DECIZIE Nr.
1051 din 9 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 si art. 215 alin. 5 din Codul
penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 767 din 14 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul
penal, excepţie ridicată de Dan Gabriel Ulariu şi Georgeta Trifa în Dosarul nr.
748/1/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la
dosar de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate prin care solicită
acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de amânare, deoarece autorii excepţiei de neconstituţionalitate au avut
suficient timp pentru angajarea unui apărător, încheierea de sesizare a Curţii
Constituţionale fiind din 3 iunie 2008.
Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 156
alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea
nr. 47/1992, respinge cererile de amânare.
Pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 748/1/2008, Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5
din Codul penal. Excepţia de neconstituţionalitate
a fost ridicată de Dan Gabriel Ulariu şi Georgeta Trifa într-o cauză penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, deoarece condiţionarea incriminării infracţiunii de
înşelăciune de cuantumul unui prejudiciu care nu ar putea fi stabilit decât
prin hotărâre judecătorească definitivă nu asigură predictibilitatea normei
juridice şi echitatea procesului şi ignoră prezumţia de nevinovăţie.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că prin stabilirea încadrării juridice a actelor
materiale de inducere în eroare în raport de cuantumul prejudiciului nu se
aduce atingere principiilor de drept invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu
următorul cuprins:
- Art. 146: „Prin consecinţe
deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o
perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau
oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane
juridice sau fizice.";
- Art. 215 alin. 5: „Inşelăciunea
care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10
la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi
dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil, ale art. 23 alin. (11) şi (12) privind prezumţia de nevinovăţie şi
principiul legalităţii şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind domeniul de
reglementare al legii organice. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6
şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor criticate prin Decizia nr. 50 din
26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 28 februarie 2006, statuând
că acestea sunt constituţionale.
Cu acel prilej, s-a reţinut că art. 146 din Codul penal cuprinde o normă cu
caracter explicativ prin care se lămureşte înţelesul expresiei „consecinţe
deosebit de grave". Această reglementare este necesară cu atât mai mult cu
cât legiuitorul a prevăzut consecinţele deosebit de grave ca element
circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni.
Totodată, Curtea a constatat că este neîntemeiată şi
susţinerea autorului excepţiei, referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 21
alin. (3) din Constituţie, deoarece aplicarea cerinţei procesului echitabil se
impune numai în legătură cu procedura de desfăşurare a procesului, iar nu şi în
ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adică în materia
dreptului substanţial. Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi
nici din cel al art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale sau al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului
nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinţei procesului echitabil ar
trebui să excedeze necesităţii asigurării garanţiilor procesuale, spre a se
intra în materii din câmpul dreptului substanţial.
De asemenea, având în vedere că în speţă nu există o
hotărâre judecătorească definitivă, nu a putut fi reţinută nici critica
referitoare la încălcarea art. 23 alin. (11) din Constituţie, privind prezumţia
de nevinovăţie, care prevede că, „Până la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată".
Intrucât nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât
considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate
referitoare la încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată deoarece infracţiunea
de înşelăciune este reglementată în Codul penal, lege organică, în deplină
concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Referitor la critica de
neconstituţionalitate privind previzibilitatea şi accesibilitatea normei penale
şi la încălcarea principiului legalităţii incriminării, Curtea reţine că
dispoziţiile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi nici
celor ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, ci, dimpotrivă, prin explicarea conţinutului
noţiunii „consecinţe deosebit de grave" în textul art. 146 din Codul penal
se asigură caracterul de previzibilitate şi accesibilitate
al normei juridice penale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, excepţie ridicată
de Dan Gabriel Ulariu şi Georgeta Trifa în Dosarul nr. 748/1/2008 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean