DECIZIE Nr.
1014 din 7 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. c), d) si e), art.
54, art. 59, art. 107, art. 131 si art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 739 din 31 octombrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. c), d) şi e), art.
54, art. 59, art. 107, art. 131 şi art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„MTS" - S.A. din Târgu Secuiesc, prin administrator special Asociaţia
pentru salvarea patrimoniului Societăţii Comerciale „MTS" S.A., în Dosarul
nr. 9.728/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială -
Judecătorul-sindic.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că
la dosar au fost depuse concluzii scrise prin care autorul solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 9.728/118/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială -
Judecătorul sindic a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) lit. c), d) şi e), art.
54, art. 59, art. 107, art. 131 şi art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „MTS" S.A. din Târgu Secuiesc, prin administrator special
Asociaţia pentru salvarea patrimoniului Societăţii Comerciale „MTS" -
S.A., în cadrul procedurii insolvenţei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt contrare art. 44 şi art. 56 din Constituţie. In acest sens, arată că
aceste texte de lege nu fac distincţie între situaţii în care patrimoniul unei
societăţi este delapidat şi situaţia în care societatea îşi pierde din
patrimoniu prin acte de comerţ efectuate cu pierderi. Astfel, servesc
asigurării pe numele şi în favoarea infractorilor a folosului şi produsului
infracţiunilor săvârşite contra patrimoniului social, contra intereselor
furnizorilor creditori şi contra intereselor bugetelor public şi al
asigurărilor sociale şi de sănătate, declarând în faliment, lichidând şi dizolvând societăţi al căror
patrimoniu nu a fost pierdut, ci a fost delapidat.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercială -
Judecătorul-sindic consideră
că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Constituţie
invocate de autorul excepţiei. In acest sens, arată că nu este posibilă o
distincţie ab initio între
starea de insolvenţă cauzată prin săvârşirea unei infracţiuni şi cea cauzată de
pierderi economice înregistrate în activitatea de comerţ, de un management
defectuos sau de alte împrejurări. Cauzele care au dus la apariţia stării de
insolvenţă urmează a fi stabilite în cursul procedurii de către administratorul
judiciar sau, după caz, de lichidatorul judiciar, în baza documentelor
contabile privind activitatea debitoarei. Protejarea intereselor creditorilor
şi implicit a statului atunci când acesta se află în postura de creditor este
garantată de legiuitor tocmai prin instituirea răspunderii patrimoniale
prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 şi care nu exclude aplicarea legii
penale pentru faptele care constituie infracţiuni.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. c), d) şi e), art. 54, art. 59,
art. 107, art. 131 şi art. 143 alin. (2) din' Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii
potrivit cărora:
- Art. 1 alin. (2), lit. c), d)
şi e): „(2) Procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică debitorilor
aflaţi în stare de insolvenţă, care se încadrează în una dintre următoarele
categorii:[...]
c) comercianţi care fac parte din categoriile
prevăzute la alin. (1) şi îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
1. nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu
pot fi găsite;
3. administratorul nu poate fi găsit;
4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei
din registrul comerţului;
d) debitori care fac parte din categoriile prevăzute
la alin. (1), care nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. (1)
lit. b), c), e) şi h) în termenul prevăzut de lege;
e) societăţi comerciale dizolvate anterior
formulării cererii introductive;";
- Art. 54: „(1)
Administratorul judiciar va întocmi şi va supune judecătorului-sindic, în
termenul stabilit de acesta, care nu va putea depăşi 30 de zile de la
desemnarea sa, un raport prin care să propună fie intrarea în procedura
simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie din procedura generală.
(2) Raportul va indica dacă debitorul se încadrează
în criteriile prevăzute la art. 1 alin. (2) şi, în consecinţă, trebuie supus
procedurii simplificate prevăzute de prezenta lege, caz în care va cuprinde
documentele doveditoare şi propunerea de intrare în faliment în procedura
simplificată. Administratorul judiciar va notifica propunerea de intrare în
faliment prin procedura simplificată creditorilor care au depus cerere
introductivă şi debitorului, prin administratorul special, depunând la
instanţă, odată cu cererea, dovada îndeplinirii procedurii de notificare.
(3)Judecătorul-sindic va supune propunerea prevăzută
la alin. (2), privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura
simplificată, dezbaterii părţilor într-o şedinţă publică care va avea loc în maximum
20 de zile de la primirea raportului administratorului judiciar.
(4) In cadrul şedinţei de judecată prevăzute la
alin. (3), judecătorul-sindic, după ascultarea părţilor interesate, va da o
sentinţă prin care va aproba sau va respinge, după caz, concluziile raportului
supus dezbaterii.
(5)In cazul aprobării raportului prevăzut la alin.
(4), judecătorul-sindic va decide, prin aceeaşi sentinţă, intrarea în faliment
a debitorului, în condiţiile art. 107 alin. (1) lit. D.";
- Art. 59: „(1)
Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii
simplificate, va întocmi şi va supune judecătorului-sindic, în termenul
stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la
desemnarea sa, un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la
apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi
imputabilă.
(2)In cazul în care debitorul nu se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. (2), raportul va
indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii
debitorului ori, după caz, motivele care nu permit reorganizarea şi, în acest
caz, va propune intrarea în faliment.
(3) In cazul în care, prin raportul său,
administratorul judiciar arată că activitatea debitorului poate fi redresată pe
baza unui plan de reorganizare judiciară, acesta va trebui să precizeze dacă
recomandă ca planul de reorganizare să fie cel propus de debitor, dacă, la
cererea debitorului, colaborează la întocmirea acelui plan ori dacă
intenţionează să propună un alt plan singur sau împreună cu unul ori mai mulţi
creditori.
(4)Propunerea privind intrarea în faliment a
debitorului, în procedura generală prevăzută la alin. (2), va fi supusă
aprobării adunării generale a creditorilor la prima şedinţă a acesteia.
(5)In cazul în care raportul administratorului
judiciar va face propunerea de intrare în faliment, judecătorul-sindic va
dispune, în termen de 3 zile de la primirea raportului, publicarea unui anunţ
referitor la raport în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu indicarea datei
adunării creditorilor, într-un termen de maximum 10 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 62
alin. (1) lit. e), la care va supune votului adunării creditorilor propunerea
administratorului judiciar şi punctul de vedere al comitetului creditorilor
asupra acesteia.
(6) Administratorul judiciar va asigura
posibilitatea consultării raportului prevăzut la alin. (1) la sediul său, pe
cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusă la grefa
tribunalului şi la registrul comerţului sau, după caz, la registrul în care
este înmatriculat debitorul şi va fi comunicată debitorului.";
- Art. 107: „(1)
Judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, în
condiţiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri:
A. a) debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în
procedura simplificată;
b) debitorul nu şi-a declarat intenţia de
reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a
contestat că ar fi în stare de insolvenţă, iar contestaţia a fost respinsă de
judecătorul-sindic;
c) niciunul dintre celelalte subiecte de drept
îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la
art. 94, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
B.debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare,
dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost
acceptat şi confirmat;
C. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate
nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau
desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce
pierderi averii sale;
D. a fost aprobat
raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea
debitorului în faliment, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3).
(2)Prin hotărârea prin care se decide intrarea în
faliment, judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea societăţii debitoare şi va
dispune:
a) ridicarea dreptului de administrare al
debitorului;
b)în cazul procedurii generale, desemnarea unui
lichidator provizoriu, precum şi stabilirea atribuţiilor şi a remuneraţiei
acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului;
c) în cazul procedurii simplificate, confirmarea, în
calitate de lichidator al administratorului judiciar, desemnat conform art. 19
alin. (2) sau art. 34, după caz;
d)termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul
procedurii generale, de predare a gestiunii
averii de la debitor/administratorul judiciar către lichidator, împreună cu
lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii menţionate
la art. 46 alin. (2);
e)întocmirea de către administratorul judiciar şi
predarea către lichidator, în termen de maximum 10 zile de la intrarea în
faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând numele şi
adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment,
cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii;
f) notificarea intrării în faliment.
(3)In cazul intrării în faliment, încheierea sau,
după caz, sentinţa va indica şi termenele prevăzute la art. 108 alin. (2) sau,
după caz, la art. 109 alin. (2).
(4)După intrarea în faliment în procedura generală,
dispoziţiile art. 62-76 vor fi aplicate, dacă este necesar, în mod
corespunzător, în ceea ce priveşte creanţele născute între data deschiderii procedurii şi data
intrării în faliment, precum şi procedura de admitere a acestora.
