DECIZIE Nr.
1022 din 8 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 2 teza a doua din Decretul
nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 837 din 6 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent sef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 2 teza a treia din Decretul
nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Vasile
Butnăraşu în Dosarul nr. 7.759/193/2006 al Judecătoriei Botoşani.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanţă cu prevederile
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.759/193/2006, Judecătoria Botoşani a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 2 teza a
treia din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Vasile Butnăraşu, reclamant într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii
băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin dispoziţiile de lege
criticate „se creează un precedent periculos, în condiţiile în care printre
cauzele care nu întrerup cursul prescripţiei se înscrie şi situaţia în care
acţiunea promovată a fost respinsă şi, drept urmare, se consideră că termenul
de prescripţie nu a fost întrerupt." Pentru aceste argumente, autorul
excepţiei consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor
constituţionale ale art. 16, art. 21, art. 24, art. 146 lit. d) şi art. 147.
Instanţa de judecată consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi prin încheierea instanţei de judecată Curtea a
fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitatea a dispoziţiilor art. 16
alin. 2 teza a treia din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în
Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, în realitate, critica de
neconstituţionalitate vizează teza a doua a alin. 2 al art. 16 din lege, cu
următorul conţinut: „Prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat
încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost
respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat
la ea."
Dispoziţiile de lege criticate sunt considerate a fi
contrare prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16, care consacră
egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24
privind dreptul la apărare, art. 146 lit. d) privind atribuţiile Curţii
Constituţionale şi art. 147 privind deciziile Curţii Constituţionale.
Curtea Constituţională a mai fost sesizată şi în alte
cauze cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. 2 din Decretul nr.
167/1958, cu motivare identică şi raportare la prevederile constituţionale ale
art. 21 şi art. 24. Astfel, prin Decizia nr. 681 din 10 octombrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 30 octombrie 2006, şi prin Decizia nr. 747 din 26
octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, Curtea
a statuat că textul de lege criticat este constituţional. In acest sens, Curtea
a reţinut că „soluţia exceptării de la efectul întreruptiv al prescripţiei a
cazului în care cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă,
anulată, s-a perimat ori a intervenit renunţarea la acţiune este firească, dat
fiind faptul că, în această situaţie, se prezumă în continuare că starea de
fapt este conformă cu starea de drept, atâta vreme cât cel în folosul căruia
curge prescripţia nu recunoaşte dreptul subiectiv prescriptibil".
De altfel, Curtea Constituţională a statuat, în
jurisprudenţa sa, de exemplu, în Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, că instituţia prescripţiei, în general,
şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele nu pot fi
considerate ca îngrădiri ale accesului liber la justiţie; dimpotrivă, prin
stabilirea lor se asigură un climat de ordine, indispensabil exercitării în
condiţii optime a unui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri
şi limitându-se efectele negative asupra stabilităţii şi securităţii
raporturilor juridice civile.
Intrucât nu s-au învederat elemente sau motive noi, de
natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele din deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
In fine, critica art. 16 alin. 2 teza a doua din
Decretul nr. 167/1958 în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16,
art. 146 lit. d) şi art. 147 nu poate fi primită, deoarece aceste texte
constituţionale nu au incidenţă asupra acestor dispoziţii de lege, nefiind
relevante pentru soluţionarea excepţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. 2 teza a doua din Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Vasile Butnăraşu în Dosarul nr.
7.759/193/2006 al Judecătoriei Botoşani.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman