DECIZIE Nr.
1037 din 14 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 103
lit. f) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor în România
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 660 din 24 septembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103
lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Zhang Weiqun în Dosarul nr.
4.271/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, lipsind
partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba
chineză.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul autoarei excepţiei. Aceasta arată, prin interpret, că textele
de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu protejează viaţa de
familie. Precizează, în acest sens, că ea nu a primit drept de şedere, astfel
că nu poate rămâne în România, alături de soţul şi copilul său, care se află în
mod legal pe teritoriul statului român.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 18 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.271/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art.
103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România. Excepţia a fost ridicată de Zhang Weiqun într-o
cauză având ca obiect acordarea regimului tolerării şederii acesteia pe teritoriul României.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de
precizie şi claritate, întrucât nu menţionează explicit motivul vieţii de
familie ca motiv de acordare a regimului tolerării, iar noţiunile „motive obiective" şi „împrejurări
independente de voinţa străinului, imprevizibile şi de neînlăturat" sunt
prea vagi şi imprecise. Autoarea excepţiei precizează că este însărcinată, iar
prin refuzul acordării regimului tolerării este pusă în situaţia de a fi
returnată în ţara de origine şi despărţită de concubinul său. Arată că noţiunea
de familie trebuie înţeleasă în sens larg, în conformitate cu practica
jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului, neputând fi limitat
doar la familia fondată pe căsătorie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal opinează că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia solicită
modificarea soluţiei legislative consacrate de textul de lege criticat, în
sensul reglementării mai clare şi mai precise a unor termeni sau sintagme.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, susţinerile autoarei
excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au
următorul conţinut:
-Art. 102 alin. (1) şi (2): „(1) Tolerarea rămânerii
pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare,
reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul
ţării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul
de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc
teritoriul României.
(2) Prin motive
obiective, în sensul prezentei ordonanţe de
urgenţă, se înţelege acele împrejurări independente de voinţa străinului,
imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate
părăsi teritoriul României.";
- Art. 103 lit. f): „Străinii
prevăzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în următoarele situaţii: (...)
f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrări
constată că aceştia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar România din
alte motive obiective."
In opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din
Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la viaţă
familială şi privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că s-a mai pronunţat asupra textelor de lege criticate, prin raportare
la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale şi din perspectiva unor
critici identice, prin Decizia nr. 75 din 21 ianuarie 2010, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 23 februarie 2010, prin Decizia nr. 112 din 9 februarie
2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010, sau prin Decizia nr. 1.019 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 22 septembrie 2009. Cu acele
prilejuri, a statuat, în ceea ce priveşte modul de redactare a textelor de lege
criticate sub aspectul pretinsei lipse de precizie şi claritate, că este firesc
ca legiuitorul să fi indicat acele elemente definitorii pentru identificarea
unor „motive obiective" care îl împiedică pe străin să părăsească teritoriul României şi să
nu fi exemplificat situaţii concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate şi
totodată epuizate în cuprinsul unei norme juridice. Referitor la respectarea
criteriului calităţii legii în cadrul procesului de legiferare, chiar Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a precizat că previzibilitatea consecinţelor ce
decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută,
întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate
excesivă a reglementării (Cauza Reckvenyi contra
Ungariei, 1999). Totodată, referitor la
dispoziţiile art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002, Curtea a reţinut că acestea oferă străinilor şansa de a le fi
tolerată rămânerea pe teritoriul României şi în alte cazuri decât cele
enumerate la lit. a)-e) ale art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002, dacă autoritatea competentă apreciază că aceasta este în mod obiectiv
necesară. In plus, deciziile Oficiului Român pentru Imigrări pot fi contestate
în faţa instanţei de judecată, care va putea înlătura eventualul refuz
nejustificat de acordare a tolerării. In plus, Curtea a observat că textul de
lege criticat are o redactare care permite flexibilitate în stabilirea
motivelor pentru care se poate acorda tolerarea, ceea ce este de natură să
avantajeze destinatarul normei.
Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente
noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată
cu acele prilejuri şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îsi menţin
valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Zhang Weiqun în Dosarul nr. 4.271/2/2009 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu