DECIZIE Nr.
1006 din 8 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 804 din 26 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion
Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -
judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Vasile
Flavius Ranga în Dosarul nr. 4.869/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă,
arătând că ceea ce se solicită, în realitate, în motivarea excepţiei, este
completarea textului de lege criticat. Or, această solicitare excedează
competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 4.869/325/2007, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
invocată de Vasile Flavius Ranga în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional în măsura în care nu prevede şi obligativitatea menţionării în
procesul-verbal de constatare a contravenţiei a sediului persoanei juridice din
care face parte agentul constatator. Este îngrădit accesul liber la justiţie,
deoarece cel ce face o cerere în faţa instanţei trebuie să-l identifice pe
pârât, în cerere, nu numai sub aspectul numelui, ci şi al adresei unde
locuieşte sau îşi are activitatea, pentru a fi citat.
Judecătoria Timişoara apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In opinia instanţei,
faptul că legiuitorul nu a înţeles să includă printre menţiunile
procesului-verbal de contravenţie şi sediul organului din care face parte
agentul constatator nu contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentală,
deoarece contravenientul nu este împiedicat să se adreseze instanţei pentru
exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de
contravenţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, arătând că nu
intră în competenţa Curţii Constituţionale modificarea textului de lege
criticat, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 410 din 25 iulie
2001, cu modificările şi completările ulterioare, privitoare la menţiunile pe
care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
In susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că ceea ce se solicită, în realitate, în motivarea acesteia,
este completarea textului de lege criticat, în sensul de a se reglementa
obligativitatea menţionării, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a
contravenţiei, a sediului persoanei juridice din care face parte agentul
constatator. Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Vasile
Flavius Ranga în Dosarul nr. 4.869/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta