CONVENTIE   Nr. 88 din  9 iulie 1948

privind organizarea activitatii de folosire a fortei de munca*)

ACT EMIS DE: ORGANIZATIA INTERNATIONALA A MUNCII

              CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII
ACT PUBLICAT IN:            BULETINUL OFICIAL  NR. 81 din  6 iunie 1973

    *) Traducere.

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
    convocata la San Francisco de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si care s-a intrunit aici la 17 iunie 1948 in cea de-a treizeci si una sesiune a sa,
    dupa ce a hotarit sa adopte diferite propuneri referitoare la organizarea activitatii de folosire a fortei de munca, problema care este cuprinsa in cel de-al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii,
    dupa ce a hotarit ca aceste propuneri sa ia forma unei conventii internationale,
    adopta, la 9 iulie 1948, conventia urmatoare, care se va numi "Conventie asupra organizarii activitatii de folosire a fortei de munca, 1948".

    Art. 1
    1. Fiecare stat membru al Organizatiei Internationale a Muncii care aplica prezenta conventie trebuie sa desfasoare sau sa vegheze la modul in care se desfasoara activitatea publica si gratuita de folosire a fortei de munca.
    2. Sarcina esentiala a activitatii de folosire a fortei de munca este sa realizeze, in cooperare, daca este cazul, cu alte organisme publice si private interesate, cea mai buna organizare posibila a pietei fortei de munca, ca parte integranta a programului national tinzind la mentinerea si asigurarea ocuparii depline a fortei de munca, precum si la dezvoltarea si folosirea resurselor productive.
    Art. 2
    Activitatea de folosire a fortei de munca trebuie sa fie organizata sub forma unui sistem national de birouri de folosire a fortei de munca, aflate sub controlul unei autoritati nationale.
    Art. 3
    1. Sistemul trebuie sa cuprinda o retea de birouri locale si, daca este cazul, de birouri regionale, suficiente ca numar, pentru a satisface fiecare regiune geografica a tarii si situate la indemina celor care angajeaza si a lucratorilor.
    2. Organizarea retelei:
    a) trebuie sa faca obiectul unei analize generale:
    i) cind s-au produs schimbari importante in repartizarea activitatii economice si a populatiei active;
    ii) cind autoritatea competenta considera ca este cazul sa se faca o analiza generala pentru a aprecia experienta dobindita in cursul unei perioade de incercare;
    b) trebuie sa fie revizuita cind dintr-o asemenea analiza rezulta necesitatea unei revizuiri.
    Art. 4
    1. Masuri corespunzatoare trebuie sa fie luate, pe cale de comisii consultative, in scopul de a asigura cooperarea reprezentantilor celor care angajeaza si a reprezentantilor lucratorilor la organizarea si functionarea activitatii de folosire a fortei de munca, precum si la desfasurarea politicii privind aceasta activitate.
    2. Aceste masuri trebuie sa prevada instituirea uneia sau mai multor comisii consultative nationale si, daca este cazul, comisii regionale si locale.
    3. Reprezentantii celor care angajeaza si reprezentantii lucratorilor in aceste comisii trebuie sa fie desemnati in numar egal, dupa consultarea organizatiilor reprezentative ale celor care angajeaza si ale lucratorilor, acolo unde asemenea organizatii exista.
    Art. 5
    Politica generala a activitatii de folosire a fortei de munca, atunci cind este vorba de indrumarea lucratorilor catre locurile de munca disponibile, trebuie sa fie stabilita dupa consultarea reprezentantilor celor care angajeaza si a reprezentantilor lucratorilor, prin intermediul comisiilor consultative prevazute la articolul 4.
    Art. 6
    Sistemul de folosire a fortei de munca trebuie sa fie organizat astfel incit sa asigure eficacitatea recrutarii si plasarii lucratorilor. In acest scop, el trebuie:
    a) sa sprijine pe lucratori sa gaseasca un loc de munca convenabil, iar pe cei care angajeaza, sa recruteze lucratori care sa corespunda nevoilor intreprinderilor; in mod special, el trebuie, in conformitate cu reglementarile emise pe plan national:
    i) sa inregistreze pe cei care solicita angajarea in munca, sa ia nota de calificarile profesionale, experienta si preferintele acestora, sa-i chestioneze in vederea angajarii, sa le controleze, daca este nevoie, aptitudinile fizice si profesionale si sa-i sprijine sa obtina, atunci cind este cazul, o orientare, o pregatire sau o readaptare profesionala;
    ii) sa obtina de la cei care angajeaza informatii precise asupra locurilor de munca vacante comunicate de catre acestia organelor care fac parte din sistemul de folosire a fortei de munca si asupra conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca lucratorii de care ei au nevoie pentru ocuparea acelor locuri de munca;
    iii) sa indrume catre locurile de munca vacante pe candidatii care poseda aptitudinile profesionale si fizice cerute;
    iv) sa organizeze compensarea ofertelor si cererilor de angajare in munca de la un birou la altul, daca primul birou solicitat nu este in masura sa plaseze in mod convenabil candidatii, sau sa-i indrume catre locuri de munca vacante corespunzatoare, sau daca alte situatii justifica aceasta masura;
    b) sa ia masuri corespunzatoare pentru:
    i) a inlesni mobilitatea profesionala, in scopul de a adapta oferta de forta de munca la posibilitatile de folosire a acesteia in diferitele profesii;
    ii) a inlesni mobilitatea geografica in vederea sprijinirii deplasarii, lucratorilor catre regiunile care ofera posibilitati convenabile de folosire a acestora;
    iii) a inlesni transferarile temporare ale lucratorilor dintr-o regiune in alta, in scopul de a atenua un dezechilibru local si momentan intre oferta si cererea de forta de munca;
    iv) a inlesni deplasarile de lucratori dintr-o tara in alta incuviintate de guvernele interesate;
    c) sa stringa si sa analizeze, in colaborare, daca este cazul, cu alte autoritati, precum si cu cei care angajeaza si cu sindicatele, toate informatiile disponibile asupra situatiei pietei fortei de munca si evolutiei probabile a acesteia, atit pe ansamblul tarii, cit si in diferitele industrii, profesii sau regiuni, si sa puna sistematic si rapid aceste informatii la dispozitia autoritatilor publice, a organizatiilor celor care angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, interesate, precum si la dispozitia publicului;
    d) sa colaboreze la administrarea asigurarilor de somaj si a ajutoarelor de somaj, precum si la aplicarea altor masuri destinate sa vina in ajutorul somerilor;
    e) sa sprijine, pe cit este necesar, alte organisme publice sau private, la elaborarea planurilor sociale si economice menite sa influenteze in mod favorabil situatia folosirii fortei de munca.
    Art. 7
    Trebuie luate masuri pentru:
    a) a inlesni, in cadrul diferitelor birouri de folosire a fortei de munca, specializarea pe profesii si pe industrii, cum este agricultura sau oricare alta ramura de activitate in care aceasta specializare poate fi utila;
    b) a raspunde in mod satisfacator la nevoile categoriilor speciale de solicitanti de locuri de munca, cum sint invalizii.
    Art. 8
    In ce priveste tinerii, in cadrul activitatii de folosire a fortei de munca si de orientare profesionala se vor lua masuri cu caracter special.
    Art. 9
    1. Personalul organelor care desfasoara activitatea de folosire a fortei de munca trebuie sa fie format din functionari publici beneficiind de un statut si conditii de serviciu care sa le asigure independenta fata de orice schimbare guvernamentala si orice influenta neprevazuta din afara si care, sub rezerva necesitatilor serviciului, sa le asigure stabilitatea in functie.
    2. Sub rezerva conditiilor pe care legislatia nationala le fixeaza pentru recrutarea personalului serviciilor publice, personalul organelor care desfasoara activitatea de folosire a fortei de munca trebuie sa fie recrutat numai pe baza aptitudinii candidatului de a indeplini sarcinile pe care urmeaza sa si le asume.
    3. Mijloacele de a verifica aceste aptitudini trebuie sa fie determinate de catre autoritatea competenta.
    4. Personalul organelor care desfasoara activitatea de folosire a fortei de munca trebuie sa primeasca o pregatire corespunzatoare pentru exercitarea functiilor sale.
    Art. 10
    Organele care desfasoara activitatea de folosire a fortei de munca si, daca este cazul, si alte autoritati publice trebuie ca, in colaborare cu organizatiile celor care angajeaza si organizatiile lucratorilor si cu alte organisme interesate, sa ia toate masurile posibile pentru ca cei care angajeaza si lucratorii sa incurajeze din plin activitatea de folosire a fortei de munca.
    Art. 11
    Autoritatile competente trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a asigura o cooperare rodnica intre organele care desfasoara activitatea de folosire a fortei de munca si birourile de plasare private cu scopuri nelucrative.
    Art. 12
    1. Atunci cind teritoriul unui stat membru cuprinde regiuni foarte intinse sau cind, datorita caracterului razlet al populatiei sau stadiului de dezvoltare a acesteia, autoritatea competenta considera ca dispozitiile prezentei conventii nu pot fi aplicate, ea poate excepta acele regiuni de la aplicarea conventiei, fie in totalitatea ei, fie cu exceptiile pe care le considera corespunzatoare anumitor intreprinderi sau anumitor lucrari.
    2. Orice stat membru trebuie sa indice, in primul sau raport anual asupra aplicarii prezentei conventii, prezentat in virtutea articolului 22 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, orice regiune pentru care isi propune sa recurga la dispozitiile prezentului articol, precum si motivele respective. Drept urmare, nici un stat membru nu va putea sa recurga la dispozitiile prezentului articol decit pentru regiunile pe care le va indica in mod expres.
    3. Orice stat membru care recurge la dispozitiile prezentului articol trebuie sa indice in rapoartele sale anuale ulterioare regiunile pentru care renunta la dreptul de a recurge la aceste dispozitii.
    Art. 13
    1. In ceea ce priveste teritoriile mentionate la articolul 35 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, astfel cum ea a fost modificata prin instrumentul de amendament la Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, 1946, cu exceptia teritoriilor prevazute de paragrafele 4 si 5 ale citatului articol 35 astfel modificat, orice stat membru al organizatiei care ratifica prezenta conventie trebuie sa comunice directorului general al Biroului International al Muncii, in termenul cel mai scurt posibil dupa ratificarea sa, o declaratie prin care sa faca cunoscut:
    a) teritoriile pentru care se angajeaza sa aplice fara modificari dispozitiile conventiei;
    b) teritoriile pentru care se angajeaza sa aplice dispozitiile conventiei cu modificari si in ce constau acele modificari;
    c) teritoriile carora nu li se aplica conventia si, in acest caz, motivele neaplicarii conventiei;
    d) teritoriile pentru care isi rezerva dreptul de a hotari.
    2. Angajamentele mentionate in alineatele a) si b) ale prezentului paragraf al prezentului articol vor fi considerate parte integranta a ratificarii si vor avea efecte identice.
    3. Orice stat membru va putea, printr-o noua declaratie, sa renunte, in intregime sau in parte, la rezervele cuprinse in declaratia sa anterioara in virtutea alineatelor b), c) si d) ale paragrafului 1 din prezentul articol.
    4. Orice stat membru va putea, in cursul perioadelor in care prezenta conventie poate fi denuntata potrivit dispozitiilor articolului 17, sa comunice directorului general o noua declaratie care sa modifice in orice fel termenii oricarei declaratii anterioare si sa faca cunoscuta situatia din teritoriile determinate.
    Art. 14
    1. Atunci cind problemele tratate in prezenta conventie intra in competenta proprie a autoritatilor unui teritoriu nemetropolitan, statul membru responsabil cu relatiile internationale ale acelui teritoriu, de acord cu guvernul acelui teritoriu, va putea sa comunice directorului general al Biroului International al Muncii o declaratie de acceptare a obligatiilor prezentei conventii in numele acelui teritoriu.
    2. O declaratie de acceptare a obligatiilor prezentei conventii poate fi comunicata directorului general al Biroului International al Muncii:
    a) de catre doua sau mai multe state membre ale organizatiei, pentru un teritoriu aflat sub autoritatea lor comuna;
    b) de catre orice autoritate internationala care raspunde de administrarea unui teritoriu in virtutea dispozitiilor Cartei Natiunilor Unite sau a oricaror alte dispozitii in vigoare referitoare la acest teritoriu.
    3. Declaratiile comunicate directorului general al Biroului International al Muncii in conformitate cu dispozitiile paragrafelor precedente ale prezentului articol trebuie sa indice daca dispozitiile conventiei vor fi aplicate pe teritoriu cu sau fara modificari; daca declaratia mentioneaza ca dispozitiile conventiei se aplica sub rezerva unor modificari, ea trebuie sa specifice in ce constau acele modificari.
    4. Statul sau statele membre ori autoritatea internationala in cauza vor putea sa renunte, total sau partial, printr-o declaratie ulterioara, la dreptul de a invoca o modificare indicata intr-o declaratie anterioara.
    5. Statul sau statele membre ori autoritatea internationala in cauza vor putea, in cursul perioadelor in care conventia poate fi denuntata conform dispozitiilor articolului 17, sa comunice directorului general o noua declaratie care sa modifice in orice fel termenii oricarei declaratii anterioare si sa faca cunoscuta situatia referitoare la aplicarea acestei conventii.
    Art. 15
    Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 16
    1. Prezenta conventie nu va obliga decit statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii ale caror ratificari au fost inregistrate de catre directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a cel putin doua ratificari din partea statelor membre ale organizatiei.
    3. Drept urmare, aceasta conventie va intra in vigoare pentru fiecare stat membru dupa 12 luni de la data inregistrarii ratificarii sale.
    Art. 17
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie o poate denunta, la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii initiale in vigoare a conventiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii si inregistrat de acesta. Denuntarea nu va avea efect decit dupa expirarea termenului de un an de la inregistrarea ei.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care in termen de un an dupa expirarea perioadei de 10 ani mentionata la paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denuntare prevazuta de prezentul articol va fi tinut pentru o noua perioada de 10 ani si, drept urmare, va putea sa denunte prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 18
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor, declaratiilor si denuntarilor, care ii vor fi comunicate de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Notificind statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de-a doua ratificari care i-a fost comunicata, directorul general va atrage atentia statelor membre ale organizatiei asupra datei de la care prezenta conventie va intra in vigoare.
    Art. 19
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Natiunilor Unite, in vederea inregistrarii, potrivit articolului 102 din Carta Natiunilor Unite, informatii complete cu privire la toate ratificarile, declaratiile si actele de denuntare inregistrate in conformitate cu articolele precedente.
    Art. 20
    Ori de cite ori va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii v prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 21
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie care sa revizuiasca total sau partial prezenta conventie si daca noua conventie nu va dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va determina, de plin drept, fara a se mai tine seama de dispozitiile articolului 17 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, cu conditia ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) cu incepere de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire prezenta conventie va inceta sa mai fie deschisa ratificarii de catre statele membre al organizatiei.
    2. Prezenta conventie va ramine in orice caz in vigoare, in forma si continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 22
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au aceeasi valabilitate.