DECIZIE   Nr. 1004 din 7 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 575 din 18 august 2009

Ioan Vida                             - preşedinte

Nicolae Cochinescu            -judecător

Aspazia Cojocaru                -judecător

Acsinte Gaspar                   -judecător

Petre Lăzăroiu                     -judecător

Puskas Valentin Zoltan       -judecător

Tudorel Toader                    -judecător

Augustin Zegrean                -judecător

Carmen-Cătălina Gliga       - procuror

Benke Karoly                      - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Universitatea „Ştefan cel Mare" din Suceava în Dosarul nr. 5.407/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde Universitatea „Ştefan cel Mare" din Suceava, prin avocat, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că textul legal criticat, reglementând durata timpului de muncă, este neconstituţional în măsura în care se referă la mai multe contracte de muncă.

Ministerul Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstitutionalitate, arătând că autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textului de lege. Pe fond, consideră că excepţia este neîntemeiată, întrucât textul criticat este o normă de principiu, iar art. 110 şi 116 din Codul muncii prevăd posibilitatea angajatorului de a stabili programe individualizate de muncă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.407/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Universitatea „Ştefan cel Mare" din Suceava într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative prin care au fost constatate nereguli cu privire la modalitatea de cheltuire a unor fonduri PHARE.

In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate, omiţând să cuprindă faptul că se referă numai la un singur contract de muncă, încalcă art. 41 alin. (1) din Constituţie. Se mai arată că, în cazul cumulului de funcţii, prevederea duratei maxime de 48 de ore a săptămânii de lucru are drept efect crearea unei situaţii absurde, în sensul că o persoană nu va putea încheia decât un singur contract de muncă cu normă întreagă de 8 ore pe zi şi oricâte contracte de muncă cu timp parţial de lucru. Or, art. 35 din Codul muncii, în privinţa cumulului de funcţii, nu limitează posibilitatea persoanei de a încheia mai multe contracte de muncă cu normă întreagă.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână."

Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei de neconstitutionalitate este cel al art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.

Examinând excepţia de neconstitutionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, se constată următoarele:

Autorul excepţiei de neconstitutionalitate critică dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Codul muncii prin prisma unei omisiuni de reglementare, în sensul că textul acestui articol nu cuprinde o referire expresă că se aplică numai cu privire la un singur contract de muncă. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu este competentă să modifice sau să completeze dispoziţiile legale deduse controlului său. In consecinţă, sub acest aspect, excepţia de neconstitutionalitate apare ca fiind inadmisibilă.

In final, se constată că este sarcina instanţelor de judecată interpretarea coroborată a textelor art. 35 şi 109 din Codul muncii, astfel încât acestea, printr-o interpretare teleologică, pot stabili dacă textul criticat se aplică doar cu privire la unul sau totalitatea raporturilor de muncă în care se află angajată o persoană. In acest sens, instanţele judecătoreşti urmează să ţină cont şi de prevederile art. 110 şi art. 116 din Codul muncii, care prevăd posibilitatea angajatorului de a stabili programe individualizate de muncă.

In consecinţă, Curtea va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Universitatea „Ştefan cel Mare" din Suceava în Dosarul nr. 5.407/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţata în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. df. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly