DECIZIE Nr.
1026 din 13 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 70 si ale art. 82 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 853 din 12 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 şi ale art. 82 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Dan Nemet în Dosarul nr.
7.461/1.401/2006 al Judecătoriei Târgu Mureş.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent
informează Curtea că autorul excepţiei a transmis la dosar note scrise prin
care solicită admiterea excepţiei.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că
textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală invocate
de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 27 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.461/1.401/2006, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 şi ale art.
82 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Dan Nemet într-o cauză penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 82 din Codul de
procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât permit audierea ca martor a
persoanei vătămate numai dacă aceasta nu este constituită parte civilă sau nu
participă în proces ca parte vătămată. Arată că, în opinia sa, sunt nesocotite
dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât se instituie o
diferenţiere de tratament în ceea ce priveşte audierea persoanei vătămate.
Astfel, atunci când persoana este audiată în calitate de martor, aceasta are
obligaţia de a depune jurământ, în condiţiile art. 85 din Codul de procedură
penală, pe când în situaţia reglementată de textul de lege criticat (adică
atunci când este constituită parte civilă sau participă în proces ca parte
vătămată) persoanei vătămate nu îi incumbă o asemenea obligaţie. De aceea,
autorul excepţiei susţine că se creează o inegalitate juridică faţă de restul
părţilor din proces, ca urmare a modului diferit de audiere. Mai arată că
textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 21 alin. (3) teza
întâi din Constituţie, pe care le interpretează în sensul că oferă
magistratului „libertatea de a aprecia asupra unui material probator cât mai
complet, exact şi mai puţin subiectiv relatat de parti [...]".
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 70 din Codul de
procedură penală, autorul excepţiei susţine că audierea învinuitului sau
inculpatului ca martor ar trebui să se facă sub prestare de jurământ şi că ar
trebui să se ofere acestuia posibilitatea de a alege în ce mod să fie audiat,
respectiv „ca învinuit, în condiţiile procedurale actuale sau, dimpotrivă, ca
martor".
Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fiind greşită concluzia
autorului excepţiei potrivit căreia declaraţiile persoanei vătămate pot fi
diferite în funcţie de modalitatea de audiere a acesteia.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile
din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 70 şi ale art. 82 din Codul de procedură penală,
care au următorul cuprins:
- Art. 70: „Intrebări şi
lămuriri prealabile - Invinuitul
sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este întrebat cu privire la nume,
prenume, poreclă, data şi locul naşterii, numele şi prenumele părinţilor,
cetăţenie, studii, situaţia militară, loc de muncă, ocupaţie, adresa la care
locuieşte efectiv, antecedente penale şi alte date pentru stabilirea situaţiei
sale personale.
Invinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la
cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia,
dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie,
atrăgându-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi
împotriva sa. Dacă învinuitul sau inculpatul dă o declaraţie, i se pune în
vedere să declare tot ce ştie cu privire la faptă şi la învinuirea ce i se
aduce în legătură cu aceasta.
Dacă învinuitul sau inculpatul consimte să dea o
declaraţie, organul de urmărire penală, înainte de a-l asculta, îi cere să dea
o declaraţie, scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce.
Invinuitului sau inculpatului i se aduce la
cunoştinţă şi obligaţia să anunţe în scris, în termen de 3 zile, orice
schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal.";
- Art. 82: „Persoana
vătămată - Persoana
vătămată poate fi ascultată ca martor, dacă nu este constituită parte civilă
sau nu participă în proces ca parte vătămată."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16
alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice şi celor ale art. 21 alin. (3) teza întâi care garantează dreptul
părţilor la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea observă că autorul acesteia, interpretând per
a contrarie dispoziţiile art. 82 din Codul de
procedură penală, este nemulţumit de faptul că acestea nu permit audierea ca
martor a persoanei vătămate în ipoteza în care aceasta participă în proces în
calitate de parte vătămată sau dacă s-a constituit parte civilă. In concret,
autorul excepţiei critică faptul că în aceste două ipostaze, de parte vătămată
sau de parte civilă, persoana vătămată va da declaraţii fără să fie obligată să
depună jurământ. Urmând firul acestui raţionament, autorul excepţiei conchide
că persoana vătămată ar putea să relateze aceeaşi stare de fapt în moduri diferite, în funcţie de felul în care
depune declaraţia, sub prestare de jurământ sau fără prestare de jurământ. Or,
o asemenea concluzie este inacceptabilă, întrucât pleacă de la o prezumţie de
nerespectare a dispoziţiilor art. 57 din Constituţie potrivit cărora cetăţenii
trebuie să îşi exercite drepturile şi libertăţile cu bună-credinţă, fără să
încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. In speţă, această bună-credinţă
se manifestă prin declararea adevărului în cursul procesului penal. Este de remarcat,
de altfel, că subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă nu poate fi
decât martorul, expertul sau interpretul. Niciuna dintre persoanele care au
calitatea de părţi în proces nu face declaraţii, în cadrul procesului, sub
prestare de jurământ şi nici nu poate fi acuzată dacă „face afirmaţii
mincinoase ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra
cărora a fost întrebată". Dacă, însă, persoana vătămată, după ce s-a
constituit parte civilă sau a participat în proces ca parte vătămată, renunţă
definitiv la calitatea de parte în proces, atunci ea poate fi ascultată ca
martor, aplicându-i-se regulile procedurale corespunzătoare ascultării
martorilor.
In ceea ce priveşte inculpatul, este evident că
posibilitatea de a face declaraţii referitoare la faptă şi la învinuirea ce i
se aduce reprezintă o concretizare a dreptului la apărare, neputându-i-se
impune să facă declaraţii sub prestare de jurământ, pentru că ar fi expus în
acest fel riscului autoincriminării (nemo tenetur
edere contra se).
Curtea constată că nu se poate reţine nici critica
referitoare la nesocotirea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie
privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
întrucât situaţiile avute în vedere de autorul excepţiei sunt esenţialmente
diferite, astfel încât este pe deplin justificată o reglementare diferită.
Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale
nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că
„Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal
pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea,
el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii
diferite".
Un argument în plus în sensul că nu este încălcat
principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice îl
constituie faptul că procedura obţinerii declaraţiilor este identică pentru
toate părţile din proces (inculpat, parte vătămată, parte civilă şi parte
responsabilă civilmente), potrivit art. 77 din Codul de procedură penală.
Oricum, potrivit principiului
liberei aprecieri a probelor, care caracterizează procesul penal, probele nu au
valoare mai dinainte stabilită şi pot servi la aflarea adevărului numai în
măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul
probelor existente în cauză (art. 69 şi 75 din Codul de procedură civilă). Prin
Decizia nr. 324 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 958
din 19 octombrie 2004, Curtea Constituţională a statuat că „Nici procurorul şi
nici instanţa de judecată nu-si pot întemeia soluţia numai pe anumite probe,
selectiv alese, întrucât chiar art. 63 din Codul de procedură penală prevede că
probele nu au valoare dinainte stabilită, ci trebuie să examineze şi să
aprecieze totalitatea probelor administrate, să le coroboreze şi să le
stabilească pe cele care sunt pertinente pentru soluţionarea cauzei sub toate
aspectele şi pe care se poate întemeia o convingere corectă şi o soluţie
justă".
In ceea ce priveşte prevederile art. 70 din Codul de
procedură penală, criticate pentru neconstituţionalitate, Curtea observă că
acestea stabilesc o serie de reguli referitoare la modalitatea de obţinere a
declaraţiilor învinuitului sau inculpatului, reguli care ţin de tactica
ascultării acestuia şi care sunt premergătoare obţinerii declaraţiei. Autorul
excepţiei nu reuşeşte să releve nicio contradicţie între textele de lege
criticate şi vreuna dintre dispoziţiile Legii fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 70 şi ale art. 82 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Dan Nemet în Dosarul nr. 7.461/1.401/2006 al Judecătoriei Târgu
Mureş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu