Decizia Nr.101 din 03.03.2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. e) şi art. 200 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agroindustriala Agrogiarm Giarmata“ - S.A. din Giarmata, judeţul Timiş, prin lichidator Alfa & Quantum Consulting S.P.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 19.050/325/2014/a1 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 987D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 400 din 3 iulie 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 9 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 19.050/325/2014/a1, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. e) şi art. 200 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agroindustriala Agrogiarm Giarmata“ - S.A. din Giarmata, judeţul Timiş, prin lichidator Alfa & Quantum Consulting S.P.R.L. din Timişoara, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale din cauza formalismului impus în privinţa cererii de chemare în judecată, respectiv a elementelor pe care aceasta trebuie să le cuprindă. Se arată că trebuie să se facă o diferenţiere între acest formalism şi fondul cererii de chemare în judecată care se referă la elemente care trebuie analizate în contradictoriu, precum probele, şi care nu pot duce la anularea cererii, ci la respingerea acesteia ca nefondată. Nearătarea dovezilor trebuie analizată în contradictoriu, raportat la concluziile părţilor, şi nu poate duce la anularea cererii într-o fază premergătoare. Dovezile sunt o chestiune de fond şi instanţa nu poate obliga la depunerea de dovezi, decât pe fond, în condiţiile în care partea nu are alte dovezi de depus, prevalându-se doar de textul legii.6. Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece procedura prevăzută de dispoziţiile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului care a urmărit disciplinarea părţilor din proces şi, în acest fel, respectarea principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil. Procedura instituită de dispoziţiile legale criticate urmăreşte remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât la momentul fixării primului termen de judecată aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 194 alin. (1) lit. e) şi art. 200 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, însă, în realitate, având în vedere că dispoziţia normativă a art. 194 cuprinde o singură ipoteză juridică prezentată printr-un singur alineat, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 194 lit. e) şi art. 200 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:

– art. 194 lit. e): „Cererea de chemare în judecată va cuprinde: [...]e)arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 150. Când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;“;

– Art. 200 alin. (1)-(3): „(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197. (2) Când cererea nu îndeplineşte aceste cerinţe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).(3) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.“11. Curtea observă că dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, însă având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă în redactarea avută înainte de această intervenţie legislativă. 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 124 alin. (2) care consacră principiul unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei. De asemenea este invocat şi principiul contradictorialităţii care decurge din dreptul la un proces echitabil. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Codul de procedură civilă se instituie obligaţia depunerii probelor odată cu cererea de chemare în judecată, respectiv întâmpinare, deoarece pe acestea se sprijină fiecare capăt de cerere, respectiv apărare formulată. Este astfel necesară determinarea concretă a probelor, iar nu o indicare generică. Fără a se sprijini pe probe individualizate în concret, capetele de cerere sau apărările formulate apar ca simple alegaţii ce urmează a fi probate în faza judecăţii, aspect care ar duce la întârzierea soluţionării cauzei. 14. Curtea reţine că prin dispoziţiile legale criticate legiuitorul a dorit instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare. De altfel, potrivit art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă, probele se depun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. 15. În privinţa elementelor ce trebuie cuprinse în cererea de chemare în judecată, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014, că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalităţii legitime urmărite de către legiuitor, şi anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate şi probele solicitate, precum şi la asigurarea celerităţii procesului, permiţând astfel o bună desfăşurare a judecăţii într-un termen optim şi previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Curtea a mai reţinut că instanţele de judecată sunt singurele competente să aprecieze, în concret, în ce măsură anumite lipsuri ale cererii de chemare în judecată au o suficientă gravitate, pentru a justifica anularea cererii în procedura regularizării. 16. În continuare, distinct de decizia anterior menţionată, ale cărei considerente îşi păstrează valoarea mutatis mutandis şi în prezenta cauză, Curtea observă că, simetric cu cererea de chemare în judecată, potrivit art. 205 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, dispoziţiile art. 194 lit. e) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul arătării dovezilor de către pârât. Astfel, având în vedere că reclamantul este cel care declanşează procesul civil prin introducerea cererii de chemare în judecată, este firesc ca acesta, odată cu formularea pretenţiilor, să facă cunoscute pârâtului atât motivele de fapt şi de drept, cât şi dovezile pe care se întemeiază cererea, prin aceasta dându-se expresie şi dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Codul de procedură civilă potrivit căruia părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea. 17. Potrivit art. 254 alin. (5) instanţa va dispune ca părţile să completeze probele, dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „Agroindustriala Agrogiarm Giarmata“ - S.A. din Giarmata, judeţul Timiş, prin lichidator Alfa & Quantum Consulting S.P.R.L. din Timişoara, în Dosarul nr. 19.050/325/2014/a1 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 194 lit. e) şi art. 200 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin