DECIZIE Nr.
101 din 20 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 1 din Legea administratiei
publice locale nr. 215/2001
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 134 din 4 martie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 311 alin. (1) şi alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr.
215/2001", excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Braşov în
Dosarul nr. 4.704/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 4.704/62/2008, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 311 alin. (1) şi art. 311 alin. (2) din Legea
administraţiei publice locale nr.
215/2001".
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Consiliul Local al Municipiului Braşov într-o cauză de contencios administrativ
având ca obiect anularea unei hotărâri prin care a fost invalidat un mandat de
consilier local.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile „art. 311 alin. (1) şi art. 311 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr.
215/2001", republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, astfel
cum au fost introduse prin art. III pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 20/2008 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea
alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008, care au următorul conţinut:
„Art. 311. - (1) Hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor poate fi
atacată de cei interesaţi la instanţa de contencios administrativ în termen de
5 zile de la adoptare sau, în cazul celor absenţi de la şedinţă, de la
comunicare.
(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă
în cel mult 30 de zile. In acest caz, procedura prealabilă nu se mai
efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă".
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 -„Accesul liber la justiţie" şi ale art. 120 - „Principii
de bază" din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la
un proces echitabil.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile alin. (1) ale art. 311 din Legea nr. 215/2001, prin aceea că reglementează contestaţia drept cale de atac împotriva
hotărârilor consiliilor locale de validare sau invalidare a mandatelor de
consilier local, sunt neconstituţionale, deoarece, în jurisprudenţa sa, Curtea
Constituţională s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii art. 9 alin. (4)
din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale,
aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002, dispoziţii care prevăd că
aceleaşi hotărâri nu pot forma obiectul unor acţiuni în justiţie. Referitor la prevederile art. 311 alin.
(2) teza finală din legea criticată, se arată că acestea consacră controlul
judecătoresc asupra hotărârilor consiliilor locale de validare sau invalidare a
mandatelor de consilier, dar împiedică exercitarea unei căi de atac împotriva
hotărârii judecătoreşti pronunţate în astfel de situaţii, acestea având
caracter definitiv şi irevocabil. Or, „pronunţarea unei hotărâri în primă şi
ultimă instanţă este contrară Legii fundamentale" şi contravine dreptului
la un proces echitabil, „care presupune recunoaşterea dreptului la cel puţin o
cale de atac", aşa cum s-a pronunţat în mod constant şi Curtea Europeană a
Drepturilor Omului.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
dispoziţiile criticate ale art. 311 din Legea nr. 215/2001 nu aduc atingere principiilor stabilite de
art. 120 şi art. 21 din Constituţie şi nici dreptului la un proces echitabil,
garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 311 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Caracterul definitiv şi irevocabil al unei hotărâri
judecătoreşti pronunţate în prima instanţă nu este de natură să determine
îngrădirea accesului liber la justiţie al persoanei interesate şi nici a
dreptului la un proces echitabil, astfel cum pretinde autorul excepţiei. Prin
Decizia Plenului nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 69 din 16 martie 1994,
Curtea Constituţională a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă
accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate
căile de atac, deoarece competenţa şi procedura sunt stabilite de lege. In
temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul poate institui, în
considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi
modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale.
Curtea constată că dispoziţiile art. 311 din Legea administraţiei publice
locale nr. 215/2001 reglementează procedura de contestare în justiţie a
hotărârilor consiliilor locale privind validarea sau invalidarea mandatelor de
consilier local, având în cele din urmă, ca finalitate, declararea ca legal
constituit a consiliului local, care să exprime configuraţia politică, aşa cum
aceasta a rezultat din voinţa electoratului. Intregul proces de alegere şi de
constituire a autorităţilor publice locale este caracterizat prin celeritate.
Aceasta este şi raţiunea pentru care, de exemplu, dispoziţiile legale criticate
prevăd termene scurte, imperative, de depunere la instanţă a contestaţiei ori
de soluţionare a acesteia, exceptarea de la parcurgerea procedurii prealabile
sau conferă caracter definitiv şi irevocabil hotărârii judecătoreşti pronunţate
în primă instanţă, fără a se putea susţine încălcarea accesului liber la justiţie sau a dreptului la
un proces echitabil. In plus, faţă de invocarea jurisprudenţei Curţii Europene
a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte „recunoaşterea dreptului la cel puţin
o cale de atac", Curtea observă că dreptul la două grade de jurisdicţie,
potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, este un drept specific materiei penale,
deci cu atât mai puţin unui domeniu special cum este cel electoral.
Cât priveşte invocarea art. 120 din Constituţie privind
principiile de bază ale administraţiei publice locale, Curtea constată că
acestea nu au incidenţă în cauză.
In legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 311 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001,
Curtea constată că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de
neconstituţionalitate, bazându-se doar pe un argument de logică per a contrario faţă de anumite soluţii
pronunţate prin decizii ale Curţii Constituţionale. Or, aceasta nu constituie o
reală motivare a pretinsei neconstituţionalităţi, care să evidenţieze relaţia
de contrarietate dintre textul de lege criticat şi o normă sau un principiu de
natură constituţională. Oricum, dispoziţiile de lege atacate, prin instituirea
contestaţiei drept cale de atac împotriva hotărârilor consiliilor locale de
validare sau invalidare a mandatului de consilier local, reprezintă tocmai
concretizarea liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces
echitabil, şi nu îngrădirea acestora, cum pretinde autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie
ridicată de Consiliul Local al Municipiului Braşov în Dosarul nr. 4.704/62/2008
al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi