Decizia Nr.1045 din 11.12.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „N.A.C. Industrii“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 221/42/2012 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.108D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 241/2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 221/42/2012, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „N.A.C. Industrii“ - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal întocmit de Garda Financiară, potrivit art. 4 alin. (1¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că „redactarea lapidară a dispoziţiilor art. 4 alin. (1¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003, care nu explicitează termenii, înţelesul şi întinderea lor, condiţiile şi procedura de realizare, precum şi coroborarea acestora cu dispoziţiile din Codul de procedură penală creează posibilitatea săvârşirii unor abuzuri în aplicarea legii de către autorităţile în drept.“ Redactarea defectuoasă şi lipsa de claritate a termenilor folosiţi de legiuitor încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 16, 20, 21, 24, 52, 120, 124 şi 131. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate încalcă şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În continuare, se face referire la Cauza Prepeliţă împotriva Moldovei.Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile criticate respectă prevederile constituţionale şi toate principiile a căror încălcare a fost invocată, întrucât prin această normă se stabileşte o atribuţie legală ce poate fi adusă la îndeplinire de Garda Financiară la solicitarea procurorului, legiuitorul lăsând la latitudinea procurorului modalitatea în care administrează probele în faza de urmărire penală. De asemenea, prin posibilitatea statuată de legiuitor în favoarea Gărzii Financiare de a efectua constatări la solicitarea procurorului nu se încalcă egalitatea cetăţenilor, întrucât constatările pot fi efectuate în ceea ce priveşte toţi cetăţenii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Principiul separaţiei puterilor în stat nu este încălcat, întrucât procesul-verbal întocmit în condiţiile art. 4 alin. (1¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 are valoare de mijloc de probă, se întocmeşte în conformitate cu norma legală specială şi reflectă constatările Gărzii Financiare, fără ca această instituţie să procedeze la încadrarea juridică a faptelor şi la stabilirea răspunderii penale. Stabilirea în sarcina Gărzii Financiare a competenţei de a efectua constatări la solicitarea procurorului nu este de natură a încălca principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, norma având aplicabilitate generală. În continuare, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 241/2012.Avocatul Poporului apreciază că Garda Financiară poate efectua constatări la solicitarea procurorului în ceea ce priveşte toţi cetăţenii, iar procesul-verbal întocmit de aceasta este un act administrativ care poate fi contestat potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Constatările efectuate de Garda Financiară, la solicitarea procurorului, cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, constatări prin care acest organ al statului evaluează prejudiciul cauzat aferent operaţiunilor verificate, reprezintă acte procedurale întocmite în exercitarea competenţei stabilite de lege şi în conformitate cu normele speciale aplicabile în materie, iar folosirea lor ca mijloc de probă în cadrul procesului penal se realizează cu respectarea tuturor garanţiilor prevăzute de lege, instanţa de judecată fundamentând soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză prin coroborarea şi aprecierea tuturor probelor, şi nu prin raportare exclusivă la respectivele procese-verbale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, cu următorul conţinut: „Garda Financiară poate, la solicitarea procurorului, să efectueze constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, întocmind procese-verbale, prin care poate evalua prejudiciul cauzat aferent operaţiunilor verificate, acte procedurale care pot constitui mijloace de probă, potrivit legii.“În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 120 referitor la principiile de bază ale administraţiei publice locale, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 131 referitor la rolul Ministerului Public.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 241 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 2 mai 2012, a statuat că, într-adevăr, constatările efectuate de Garda Financiară, la solicitarea procurorului, cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, constatări prin care acest organ al statului evaluează prejudiciul cauzat aferent operaţiunilor verificate, reprezintă acte procedurale întocmite în exercitarea competenţei stabilite de lege şi în conformitate cu normele speciale aplicabile în materie, iar folosirea lor ca mijloace de probă în cadrul procesului penal se realizează cu respectarea tuturor garanţiilor prevăzute de lege, instanţa de judecată fundamentând soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea şi aprecierea tuturor probelor, şi nu prin raportarea exclusivă la respectivele procese-verbale ale Gărzii Financiare.Totodată, Curtea a constatat că, potrivit art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală, „sunt mijloace de probă procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta“. În legătură cu acest aspect şi, implicit, cu procesele-verbale încheiate de Garda Financiară, prin Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a reţinut că împotriva înscrisurilor menţionate de textele din Codul de procedură penală enunţate se poate formula contestaţie ce se soluţionează atât pe cale administrativă de către organul competent, cât şi de către o instanţă de judecată independentă şi imparţială, instituită de lege, iar persoana ce se consideră lezată în drepturile sale beneficiază de două grade de jurisdicţie. De asemenea, în procesul deliberării, judecătorul verifică şi evaluează materialul probator şi îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea şi aprecierea probelor, şi nu prin raportarea exclusivă la procesele-verbale şi actele de constatare întocmite de alte organe, cu competenţă specială. Aşadar, judecata se desfăşoară de către o instanţă independentă şi imparţială, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecătorul îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând şi coroborând probele, astfel că informaţiile culese imediat după săvârşirea faptei reclamate, în măsura obţinerii lor legale, nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât considerentele, cât şi soluţia acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „N.A.C. Industrii“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 221/42/2012 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu