DECIZIE   Nr. 100 din  6 martie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 250 din 11 aprilie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Ioana Marilena Chiva  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Vadim Tighiev in Dosarul nr. 3.237/2002 al Tribunalului Bihor.
    La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, apreciind ca dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale, invocand in acest sens jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale in materie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 14 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 3.237/2002, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Vadim Tighiev intr-o cauza avand ca obiect plangerea introdusa de acesta impotriva hotararii prin care Oficiul National pentru Refugiati i-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei sustine ca dispozitiile criticate ingradesc accesul liber la justitie prin limitarea la o singura cale de atac impotriva hotararii Oficiului National pentru Refugiati, prin care i s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat. Prin aceasta, potrivit sustinerilor autorului exceptiei, se creeaza o discriminare fata de persoanele care "nu au statut juridic asimilat cetatenilor romani".
    Tribunalul Bihor opineaza in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca dispozitiile criticate nu incalca prevederile art. 21 din Constitutie, deoarece acestea au fost instituite "tocmai pentru a asigura un acces largit la justitie persoanelor ce solicita una din formele de protectie prevazute de lege si care au beneficiat deja, in cadrul primei cereri analizate de Oficiul National pentru Refugiati, de drepturile recunoscute de Constitutia Romaniei privind accesul liber la justitie si dreptul la aparare, interpretate prin prisma art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale". Reglementarea unei singure cai de atac in aceasta materie nu a fost instituita, asa cum, fara temei, sustine autorul exceptiei, in considerarea lipsei calitatii de cetatean roman, ci in considerarea unor situatii deosebite si pentru asigurarea celeritatii judecarii cauzei. Dispozitiile criticate sunt in concordanta si cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie, asa cum s-a statuat in mod constant in jurisprudenta Curtii Constitutionale (de exemplu, Decizia nr. 261/2000).
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale in aceasta materie (de exemplu, deciziile nr. 60/1993, 38/1998, 146/2001, 56/2002 si nr. 175/2002), prin care s-a statuat ca accesul liber la justitie nu presupune accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege, deoarece competenta si procedura de judecata sunt stabilite de legiuitor.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000), aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001), cu modificarile si completarile ulterioare, avand urmatorul continut: "In cazul prevazut la alin. (5) lit. a) hotararea instantei este definitiva si irevocabila."
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele prevederi constitutionale:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 21: " (1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate prevad procedura de solutionare a cererilor pentru acordarea statutului de refugiat, depuse in punctele de control pentru trecerea frontierei de stat. Potrivit alin. (3) al art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, impotriva hotararii de respingere a cererii strainul poate depune plangere in termen de doua zile de la comunicare, solutionarea acesteia fiind de competenta judecatoriei in a carei raza teritoriala isi are sediul Oficiul National pentru Refugiati. In felul acesta strainului caruia i s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat i se asigura accesul la justitie, fiind deci nefondata sustinerea autorului exceptiei privind incalcarea prevederilor art. 21 din Constitutie.
    Faptul ca legea nu permite exercitarea unei cai de atac impotriva hotararii pronuntate de instanta nu constituie o incalcare a prevederilor art. 16 din Constitutie si nici a altei prevederi constitutionale, intrucat dispozitia legala criticata nu face distinctie intre persoanele carora li se aplica, ci urmareste asigurarea celeritatii procedurii, avand in vedere urgenta impusa de natura cauzelor care fac obiectul dispozitiilor criticate. De altfel, dispozitia legala ce face obiectul exceptiei este de natura procedurala, iar, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, procedura de judecata se stabileste prin lege.
    Totodata, Curtea constata ca s-a mai pronuntat cu privire la dispozitiile criticate prin numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 330 din 3 decembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 893 din 10 decembrie 2002, prin care a respins exceptia de neconstitutionalitate invocata. Neintervenind elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia acestei decizii isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

    Fata de cele mai sus aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, ridicata de Vadim Tighiev in Dosarul nr. 3.237/2002 al Tribunalului Bihor.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 martie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Ioana Marilena Chiva