Decizia Nr.1008 din 27.11.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Faribo Prodcom“ - S.R.L. din comuna Ghindari, judeţul Mureş, în Dosarul nr. 3.295/308/2011 al Judecătoriei Sighişoara şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.343D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că reglementarea criticată este justificată de necesitatea protejării minorilor în raporturile de muncă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.295/308/2011, Judecătoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Faribo Prodcom“ - S.R.L. din comuna Ghindari, judeţul Mureş, cu prilejul soluţionării unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este contrar art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât legiuitorul nu a avut în vedere că deja exista o reglementare asemănătoare în cuprinsul art. 12 şi 13 din Codul muncii şi nici nu a ţinut cont de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, fără a arăta însă în ce constă contrarietatea faţă de aceste din urmă dispoziţii. De asemenea, consideră că textul criticat contravine dreptului la muncă, libertăţii economice şi dreptului la un nivel de trai decent. În acest sens, arată că persoana angajată avea vârsta de 15 ani şi o lună, avea acordul tutorelui şi provenea dintr-o familie săracă, cu dificultăţi în a se întreţine. Totodată, susţine că art. 12 din Legea nr. 52/2011 înfrânge dispoziţiile art. 49 din Constituţie referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor, pentru că interzice angajarea minorilor cu o vârstă mai mică de 16 ani. Pentru motivele arătate, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Judecătoria Sighişoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, iar prevederile art. 41, 47 şi 49 din Constituţie se referă la persoane fizice, iar nu la persoane juridice, aşa cum este autorul excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, acestea reprezentând o expresie a dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, consideră că, în realitate, criticile invocate privesc necorelări între diferite texte de lege şi probleme de fapt, iar nu veritabile probleme de neconstituţionalitate de competenţa instanţei de contencios constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 20 aprilie 2011, dispoziţii potrivit cărora „(1) Următoarele fapte săvârşite de beneficiar constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a)încălcarea prevederilor art. 4 şi art. 9 alin. (2), cu amendă de 10.000 lei;b)încălcarea prevederilor art. 5 alin. (2) lit. a)-d) şi f) şi art. 7 alin. (1) şi (2), cu amendă de 6.000 lei;c)încălcarea prevederilor art. 6, cu amendă de 20.000 lei şi interzicerea utilizării zilierilor pe toată durata de existenţă a beneficiarului.(2) Prevederile alin. (1) se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.“În realitate, Curtea constată că obiectul criticii de neconstituţionalitate îl constituie doar dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 52/2011, întrucât doar acestea se aplică autorului excepţiei, stabilind că reprezintă contravenţie încălcarea art. 4 din aceeaşi lege care se referă, între altele, şi la interdicţia de a angaja ca zilier persoane cu o vârstă mai mică de 16 ani. În opinia autorului excepţiei, aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 45 vizând libertatea economică, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 49 referitor la protecţia copiilor şi a tinerilor şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor raportate la art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea constată că argumentele invocate de autorul excepţiei nu vizează existenţa unor eventuale efecte retroactive ale legii, aspect la care se referă textul constituţional amintit, astfel că această critică urmează a fi respinsă ca fiind nemotivată, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, autorul excepţiei nu arată în ce mod anume textul de lege criticat discriminează şi nici care sunt categoriile de persoane discriminate, ci susţine doar faptul că, distinct de dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, care interzic angajarea minorilor cu o vârstă mai mică de 16 ani, dar prevăd totuşi o excepţie pentru minorul care a împlinit 15 ani şi are acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, prevederile art. 12 din Legea nr. 52/2011 instituie o reglementare asemănătoare, dar fără a permite angajarea minorului cu o vârstă mai mică de 16 ani. Curtea reţine că reglementarea distinctă a art. 12 din Legea nr. 52/2011 faţă de cea a Codului muncii este justificată prin situaţia deosebită a zilierilor faţă de ceilalţi salariaţi. Astfel, dacă în cazul celor din urmă încheierea contractului individual de muncă reprezintă o garanţie pentru drepturile ce izvorăsc din raporturile de muncă, caracterul ocazional, de scurtă durată al raporturilor de muncă ce se nasc între beneficiar - cel care angajează - şi zilier, face imposibilă încheierea contractului amintit, astfel că sunt necesare garanţii suplimentare pentru a se asigura respectarea drepturilor celor care muncesc. O asemenea garanţie apare cu atât mai necesară atunci când sunt avuţi în vedere minorii, astfel că, pentru protejarea acestora şi în spiritul celor prevăzute de art. 49 din Constituţie, legiuitorul a interzis angajarea ca zilier a persoanelor care nu au împlinit vârsta de 16 ani. O astfel de diferenţă de tratament juridic este nu numai justificată, dar şi proporţională cu obiectivul urmărit de legiuitor, anume acela de a proteja minorii în exercitarea de către aceştia a raporturilor de muncă. În continuare, analizând criticile formulate în raport cu dispoziţiile art. 41, 45, 47 şi 49, Curtea constată că acestea pun în discuţie problema respectării drepturilor minorului în raporturile de muncă, în calitate de zilier. Or, apreciază că o astfel de critică nu poate fi reţinută, fiind formulată de o persoană care nu poate justifica un interes în acest sens, respectiv de beneficiarul activităţilor cu caracter ocazional prestate de zilier. Acesta ar putea critica încălcarea drepturilor sale, iar nu pe cele ale celeilalte părţi a raportului de muncă. În sfârşit, având în vedere că nu s-a reţinut încălcarea niciunui drept fundamental, Curtea constată că sunt lipsite de temei criticile de neconstituţionalitate vizând încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Faribo Prodcom“ - S.R.L. din comuna Ghindari, judeţul Mureş, în Dosarul nr. 3.295/308/2011 al Judecătoriei Sighişoara. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea