DECIZIE   Nr. 1009 din 8 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 594 din 23 august 2010

Augustin Zegrean                   - preşedinte

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                        -judecător

Mircea Ştefan Minea              -judecător

Iulia Antoanella Motoc            -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan           -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Simona Ricu                           - procuror

Patricia Marilena Ionea          - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Florin Mihăiţă în Dosarul nr. 37/2/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 37/2010, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 23 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 37/2/2008, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Florin Mihăiţă cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 3.158 din 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate realizează un tratament juridic discrirmnatoriu între persoane aflate în situaţii similare, comparabile. In acest sens, arată că se creează în mod nejustificat o discriminare între poliţiştii care dobândesc calitatea de judecător sau procuror prin concurs şi cei care dobândesc aceeaşi calitate prin admiterea în cadrul

Institutului Naţional al Magistraturii, acestora din urmă fiindu-le imputabile cheltuielile de şcolarizare. Prin urmare, dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 sunt neconstituţionale în măsura în care exclud posibilitatea încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului în scopul numirii într-o altă funcţie publică, atunci când pentru numirea în funcţia publică este necesară o perioadă de formare profesională iniţială aferentă funcţiei pe care urmează să o îndeplinească. De asemenea, consideră că textul de lege criticat aduce o îngrădire a dreptului la formare profesională. In acest sens, arată că imputarea cheltuielilor de şcolarizare constituie un obstacol care împiedică un ofiţer de poliţie judiciară cu studii juridice, având până la 5 ani vechime, să urmeze pregătirea în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii pentru a profesa ca magistrat.

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat este neconstituţional, în măsura în care interpretarea sintagmei „funcţie publică" se limitează la definiţia acestei noţiuni, conţinută în art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în detrimentul persoanelor care exercită prerogativele unei funcţii publice, dar care nu au calitatea de funcţionar public în sensul reglementării indicate.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând  încheierea   de   sesizare,   raportul   întocmit  de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 69 aiin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, dispoziţii potrivit cărora: „Art. 69. - (1) Incetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc: [...] e) la numirea într-o altă funcţie publică;".

Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 16 din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării. De asemenea, consideră că este încălcat şi art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitor la dreptul la muncă şi măsurile de protecţie socială ale salariaţilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat prevederile de lege criticate prin prisma aceloraşi critici şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie ca şi cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 37 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) şi art. 70 din Legea nr. 360/2002, în raport cu dispoziţiile art. 16 şi art. 41 alin. (1) din Constituţie pentru motivele acolo arătate.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Florin Mihăiţă în Dosarul nr. 37/2/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea