se fac următoarele rectificări (care nu aparţin Redacţiei „Monitorul Oficial, Partea I“):
– la paragraful 8 , în loc de: „...să cunoască...“ se va citi: „...să contacteze...“;
– la paragraful 13 , în loc de: „13. Al doilea reclamant a fost depistat la 18 mai 2004, după ce a fost recunoscut pe stradă de Alex 1. Acesta a fost reţinut de poliţie.“ se va citi: „13. Al doilea reclamant a fost prins şi reţinut de poliţie la 18 mai 2004, după ce a fost recunoscut de Alex 1.“;– la paragraful 16 , în loc de: „...că nu se mai drogase...“ se va citi: „...că nu mai consumase droguri...“;– la paragraful 20 , în loc de: „...droguri periculoase...“ se va citi: „...droguri...“;
– la paragraful 27 , în loc de: „...de a se adresa instanţei în temeiul ultimului cuvânt al inculpatului.“ se va citi: „...de a avea ultimul cuvânt.“;
– la paragraful 28 , în loc de: „...investigatorul acoperit...“ se va citi: „...investigatorul sub acoperire...“;
– la paragraful 36 , în loc de: „36. Având în vedere caracterul similar al cauzelor atât în fapt, cât şi în drept, ...“ se va citi: „36. Având în vedere similarităţile dintre cauze, atât cu privire la
situaţiile de fapt, cât şi cu privire la dreptul aplicabil, ...“;– la paragraful 57 , în loc de: „...au putut să conteste în mod eficient...“ se va citi: „...au putut invoca în mod efectiv...“;
– la paragraful 58 , în loc de: „...investigatorul acoperit...“ se va citi: „...investigatorul sub acoperire...“;
– la paragraful 61 , în loc de: „61. În afară de aceasta, sub rezerva faptului că nu poate trece cu vederea că depoziţiile unui martor în şedinţă publică şi sub jurământ ar trebui întotdeauna să fie prioritare altor declaraţii făcute de acelaşi martor în cursul urmăririi penale, nici măcar atunci când cele două sunt contradictorii (a se vedea Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, pct. 78, Culegere 1996-II), Curtea nu este convinsă de raţionamentul sumar al curţii de apel pentru a justifica prioritatea acordată declaraţiilor obţinute de procuror. Curtea observă, în special, că bănuielile nutrite de curtea de apel privind lipsa de onestitate a martorilor nu erau justificate de constatările anchetatorilor în această privinţă. Faptul că reclamanţii au fost audiaţi de tribunal şi au avut posibilitatea de a supune martorii unei confruntări la acel moment al procedurii nu schimbă convingerea Curţii în această privinţă.“ se va citi: „61. Mai mult decât atât, chiar dacă Curtea nu poate reţine in abstracto prioritatea ce ar trebui acordată declaraţiilor date de un martor în şedinţă publică şi sub jurământ în raport cu declaraţiile aceluiaşi martor date în cursul urmăririi penale, fie ele şi contradictorii (a se vedea Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, pct. 78, Culegere 1996-II), totuşi Curtea nu este convinsă de motivarea sumară dată de curtea de apel în justificarea preferinţei pe care a atribuito declaraţiilor date în faţa procurorului. Curtea reţine, în special, faptul că simplele bănuieli ale curţii de apel cu privire la caracterul nesincer al declaraţiilor martorilor nu au fost confirmate de constatările anchetatorilor în această privinţă. Faptul că reclamanţii au fost audiaţi în primă instanţă şi că au avut posibilitatea de a adresa întrebări martorilor în această fază procesuală nu schimbă convingerea Curţii cu privire la acest aspect.“;– la paragraful 62 , în loc de: „...solicitarea explicită...“ se va citi: „...solicitarea expresă...“;– la paragraful 66 , în loc de: „...să ispăşească...“ se va citi: „...să execute...“.