DECIZIE   Nr. 106 din 11 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. 1, 2 si 3 si ale art. 28 din Legea nr. 25/1969 privind regimul strainilor in Romania, republicata

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 416 din 26 iulie 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Paula C. Pantea    - procuror
    Marioara Prodan    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si 28 din Legea nr. 25/1969 privind regimul strainilor in Romania, republicata, exceptie ridicata de Mircea Bleher in Dosarul nr. 2.178/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 20 martie 2001 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 27 martie 2001 si apoi la 11 aprilie 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 septembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 2.178/1999, Curtea Suprema de Justitie - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si 28 din Legea nr. 25/1969 privind regimul strainilor in Romania, republicata, exceptie ridicata de Mircea Bleher.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine in esenta ca dispozitiile legale mentionate sunt contrare prevederilor art. 23 din Constitutie privind libertatea individuala, precum si ale art. 4 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca "textele invocate nu sunt neconstitutionale".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece textele de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 25 alin. (1), referitoare la dreptul la libera circulatie, precum si ale art. 49 alin. (2), referitoare la proportionalitatea restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Prin incheierea instantei de judecata Curtea a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si 28 din Legea nr. 25/1969 privind regimul strainilor in Romania, republicata, dispozitii care au urmatorul continut:
    Art. 27
    "Strainul invinuit sau inculpat intr-o cauza penala nu poate parasi tara decat numai dupa scoaterea de sub urmarire, incetarea urmaririi penale, incetarea procesului penal sau achitare, iar in caz de condamnare, numai dupa executarea pedepsei.
    In cazul in care condamnarea a fost pronuntata cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, strainul poate parasi tara dupa ce hotararea a ramas definitiva.
    Strainul care nu are domiciliul in Romania si este invinuit sau inculpat intr-o cauza penala poate parasi tara chiar si fara indeplinirea conditiilor prevazute in alin. 1, daca a depus cautiunea prevazuta de lege.
    Strainului care are de indeplinit o obligatie de intretinere sau o obligatie rezultata din prestarea unor servicii publice i se poate permite iesirea din tara, daca exista garantii corespunzatoare ca acestea vor fi indeplinite.";
    Art. 28
    "In cazurile prevazute la art. 27, organele competente sau persoanele interesate vor instiinta Ministerul Afacerilor Interne despre obligatiile ce revin strainului, comunicand si actele doveditoare."
    Textele a caror incalcare este invocata sunt art. 23 din Constitutie, referitor la libertatea individuala, precum si art. 4 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, prevederi care au urmatorul continut:
    - Art. 23 din Constitutie: "(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.
    (2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege.
    (3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore.
    (4) Arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitatii mandatului, arestatul se poate plange judecatorului, care este obligat sa se pronunte prin hotarare motivata. Prelungirea arestarii se aproba numai de instanta de judecata.
    (5) Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.
    (6) Eliberarea celui retinut sau arestat este obligatorie, daca motivele acestor masuri au disparut.
    (7) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
    (8) Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.
    (9) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii.";
    - Art. 4 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului: "Nimeni nu va fi tinut in sclavie, nici in servitudine; sclavia si traficul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca in realitate, astfel cum rezulta din motivarea cererii prin care a fost ridicata exceptia, autorul acesteia contesta constitutionalitatea numai a primelor 3 alineate ale art. 27 din lege, precum si a art. 28 din aceeasi lege, iar nu si constitutionalitatea alin. 4 al art. 27, text de care nu depinde solutionarea cauzei. Prin urmare, Curtea va analiza numai critica de neconstitutionalitate referitoare la alin. 1, 2 si 3 ale art. 27, precum si pe cea referitoare la art. 28 din Legea nr. 25/1969 privind regimul strainilor in Romania, republicata.
    In acest scop Curtea observa ca Legea nr. 25/1969, care reglementeaza, printre alte materii, conditiile exercitarii de catre cetatenii straini a dreptului la libera circulatie, este preconstitutionala, astfel incat, potrivit prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutie, dispozitiile sale "[...] raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii".
    Analizand conformitatea textelor de lege criticate cu prevederile art. 23 din Constitutie, prevederi invocate de autorul exceptiei in motivarea cererii, Curtea retine ca dispozitiile art. 27 alin. 1, 2 si 3 aduc atingere libertatii individuale, garantate prin art. 23 din Constitutie, numai in masura in care interdictia de a parasi Romania, interdictie ce il vizeaza pe strainul invinuit, inculpat sau condamnat intr-o cauza penala, nu s-a dispus de catre un magistrat. Totodata Curtea constata ca in aceeasi masura textele de lege criticate incalca si prevederile art. 25 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Dreptul la libera circulatie, in tara si in strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept", precum si pe cele ale art. 2 pct. 2 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prevederi potrivit carora "Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa".
    Pe de alta parte, Curtea retine ca restrangerea exercitiului dreptului la libera circulatie trebuie dispusa de magistrat cu respectarea prevederilor art. 49 din Constitutie, conform carora "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii".
    Prin urmare, exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor constrangeri decat al celor care, prevazute de lege, constituie masuri necesare pentru apararea valorilor unei societati democratice, pentru mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, desfasurarea instructiei penale, restrictiile trebuind sa fie proportionale cu scopul pentru care au fost prevazute, in anumite limite si fara a se aduce atingere insesi existentei dreptului sau a libertatii.
    Astfel, in masura in care strainului invinuit, inculpat sau condamnat intr-o cauza penala ii este restrans exercitiul dreptului la libera circulatie, drept fundamental prevazut si garantat de art. 25 alin. (1) din Constitutie, de catre un alt organ decat de catre un magistrat care sa se pronunte asupra legalitatii acestei masuri, precum si in conditiile in care restrangerea nu este proportionala cu situatia care a determinat-o ori atinge substanta dreptului sau a libertatii, dispozitiile art. 27 alin. 1, 2 si 3, precum si, in mod corespunzator, cele ale art. 28, aflate in directa conexiune cu cele ale art. 27 din Legea nr. 25/1969, republicata, sunt contrare prevederilor constitutionale invocate.
    De altfel, intr-o materie similara, si anume aceea privind regimul pasapoartelor si al calatoriilor in strainatate, reglementat de Decretul-lege nr. 10/1990, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate prin Decizia nr. 71 din 23 mai 1996 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 131 din 25 iunie 1996), constatand ca dispozitiile art. 16 lit. a) teza intai din decretul mentionat, privitoare la urmarirea penala, "sunt constitutionale in masura in care refuzul eliberarii sau retragerea pasaportului sunt consecinta unei masuri preventive sau de eliberare conditionata dispuse de magistrat, in temeiul prevederilor Codului de procedura penala, precum si daca magistratul considera ca interdictia parasirii tarii se impune pentru buna desfasurare a procesului penal, in orice faza s-ar afla". In considerentele deciziei Curtea Constitutionala a retinut ca, atunci "cand instructia penala nu ar fi stanjenita de exercitarea de catre invinuit sau inculpat, dupa caz, a dreptului la libera circulatie, refuzul eliberarii pasaportului sau retragerea acestuia nu se mai justifica fata de exigentele principiului proportionalitatii. O asemenea masura, in astfel de imprejurari, nu mai apare ca fiind necesara instructiei penale, ci ca o sanctiune neconstitutionala ce afecteaza dreptul la libera circulatie".
    Curtea constata ca aceste considerente isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, deoarece, chiar daca este contestata constitutionalitatea altor texte de lege (si anume cea a art. 27 alin. 1, 2 si 3, precum si a art. 28 din Legea nr. 25/1969 privind regimul strainilor in Romania, republicata), situatia reglementata este similara, aceasta referindu-se la invinuiti, inculpati ori condamnati intr-o cauza penala, carora le este restrans exercitiul dreptului la libera circulatie, contrar prevederilor art. 23, art. 25 alin. (1) si ale art. 49 din Constitutie.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. 1, 2 si 3, precum si ale art. 28 din Legea nr. 25/1969 privind regimul strainilor in Romania, republicata, exceptie ridicata de Mircea Bleher in Dosarul nr. 2.178/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ si, in consecinta:
    Constata ca aceste dispozitii legale sunt neconstitutionale in masura in care restrangerea exercitiului dreptului la libera circulatie, prevazut la art. 25 alin. (1) din Constitutie, al strainului invinuit, inculpat sau condamnat intr-o cauza penala nu se dispune de catre un magistrat si nu se respecta prevederile art. 23 si 49 din Constitutie.
    Definitiva si obligatorie.
    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 11 aprilie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan