DECIZIE Nr. 1
din 12 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr.
53/2003-Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 78 din 4 februarie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Autoritatea
Aeronautică Civilă Română în Dosarul nr. 3.286/3/2009 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă
şi asigurări sociale.
La apelul nominal răspund ambele părţi
prin avocat, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Autorităţii
Aeronautice Civile Române, care solicită admiterea excepţiei astfel
cum a fost formulată.
Reprezentantul părţii Frasie Elena-Andreea
solicită respingerea excepţiei ca fiind inadmisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază
că excepţia ridicată este neîntemeiată, invocând în acest
sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 637 din 26 iunie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 21 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 3.286/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a
VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Autoritatea Aeronautică Civilă Română într-o
cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate
împotriva deciziei de concediere.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că textul legal criticat aduce limitări flagrante
dreptului angajatorului de a dispune asupra organizării sale interne. Se
mai arată că reorganizarea instituţiei urmată de
desfiinţarea unor posturi şi numirea salariaţilor în cauză
în alte funcţii vacante este considerată a fi o modificare
unilaterală a contractului individual de muncă, iar instanţele
de judecată, admiţând contestaţiile salariaţilor,
anulează noua structură organizatorică a persoanei juridice,
ceea ce, în opinia autorului excepţiei, este inadmisibil.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a
conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul legal criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată
şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5
februarie 2003, care au următorul cuprins: „(1) Contractul individual
de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor."
Autorul excepţiei susţine că textul
legal criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea constată următoarele:
1. Art. 53 din Constituţie, invocat de autorul
excepţiei, nu poate avea o existenţă de sine
stătătoare, ci trebuie coroborat/corelat cu un alt text
constituţional care să reglementeze un drept sau o libertate fundamentală.
Un asemenea raţionament are la bază chiar conţinutul normativ al
art. 53, care vorbeşte despre restrângerea exerciţiului unui drept
sau libertăţi, ce trebuie în mod expres specificat în excepţia
de neconstituţionalitate. Or, în cauza de faţă, Curtea nu poate
extinde critica autorului excepţiei şi să se raporteze şi
la un drept sau libertate fundamentală al cărui exerciţiu
să fi fost în mod neconstituţional restrâns. In caz contrar, s-ar
substitui acestuia, ceea ce este inadmisibil. In aceste condiţii, Curtea
reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu a fost
motivată potrivit cerinţelor stabilite de art. 10 alin. (2) din Legea
nr. 47/1992 şi, prin urmare, va fi respinsă ca inadmisibilă.
2. De asemenea, susţinerea autorului
excepţiei în sensul că desfiinţarea unor posturi şi numirea
salariaţilor în cauză în alte funcţii vacante este
considerată a fi o modificare unilaterală a contractului individual
de muncă este o chestiune ce priveşte modul de interpretare şi
aplicare a legii, aspect, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
excedează competenţei Curţii Constituţionale. Şi prin
prisma acestui fapt, excepţia apare ca fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Autoritatea
Aeronautică Civilă Română în Dosarul nr. 3.286/3/2009 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă
şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 12 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Benke Karoly