Decizia Nr.1021 din 22.02.2011

S-a luat în examinare recursul declarat de Rotărescu Ioan împotriva Sentinţei civile nr. 178/F/CA din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile: recurentul-reclamant Rotărescu Ioan şi intimatul-pârât Guvernul României.Procedură completă.Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu referire la art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs este scutită de plata taxelor judiciare de timbru conform dispoziţiilor art. 15 lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă.Curtea, constatând cauza în stare de judecată, o reţine spre soluţionare.ÎNALTA CURTE,asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Rotărescu Ioan a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:– anularea art. 2 din Normele metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurban gratuit persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007;– anularea Actului administrativ nr. 15A/9.796 din 25 ianuarie 2010 emis de pârât ca răspuns la plângerea prealabilă formulată în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004; – obligarea pârâtului la plata diferenţei neacordate de 50% din preţul biletelor de călătorie;

– obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că dispoziţiile art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (art. 22 alin. (3) a fost renumerotat ca art. 24 alin. (3) în forma republicată a legii în 2008), care acordă 6 călătorii gratuite pe an persoanelor cu handicap. Totodată, reclamantul susţine că dispoziţiile contestate contravin şi dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României, republicată, care prevede că nimeni nu este mai presus de lege. Reclamantul a formulat acţiunea manifestându-şi nemulţumirea faţă de împrejurarea că nu i-au fost acordate facilităţile prevăzute de lege pentru persoanele cu handicap, deoarece trebuia să beneficieze de transport interurban gratuit, iar nu de o reducere de 50% la preţul biletelor de călătorie. Reclamantul a solicitat instanţei să constate şi tardivitatea intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007, raportat la prescripţia de 3 ani reglementată de Decretul-lege nr. 167/1958, în raport cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern şi a Legii nr. 30/2004 pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern. Prin acţiune, reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007, ale Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, modificată prin Legea nr. 30/2004, susţinând că acestea contravin dispoziţiilor art. 16, 47 şi 50 din Constituţia României, republicată. În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 8 şi 9 din Legea nr. 554/2004, ale art. 52 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 998 din Codul civil. Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că dispoziţiile contestate din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 nu sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, deoarece reprezintă o metodologie de punere în aplicare a prevederilor unei legi speciale. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant, pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile contestate din cuprinsul normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile din legile vizate, ca neîntemeiată, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, deoarece nu există legătură de cauzalitate între obiectul cauzei şi prevederile contestate de reclamant. Prin Sentinţa civilă nr. 178/F/CA/2010 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: – a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant;

– a respins acţiunea formulată de reclamantul Rotărescu Ioan.În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele: Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, modificate prin Legea nr. 30/2004, susţinând că dispoziţiile respective contravin prevederilor art. 16 „Egalitatea în drepturi“, art. 47 „Nivelul de trai“ şi ale art. 50 „Protecţia persoanelor cu handicap“ din Constituţia României, republicată. Curtea de apel a reţinut că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor respective este inadmisibilă în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (l) şi (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât a fost formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, care se referă numai la vătămarea adusă prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, iar nu la legi sau dispoziţiile cuprinse în legi. În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007, instanţa a reţinut că este inadmisibilă deoarece, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia poate fi invocată numai cu privire la legi sau ordonanţe ori cu privire la dispoziţii cuprinse în legi sau ordonanţe, astfel că hotărârile Guvernului nu pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele: Potrivit art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007: Articolul 2Persoanele cu handicap grav şi accentuat care beneficiază de facilităţi pentru transportul interurban pe calea ferată, auto sau fluvial, atât în baza Legii nr. 448/2006, cât şi potrivit altor prevederi legale, nu pot cumula aceste facilităţi. Potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (art. 22 alin. (3) a fost renumerotat ca art. 24 alin. (3) în forma republicată a legii în 2008): Persoanele cu handicap accentuat beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6 călătorii dus-întors pe an calendaristic. Instanţa a apreciat că dispoziţiile citate din cuprinsul normelor metodologice nu sunt în contradicţie cu dispoziţiile legii a căror aplicare o reglementează, deoarece însăşi textul legii arată prin articolul sus-menţionat că facilităţile de care beneficiază persoanele cu handicap privind călătoriile sunt la alegere, iar prin norme se explicitează această prevedere, în sensul că facilităţile nu pot fi cumulate. În acest context, Curtea de apel a reţinut că normele metodologice respectă exigenţele Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece nu intră în contradicţie cu aceasta şi nici nu adaugă la lege, ci doar asigură punerea în aplicare a dispoziţiilor legale, nefiind în contradicţie nici cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, republicată. În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1, 8 şi 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cu privire la tardivitatea intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007, invocată de către reclamant, Curtea de apel a reţinut că dispoziţiile Decretului-lege nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă sunt inaplicabile în cauză, deoarece reglementează instituţia prescripţiei dreptului la acţiune, fiind inaplicabile în privinţa intrării în vigoare a actelor cu caracter normativ. Împotriva Sentinţei civile nr. 178/F/CA din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Rotărescu Ioan a declarat recurs. În motivarea recursului, reclamantul a criticat soluţia primei instanţe, invocând prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, arătând, în esenţă, că dispoziţiile art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 sunt în contradicţie cu cele ale art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în sensul că norma atacată din actul administrativ normativ interzice cumulul facilităţilor acordate persoanelor cu handicap, cu toate că textul legal amintit din Legea nr. 448/2006 nu conţine o astfel de prevedere. Recursul este fondat. Prin acţiunea în contencios administrativ reclamantul Rotărescu Ioan, în contradictoriu cu Guvernul României, a contestat prevederile art. 2 din Normele metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurban gratuit persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007. Potrivit reclamantului, dispoziţia că nu pot fi cumulate facilităţile de care beneficiază persoanele cu handicap în baza Legii nr. 448/2006, precum şi în baza altor prevederi legale contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, întrucât acestea din urmă nu conţin o astfel de restricţionare. În art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 se prevede că „Persoanele cu handicap grav şi accentuat care beneficiază de facilităţi pentru transportul interurban pe calea ferată, auto sau fluvial, atât în baza Legii nr. 448/2006, cât şi potrivit altor prevederi legale, nu pot cumula aceste facilităţi“. În art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în prezent renumerotat ca art. 24 alin. (3) în forma republicată a legii, cu care, conform reclamantului, art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 se află în conflict, se prevede că: „Persoanele cu handicap accentuat beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6 călătorii dus-întors pe an calendaristic.“ Din analiza comparativă a celor două texte, instanţa de control judiciar constată că prin art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 s-a stipulat contrar prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în sensul că facilităţile pentru transportul interurban pe calea ferată, auto sau fluvial, acordate persoanelor cu handicap grav şi accentuat, în temeiul legii mai sus amintite, nu pot fi cumulate. După cum se poate lesne observa, în conţinutul art. 24 alin. (3) din lege nu există limitarea despre care se face vorbire în textul contestat al normelor metodologice. Practic, prin art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 se limitează câmpul de aplicare al art. 24 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, ceea ce este inadmisibil, întrucât se tinde la modificarea unui act normativ cu forţă juridică superioară, respectiv a celui în aplicarea căruia a fost emisă hotărârea Guvernului. În aceste condiţii, interpretarea instanţei de fond că art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 doar explicitează prevederile legii nu poate fi primită. De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea formulată de pârâtul Guvernul României, în întâmpinarea depusă la fond, întemeiată pe prevederile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 448/2006, republicată. Textul legal invocat de pârât precizează într-adevăr că „Modalitatea de acordare a drepturilor prevăzute la alin. (1)-(6) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului“, dar nu poate fi interpretat în sensul că o normă metodologică poate modifica un text legal în aplicarea căreia a fost emisă, pentru că o astfel de interpretare ar fi în conflict cu principiul ierarhiei actelor normative. Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, constatând că recursul formulat de reclamantul Rotărescu Ioan este fondat, îl va admite, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, şi, în consecinţă, va modifica sentinţa atacată în sensul că, în fond, va admite acţiunea formulată de reclamant şi va anula art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007. PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECIDE: Admite recursul declarat de Rotărescu Ioan împotriva Sentinţei civile nr. 178/F/CA din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Modifică sentinţa atacată în sensul că, în fond, admite acţiunea formulată de reclamantul Rotărescu Ioan. Dispune anularea art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2011. Preşedinte, G. V. Bîrsan Judecător, I. Barbă Judecător, D. I. Vartires Magistrat-asistent-şef, B. Georgescu