(5) Debitorii intraţi în procedura falimentului îşi
acoperă pierderile anuale, stabilite prin declaraţia de impozit pe profit, din
profiturile impozabile obţinute în toată perioada, până la închiderea
procedurii falimentului.";
- Art. 131: „In orice
stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există
bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi
cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele
corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentinţă de închidere a
procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care
este înmatriculat.";
- Art. 143 alin. (2): „Constituie
infracţiunea de bancrută frauduloasă şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care:
a)falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului
ori ascunde o parte din activul averii acestuia;
b)înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în
registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară sume nedatorate,
fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşite în frauda creditorilor;
c)înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de
insolvenţă a debitorului, o parte din active."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
aceste texte de lege sunt contrare prevederilor constituţionale cuprinse în
art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 56 privind contribuţiile
financiare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, în esenţă, critica autorului are în vedere faptul că textele de lege
criticate nu fac o distincţie între cauzele care au dus la starea de
insolvenţă, astfel că persoanele care au provocat această situaţie, prin
infracţiunile săvârşite, îşi însuşesc produsul infracţiunii, afectând pe de
altă parte dreptul de proprietate al creditorilor, patrimoniul societăţilor
comerciale, precum şi interesele publice, prin imposibilitatea de plată a
obligaţiilor fiscale.
Curtea constată că, potrivit art.2 din Legea nr.
85/2006, scopul Legii nr. 85/2006 este acela de a institui o procedură
colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. In acest
sens, a fost concepută o procedură specială, procedura insolvenţei,
caracterizată de celeritate şi care are drept scop
protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea
acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase,
urmărind în acelaşi timp valorificarea cu eficienţă sporită a activelor
debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor
creditorilor. Din ansamblul reglementării Legii nr. 85/2006 Curtea observă că
scopul acestei legi nu este acela de a duce la încetarea existenţei unor
societăţi comerciale, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci mai degrabă la o
reîntregire a patrimoniului lor şi la o restabilire a situaţiei economice
fireşti, prin acoperirea pasivului, dându-se astfel expresie obligaţiei
statului prevăzute în art. 135 alin. (2) lit. a) de asigurare a libertăţii
comerţului, protecţiei concurenţei loiale şi creării cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producţie.
In cadrul acestei proceduri, administratorul judiciar
sau lichidatorul va examina şi va întocmi un raport ce va cuprinde inclusiv
cauzele şi persoanele care au generat starea de insolvenţă, acestea din urmă
putând fi obligate, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, să suporte o parte
din pasivul debitorului aflat în insolvenţă în cazul săvârşirii faptelor
enumerate la alin. (1) din acelaşi articol. Mai mult, alin. (2) din acelaşi
text de lege prevede că această sancţiune nu înlătură răspunderea penală a celor
vinovaţi, în cazul în care faptele săvârşite constituie infracţiuni.
Aşa fiind, Curtea apreciază că susţinerile autorului
excepţiei privind încălcarea dreptului de proprietate nu pot fi reţinute
întrucât, pe de o parte, diversele motive care au stat la baza provocării
stării de insolvenţă nu pot bloca declanşarea procedurii insolvenţei care
urmăreşte restabilirea mersului firesc în activitatea economică atât pentru
debitor, cât şi pentru creditori, iar, pe de altă parte, în ultimă instanţă,
cei vinovaţi de provocarea acestei stări prin săvârşirea unor fapte ilicite pot
fi traşi la răspundere atât patrimonial, cât şi penal.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
raportată la art. 56 din Constituţie, Curtea constată că aceasta este mai
degrabă legată de cauzele care au generat, în situaţia concretă, starea de
insolvenţă, anume de faptul că societatea comercială nu a putut să-şi mai
achite obligaţiile sale fiscale ca urmare a unor acte de delapidare. Conţinutul
textelor de lege criticate, care reglementează diferite etape din procedura
insolvenţei, nu are însă nicio legătură cu articolul din Constituţie amintit.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1 alin. (2) lit. c), d) şi e), art. 54, art. 59, art. 107,
art. 131 şi art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „MTS" - S.A. din
Târgu Secuiesc, prin administrator special Asociaţia pentru salvarea
patrimoniului Societăţii Comerciale „MTS" - S.A., în Dosarul nr. 9.728/118/2007
al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială - Judecătorul-sindic.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu