DECIZIE Nr.
1063 din 14 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1.201 din Codul civil si ale art.
166 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 612 din 9 septembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Irina Loredana Gulie -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.201 din Codul civil şi ale art. 166
din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Iulian Popescu şi Ileana
Oana Cazan în Dosarul nr. 2.170/245/2009 al Judecătoriei laşi.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 31 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.170/245/2009, Judecătoria laşi a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.201
din Codul civil şi ale art. 166 din Codul de procedură civilă, excepţie
invocată de Iulian Popescu şi Ileana Oana Cazan într-o cauză având ca obiect o
acţiune în constatarea nulităţii absolute.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale
deoarece, „prin limitările pe care le conţin", încalcă dreptul de acces
liber la justiţie.
Judecătoria I aşi apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că excepţia
autorităţii de lucru judecat face parte din limitările justificate ale liberului
acces la justiţie, contribuind la respectarea securităţii raporturilor juridice
şi a echităţii procedurii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere principiului constituţional
al accesului liber la justiţie sau dreptului la un proces echitabil, ci,
dimpotrivă, constituie o modalitate eficientă de prevenire şi limitare a
abuzului de drept.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 1.201
din Codul civil şi ale art. 166 din Codul de procedură civilă, care prevăd:
- Art. 1.201 din Codul civil: „Este lucru judecat
atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe
aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în
aceeaşi calitate."
- Art. 166 din Codul de procedură civilă: „Excepţia
puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar
înaintea instanţelor de recurs."
In opinia autorilor excepţiei, prevederile legale
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul
liber la justiţie.
Examinând excepţia, Curtea constată următoarele:
I. Prevederile art. 1.201
din Codul civil au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin
raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză,
şi cu o motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 908 din 5 decembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie
2007, Curtea a respins excepţia şi a statuat că puterea lucrului judecat este o
prezumţie legală şi absolută, în sensul că un proces odată judecat, între
aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, nu poate fi reluat,
asigurându-se prin aceasta stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice
încheiate. De aceea, dată fiind importanţa autorităţii de lucru judecat,
întemeiată pe consideraţii de ordine publică, legiuitorul a înţeles să o reglementeze
în mod expres, textele de lege criticate fiind de strictă interpretare.
Totodată, prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că
autoritatea de lucru judecat nu este consacrată ca atare de Constituţie, astfel
că nu se poate susţine că este în contradicţie cu dispoziţiile art. 21 din
Constituţie.
Considerentele cuprinse în această decizie îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei.
II. In ceea ce priveşte
invocarea neconstituţionalităţii art. 166 din Codul de procedură civilă, Curtea
constată că acest text de lege este o normă procedurală, emisă de legiuitor în
temeiul competenţei sale, recunoscută prin art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Contrar susţinerilor autorilor excepţiei, posibilitatea
invocării excepţiei puterii lucrului judecat, de către părţi sau de către
judecător, chiar în faţa instanţelor de recurs, nu este de natură a îngrădi
liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivă, urmăreşte să împiedice pronunţarea
unor hotărâri judecătoreşti contradictorii, evitând rejudecarea unui proces,
având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, în vederea asigurării
securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice încheiate.
In acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, care, în Cauza Lungoci împotriva României, din 2006,
a statuat că „excepţia autorităţii de lucru judecat urmăreşte un scop legitim
dacă vizează să asigure securitatea raporturilor juridice în materie
civilă."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1.201 din Codul civil şi ale art. 166 din Codul de procedură
civilă, excepţie invocată de Iulian Popescu şi Ileana Oana Cazan în Dosarul nr.
2.170/245/2009 al Judecătoriei Iaşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie