este o atribuţie exclusivă a
legiuitorului, care a înţeles să acorde o anumită semnificaţie juridică
anumitor fapte considerate nelegale. Caracterul confuz al unei reglementări nu
reprezintă motiv de neconstituţionalitate, ci va fi supus interpretării de
către organele statului chemate să aplice acea dispoziţie legală, iar partea
are posibilitatea de a invoca toate argumentele pertinente pentru a susţine o
anumită modalitate de interpretare care să fie conformă cu dispoziţiile legale,
constituţionale şi convenţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de
autorul excepţiei. Se mai arată şi că, în parte, excepţia de
neconstituţionalitate vizează completarea textelor ce fac obiectul acesteia,
aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, susţinerile autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice cuprinse în: art. 6 care defineşte expresiile şi termenii utilizaţi în
cadrul aceluiaşi act normativ.'în art. 51 care stabil este obligaţia conducătorului
unui vehicul care circulă în spatele altuia de a păstra o distanţă suficientă
faţă de acesta, pentru evitarea coliziunii, în art. 54 - Reguli referitoare
la manevre, în art. 75 care defineşte accidentul de circulaţie, în art. 77
şi art. 79 referitoare la obligaţii în caz de accident.
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 - Egalitatea
în drepturi, art. 21 -Accesul liber la justiţie, art. 22 - Dreptul
la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 24 - Dreptul la
apărare, art. 31 - Dreptul la informaţie, art. 44 - Dreptul de
proprietate privată, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a
libertăţilor, precum şi ale art. 11 şi 20, cu raportare la art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 8 alin. (5) şi art. 13 alin.
(1) din Convenţia de la Viena din 8 noiembrie 1968 asupra circulaţiei rutiere,
care se referă la conducătorii vehiculului, respectiv viteza şi distanţa între
vehicule.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că, deşi în motivarea acesteia sunt invocate
o serie de texte constituţionale şi din acte internaţionale, autorul excepţiei
nu motivează, distinct, în ce constă încălcarea fiecăruia dintre acestea,
criticând dispoziţiile art. 6, 51, 54, 75, 77 şi 79 din Ordonanţa de urgenţa a
Guvernului nr. 195/2002 în mod general, pentru lipsa de precizie, caracterul
confuz, definirea insuficientă a unor termeni.
Or, sub acest aspect, chiar în jurisprudenţa invocată
de autorul excepţiei, respectiv în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni
împotriva României, 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat
că, „din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate
prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile tip de reglementare constă în
recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De
asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau
mai puţin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la
schimbările de situaţie. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte depind
de practică. Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a
îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor,
ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie
coerent cu substanţa infracţiunii şi evident previzibilă".
Textele de lege criticate conţin, pentru raţiunile mai
sus expuse, o serie de astfel de exprimări generale, revenind instanţelor de
judecată sarcina de a decide cu privire la corecta lor interpretare şi aplicare
în cauzele deduse judecăţii. In ceea ce priveşte criticile referitoare la modul
de aplicare a normelor ce fac obiectul excepţiei, acestea excedează competenţei
Curţii Constituţionale.
Referitor la invocarea, direct în faţa Curţii, cu
ocazia dezbaterilor în şedinţă publică, a necon'stituţionalităţii Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în întregul său, Curtea constata că nu a
fost legal sesizată. Aceasta întrucât, potrivit art. 146 lit. d) din Legea
fundamentală, Curtea se pronunţă numai „asupra excepţiilor de
neconstituţionalitate [...] ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de
arbitraj comercial" iar, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr.
47/1992, „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în
faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere
care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra
excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi [...]".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6, 51, 54, 75, 77 şi 79 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
ridicată de Iosif Adrian Cocoană în Dosarul nr. 15.808/325/2008 al Judecătoriei
Craiova - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta