DECIZIE Nr.
1019 din 8 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 673 10 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 826 din 4 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67310 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adriana Toma
în Dosarul nr. 3.515/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textul de lege
criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.515/303/2006, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67310 din Codul de procedură
civilă. Excepţia a fost ridicată de către Adriana
Toma într-o cauză civilă având ca obiect partajul
bunurilor comune.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 intitulat „Tratatele
internaţionale privind drepturile omului", ale
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil şi ale art. 128 privind folosirea căilor de atac
(art. 129 din Constituţia revizuită). De asemenea, autorul mai invocă şi
încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 şi 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, se arată că
„imposibilitatea de a ataca hotărârea judecătorească prin care s-a dispus
plata, într-un termen atât de scurt, a sultei reprezintă o încălcare a Legii
fundamentale şi a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale".
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In acest sens, arată că normele procedurale la care face trimitere autorul
excepţiei pentru a demonstra
temeinicia excepţiei invocate, pe lângă faptul că nu privesc dispoziţiile
legale a căror neconstituţionalitate se critică, nu pot fi reţinute ca temei al
încălcării prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces
echitabil şi egalitatea părţilor în faţa instanţelor de judecată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67310 din Codul de procedură civilă,
prin raportare la art. 129 din Constituţia României, art. 6 paragraful 1 şi
art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, este neîntemeiată. De asemenea, face referire la jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul la un proces
echitabil include în conţinutul său şi dreptul de acces la o instanţă, acest
drept de acces nefiind un drept absolut, putând fi supus limitărilor, din acest
punct de vedere dispoziţiile criticate fiind în acord cu prevederile
constituţionale ale art. 21.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. In acest sens arată că
dispoziţiile criticate sunt norme de procedură a căror stabilire intră,
potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, în competenţa exclusivă a
legiuitorului. Face referire, de asemenea, la Decizia nr. 52/2003, prin care
Curtea Constituţională a statuat că prevederile art. 67310 din Codul de procedură civilă sunt
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 67310 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: „In
cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o
scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor
destinaţia economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, prin
încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulţi
coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanţa va ţine seama de criteriile
prevăzute la art. 6739. Prin încheiere ea va stabili şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu
bunul este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele-părţi cuvenite
celorlalţi coproprietari.
Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu
bunul depune, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari,
instanţa, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui bunul.
In cazul în care coproprietarul nu depune în termen
sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa va putea atribui bunul altui
coproprietar, în condiţiile prezentului articol.
La cererea unuia dintre coproprietari instanţa,
ţinând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea sa-i
atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind,
totodată, sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în care este
obligat să le plătească."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 20 intitulat „Tratatele internaţionale privind drepturile omului",
ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un
proces echitabil şi ale art. 128 privind folosirea căilor de atac (art. 129 din
Constituţia revizuită). De asemenea, autorul invocă şi încălcarea prevederilor
art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile deduse controlului reglementează atribuirea provizorie
către unul dintre coproprietari a unui bun supus procedurii împărţelii
judiciare, dacă nu poate fi partajat în natură sau, prin partajare, i s-ar
cauza o scădere importantă a valorii ori i s-ar modifica în mod păgubitor
destinaţia economică.
In opinia autorului excepţiei, „imposibilitatea de a
ataca hotărârea judecătorească prin care s-a dispus plata, într-un termen atât
de scurt, a sultei reprezintă o încălcare a Legii fundamentale şi a Convenţiei pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".
Atât argumentarea, cât şi concluzia desprinsă de
autorul excepţiei nu pot fi reţinute, întrucât fac abstracţie de prevederile
art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Impotriva
încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în
afară de cazul când prin ele s-a întrerupt sau s-a suspendat cursul
judecăţii".
Or, dat fiind că încheierile prevăzute de art. 67310 din Codul de procedură civilă
preced hotărârea instanţei asupra fondului, ele sunt încheieri premergătoare
şi, în consecinţă, intră sub incidenţa reglementării de drept comun prevăzute
de art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, fiind supuse căii de atac a
apelului o dată cu fondul.
Aceasta fiind regula în materie, este evident că nu era
nevoie ca legiuitorul să o prevadă in terminis în cuprinsul textului de lege dedus controlului, pentru a putea conchide că îşi găseşte aplicarea şi cu privire la
situaţiile reglementate de acesta.
Potrivit unei exigenţe fundamentale de tehnică
legislativă, în condiţiile existenţei unei reglementări de drept comun, o
prevedere expresă, în aceeaşi materie, cu referire la un caz particular, este
necesară numai atunci când instituie o reglementare diferită, derogatorie de la
dreptul comun, având deci caracter de excepţie. Aşa a procedat legiuitorul
când, în art. 67311
alin. 4 din Codul de procedură civilă, a prevăzut că încheierile acolo
menţionate pot fi atacate „separat" cu apel, tocmai pentru că prevederile
respective sunt derogatorii de la regula generală instituită prin art. 282
alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Cum în cazul art. 67310 din Codul de procedură civilă nu s-au prevăzut dispoziţii derogatorii, este
evident că voinţa legiuitorului a fost aceea ca încheierea prin care instanţa
procedează la atribuirea provizorie a bunului să poată fi supusă căii de atac a
apelului numai odată cu hotărârea asupra fondului.
Dispoziţiile criticate, reglementând posibilitatea
instanţei de a stabili, prin încheiere, şi termenul în care coproprietarul
căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce
reprezintă cotele-părţi ale celorlalţi coproprietari, nu contravin
dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi nici art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ele având
caracterul unei garanţii în favoarea celorlalţi coproprietari.
Aceste prevederi nu îngrădesc
în vreun fel accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, favorizează accesul la
justiţie, prin descurajarea tergiversării executării obligaţiei de plată a
cotelor-părţi datorate celorlalţi coproprietari.
Aşadar, termenul reglementat de dispoziţiile criticate
reprezintă un mijloc procedural pentru evitarea abuzului de drept şi nu
contravine principiului accesului liber la justiţie şi al dreptului la un
proces echitabil, consacrat de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,.
Astfel, prin Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a arătat că „stabilirea unor
condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie," inclusiv sub
aspectul stabilirii de către instanţă a unui termen, „nu constituie o încălcare
a dreptului la liberul acces la justiţie".
Aceasta, deoarece „legiuitorul, potrivit dispoziţiilor
art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, poate institui, în
considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi
modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului
acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a
utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de
lege".
Pentru motivele menţionate anterior, se constată că
dispoziţiile criticate sunt conforme atât cu prevederile constituţionale ale
art. 20, art. 21, art. 129, cât şi cu prevederile art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
întrucât, reglementând procedura împărţelii în natură a bunului, prin
atribuirea provizorie către unul dintre coproprietari, legiuitorul a avut în
vedere asigurarea celerităţii desfăşurării procesului civil, cu respectarea
drepturilor procesuale ale părţilor.
In ceea ce priveşte critica art. 67310 din Codul de procedură civilă,
prin raportare la art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, Curtea observă că autorul excepţiei se limitează în
a enumera textul convenţional menţionat, considerat a fi încălcat, fără a
preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 67310 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adriana Toma în Dosarul nr.
3.515/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman