DECIZIE Nr.
105 din 14 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 1 alin. (1) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a
comunicatiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 150 din 27 februarie 2008
Acsinte
Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 481 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind
cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Touring Europabus România" - S.R.L. din Bucureşti
în Dosarul nr. 2.087/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde partea Autoritatea Naţională
pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, prin consilier
juridic Cristina Elena Creţu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul
excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul părţii prezente pentru a-şi exprima punctul de vedere faţă de
excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Aceasta solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată, arătând că în acest sens s-a pronunţat Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 880 din 16 octombrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 9 noiembrie 2007. Intrucât, faţă de cauza examinată în
precedent, nu au intervenit elemente noi, atât considerentele, cât şi soluţia
pronunţate de Curte cu acel prilej îşi menţin valabilitatea şi în prezentul
dosar. Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, indicând, în sprijinul opiniei sale,
Decizia nr. 880/2007, prin care Curtea a statuat în sensul constituţionalităţii
textului de lege criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 6 iunie 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 2.087/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 481 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul
general de reglementare a comunicaţiilor."
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Touring Europabus România" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză de
contencios administrativ având ca obiect plângerea împotriva Deciziei nr.
428/EI din 12 februarie 2006, emisă de Preşedintele Autorităţii Naţionale de
Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, prin care a fost
obligată la efectuarea plăţilor
anticipate în contul tarifului de monitorizare pentru anul 2007.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că textul legal criticat contravine
dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (2), potrivit cărora sistemul
legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
Aceasta, deoarece orice persoană care are calitatea de furnizor de reţele
publice de comunicaţii electronice, furnizor de servicii de comunicaţii
electronice destinate publicului sau furnizor de servicii poştal are obligaţia
de a plăti „sume exorbitante în avans, pentru anul următor, pentru o activitate
din care nu s-a obţinut niciun profit sau pe care nu a practicat-o, fiind doar
în obiectul de activitate". In plus, se susţine că „este neconstituţional
să taxezi ceea ce nu este venit", mai ales în condiţiile în care
furnizorul - în speţă, autorul excepţiei - nu are ca obiect al activităţii de
bază prestarea de servicii poştale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
reglementarea cuprinsă în art. 481 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 este
în concordanţă cu prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie,
neîncălcându-se principiul aşezării juste a sarcinilor
fiscale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, în argumentarea
punctului său de vedere, menţionează că nu se poate reţine
neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 481 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002, care
reglementează tariful de monitorizare anual, faţă de prevederile art. 56 alin.
(2) din Constituţie, întrucât acesta nu poate fi asimilat taxelor sau
impozitelor, având altă natură juridică. Indică, în acest sens, jurisprudenţa
în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 517 din 11 octombrie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 23 noiembrie 2005.
Avocatul Poporului, prin
punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale, consideră că dispoziţiile
art. 481 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 sunt
constituţionale. Este indicată Decizia nr. 43/2003 prin care Curtea
Constituţională a reţinut, de principiu, că este dreptul suveran al
legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le
stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o
apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri, Curtea nu numai că nu s-ar putea
pronunţa, dar n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative
existente, devenind, astfel, „legislator pozitiv".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi
motivării autorului, dispoziţiile „art. 481 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul
general de reglementare a comunicaţiilor", publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 457
din 27 iunie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 591/2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 30 octombrie 2002. Din motivarea excepţiei rezultă, însă, că textul
legal vizat de autorul excepţiei este, în realitate, doar alin. (1) al art. 481 din ordonanţă, introdus prin art.
II pct. 5 din Legea nr. 239/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte
normative din domeniul comunicaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 663
din 26 iulie 2005. De asemenea, Curtea constată că, anterior sesizării sale,
art. 481 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 a fost modificat şi completat
prin art. III pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2006 privind
modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor
electronice şi al serviciilor poştale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 810
din 2 octombrie 2006. Prin urmare, dispoziţiile art. 481 alin. (1) din ordonanţa criticată
au, în prezent, următoarea redactare:
„(1) Orice persoană care are calitatea de furnizor
de reţele publice de comunicaţii electronice, furnizor de servicii de
comunicaţii electronice destinate publicului sau furnizor de servicii poştale
are obligaţia de a plăti către ANRC un tarif de monitorizare anual, în
condiţiile prevăzute de prezentul capitol, din momentul dobândirii calităţii de
furnizor şi până la încetarea acestei calitătr.
Autorul excepţiei consideră că textul de lege menţionat
încalcă dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Sistemul
legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că, prin Decizia nr. 880 din 16 octombrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 9 noiembrie 2007, Curtea a soluţionat o excepţie de
neconstituţionalitate similară celei de faţă, excepţie invocată de acelaşi
autor într-o altă cauză aflată pe rolul aceleiaşi instanţe de judecată, cauză
prin care solicita, de asemenea, anularea unei decizii a ANRC.
Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esenţă, că tariful
de monitorizare anual nu reprezintă o sarcină fiscală în sensul de impozite sau
de taxe ce constituie venituri la bugetul de stat, ci reprezintă o plată legală
pentru activitatea de supraveghere şi control al pieţei comunicaţiilor electronice,
desfăşurată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii şi
Tehnologia Informaţiei; sumele încasate din tariful de monitorizare anual
datorat se reţin integral ca venituri proprii extrabugetare, cu titlu permanent
la dispoziţia Autorităţii, şi sunt folosite în conformitate cu prevederile
bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat potrivit legii.
In plus, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit
art. 485 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002, furnizorii de reţele publice de
comunicaţii electronice, servicii de comunicaţii electronice destinate
publicului sau furnizorii de servicii poştale pot solicita, în vederea
determinării tarifului, luarea în considerare a veniturilor rezultate din
furnizarea respectivelor servicii în locul cifrei de afaceri, fiind obligaţi,
în acest sens, să ţină contabilitatea în mod distinct în ceea ce priveşte
veniturile obţinute din prestarea acestor activităţi.
Aşa fiind, pentru raţiuni de identitate dintre textul
de lege examinat cu prilejul pronunţării deciziei amintite şi cel supus
controlului în prezenta cauză, pe de o parte, şi criticile de
neconstituţionalitate formulate, pe de altă parte, Curtea constată că şi în
acest dosar se impune aceeaşi soluţie de respingere ca neîntemeiată a excepţiei
de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 481 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002
privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Touring Europabus România" - S.R.L. din Bucureşti
în Dosarul nr. 2.087/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 februarie
2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi