DECIZIE Nr.
1005 din 8 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (9) si art. 74 alin. (7)
din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de
organele judiciare in cursul procesului penal
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 804 din 26 noiembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Marinela Mincă -
procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (9) şi art. 74 alin. (7)
din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Viorel Cucu
în Dosarul nr. 15.587/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 961
D/2007 şi nr. 1.017 D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006, respectiv a
dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din acelaşi act normativ, ridicată de acelaşi
autor, Viorel Cucu, în dosarele nr. 15.590/4/2006 şi, respectiv,'nr. 4.665/4/2007
ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde, de asemenea, autorul
excepţiei.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 846 D/2007, nr. 961 D/2007 şi
nr. 1.017 D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorul excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea
dosarelor nr. 961 D/2007 şi nr. 1.017 D/2007 la Dosarul nr. 846 D/2007, care a
fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul autorului excepţiei.
Viorel Cucu solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată, reiterând argumentele expuse
în concluziile scrise depuse la dosare.
Ministerul Public, referindu-se la jurisprudenţa
constantă a Curţii Constituţionale în materie, cu privire la care arată că îşi
menţine valabilitatea şi în prezenta cauză, pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 11 mai 2007, 28 mai 2007 şi 30 mai
2007, pronunţate în dosarele nr. 15.587/4/2006, nr. 15.590/4/2006 şi,
respectiv, nr. 4.665/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 38 alin. (9) şi, respectiv, a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, invocată de Viorel Cucu în dosarele
menţionate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemănătoare în cele trei dosare conexate, se susţine, în esenţă,
că art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006 este neconstituţional, întrucât
îngrădeşte dreptul petentului de a ataca hotărârea pronunţată de judecătorie.
In ceea ce priveşte art. 74 alin. (7) din acelaşi act normativ, se susţine că
încalcă prezumţia de nevinovăţie, întrucât sancţiunile disciplinare prevăzute
de art. 71 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 275/2006 sunt puse în executare
înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de sancţionare.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de
lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Se referă şi la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 38 alin. (9) şi art. 74 alin. (7) din Legea nr.
275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al
Românei, Partea I, nr. 627 din
20 iulie 2006, care au următorul cuprins:
- Art. 38 alin. (9): „Hotărârea
judecătoriei este definitivă.";
- Art. 74 alin. (7): „Plângerea
formulată conform alin. (1) şi contestaţia introdusă potrivit alin. (5) nu
suspendă executarea sancţiunilor disciplinare, cu excepţia celei prevăzute în
art. 71 alin. '(1)lit.f)."
In susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale ale art. 11 -Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaţionale
privind drepturile omului şi ale art. 23 alin.
(11) privind prezumţia de nevinovăţie, raportate la art. 2 paragraful 1 din
Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul
la două grade de jurisdicţie în materie penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
se constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat
asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 38 şi 74 din Legea nr. 275/2006
în raport de aceleaşi dispoziţii constituţionale şi faţă de critici similare.
In acest sens sunt, de exemplu, deciziile: nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, şi nr. 827 din 2 octombrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 25 octombrie 2007, prin care Curtea a respins excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi 74 din Legea nr. 275/2006,
în integralitatea acestora.
Cu acele prilejuri, răspunzând criticii privind
încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că
„prevederile legale contestate se circumscriu celei de-a treia faze a
procesului penal, şi anume fazei de executare [...]. Prin urmare, cadrul
general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în
care s-a stabilit deja existenţa vinovăţiei în materie penală. Aşa fiind,
aspectele criticate de autorul excepţiei excedează procedurii penale speciale
care guvernează numai fazele de urmărire penală şi de judecată, deoarece
situaţia juridică a condamnatului nu este identică cu cea a făptuitorului,
învinuitului ori cu cea a inculpatului".
In plus, în prezenta cauză se invocă încălcarea, prin
art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006, a dispoziţiilor art. 2 paragraful 1
din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la două grade de jurisdicţie
în materie penală. Intrucât aceste dispoziţii, la care îşi raportează autorul
excepţiei critica de neconstituţionalitate, nu vizează faza de executare a
procesului penal, considerentele care au fundamentat soluţia de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus
menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38 alin. (9) şi art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, excepţie invocată de Viorel Cucu în dosarele nr.
15.587/4/2006, nr. 15.590/4/2006 şi nr. 4.665/4/2007 ale Judecătoriei
Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta