Protocol Nr.- din 04.07.2016

România şi Republica Uzbekistan,dorind să modifice Convenţia dintre România şi Republica Uzbekistan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 6 iunie 1996 (denumită în continuare „Convenţia"),au convenit următoarele: Articolul IParagraful 3 al articolului 2 „Impozite vizate" din Convenţie este eliminat şi înlocuit cu următoarele: 3. Impozitele existente asupra cărora se aplică Convenţia sunt, în special: a)în cazul Republicii Uzbekistan:

(denumite, în continuare, «impozit român»). Articolul II1. Literele b) şi c) ale paragrafului 1 al articolului 3 „Definiţii generale" din Convenţie sunt eliminate şi înlocuite cu următoarele: b)termenul «Uzbekistan» înseamnă Republica Uzbekistan; folosit în sens geografic, acesta înseamnă teritoriul Republicii Uzbekistan, inclusiv apele teritoriale şi spaţiul aerian asupra cărora Republica Uzbekistan poate exercita drepturi suverane şi jurisdicţie, inclusiv drepturi de folosire a subsolului şi a resurselor naturale, în baza legislaţiei Republicii Uzbekistan şi în conformitate cu dreptul internaţional; c)termenul «România» înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra acestora, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România exercită drepturi suverane şi jurisdicţie, în conformitate cu legislaţia sa şi cu normele şi principiile dreptului internaţional; 2. Litera j) a paragrafului 1 al articolului 3 „Definiţii generale" din Convenţie este eliminată şi înlocuită cu următoarele: j)expresia «autoritate competentă» înseamnă:

Articolul IIITextul articolului 27 „Schimb de informaţii" din Convenţie este eliminat şi înlocuit cu următoarele: Articolul 27Schimbul de informaţii 1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba astfel de informaţii care se consideră că sunt relevante pentru aplicarea prevederilor prezentei Convenţii sau pentru administrarea ori aplicarea legislaţiilor interne privitoare la impozitele de orice fel şi natură percepute în numele statelor contractante sau al autorităţilor locale sau unităţilor administrativ-teritoriale ale acestora, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară Convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolele 1 şi 2. 2. Orice informaţie obţinută în baza paragrafului 1 de un stat contractant va fi tratată ca fiind secretă în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută în baza legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul paragrafului 1 sau cu supravegherea acţiunilor menţionate anterior. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare. 3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligaţia: a)de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant; b)de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative obişnuite a acelui sau a celuilalt stat contractant; c)de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public).4. Dacă un stat contractant solicită informaţii în conformitate cu prezentul articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informaţiilor pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de astfel de informaţii pentru scopurile sale fiscale. Obligaţia prevăzută în propoziţia anterioară este supusă limitărilor prevăzute de paragraful 3, însă aceste limitări nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că acesta nu are niciun interes naţional faţă de informaţiile respective. 5. Prevederile paragrafului 3 nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că informaţiile sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de un împuternicit sau de o persoană care acţionează ca agent sau în calitate fiduciară sau pentru că acestea se referă la drepturile de proprietate deţinute în cadrul unei persoane. Articolul IVArticolul 27A se adaugă la Convenţie şi va avea următorul cuprins: Articolul 27AAsistenţă în colectarea impozitelor 1. Statele contractante îşi vor acorda reciproc asistenţă în colectarea creanţelor fiscale. Această asistenţă nu este limitată de articolele 1 şi 2. Autorităţile competente ale statelor contractante pot stabili de comun acord modul de aplicare a prezentului articol. 2. Expresia «creanţă fiscală» folosită în prezentul articol înseamnă o sumă datorată în legătură cu impozite de orice fel şi natură percepute în numele statelor contractante sau al autorităţilor locale sau unităţilor administrativ-teritoriale ale acestora, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prezentei Convenţii sau oricărui altui instrument la care sunt parte statele contractante, precum şi dobânzile, penalităţile administrative şi cheltuielile de colectare sau cele privind măsurile asigurătorii legate de o astfel de sumă. 3. Când o creanţă fiscală a unui stat contractant este executorie în baza legislaţiei acelui stat şi este datorată de o persoană care nu poate la momentul respectiv să împiedice colectarea sa în baza legislaţiei acelui stat, acea creanţă fiscală va fi acceptată în scopul colectării, la solicitarea autorităţii competente a acelui stat, de către autoritatea competentă a celuilalt stat contractant. Creanţa fiscală respectivă va fi colectată de către celălalt stat în conformitate cu prevederile legislaţiei sale aplicabile în cazul executării silite şi colectării propriilor sale impozite, ca şi când creanţa fiscală ar fi o creanţă fiscală a celuilalt stat. 4. Când o creanţă fiscală a unui stat contractant este o creanţă în legătură cu care acel stat poate să ia măsuri asigurătorii, în baza legislaţiei sale, în vederea asigurării colectării acesteia, acea creanţă fiscală va fi acceptată în scopul luării măsurilor asigurătorii, la solicitarea autorităţii competente a acelui stat, de către autoritatea competentă a celuilalt stat contractant. Celălalt stat va lua măsurile asigurătorii cu privire la creanţa fiscală respectivă în conformitate cu prevederile legislaţiei sale, ca şi când creanţa fiscală ar fi o creanţă fiscală a celuilalt stat, chiar dacă la momentul când aceste măsuri sunt aplicate creanţa fiscală nu este executorie în primul stat menţionat sau este datorată de o persoană care are dreptul să împiedice colectarea sa. 5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 3 şi 4, o creanţă fiscală acceptată de un stat contractant în scopul paragrafului 3 sau 4 nu va fi supusă în acel stat termenului de prescripţie sau acordării oricărei priorităţi aplicabile unei creanţe fiscale în baza legislaţiei acelui stat pe considerente legate de natura acesteia. În plus, o creanţă fiscală acceptată de un stat contractant în scopul paragrafului 3 sau 4 nu va avea în acel stat nicio prioritate aplicabilă acelei creanţe fiscale în baza legislaţiei celuilalt stat contractant. 6. Procedurile legate de existenţa, valabilitatea sau suma unei creanţe fiscale a unui stat contractant nu vor fi aduse în atenţia instanţelor judecătoreşti sau organelor administrative ale celuilalt stat contractant. 7. Când, în orice moment după ce a fost făcută o solicitare de către un stat contractant în baza paragrafului 3 sau 4 şi înainte ca celălalt stat contractant să colecteze şi să transmită respectiva creanţă fiscală primului stat menţionat, respectiva creanţă fiscală încetează să fie: a)în cazul unei solicitări făcute în baza paragrafului 3, o creanţă fiscală a primului stat menţionat care este executorie în baza legislaţiei acelui stat şi este datorată de o persoană care nu poate la momentul respectiv să împiedice colectarea sa în baza legislaţiei acelui stat; sau b)în cazul unei solicitări făcute în baza paragrafului 4, o creanţă fiscală a primului stat menţionat în legătură cu care acel stat poate să ia măsuri asigurătorii, în baza legislaţiei sale, în vederea asigurării colectării acesteia, autoritatea competentă a primului stat menţionat va informa cu promptitudine autoritatea competentă a celuilalt stat în legătură cu acest fapt şi, în funcţie de opţiunea celuilalt stat, primul stat menţionat fie îşi va suspenda, fie îşi va retrage solicitarea. 8. Prevederile prezentului articol nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligaţia: a)de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant; b)de a lua măsuri care ar fi contrare ordinii publice (ordre public); c)să asigure asistenţă în cazul în care celălalt stat contractant nu a luat toate măsurile rezonabile de colectare sau asigurătorii, după caz, disponibile în baza legislaţiei sau practicii administrative a acestuia; d)să asigure asistenţă în acele cazuri în care povara administrativă pentru acel stat este în mod evident disproporţionată în raport cu beneficiul ce va fi obţinut de celălalt stat contractant. Articolul VArticolul 28A se adaugă la Convenţie şi va avea următorul cuprins: Articolul 28AModificări Prezenta convenţie poate fi modificată de comun acord de către statele contractante prin protocoale separate care vor face parte integrantă din prezenta convenţie. Articolul VIAmbele state contractante îşi vor notifica reciproc, pe cale diplomatică, îndeplinirea procedurilor legale interne necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului protocol. Prezentul protocol va intra în vigoare la data ultimei notificări şi va produce efecte în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care acesta a intrat în vigoare. Articolul VIIPrezentul protocol va face parte integrantă din convenţie şi va rămâne în vigoare până la încetarea valabilităţii convenţiei. Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezentul protocol. Semnat la Bucureşti, la 4 iulie 2016, în două exemplare originale, în limbile română, uzbecă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare, textul în limba engleză va prevala. Pentru România, Gabriel Biriş, secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice Pentru Republica Uzbekistan, Botir Parpiev, preşedintele Comitetului de Stat pentru Impozitare