DECIZIE Nr.
1065 din 16 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 alin. (1) lit. c) si art. 102
alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia
pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 686 din 11 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (1) lit. c) şi art. 102
alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice, excepţie ridicată de Mara Teodor Adrian'în Dosarul nr.
1.253/306/2009 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.253/306/2009, Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111
alin. (1) lit. c) şi art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice.
Excepţia a fost ridicată de Mara Teodor Adrian într-o
cauză de contencios administrativ şi fiscal având ca obiect o plângere
contravenţională privind anularea unui proces-verbal de contravenţie în
contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15, art. 16, art. 21,
art. 23 alin. (11), art. 25 alin.' (1), art. 53, art. 57 şi art. 124, precum şi
prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, deoarece „regimul instituit prin aplicarea
cumulativă de sancţiuni (puncte amendă, suspendarea permisului de conducere, puncte de penalizare
şi măsuri administrative) determină o restrângere excesivă a unor drepturi.
Totodată, textele de lege criticate înfrâng prezumţia de nevinovăţie, întrucât,
în timpul etapei administrative, contravenientului i s-a aplicat o sancţiune de
către un agent de poliţie care nu prezintă garanţii de independenţă şi
imparţialitate".
Instanţa de judecată apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. c) şi art. 102 alin. (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august
2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul
cuprins:
- Art. 111 alin. (1) lit. c): „(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se
retine în următoarele cazuri:
c) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile
prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în
situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1);";
- Art. 102 alin. (3): „(3)
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a
de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce
pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul
sau tramvai a următoarelor fapte:
a) conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii,
infracţiune;
b) conducerea vehiculului cu defecţiuni grave la
sistemul de frânare sau la mecanismul de direcţie, constatate de poliţia
rutieră împreună cu specialiştii Registrului Auto Român;
c) neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată
când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când
semnalele cu lumini roşii şi/sau sonore sunt în funcţiune;"
d) abrogat prin art. I pct. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007;
,,e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei
maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face
parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice
omologate şi verificate metrologic."
Prevederile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 15 referitoare la
universalitate, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21
referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) referitoare la
prezumţia de nevinovăţie, art. 25 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului
la liberă circulaţie în ţară şi în străinătate, art. 53 referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57
referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi ale art. 124
referitoare la înfăptuirea justiţiei, precum şi prevederile art. 13 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
Examinând critica de
neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii art. 111 alin. (1) lit. c) şi art. 102 alin. (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la aceleaşi
prevederi constituţionale şi convenţionale şi cu motivare identică, prin
Decizia nr. 494 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, respingând ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate, pentru considerentele acolo reţinute.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 111 alin. (1) lit. c) şi art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie ridicată de Mara Teodor Adrian în Dosarul nr. 1.253/306/2009 al
Tribunalului Sibiu - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman