ORDIN Nr. 916
din 27 iulie 2006
privind aprobarea Normelor
de supraveghere, prevenire si control al infectiilor nosocomiale in unitatile
sanitare
ACT EMIS DE:
MINISTERUL SANATATII
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 759 din 6 septembrie 2006
Având în vedere prevederile art. 168 alin. (1) din Legea
nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi
ale Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Sănătăţii Publice, văzând Referatul de aprobare al Autorităţii de
Sănătate Publică nr. E.N. 2.476 din 27 iulie 2006,
ministrul sănătăţii publice
emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Normele de supraveghere, prevenire
şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare, prevăzute în
anexele nr. I-V*) care fac parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Depistarea/identificarea,
înregistrarea şi declararea/raportarea infecţiilor nosocomiale de către orice
unitate sanitară sunt obligatorii.
Art. 3. - Fiecare unitate sanitară elaborează anual un
program propriu de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor
nosocomiale.
Art. 4. - Fondurile necesare
îndeplinirii activităţilor din programul prevăzut la art. 3 se vor regăsi
distinct în structura bugetului unităţii.
Art. 5. - Costurile aferente activităţilor de
supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale se vor regăsi în
valoarea serviciilor medicale decontate de fiecare
plătitor/asigurător/finanţator aflat în relaţie contractuală cu unităţile
sanitare, pentru fiecare dintre pacienţii eligibili asistaţi.
Art. 6. - In toate unităţile sanitare activitatea de
supraveghere şi prevenire a infecţiilor nosocomiale face parte din obligaţiile
profesionale ale personalului şi va fi înscrisă în fişa postului fiecărui
salariat.
Art. 7. - Orice daună adusă pacienţilor prin
nerespectarea prevederilor prezentului ordin sau a normativelor profesionale
privind asigurarea calităţii îngrijirilor medicale acordate pacienţilor în
scopul prevenirii infecţiilor nosocomiale atrage responsabilitatea individuală
sau, după caz, instituţională, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
Art. 8. - Direcţiile de specialitate din cadrul
Ministerului Sănătăţii Publice, unităţile sanitare din sistemul public şi
privat, autorităţile de sănătate publică judeţene şi, respectiv, a municipiului
Bucureşti, precum şi Inspecţia sanitară de stat vor
duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
*) Anexele nr. II-V sunt reproduse în facsimil.
Art. 9. - La data intrării în vigoare a prezentului
ordin se abrogă Ordinul ministrului sănătăţii nr. 994/2004 privind aprobarea
Normelor de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile
sanitare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.146 şi
1.146 bis din 3 decembrie 2004.
Art. 10. - Prezentul ordin va fi publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
ANEXA Nr. I
I. Criteriile de definire a
infecţiei nosocomiale
Infecţia nosocomială (IN) este infecţia contractată în unităţi sanitare cu paturi (de stat şi
private), care se referă la orice boală infecţioasă ce poate fi recunoscută
clinic şi/sau microbiologic şi pentru care există dovada epidemiologică a
contractării în timpul spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale,
care afectează fie bolnavul - datorită îngrijirilor medicale primite, fie
personalul sanitar - datorită activităţii sale şi este legată prin incubaţie de
perioada asistării medicale în unitatea respectivă, indiferent dacă simptomele
bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizării.
Definiţia infecţiei nosocomiale se bazează pe date
clinice, epidemiologice, de laborator, precum şi pe alte tipuri de teste de
diagnostic.
Fiecare caz de infecţie nosocomială trebuie dovedit că
se datorează spitalizării sau îngrijirilor medico-sanitare ambulatorii în
unităţi sanitare şi că nu era în incubaţie sau în faza de debut/evoluţie
clinică în momentul internării/actului medical/manevrei medicale.
II. Organizarea
activităţilor de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în
unităţile sanitare publice şi private cu paturi
1. Unităţile sanitare publice cu paturi (spitalul şi
alte unităţi sanitare cu paturi definite prin art. 172 din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii) asigură organizarea şi funcţionarea unor
servicii de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale, după cum
urmează:
a) la nivelul spitalelor judeţene şi al sectoarelor
municipiului Bucureşti, spitalelor clinice şi universitare, respectiv al
institutelor de asistenţă medicală, se organizează servicii specializate de
supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale.
Activitatea specifică este asigurată prin personal
propriu, angajat în acest scop.
Serviciul este organizat cu minimum 7 posturi, din care
cel puţin un medic de specialitate epidemiolog sau microbiolog, cu funcţie de
şef serviciu, 2 clinicieni (specialităţi chirurgicale şi, respectiv, medicală),
un farmacist, 1-2 cadre cu pregătire postliceală de profil asistent medical şi
personal cu pregătire medie cu o calificare adecvată activităţilor, o persoană
din serviciul administrativ;
b) la nivelul spitalelor
municipale, orăşeneşti, comunale sau al altor unităţi cu paturi de asistenţă
medicală definite prin lege (art. 172 din Legea nr. 95/2006), prin
crearea/reorganizarea unui colectiv funcţional cu minimum 3 posturi normate,
din care, în funcţie de numărul paturilor din unitate, 0,5 - 1 normă de medic
specialist, 1-1,5 normă de cadre medii cu pregătire de asistent medical şi o
normă de muncitor cu calificare adecvată activităţii.
Pentru coordonarea profesională a activităţii specifice
sunt necesare specialităţile de medic specialist epidemiolog, microbiolog, boli
infecţioase sau, în lipsa acestora, medic specialist pediatru, neonatolog,
obstetrician-ginecolog etc, atestat ca absolvent al unui curs de perfecţionare
profesională specifică, organizat de autoritatea de sănătate publică judeţeană
şi a municipiului Bucureşti sau de institutul regional de sănătate publică.
Pentru posturile de cadre medii - asistenţi medicali, se vor angaja asistenţi
de igienă sau asistenţi încadraţi la staţia centrală de sterilizare, servicii
de neonatologie, ATI, obstetrică-ginecologie etc, cu condiţia absolvirii unui
curs de perfecţionare specifică organizat în condiţii similare;
c) unităţile sanitare publice cu paturi, altele decât
cele menţionate, unităţile sanitare ambulatorii de specialitate şi de asistenţă
medicală primară cu paturi de zi sau de o zi, unităţile sanitare de asistenţă
medico-socială, sanatoriile, alte tipuri de unităţi sanitare, indiferent de
forma de organizare, vor desemna, din personalul propriu, un medic responsabil
pentru activităţile specifice de supraveghere şi control al infecţiilor
nosocomiale, cu activitate de 0,5 normă, remunerată ca ore suplimentare sau din
venituri proprii, în conformitate cu legea.
2. Unităţile sanitare private cu paturi vor răspunde
pentru activităţile de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale, prin
asumarea responsabilităţii profesionale şi juridice de către personalul astfel
angajat sau de unitatea astfel contractată, în conformitate cu legislaţia.
3. Unităţile medico-sanitare care nu pot asigura
activitatea de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale cu personal
vor contracta serviciile specifice acestei structuri cu autoritatea de sănătate
publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, care îşi asumă
responsabilitatea profesională ori juridică, după caz, pentru serviciile
contractate în prevenirea infecţiilor nosocomiale.
4. Indrumarea metodologică a personalului şi a
activităţilor desfăşurate în cadrul structurii de prevenire şi control al
infecţiilor nosocomiale din unităţile sanitare publice se realizează de
compartimentul de specialitate din cadrul autorităţii de sănătate publică.
Pentru unităţile sanitare private aceste activităţi se asigură, la solicitare,
de către autoritatea de sănătate publică, pe bază de contract de prestări
servicii.
5. Intervenţia şi expertiza de specialitate, în cazul
unor focare epidemice sau situaţii de riscdeclarat, sunt asigurate, la
solicitarea unităţii ori prin autosesizare, de către compartimentele
specializate ale autorităţii de sănătate publică judeţene şi a municipiului
Bucureşti, cu titlu de gratuitate, din bugetul de stat, în cadrul programelor
naţionale de sănătate.
III. Atribuţiile
instituţionale şi individuale în activitatea de prevenire şi combatere a
infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare publice şi private
1. Atribuţiile comitetului director al unităţii
sanitare:
- solicită şi aprobă planul anual de activitate
pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale;
- organizarea şi
funcţionarea serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale
şi/sau realizarea contractelor de furnizare de servicii necesare prevenirii şi
controlului infecţiilor nosocomiale;
- asigură condiţiile de implementare în activitate a
prevederilor planului anual de activitate pentru supravegherea şi controlul
infecţiilor nosocomiale;
- asigură analiza anuală a îndeplinirii obiectivelor
planului de activitate, rezultatele obţinute, eficienţa economică a măsurilor
şi investiţiilor finanţate;
- verifică şi aprobă alocarea bugetului aferent
derulării activităţilor fundamentate prin planul anual de activitate pentru
supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale şi îmbunătăţirea continuă a
condiţiilor de desfăşurare a activităţilor şi a dotării tehnico-materiale
necesare evitării sau diminuării riscului pentru infecţie nosocomială;
- derularea legală a achiziţiilor şi aprovizionarea
tehnico-materială, prevăzute în planul de activitate sau impuse de situaţia
epidemiologică din unitate, în vederea diminuării ori evitării situaţiilor de
risc sau combaterii infecţiilor nosocomiale;
- comitetul director al spitalului va asigura
condiţiile de igienă, privind cazarea şi alimentaţia pacienţilor;
- deliberează şi decide, la propunerea Colegiului
Medicilor din România sau ca urmare a sesizării asistaţilor în privinţa
responsabilităţii instituţionale ori individuale a personalului
angajat/contractat, pentru fapte sau situaţii care au dus la lezarea
drepturilor ori au prejudiciat starea de sănătate a asistaţilor prin infecţie
nosocomială depistată şi declarată;
- asigură dotarea necesară organizării şi
funcţionării sistemului informaţional pentru înregistrarea, stocarea,
prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind infecţiile nosocomiale.
2. Atribuţiile managerului unităţii sanitare:
- răspunde de organizarea structurilor profesionale
de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în conformitate cu
prevederile prezentului ordin, diferenţiat în funcţie de încadrarea unităţii în
conformitate cu legea;
- participă la definitivarea propunerilor de
activitate şi achiziţii cuprinse în planul anual al unităţii pentru
supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale;
- răspunde de asigurarea bugetară aferentă
activităţilor cuprinse în planul anual aprobat pentru supravegherea şi controlul
infecţiilor nosocomiale;
- controlează şi răspunde pentru organizarea şi
derularea activităţilor proprii ale compartimentului/serviciului sau, după caz,
ale responsabilului nominalizat cu supravegherea şi controlul infecţiilor
nosocomiale, ca structură de activitate în directă subordine şi coordonare;
- controlează respectarea normativelor cuprinse în
planul anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor
nosocomiale de la nivelul secţiilor şi serviciilor din unitate, în colaborare
cu responsabilul coordonator al activităţii specifice şi cu medicii şefi de
secţie;
- analizează şi propune soluţii de rezolvare, după
caz, alocare de fonduri, pentru sesizările compartimentului/
serviciului/responsabilului de activitate specifică în situaţii de risc sau
focar de infecţie nosocomială;
- verifică şi aprobă evidenţa internă şi informaţiile
transmise eşaloanelor ierarhice, conform legii sau la solicitare legală,
aferente activităţii de supraveghere, depistare, diagnostic, investigare epidemiologică,
şi măsurile de control al focarului de infecţie nosocomială din unitate;
- solicită, la propunerea coordonatorului de
activitate specializată sau din proprie iniţiativă, expertize şi investigaţii
externe, consiliere profesională de specialitate şi intervenţie în focarele de
infecţie nosocomială;
- angajează unitatea pentru contractarea unor
servicii şi prestaţii de specialitate;
- reprezintă unitatea în litigii juridice legate de
răspunderea instituţiei în ceea ce priveşte infecţiile nosocomiale, respectiv
acţionează în instanţă persoanele fizice, în cazul stabilirii responsabilităţii
individuale pentru infecţie nosocomială.
3. Atribuţiile directorului medical:
- utilizarea în activitatea
curentă, la toate componentele activităţilor medicale de prevenţie, diagnostic,
tratament şi recuperare, a procedurilor şi tehnicilor prevăzute în protocoalele
unităţii, a standardelor de sterilizare şi sterilitate, asepsie şi antisepsie,
respectiv a normelor privind cazarea, alimentaţia şi condiţiile de igienă
oferite pe perioada îngrijiriilor acordate;
- pentru spitalele care nu îndeplinesc condiţiile
legale de a avea director de îngrijiri, funcţia acestuia este preluată de
directorul adjunct medical, care va avea aceleaşi responsabilităţi ca acesta.
4. Atribuţiile directorului de îngrijiri:
- răspunde de aplicarea Precauţiunilor universale şi
izolare specială a bolnavilor;
- răspunde de comportamentul igienic al personalului
din subordine, de respectarea regulilor de tehnică aseptică de către acesta;
- urmăreşte circulaţia germenilor în spital, menţine
legătura cu laboratorul de microbiologie şi sesizează orice modificare;
- urmăreşte respectarea circuitelor funcţionale din
spital/secţie în funcţie de specific;
- răspunde de starea de curăţenie din secţie, de
respectarea normelor de igienă şi antiepidemice;
- propune directorului financiar-contabil
planificarea aprovizionării cu materiale necesare prevenirii infecţiilor
nosocomiale şi menţinerii stării de igienă;
- controlează respectarea măsurilor de asepsie şi
antisepsie;
- controlează igiena bolnavilor şi a însoţitorilor şi
face educaţia sanitară a acestora;
- urmăreşte efectuarea examenului organoleptic al
alimentelor distribuite bolnavilor şi însoţitorilor şi le îndepărtează pe cele
necorespunzătoare, situaţie pe care o aduce la cunoştinţă medicului şef de
secţie şi managerului spitalului;
- constată şi raportează managerului spitalului
deficienţe de igienă (alimentare cu apă, instalaţii sanitare, încălzire) şi ia
măsuri pentru remedierea acestora;
- organizează şi supraveghează pregătirea saloanelor
pentru dezinfecţii periodice şi ori de câte ori este nevoie;
- participă la recoltarea probelor de mediu şi
testarea eficacităţii dezinfecţiei şi sterilizării împreună cu echipa
compartimentului/serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor
nosocomiale;
- urmăreşte în permanenţă respectarea de către
personal şi însoţitori a măsurilor de izolare şi controlează prelucrarea
bolnavilor la internare;
- anunţă la serviciul de internări locurile
disponibile, urmăreşte internarea corectă a bolnavilor în funcţie de grupe de
vârstă, infecţiozitate sau receptivitate;
- urmăreşte aplicarea măsurilor de izolare a
bolnavilor cu caracter infecţios şi a măsurilor pentru supravegherea
contacţilor;
- instruieşte personalul din subordine privind
autodeclararea îmbolnăvirilor şi urmăreşte aplicarea acestor măsuri;
- semnalează medicului şef de secţie cazurile de boli
transmisibile pe care le observă în rândul personalului;
- instruieşte şi supraveghează personalul din
subordine asupra măsurilor de igienă care trebuie respectate de vizitatori şi
personalul spitalului care nu lucrează la paturi (portul echipamentului,
evitarea aglomerării în saloane);
- instruieşte personalul privind schimbarea la timp a
lenjeriei bolnavilor, colectarea şi păstrarea lenjeriei murdare, dezinfecţia
lenjeriei de la bolnavii infecţioşi, transportul lenjeriei murdare, transportul
şi păstrarea lenjeriei curate;
- urmăreşte modul de colectare a deşeurilor
infecţioase şi ne infecţioase, a depozitării lor, a modului de transport şi
neutralizare a acestora;
- controlează şi instruieşte personalul din subordine
asupra ţinutei şi comportamentului igienic, precum şi asupra respectării normelor
de tehnică aseptică şi propune medicului şef de secţie măsuri disciplinare în
cazurile de abateri.
5. Atribuţiile directorului financiar-contabil:
- planificarea bugetară în conformitate cu planul de
activitate aprobat;
- derularea achiziţiilor şi plăţilor în conformitate
cu legislaţia;
- evaluarea prin bilanţul contabil al eficienţei
indicatorilor specifici.
6. Atribuţiile medicului şef de secţie:
- organizează, controlează şi răspunde pentru
derularea activităţilor proprii secţiei, conform planului anual de supraveghere
şi control al infecţiilor nosocomiale din unitatea sanitară;
- răspunde de activităţile desfăşurate de personalul
propriu al secţiei.
7. Atribuţiile medicului curant (indiferent de specialitate):
- protejarea propriilor lor pacienţi de alţi pacienţi
infectaţi sau de personalul care poate fi infectat;
- aplicarea procedurilor şi protocoalelor din planul
anual de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale;
- obţinerea specimenelor microbiologice necesare
atunci când o infecţie este prezentă sau suspectă;
- raportarea cazurilor de infecţii intraspitaliceşti
echipei şi internarea pacienţilor infectaţi;
- consilierea pacienţilor, vizitatorilor şi
personalului în legătură cu tehnicile de prevenire a transmiterii infecţiilor;
- instituirea tratamentului adecvat pentru infecţiile
pe care le au ei înşişi şi luarea de măsuri pentru a preveni transmiterea
acestor infecţii altor persoane, în special pacienţilor.
8. Atribuţiile medicului şef de compartiment/serviciu
sau medicului responsabil pentru supravegherea şi controlul infecţiilor
nosocomiale:
- elaborează şi supune spre aprobare planul anual de
supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale din unitatea sanitară;
- solicită includerea
obiectivelor planului de activitate aprobat pentru supravegherea şi controlul
infecţiilor nosocomiale, condiţie a autorizării sanitare de funcţionare,
respectiv componentă a criteriilor de acreditare;
- organizează activitatea serviciului de supraveghere
şi control al infecţiilor nosocomiale pentru implementarea şi derularea
activităţilor cuprinse în planul anual de supraveghere şi control al
infecţiilor nosocomiale al unităţii;
- propune şi iniţiază activităţi complementare de
prevenţie sau de control cu caracter de urgenţă, în cazul unor situaţii de risc
sau focar de infecţie nosocomială;
- răspunde pentru planificarea şi solicitarea
aprovizionării tehnico-materiale necesare activităţilor planificate, respectiv
pentru situaţii de urgenţă;
- răspunde pentru activitatea personalului subordonat
direct din cadrul structurii;
- asigură accesibilitatea la
perfecţionarea/pregătirea profesională, răspunde pentru instruirea specifică a
subordonaţilor direcţi şi efectuează evaluarea performanţei activităţii
profesionale a subordonaţilor;
- elaborează cartea de vizită a unităţii care
cuprinde: caracterizarea succintă a activităţilor acreditate; organizarea
serviciilor; dotarea edilitară şi tehnică a unităţii în ansamblu şi a subunităţilor
din structură; facilităţile prin dotări edilitar-comunitare de aprovizionare cu
apă, încălzire, curent electric; prepararea şi distribuirea alimentelor; starea
şi dotarea spălătoriei; depozitarea, evacuarea şi neutralizarea, după caz, a
reziduurilor menajere, precum şi a celor rezultate din activităţile de
asistenţă medicală; circuitele organice şi funcţionale din unitate etc, în
vederea caracterizării calitative şi cantitative a riscurilor pentru infecţie
nosocomială;
- întocmeşte harta punctelor şi segmentelor de risc
pentru infecţie nosocomială privind modul de sterilizare şi menţinerea
sterilităţii în unitate, decontaminarea mediului fizic şi curăţenia din
unitate, zonele „fierbinţi" cu activitate de risc sau cu dotare tehnică şi
edilitară favorizantă pentru infecţii nosocomiale;
- elaborează „istoria" infecţiilor nosocomiale
din unitate, cu concluzii privind cauzele facilitatoare ale apariţiei
focarelor;
- coordonează elaborarea şi actualizarea anuală,
împreună cu consiliul de conducere şi cu şefii secţiilor de specialitate, a
ghidului de prevenire a infecţiilor nosocomiale, care va cuprinde: legislaţia
în vigoare, definiţiile de caz pentru infecţiile nosocomiale, protocoalele de
proceduri, manopere şi tehnici de îngrijire, precauţii de izolare, standarde
aseptice şi antiseptice, norme de sterilizare şi menţinere a sterilităţii,
norme de dezinfecţie şi curăţenie, metode şi manopere specifice secţiilor şi
specialităţilor aflate în structura unităţii, norme de igienă spitalicească, de
cazare şi alimentaţie etc. Ghidul este propriu fiecărei unităţi, dar utilizează
definiţiile de caz care sunt prevăzute în anexele la ordin;
- colaborează cu şefii de secţie pentru implementarea
măsurilor de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în conformitate
cu planul de acţiune şi ghidul propriu al unităţii;
- verifică respectarea normativelor şi măsurilor de
prevenire;
- organizează şi participă la sistemul de autocontrol
privind evaluarea eficienţei activităţilor derulate;
- participă şi supraveghează - în calitate de
consultant - politica de antibiotico-terapie a unităţii şi secţiilor;
- supraveghează, din punct de vedere epidemiologic,
activitatea laboratorului de diagnostic etiologic pentru infecţiile suspecte
sau clinic evidente;
- colaborează cu medicul
laboratorului de microbiologie pentru cunoaşterea circulaţiei microorganismelor
patogene de la nivelul secţiilor şi compartimentelor de activitate şi a
caracteristicilor izolatelor sub aspectul antibiocinotipiilor;
- solicită şi trimite tulpini de microorganisme
izolate la laboratoarele de referinţă, atât în scopul obţinerii unor
caracteristici suplimentare, cât şi în cadrul auditului extern de calitate;
- supraveghează şi controlează buna funcţionare a
procedurilor de sterilizare şi menţinere a sterilităţii pentru instrumentarul
şi materialele sanitare care sunt supuse sterilizării;
- supraveghează şi controlează efectuarea
decontaminării mediului de spital prin curăţare chimică şi dezinfecţie;
- supraveghează şi controlează activitatea blocului
alimentar în aprovizionarea, depozitarea, prepararea şi distribuirea
alimentelor, cu accent pe aspectele activităţii la bucătăria dietetică,
lactariu, biberonerie etc;
- supraveghează şi controlează calitatea prestaţiilor
efectuate la spălătorie;
- supraveghează şi controlează activitatea de
îndepărtare şi neutralizare a reziduurilor, cu accent faţă de reziduurile
periculoase rezultate din activitatea medicală;
- supraveghează şi controlează respectarea circuitelor
funcţionale ale unităţii, circulaţia asistaţilor şi vizitatorilor, a
personalului şi, după caz, a studenţilor şi elevilor din învăţământul
universitar, postuniversitar sau postliceal;
- supraveghează şi controlează respectarea în secţiile
medicale şi paraclinice a procedurilor profesionale de supraveghere, triaj,
depistare, izolare, diagnostic şi tratament pentru infecţiile nosocomiale;
- supraveghează şi controlează corectitudinea
înregistrării suspiciunilor de infecţie la asistaţi, derularea investigării
etiologice a sindroamelor infecţioase, operativitatea transmiterii
informaţiilor aferente la structura de supraveghere şi control al infecţiilor
nosocomiale;
- răspunde prompt la informaţia primită din secţii şi
demarează ancheta epidemiologică pentru toate cazurile suspecte de infecţie
nosocomială;
- dispune, după anunţarea prealabilă a directorului
medical al unităţii, măsurile necesare pentru limitarea difuziunii infecţiei,
respectiv organizează, după caz, triaje epidemiologice şi investigaţii
paraclinice necesare;
- întocmeşte şi definitivează ancheta epidemiologică a
focarului, difuzează informaţiile necesare privind focarul, în conformitate cu
legislaţia, întreprinde măsuri şi activităţi pentru evitarea riscurilor
identificate în focar;
- solicită colaborările interdisciplinare sau propune
solicitarea sprijinului extern conform reglementărilor în vigoare;
- coordonează activitatea colectivului din subordine
în toate activităţile asumate de compartimentul/serviciul sau colectivul de
supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale.
- întocmeşte, pentru subordonaţi, fişa postului şi
programul de activitate;
- raportează şefilor ierarhici problemele depistate
sau constatate în prevenirea şi controlul infecţiilor nosocomiale, prelucrează
şi difuzează informaţiile legate de focarele de infecţii interioare
investigate, prezintă activitatea profesională specifică în faţa consiliului de
conducere, a direcţiunii şi a consiliului de administraţie;
- întocmeşte rapoarte cu dovezi la dispoziţia
managerului spitalului, în cazurile de investigare a responsabilităţilor pentru
infecţie nosocomială.
9. Atribuţiile şefului laboratorului de microbiologie:
- implementarea sistemului de asigurare a calităţii,
care reprezintă un ansamblu de acţiuni prestabilite şi sistematice necesare
pentru a demonstra faptul că serviciile oferite (analize medicale) satisfac
cerinţele referitoare la calitate;
- elaborarea ghidurilor pentru recoltarea,
manipularea, transportul şi prezervarea corectă a probelor biologice, care vor
fi însoţite de cererea de analiză completată corect;
- elaborarea manualului de biosiguranţă al
laboratorului, utilizând recomandările din Ghidul naţional de biosiguranţă
pentru laboratoarele medicale (ediţia 1/2005 sau cea mai recentă ediţie) în
scopul evitării contaminării personalului şi a mediului;
- întocmirea şi derularea programului de instruire a
personalului din subordine în domeniul specific al prevenirii şi controlului
infecţiilor nosocomiale;
- identificarea corectă a microorganismelor patogene;
în cazul suspiciunii de infecţie nosocomială va asigura identificarea cât mai
rapidă a agentului etiologic al infecţiilor nosocomiale, în colaborare cu
epidemiologul şi medicul clinician (membri ai serviciului de supraveghere şi control
al infecţiilor nosocomiale), din produsele patologice recoltate de la
bolnavi/purtători (dacă este necesar, până la nivel de tipare intraspecie);
- furnizarea rezultatelor testărilor într-o formă
organizată, uşor accesibilă, în cel mai scurt timp;
- testează sensibilitatea/rezistenţa la substanţe
antimicrobiene a microorganismelor cu semnificaţie clinică, utilizând metode
standardizate; îşi va selecta seturile de substanţe antimicrobiene adecvate pe
care le va testa, în funcţie de particularităţile locale/regionale ale
rezistenţelor semnalate în ultima perioadă de timp, şi antibioticele utilizate,
cu respectarea integrală a recomandărilor standardului aplicat;
- furnizează rezultatele testării cât mai rapid,
pentru îmbunătăţirea calităţii actului medical, prin adoptarea unor decizii
care să conducă la reducerea riscului de apariţie a unor infecţii cauzate de
bacterii rezistente la antibiotice, dificil sau imposibil de tratat;
- realizează baza de date privind rezistenţa la
antibiotice, preferabil pe suport electronic;
- monitorizează rezultatele neobişnuite şi semnalează
riscul apariţiei unui focar de infecţie nosocomială pe baza izolării repetate a
unor microorganisme cu acelaşi fenotip (mai ales antibiotip), a unor
microorganisme rare ori prin izolarea unor microorganisme înalt patogene sau/şi
multirezistente;
- raportează, în regim de urgenţă, aspectele
neobişnuite identificate prin monitorizarea izolărilor de microorganisme şi a
rezistenţei la antibiotice şi periodic, trimestrial, serviciului de
supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale rezultatele cumulate privind
izolarea microorganismelor patogene şi evoluţia rezistenţei la antibiotice;
- monitorizează rezultatele tratamentului pentru
fiecare pacient, la recomandarea clinicianului şi medicului epidemiolog;
- monitorizează impactul utilizării de antibiotice şi
al politicilor de control al infecţiilor la nivelul spitalului;
- spitalele care primesc finanţare pentru controlul
infecţiilor nosocomiale asigură în cadrul programului naţional de supraveghere
a infecţiilor nosocomiale în sistem santinelă izolarea, identificarea şi
testarea rezistenţei la antibiotice a microorganismelor patogene, conform
metodologiei transmise de Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor
Transmisibile, şi colaborează la nivel naţional pentru aplicarea protocoalelor
Sistemului european de supraveghere a rezistenţei la antibiotice;
- stochează tulpini microbiene de importanţă
epidemiologică în vederea studiilor epidemiologice comparative, cu respectarea
reglementărilor legale privind biosecuritatea şi biosiguranţa (de exemplu,
Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi
preparatelor stupefiante şi psihotrope);
- trimite tulpini microbiene, conform metodologiei de
supraveghere în sistem santinelă a infecţiilor
nosocomiale şi protocoalelor EARSS şi/sau în orice suspiciune de infecţie
nosocomială, pentru identificare prin tehnici de biologie moleculară şi
aprofundarea mecanismelor de rezistenţă la antibiotice.
10. Atribuţiile farmacistului:
- obţinerea, depozitarea şi distribuirea preparatelor
farmaceutice, utilizând practici care limitează posibilitatea transmisiei
agentului infecţios către pacienţi;
- distribuirea medicamentelor antiinfecţioase şi ţinerea
unei evidenţe adecvate (potentă, incompatibilitate, condiţii de depozitare şi
deteriorare);
- obţinerea şi depozitarea vaccinurilor sau serurilor
şi distribuirea lor în mod adecvat;
- păstrarea evidenţei antibioticelor distribuite
departamentelor medicale;
- înaintarea către serviciul de supraveghere şi
control al infecţiilor nosocomiale a sumarului rapoartelor şi tendinţelor
utilizării antibioticelor;
- păstrarea la dispoziţie a următoarelor informaţii
legate de dezinfectanţi, antiseptice şi de alţi agenţi antiinfecţioşi:
proprietăţi active în funcţie de concentraţie, temperatură, durata acţiunii,
spectrul antibiotic, proprietăţi toxice, inclusiv senzitivitatea sau iritarea
pielii şi mucoasei, substanţe care sunt incompatibile cu antibioticele sau care
le reduc potenţa, condiţii fizice care afectează în mod negativ potenţa pe durata depozitării
(temperatură, lumină, umiditate), efectul dăunător asupra materialelor;
- participarea la întocmirea normelor pentru
antiseptice, dezinfectanţi şi produse utilizate la spălarea şi dezinfectarea mâinilor;
- participarea la întocmirea normelor pentru
utilizarea echipamentului şi materialelor pacienţilor;
- participarea la controlul calităţii tehnicilor
utilizate pentru sterilizarea echipamentului în spital, inclusiv selectarea
echipamentului de sterilizare (tipul dispozitivelor) şi monitorizarea.
11. Atribuţiile asistentei/sorei medicale
responsabile de un salon:
- implementează practicile de îngrijire a pacienţilor
în vederea controlului infecţiilor;
- se familiarizează cu practicile de prevenire a
apariţiei şi răspândirii infecţiilor şi aplicarea practicilor adecvate pe toată
durata internării pacienţilor;
- menţine igiena, conform politicilor spitalului şi
practicilor de îngrijire adecvate din salon;
- monitorizează tehnicile aseptice, inclusiv spălarea
pe mâini şi utilizarea izolării;
- informează cu promptitudine medicul de gardă în
legătură cu apariţia semnelor de infecţie la unul dintre pacienţii aflaţi în
îngrijirea sa;
- iniţiază izolarea pacientului şi comandă obţinerea
specimenelor de la toţi pacienţii care prezintă semne ale unei boli
transmisibile, atunci când medicul nu este momentan disponibil;
- limitează expunerea pacientului la infecţii
provenite de la vizitatori, personalul spitalului, alţi pacienţi sau echipamentul utilizat pentru diagnosticare;
- menţine o rezervă asigurată şi adecvată de materiale
pentru salonul respectiv, medicamente şi alte materiale necesare îngrijirii
pacientului;
- identifică infecţiile nosocomiale;
- investighează tipul de infecţie şi agentul patogen,
împreună cu medicul curant;
- participă la pregătirea personalului;
- participă la investigarea epidemiilor;
- asigură comunicarea cu instituţiile de sănătate
publică şi cu alte autorităţi, unde este cazul.
12. Atribuţiile autorităţii de sănătate publică
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti:
- desemnează din compartimentul de specialitate
persoane care asigură suport tehnic profesional pentru organizarea şi funcţionarea
planului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale, la
solicitare;
- Inspecţia sanitară de stat verifică existenţa şi
modul de aplicare a planului propriu al spitalului de prevenire şi control al
infecţiilor nosocomiale, respectarea normelor de igienă, funcţionalitatea
circuitelor, dezinfecţia, sterilizarea, respectarea prevederilor privind
managementul deşeurilor medicale şi dacă sunt respectate măsurile serviciului
de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale şi/sau ale coordonatorului
programului/subprogramului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale din
compartimentele de specialitate ale autorităţii de sănătate publică judeţene.
ANEXA Nr. II
DEFINIŢIILE DE CAZ PENTRU INFECŢIILE NOSOCOMIALE:
Grupele de Infecţii Nosocomiale cu frecvenţă
crescută:
CAP. I INFECŢIILE
CĂILOR URINARE
a) Infecţiile
simptomatice ale căilor urinare
Prezenţa obligatorie a cel puţin unul din cele 2
criterii de diagnostic:
Criteriul 1: Dintre
simptomele de mai jos, în absenţa altor cauze, prezenţa a cel puţin una din următoarele:
- la bolnavul în vârstă de peste un an
- febră (peste 38°C), senzaţie acută de micţiune,
micţiuni frecvente, disurie, senzaţie de tensiune suprapubiană;
- la copilul de un an sau sub un an vârstă
- febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee,
bradicardie, disurie, apatie, vărsături
şi
- bacteriurie
semnificativă (10 germeni / ml sau mai mare) cu cel mult două specii microbiene izolate.
Criteriul 2: In absenţa
altor cauze evidenţiate, dintre simptomele menţionate la criteriul anterior (1)
- prezenţa a cel puţin două simptome pentru bolnavul
peste vârsta de un an şi cel puţin a unui simptom la copilul de un an, sau sub
această vârstă;
şi
cel puţin una din condiţiile de mai jos:
- piurie (10 sau peste 10 leucocite/ mm urină sau cel
puţin 3 leucocite pe câmp microscopic - putere de mărire
1000x))
- evidenţierea bacteriuriei prin examen direct şi
coloraţia Gram din sedimentul urinar
- urocultură pozitivă pentru aceleaşi bacterii
uropatogene (gram negative sau 5. saprophyticus), în cel puţin două probe, cu un număr minim de 103 germeni / ml
urină
- urocultură pozitivă pentru bacterii uropatogene
dintr-o singură probă, cu bacterii Gram negative sau S. saprophyticus, cu un număr de
germeni de </= 105 / ml urină, dacă bolnavul a primit o antibioticoterapie eficientă
anterioară
- medicul curant a emis
diagnosticul de infecţie urinară
- dacă medicul curant a recomandat o
antibiotico-terapie adecvată pentru infecţie urinară
Cultura pozitivă prelevată de pe vârful cateterului
urinar nu este relevantă pentru diagnosticul unei infecţii urinare nosocomiale.
Recoltarea probei de urină pentru examen
microbiologic se efectuează obligatoriu în condiţii aseptice (proba de urina curata din jetul mijlociu) sau prin
cateter.
In cazul sugarului recoltarea probei pentru
urocultură se efectuează prin cateterism sau
prin puncţie suprapubiană.
Cultura pozitivă recoltată din interiorului
recipientului de colectare a urinii poate fi acceptată numai în cazul corelării pozitive
cu urocultură recoltată în condiţii aseptice sau prin cateter.
b) Infecţiile subclinice ale căilor urinare
Pentru diagnostic este nevoie de prezenţa a cei puţin
unul din cele 2 criterii de mai jos:
Criteriul 1. Bolnavul
are un cateter urinar permanent, montat cu cel puţin 7 zile înaintea efectuării
uroculturii
şi
urocultura este pozitivă cu cel puţin 10 germeni / ml,
nu cu mai mult de două specii de germeni identificaţi
şi
bolnavul nu are o simptomatologie clinic manifestă
(febră, senzaţie de micţiune, disurie, micţiuni frecvente sau tensiune dureroasă suprapubiană).
Criteriul 2. Bolnavul nu
are un cateter permanent, montat cu 7 zile înaintea primei uroculturi pozitive
şi
bolnavul are cel puţin două uroculturi pozitive cu cel
puţin 10 germeni / ml urină, cu aceeaşi specie microbiană sau cel mult cu două
specii bacteriene izolate,
şi
bolnavul nu are acuze şi/sau
semne clinice manifeste
Cultura pozitivă prelevată de pe vârful cateterului
urinar nu este relevantă pentru diagnosticul unei infecţii urinare nosocomiale.
Recoltarea probei de urină pentru examen
microbiologic se efectuează obligatoriu în condiţii aseptice (proba de urina
curata din jetul mijlociu) sau prin cateter.
c) Alte infecţii ale căilor urinare (rinichi, ureter,
vezica urinară, uretra şi ţesuturile perirenale sau retroperitoneale)
Din cele trei criterii de mai jos prezenţa a cel puţin
unuia este obligatorie:
Criteriul 1. Din probele
recoltate (exclusiv urină) din teritoriul infectat sau din prelevatele
histologice, cultivarea este pozitivă pentru microorganisme
Criteriul 2. Intraoperator
este observat abcesul sau probele histopatologice demonstrează
prezenţa unui proces inflamator-infecţios
Criteriul 3. Simptomatologia
de mai jos, cu excluderea altor cauze:
- febră ( peste 38°C) şi durere sau sensibilitate în
regiunea afectată;
- este prezentă la bolnavul de un an sau mai mare de un
an;
- febra ( peste 38°C) sau hipotermia (sub 37°C), apneea,
bradicardia, apatie, febra;
- sunt prezente la copilul de 1 an sau mai mic de un an.
si
dintre criteriile de mai jos este prezent cel puţin
unul:
- eliminare de puroi pe tubul de dren din teritoriul
incriminat;
- hemocultură pozitivă cu microorganisme acceptabile în
concordanţă cu caracteristicile infecţiei suspectate;
- dovada imagistică (Rx, CT sau MR) a procesului
infecţios;
- infecţia este susţinută de observaţia medicului
curant;
- medicul curant a prescris
tratament antimicrobian adecvat infecţiei suspectate.
CAP. II INFECŢIILE POSTOPERATORII
a) Infecţiile plăgii operatorii superficiale (de
incizie)
Cele 3 criterii care trebuie sa fie realizate sunt
următoarele:
Criteriul 1 : Infecţia
apare într-un interval de 30 zile de la intervenţia chirurgicală
Criteriul 2 : Infecţia
cointeresează numai ţesutul cutanat şi subcutanat din zona intervenţiei
(inciziei)
Criteriul 3: Este
prezentă, cel puţin una, din următoarele condiţii:
- secreţie purulentă la nivelul inciziei superficiale
cu sau fără confirmarea laboratorului;
- din prelevatul secreţiei sau prelevatul tisular
recoltate în condiţii aseptice de la nivelul inciziei operatorii superficiale
prin cultură pot fi puse în evidenţă germeni patogeni;
- din simptomele infecţiei sunt
prezente cel puţin unu: durere sau sensibilitate, tumefiere locală, roşeaţă sau
senzaţie de căldură locală respectiv cazul în care chirurgul a redeschis plaga,
exceptând situaţia unui rezultat microbiologic negativ;
- chirurgul sau medicul curant
a diagnosticat infecţia plăgii superficiale de incizie .
Nu pot fi considerate infecţie a inciziei
superficiale următoarele situaţii: Abcesul de fir (inflamaţie şi secreţie
punctiformă la nivelul plăgii de fir); Infecţia la nivelul episiotomiei sau la
nivelul plăgii de circumcizie al nou născutului; Infecţia plăgilor înţepate;
Infecţia plăgilor de arsură; Infecţia plăgilor de incizie penetrante în fascie
sau ţesutul muscular.
b) Infecţiile plăgii operatorii profunde
Cele 3 criterii care trebuie
realizate sunt următoarele:
Criteriul 1: Infecţia
apare în treizeci de zile de la intervenţia chirurgicală;
Excepţie constituie implantul ,când infecţia apărută
până la un an de la aplicare semnifică o infecţie nosocomială;
Criteriul 2: Infecţia
interesează ţesuturile profunde (ex. fascia sau musculatura) de la nivelul
plăgii operatorii
Criteriul 3: Cel puţin
una din următoarele situaţii trebuie să fie prezentă:
- secreţie purulentă din ţesuturile profunde ale
plăgii operatorii dar fără cointeresarea organelor sau cavităţilor atinse prin
intervenţia chirurgicală;
- dehiscenţa spontană a plăgii operatorii sau
redeschiderea acesteia de către chirurg în cazul în care cel puţin una din
următoarele simptome sunt prezente: febră peste 38°C, durere sau sensibilitate
locală cu condiţia unei culturi pozitive din prelevatul de secreţie sau ţesut
din plaga interesată (în cazul culturii negative, nu este cazul);
- examenul clinic direct în cazul reintervenţiei, sau
prin examen histologic sau radiologic . se pune în evidenţă abcedarea sau
semnele clare ale unei infecţii;
- chirurgul sau medicul curant susţine un diagnostic de
infecţia plăgii operatorii profunde.
Dacă infecţia cointeresează concomitent structurile
superficiale şi profunde ale plăgii operatorii diagnosticul va fi de plagă
operatorie profundă;
Infecţia organului sau cavităţii operate care se
drenează prin plagă, este considerată infecţie de plagă operatorie profundă.
c) Infecţiile postoperatorii ale organelor sau
cavităţilor instrumentate
Aceste infecţii pot apare pe
orice teritoriu al organismului care a fost instrumentat în timpul intervenţiei
chirurgicale (excepţie ţesutul cutanat, fascia şi musculatura)
Pentru infecţiile incluse în această subgrupă este
necesară localizarea topografică mai exactă a infecţiei după clasificarea
recomandată mai jos:
Infecţiile căilor urinare
Infecţiile căilor respiratorii superioare, faringita
Infecţia căilor respiratorii inferioare (excepţie
pneumonia)
Infecţia arterială sau venoasă
Miocardita şi pericardita
Endocardita
Mediastinita
Infecţiile ochiului, excepţie conjunctivita
Infecţiile urechii şi mastoidei
Infecţiile cavităţii bucale (stomatită, glosită,
parodontită)
Sinuzitele
Infecţiile tractului gastro-intestinal
Infecţiile cavităţii intraabdominale
Infecţţile intracraniene ale ţesutului nervos şi
durei
Meningita sau ventriculita
Abcesul spinal fără meningită
Infecţiile organelor reproductive feminine şi
masculine
Infecţiile vaginului
Abcesul mamar şi mastita
Endometrita
Infecţiile intraarticulare şi ale bursei
Osteomielita
Infecţiile meniscului intraarticular
Cele 3 criterii obligatorii pentru diagnosticul
situaţiilor de mai sus sunt:
Criteriul 1: Infecţia
apare în intervalul de până la 30 zile de la intervenţia
chirurgicală. Excepţie constituie implantul, când
infecţia apărută până la un an are semnificaţia infecţiei nosocomiale.
Criteriul 2: Infecţia
poate apărea cu orice localizare topografică în funcţie de organul sau
cavitatea interesată în intervenţia chirurgicală, exceptând ţesutul cutanat,
fascia şi musculatura.
Criteriul 3: Din
condiţiile următoare cel puţin una trebuie să fie prezentă:
- secreţie purulentă eliminată prin drenul implantat în
organul sau cavitatea operată;
- rezultat pozitiv în cultură microbiologică dintr-o
probă de secreţie sau prelevat histologic de la nivelul organului sau cavităţii
vizată prin intervenţia chirurgicală;
- examenul clinic direct în timpul reintervenţiei, sau
examenul histologic sau radiologic pune în evidenţă un proces de abcedare sau
semnele clare ale unei infecţii la nivelul organelor sau cavităţilor atinse prin
intervenţia chirurgicală;
- chirurgul sau medicul curant emite diagnosticul de
infecţie la nivelul organului sau cavităţii operate
Este posibil ca infecţia organului sau cavităţii
operate să se dreneze prin plaga operatorie. Aceste infecţii de obicei nu
necesită reintervenţie operatorie şi de cele mai multe ori pot fi considerate ca o complicaţie a plăgii
de incizie profundă. Din acest motiv ele ţin de grupa infecţiilor plăgii
operatorii profunde. Secreţia recoltată din organe sau cavităţi este secreţie de
plagă operatorie profundă.
CAP.III PNEUMONIA NOSOCOMIALĂ
Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare
realizarea a cel puţin unuia din următoarele 4 criterii :
Criteriul 1. La
examinarea fizică şi stetacustică a bolnavului sunt
prezente raluri crepitante sau zonă de matitate în aria pulmonară din următoarele este prezent cel puţin un
simptom:
- apariţia unei expectoraţii sau schimbarea
caracterului expectoraţiei anterioare
- hemocultura pozitivă cu
floră microbiană patogenă;
- demonstrarea agentului patogen din aspiratul
transtraheal, prelevat bronhoscopic sau bioptic.
Criteriul 2: Examenul
radiologic pulmonar al bolnavului evidenţiază un infiltrat pulmonar nou sau
progresiv, o condensare sau formaţiune cavitară pulmonară sau o cointeresare
pleurală
şi
prezenţa a încă cel puţin unul din următoarele semne:
- secreţie purulentă pe drenul aplicat al teritoriului
atins;
- hemocultura pozitivă cu floră microbiană concordantă
cu aspectul infecţiei suspicionate;
- infecţia demonstrată prin explorări de imagistică
(CT, MR, sau Echografie);
- izolarea unui virus sau demonstrarea antigenului
specific viral din secreţiile tractusului respirator;
- determinarea serologică a unui anticorp lgM specific
sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specific din probe
de seruri perechi;
- histologie relevantă pentru pneumonie.
Criteriul 3. La copilul
de un an sau sub un an prezenţa obligatorie a cel puţin 2 semne din
următoarele:
- apnee, tahicardie sau bradicardie,
detresă respiratorie, tuse, wheezing
cel puţin una din următoarele condiţii:
- secreţii mai abundente la nivelul căilor
respiratorii;
- expectoraţie nou apărută sau schimbarea caracterelor
expectoraţiei;
- izolarea prin hemocultura pozitivă a agentului patogen sau evidenţierea serologică a anticorpilor
IgM specifice sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG
specifici în probe de seruri perechi;
- izolarea agentului patogen din aspiratul transtraheal,
prelevat bronhoscopic sau probă bioptică;
- demonstrarea antigenelor virale din secreţia căilor
respiratorii;
- histologie relevantă pentru pneumonie.
Criteriul 4: La copilul
de un an sau sub un an examenul radiologic evidenţiază un infiltrat pulmonar
nou sau progresiv, o imagine cavitară sau de condensare pulmonară sau o
cointeresare pleurală.
şi
cel puţin una din următoarele :
- secreţii mai abundente la nivelul căilor
respiratorii;
- expectoraţie nou apărută sau schimbarea caracterelor
expectoraţiei;
- izolarea prin hemocultura
pozitivă a agentului patogen sau evidenţierea serologică a anticorpilor IgM
specifice sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG
specifici în probe de seruri perechi;
- izolarea agentului patogen din aspiratul
transtraheal, prelevat bronhoscopic sau probă
bioptică;
- demonstrarea antigenelor virale din secreţia căilor
respiratorii;
- histologie relevantă pentru pneumonie.
Examenul microbiologic prin cultură efectuată din
secreţiile expectorate nu sunt de prea mare utilitate în diagnosticul etiologic
dar pot fi utilizate pentru orientarea etiologică respectiv evaluarea
sensibilităţii la antibioticele chimioterapice. Examinările radiologice seriate
pot avea o utilitate net superioară faţă de imaginile unice.
CAP. IV INFECŢIILE NOSOCOMIALE ALE ŢESUTULUI
SANGVIN (SÂNGELUI)
a) Septicemia dovedită etiologic prin examene de
laborator
Din cele 2 criterii de mai jos cel puţin unul trebuie
să fie îndeplinite:
Criteriul 1: una sau mai
multe hemoculturi ale bolnavului este pozitivă pentru microorganisme,
microorganismul izolat din hemocultura nu este în
relaţie de cauzalitate cu alte infecţii ale pacientului
Criteriul 2: Din
simptomele de mai jos prezenţa a cel puţin unul este obligatorie: La bolnavul
peste vîrsta de un an:
- febră (peste 38°C), frisoane,
hipotensiune. La copilul de un an sau sub un an:
- febră (peste 38°C) apnee, bradicardie.
şi
din cele trei situaţii de mai jos cel puţin una trebuie
să fie îndeplinită:
- flora bacteriană comensală (de ex. difteromorfii, Bacillus sp. Propionibacterium sp., stafilococi coagulazo negativi, etc) trebuie să fie prezentă
în hemocultura în cel puţin două probe recoltate la intervale de timp diferite;
- flora comensuală mai sus citată este în hemocultura
pozitivă a unui pacient cu cateter vascular montat şi medicul curant recomandă
antibioticoterapie adecvată;
- testele directe de evidenţiere a unor antigenele
specifice din sânge sunt pozitive (de ex. H.
influenzae, S. pneumoniae, N. meningitidis, streptococi
grup B., etc.)
şi
toate aceste simptomatologii şi probe pozitive de
laborator nu sunt in relaţie cu o altă infecţie a pacientului.
Flebita purulentă, confirmată prin cultură pozitivă
din recoltarea de pe cateterul vascular dar fără hemocultura pozitivă este
considerată infecţie locală vasculară.
Hemocultura pozitivă care nu poate fi corelată cu
altă infecţie a bolnavului este considerată infecţie bacteriologic confirmată a
ţesutului sangvin.
Pseudobacteriemiile (bacteriemiile tranzitorii sau
prin suprainfectarea probei recoltate) nu sunt considerate infecţii nosocomiale
ale ţesutului sangvin.
b) Septicemia clinică (Starea toxico-septică
clinică)
Pentru confirmarea diagnosticului sunt necesare
realizarea următoarelor 4 criterii:
Criteriul 1: Din
simptomatologia de mai jos prezenţa a cel puţin unui simptom : La bolnavul cu
vârstă peste un an:
- febră (peste 38°C), hipotensiune cu presiunea
sistolică de 90 mmHg sau sub această valoare, oligurie cu 20 ml/oră excreţie
sau sub această valoare. La copilul de un an sau sub această vârstă:
- febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee,
bradicardie.
şi
Criteriul 2: Hemocultura
nu a fost recoltată sau are o hemocultură negativă
şi
Criteriul 3: cu excepţia
simptomatologiei amintite la criteriul 1, nu sunt alte semne relevante pentru o altă infecţie
şi
Criteriul 4: Medicul
curant a dispus un tratament adecvat pentru septicemie.
Septicemia care se
confirmă prin hemocultură pozitivă este considerată septicemie confirmată prin
examene de laborator.
c) Septicemia
nosocomială prin cateterism central - definiţie epidemiologică
Definiţia se bazează pe prezenţa unui cateter cu
capătul terminal în apropierea inimii sau este montat într-o arteră sau venă
centrală. Cateterul montat la nivelul arterei sau venei ombilicale este
considerat cateter central.
Infecţia sanguină se consideră nosocomială în relaţie
cu folosirea cateterului, dacă infecţia apare la 48 ore de la aplicare. Dacă
infecţia apare peste 48 ore de la montarea cateterului şi nu sunt depistate
alte cauze pentru septicemie, definiţia de mai sus poate fi acceptată şi în
acest caz.
d). Septicemia nosocomială prin cateterism central -
definiţie clinică
Definiţia se bazează pe evidenţierea bacteriemiei /
fungemiei la cel puţin o hemocultură efectuată la un bolnav cu cateter vascular
care prezintă o simptomatologie clinică compatibilă cu starea septică (febră,
frison, hipotensiune)
şi
cu excepţia cateterului nu are
alte cauze depistate pentru septicemie sau oricare din situaţiile de mai jos:
- rezultatul unei culturi semnificativ pozitive de pe
cateterul central (semicantitativ peste 15 colonii/ unit. cateter sau
cantitativ peste 103 microorganisme/unitate
de cateter) cu microorganisme izolate identice (specie şi antibiocinotipie)
cu microoganismele izolate din hemocultura recoltată din circulaţia periferică;
- rezultatul culturilor microbiene recoltate concomitent
din vasele centrale şi periferic sunt pozitive şi
raportul exprimării cantitative central / periferic este peste 5 / 1;
- rezultatele culturilor microbiene recoltate în timpi
diferiţi (peste 2 ore diferenţă) de la nivelul vaselor centrale şi periferice
demonstrează identitate de patogen izolat.
Grupele de Infecţii nosocomiale cu frecvenţă mai
scăzută:
CAP V INFECŢIILE NEPNEUMONICE ALE CĂILOR
RESPIRATORII INFERIOARE
a) Bronşita-, traheobronşita-, bronşiolita-,
traheita- nosocomială
Pentru definirea infecţiilor traheobronşice prezenţa a
cel puţin unuia din următoarele criterii sunt obligatorii:
Criteriul 1: bolnavul nu
are semne clinice sau radiologice de pneumonie
şi
din cele de mai jos sunt prezente cel puţin două
simptome, fără o altă cauză; - febră (peste 38°C), tuse, expectoraţie nou
apărută sau cu creştere cantitativă progresivă a acesteia, stridor, respiraţie
superficială
si
realizarea a cel puţin unuia din cele de mai jos:
- cultură pozitivă din aspiratul traheal profund sau
din prelevatul bronhoscopic
- detectarea antigenelor
specifice din secreţia tractului respirator.
Criteriul 2: la copilul
de un an sau sub un an nu sunt semne clinice sau radiologie de pneumonie
şi
din simptomele de mai jos sunt prezente cel puţin două
semne: - febră (peste 38°C), tuse, expectoraţie nou apărută sau cu creştere
cantitativă progresivă a acesteia, stridor, detresă respiratorie, apnee sau
bradicardie.
şi
este îndeplinită cel puţin una din următoarele
situaţii:
- cultură pozitivă din aspiratul traheal profund sau
din prelevatul bronhoscopic;
- detectarea antigenelor specifice din secreţia
tractului respirator;
- apariţia anticorpilor IgM specifice sau creşterea de
cel puţin 4 ori a litrului anticorpilor IgG specifici la investigarea
sero-etiologică, pe probe de seruri perechi.
Nu sunt incluse
bronşitele cronice ale bolnavilor cu tuberculoză pulmonară, cu excepţia
cazurilor în care suprainfecţia acută poate fi demonstrată etiologic.
b) Alte infecţii nosocomiale ale tractului
respirator inferior
Din criteriile de mai jos trebuie îndeplinite cel puţin unul:
Criteriul 1: Cultură
microbiană pozitivă din ţesutul pulmonar sau lichid pleural
Criteriul 2: Intraoperator
sau histopatologic se observă abces sau empiem
Criteriul 3: Examenul
radiologic pulmonar prezintă imagine de abces
Concomitenta
pneumoniei şi a infecţiei acute a căilor respiratorii inferioare cu aceeaşi
etiologic identificată,
obligă la încadrarea patologiei la „ Pneumonie
".
Abcesul pulmonar sau empiemul fără pneumonie se
încadrează la infecţii ale tractului respirator
inferior
CAP. VI INFECŢIILE CUTANATE ŞI ALE ŢESUTURILOR
MOI SUBCUTANE
a) Infecţiile pielii
Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unul
este obligatorie:
Criteriul 1: Prezenţa
unei secreţii purulente, pustulă, veziculă sau furuncul la nivelul pielii bolnavului.
Criteriul 2: Din
simptomele de mai jos sunt prezente cel puţin două şi acestea nu sunt în
legătură cu alte infecţii ale organismului:
- durere sau sensibilitate, tumefacţie, roşeaţă sau
senzaţie de căldură la nivelul regiunii afectate
şi
din situaţiile de mai jos este
prezentă cel puţin una:
-din aspiratul regiunii afectate sau din prelevatul
secreţiei prezente cultura microbiologică este pozitivă. Dacă microorganismul
identificat face parte din flora normală a pielii (de ex. stafilococ
coagulazo-negativ, micrococi, difteroides, etc.) izolatul trebuie să fie
monoetiologic în cultură pură.
- hemocultură pozitivă fără o altă cauză depistată
- în prelevatul tisular din regiunea afectată sau la un
examen serologic se pune în evidenţă un antigen specific
(de ex. ale virusurilor herpes simplex, Varicella zoster sau ale H.influenzae,
N. meningitidis, etc.)
- la examenul histologic provenit din regiunea
afectată se pun în evidenţă macrofage polinucleare;
- rezultat serologic pozitiv pentru anticorpii specifici IgM sau creşterea de cel puţin 4
ori ai IgG-urilor specifici în probe de seruri perechi.
Infecţia nososcomială a pielii poate rezulta din
variate situaţii ca urmare a activităţii de îngrijiri din spitale. Infecţiile
plăgii superficiale de incizie, pustulele nou-născutului, decubitele si plăgile post combustie suprainfectate,
abcesul mamar si mastita nu fac parte din subgrupa infecţiilor nosocomiale ale
pielii.
b) Infecţiile ţesuturilor moi subcutane (fasceita
necrozantă, gangrena, celulita necrozantă, miozita, limfadenita, limfangita)
Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare realizarea
a cel puţin unul din următoarele criterii:
Criteriul 1: din
ţesuturile sau secreţiile regiunii afectate cultivarea microbiologică este
pozitivă
Criteriul 2: prezenţa unei secreţii purulente la nivelul regiunii afectate
Criteriul 3:
intraoperator sau la examenul histopatologic sunt observate abces sau alte
semne relevante pentru un proces infecţios
Criteriul 4: din
simptomele de mai jos, fără o legătură depistată cu o altă infecţie, sunt
prezente durerea şi roşeaţa locală, tumefierea şi senzaţia de arsură la nivelul
regiunii afectate
şi
cel puţin una din următoarele situaţii:
- hemocultură pozitivă
- depistarea unor antigene specifice din sânge sau
urină (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N.
meningitidis, streptococi de grup B, Candida sp.,
etc.)
- rezultat serologic pozitiv pentru anticorpi specifici
IgM sau creşterea de cel puţin 4 ori ai IgG-urilor specifici în probe de seruri
perechi.
Nu fac parte din subgrup: infecţiile plăgii care afectează concomitent pielea şi ţesuturile
moi profunde (fascia, ţesutul muscular), infecţiile plăgii de decubit,
infecţiile ţesuturilor profunde ale bazinului.
c) Infecţia plăgilor de decubit
Pentru diagnostic sunt necesare următoarele criterii:
Criteriul 1: Prezenţa,
fără legătură cu o altă infecţie, a cel puţin două din următoarele simptome:
roşeaţa pielii, sensibilitate sau edem la nivelul buzei plăgii de decubit
şi
din condiţiile de mai jos
îndeplinirea a cel puţin unu:
- din secreţia sau ţesutul
local recoltat corespunzător cultură microbiană pozitivă;
- hemocultură pozitivă fără o altă cauză depistată.
Prezenţa numai a secreţiei purulente nu confirmă
infecţia.
Simpla prezenţă a microorganismelor din prelevatul
de pe suprafaţa decubitului nu este suficient. In cazul decubitelor recoltarea
trebuie să cuprindă însământarea aspiratului de la nivelul marginilor plăgii
sau ale prelevatelor tisulare din plagă.
d) Infecţiile plăgii de arsură
Pentru diagnostic sunt necesare prezenţa a cel puţin unuia din următoarele
criterii:
Criteriul 1: Apariţia
sau schimbarea caracterului plăgii de arsură cu detaşarea bruscă a crustei,
schimbarea culorii crustei în brun închis, negru sau mov-violet, apariţia
edemului la marginile plăgii
şi
Examenul histologic, confirmă
pătrunderea microorganismelor în ţesuturile sănătoase din vecinătate,
Criteriul 2: Apariţia
sau schimbarea caracterului plăgii de arsură cu detaşarea bruscă a crustei,
schimbarea culorii crustei în brun închis, negru sau mov-violet, apariţia
edemului la marginile plăgii
si
Apariţia a cel puţin una din următoarele condiţii:
- hemocultură pozitivă tară alte cauze determinante;
- prezenţa virusului herpetic demonstrată prin cultură
sau examen electronomicroscopic sau prezenţa evidentă a incluziunilor virale la
examenul electronomicroscopic din prelevatul bioptic tisular.
Criteriul 3: La bolnavul
cu arsură sunt prezente cel puţin două din condiţiile de mai jos, fără o altă
cauză cunoscută: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 36°C), hipotensiune,
oligurie (sub 20 ml/oră), hiperglicemie sub dieta glucidică anterior tolerată
sau semne de confuzie mintală
Indeplinirea a cel puţin una din următoarele condiţii:
- examenul histopatologic confirmă pătrunderea
microorganismelor în ţesuturile sănătoase din vecinătate;
- hemocultură pozitivă;
- prezenţa virusului herpetic demonstrată prin cultură
sau exemen electronomicroscopic sau prezenţa evidentă a incluziunilor virale la
examenul electronomiscroscopic din prelevatul bioptic tisular.
Numai prezenţa unei
secreţii purulente de la nivelul plăgii nu este criteriu de certitudine prin
posibilitatea apariţiei acesteia şi în cadrul deficienţelor de îngrijire
corespunzătoare a plăgii Prezenţa singulară a sindromului febril la bolnavul cu
arsură nu este argument convingător. Febra poate fi de resorbţie, în urma
distrugerii tisulare.
e) Abcesul mamar sau mastita
Sunt necesare prezenţa a cel puţin unuia din
următoarele criterii:
Criteriu] 1: Prelevatele
recoltate intraoperator prin aspirare sau bioptic sunt
pozitive pentru microorganisme în cultură
Criteriul 2: Intraoperator
sau prin examen histopatologic sunt observate abces sau semne patognomonice
pentru un proces infecţios
Criteriul 3: febră
(peste 38°C) şi sindrom inflamator local la nivelul mamelei. Şi
Medicul curant a emis diagnosticul de abces mamar
Abcesul mamar apare de cele mai dese ori post
partum. Abcesele mamare care apar în primele 7 zile după naştere sunt
considerate infecţii nosocomiale.
f) Infecţia ombilicală (omphalita)
Pentru susţinerea diagnosticului prezenţa a cel puţin
unuia din criteriile de mai jos sunt obligatorii:
Criteriul 1: La nivelul
bontului ombilical al nou-născutului apare roşeaţa locală şi secreţie seroasă
şi
din situaţiile de mai jos se
realizează cel puţin una:
- din secreţia sau aspiratul
local cultura microbiană este pozitivă;
- hemocultură pozitivă.
Criteriul 2: La nivelul
bontului ombilical al nou-născutului apare roşeaţa locală şi secreţie
purulentă.
Infecţiile care apar după cateterismul arterei sau
venei ombilicale sunt considerate infecţii vasculare.
Sunt considerate ca infecţii nosocomiale şi
infecţiile bontului ombilical care apar în
primele 7 zile de la externarea nou născutului.
g) Pustuloza nou născutului
Din criteriile de mai jos
realizarea a cel puţin unuia este obligatoriu:
Criteriul 1: Nou-născutul
are una sau mai multe pustule
şi
Medicul curant emite diagnosticul de infecţie a pielii
Criteriul 2:
Nou-născutul are una sau mai multe pustule
Medicul curant aplică o antibiotico-terapie adecvată.
Nu sunt incluse în
acest subgrup: eritema toxică si sindroamele pustuloase minfecţioase
Sunt considerate nosocomiaie şi pustulele
infecţioase care apar în primele 7 zile de la externarea nou născutului.
CAP.VII INFECŢIILE CARDIO-VASCULARE
a) Infecţia arterială şi venoasă
Pentru diagnostic sunt necesare realizarea a cel puţin
unuia din cele 5 criterii:
Criteriul 1: Din artera
sau vena excizată chirurgical, cultură microbiană pozitivă
şi
hemocultura nu a fost efectuată
sau a fost negativă
Criteriul 2: Intra-operator sau la examenul histopatologic al arterelor sau venelor există
constatarea semnelor unei infecţii.
Criteriul 3: Din semnele
de mai jos trebuie să fie prezent cel puţin unul, în absenţa altor cauze
infecţioase depistate: febră peste 38°C, durere, roşeaţa pielii sau senzaţie de
căldură la nivelul regiunii afectate.
şi
au crescut mai mult de 15
colonii microbiene din proba semicantitativă, însămânţată de pe vârful
materialului endovascular
şi
hemocultura nu a fost efectuata sau a avut un rezultat
negativ.
Criteriul 4: Secreţie
purulentă la nivelul vasului din teritoriul afectat
şi
hemocultura nu a fost efectuată sau a avut un rezultat
negativ
Criteriul 5: la copilul
de un an sau sub un an sunt prezente, în absenţa altor cauze depistate, cel
puţin unul din următoarele semne:
febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee,
bradicardie, letargie sau roşeaţă dureroasă sau senzaţie de căldură la nivelul
regiunii afectate
şi
au crescut mai mult de 15 colonii microbiene din proba
semicantitativă, însămânţată
de pe vârful materialului endovascular
şi
hemocultura nu a fost efectuată sau a avut un rezultat
negativ
Infecţia intravasculară unde hemocultura este
pozitivă se consideră infecţie sangvină microbiologic dovedită.
Infecţiile vasculare din zona graftului, shuntului,
fistulei sau canulei în cazul în care hemocultura este negativă sunt
considerate infecţii sanghine în relaţie cu cateter vascular central
b) Endocardita de valvă (naturală sau artificială)
Din criteriile de mai jos cel puţin unul trebuie să fie prezent:
Criteriul 1: Cultură
microbiană pozitivă din proba recoltată de pe valve sau vegetaţii cardiace
Criteriul 2: La bolnav
sunt prezente, tară o altă cauză cunoscută, două sau mai multe semne din
următoarele: febră (peste 38°C°), sufluri cardiace noi sau modificarea
suflurilor cardiace, semne de embolie, sindroame cutanate (peteşii, echimoze,
noduli subcutanaţi durerosi, insuficienţă cardiacă congestivă sau tulburări de
ritm cardiac)
Din următoarele situaţii este prezentă cel puţin una:
- două sau mai multe
hemoculturi pozitive;
- prelevatul recoltat de pe valve confirmă, prin examen
direct şi coloraţie Gram, prezenţa bacteriilor în absenţa sau în cazul
negativităţii hemoculturilor;
- intraoperator sau la
necropsie sunt observate direct vegetaţii pe valvele
cardiace;
- examenul serologic sau urinar pune în evidenţă
antigene microbiene /de ex. H. influenzae, S.
pneumoniae, N. meningitidis, streptococi grup B,
etc);
- examenul echografic depistează apariţia unor
vegetaţii valvulare noi
şi
antemortem, medicul dispune un tratament antimicrobian
adecvat,
Criteriul 3: la copilul
de un an sau sub un an sunt prezente două sau mai multe din semnele de mai jos:
febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, sufluri
cardiace noi sau schimbarea caracteristicilor suflurilor, embolie, sindroame
cutanate (peteşii, echimoze, noduli subcutanaţi durerosi), insuficienţă
cardiacă congestivă, tulburări de ritm cardiac (de conducere)
şi
cel puţin una din următoarele
situaţii:
- două sau mai multe hemoculturi
pozitive
- prelevatul recoltat de pe valve confirmă, prin
examen direct şi coloraţie gram, prezenţa bacteriilor în absenţa sau în cazul
negativităţii hemoculturilor
- intraoperator sau la necropsie sunt observate direct
vegetaţiuni pe valvele cardiace
- examenul serologic sau urinar pune în evidenţă
antigene microbiene (de ex. H. influenzae, S.
pneumoniae, N. meningitidis, Streptococi grup B,
etc.)
- examenul echografic depistează apariţia unor
vegetaţii valvulare noi
şi
antemortem, medicul dispune un tratament antimicrobian
adecvat
c) Miocardita sau
pericardita
Pentru diagnostic este necesar cel puţin unul din
următoarele criterii:
Criteriul 1: Cultură
microbiană pozitivă din prelevatul de ţesut pericardic sau aspirat din lichidul
pericardic recoltate intraoperator
Criteriul 2: Din semnele
de mai jos, fără o legătură evidentă cu o altă cauză, sunt prezente cel puţin
două: febră (peste 38°C), durere toracică, puls paradox sau arie cardiacă
mărită
şi
Cel puţin una din situaţiile următoare:
- simptomatologie ECG relevantă
pentru miocardita sau pericardita;
- serologie sangvină pozitivă pentru antigene
microbiene specifice (de ex. H. influenzae, S.
pneumoniae, etc);
- examenul histopatologic confirmă miocardita sau
pericardita;
- echografia, CT sau MR
confirmă existenţa lichidului pericardic.
Criteriul 3: La copilul
de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin două semne, fără legătură cu o
altă cauză depistată, din următoarele: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub
37°C), apnee, bradicardie, puls paradox sau arie cardiacă mărită.
şi
Cel puţin una din situaţiile de mai jos:
- simptomatologie ECG relevantă pentru miocardită sau
pericardită;
- serologie sangvină pozitivă pentru antigene
microbiene specifice (de ex. H. influenzae, S.
pneumoniae, etc);
- examenul histopatologic confirmă miocardită sau
pericardită;
- echografia, CT sau MR confirmă existenţa lichidului
perieardic.
Pericarditeîe după operaţiile de chirurgie cardiacă
sau după infarctul miocardic de cele mai multe ori nu sunt de cauză
infecţioasă.
d) Mediastinita
Pentru diagnostic prezenţa a cel puţin unul din
criteriile de mai jos trebuie să fie prezent:
Criteriul 1: Cultură
microbiană pozitivă din însămânţarea prelevatelor de ţesut miocardic sau
aspirat din situsul mediastinal recoltate intraoperator
Criteriul 2: Intraoperator
sau prin examen histopatologic sunt observate semnele mediastinitei
Criteriul 3: Sunt
prezente cel puţin una, fără o altă cauză evidentă, din următoarele semne:
febră (peste 38°C), durere toracică sau instabilitate sternală
şi
cel puţin una din următoarele
situaţii:
- evacuarea unei secreţii purulente din regiunea
mediastinală;
- hemocultura sau cultură microbiană din lichidul
mediastinal pozitivă;
- imaginea radiologică a unei umbre mediastinale mult
lărgită.
Criteriul 4: la copilul
de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin una, fără o altă cauză evidente,
din următoarele semne: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee,
bradicardie sau instabilitate sternală
şi
cel puţin una din următoarele
situaţii:
- evacuarea unei secreţii
purulente din regiunea mediastinală;
- hemocultura sau cultură microbiană din lichidul
mediastinal pozitivă;
- imaginea radiologică a unei umbre mediastinale mult
lărgită.
Mediastinita şi osteomielita concomitentă, apărute
după operaţiile de chirurgie cardiacă se încadrează la subgrupa mediastinitei.
CAP. VIII INFECŢIILE OSOASE ŞI ALE ARTICULAŢIILOR
a) Osteomielita
Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este
obligatorie:
Criteriul 1: Din
prelevatul de ţesut osos al bolnavului cultura microbiană este pozitivă
Criteriul 2: Examenul
direct intraoperator sau examenul histopatologic pune în evidenţă semne clare
de osteomielita
Criteriul 3: Sunt
prezente cel puţin una, fără o altă cauză evidente, din următoarele semne:
febră (peste 38°C), tumefiere locală dureroasă, senzaţie de căldură locală sau
prezenţa unei secreţii la nivelul locului osteomielitei
şi
cel puţin una din următoarele
situaţii:
- hemocultura bolnavului pozitivă;
- serologie pozitivă pentru antigene microbiene (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae);
- există dovezi de imagistică (radiologie, CT sau MR)
pentru osteomielita.
b) Infecţiile articulaţiilor şi ale bursei
Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este
obligatorie:
Criteriul 1: Din lichidul
intraarticular sau biopsie sinovială, cultură
microbiană pozitivă.
Criteriul 2: Observaţia
directă intraoperatorie sau examenul histopatologic pune în evidenţă semne
clare de artrită sau bursită.
Criteriul 3: Sunt
prezente cel puţin două, fără o altă cauză evidentă, din următoarele semne:
durere articulară, tumefiere locală dureroasă, senzaţie de căldură locală şi
lichid intraarticular demonstrat cu limitarea mobilităţii articulare
şi
cel puţin una din următoarele
situaţii:
- prin coloraţie gram la examenul microscopic direct al
lichidului intraarticular sunt prezente bacterii şi leucocite;
- prezenţa unor antigene microbiene în sânge, urină sau
lichidul sinovial;
- frotiul preparat din lichidul sinovial şi examenul
chimic al acestuia sunt relevante pentru prezenţa unei infecţii, în absenţa
unei patologii reumatologice;
- semnele imagistice obţinute (radiologic, CT, MR) sunt
concludente pentru procesul infecţios.
c) Infecţiile meniscului intraarticular
Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie:
Criteriul 1: Cultură
microbiană pozitivă rezultată prin însămânţarea ţesutului chondroid (meniscal)
recoltat intra-operator.
Criteriul 2:
Intra-operator prin examen direct sau prin examen histopatologic sunt puse în
evidenţă semne de infecţie al meniscului
intraarticular.
Criteriul 3: Sunt
prezente semnele febrei (peste 38°C) sau ale durerii locale
şi
există dovezi radiologice sau
CT, MR de infecţie
Criteriul 4: Sunt
prezente semnele febrei (peste 38°C) sau ale durerii locale
şi
la examenul serologie sau din
urină sunt puse în evidenţă antigene specifice
(de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N.
meningitides, streptococi de grup B).
CAP.IX INFECŢIILE TRACTULUI DIGESTIV
a) Gastroenterite
Dovada a cel puţin unui criteriu din cele de mai jos
este necesară:
Criteriul 1: Bolnavul
prezintă un tranzit intestinal accelerat cu scaune diareice apoase, cu o durată
mai mare de 12 ore, vărsături, cu sau fără febră, situaţie în care etiologia
neinfecţioasă este puţin probabilă (de ex. teste diagnostice, procedură
terapeutică, exacerbarea unei stări cronice sau diaree psihică prin stress,
etc.)
Criteriul 2: Din semnele
de mai jos sunt prezente cel puţin două, fără o altă cauză depistată: senzaţie
de vomă, vărsătură, durere abdominală, cefalee
şi
din situaţiile de mai jos cel
puţin una este prezentă:
- coprocultura sau prelevatul rectal este pozitiv pentru
patogene enterale;
- la examenul electronomicroscopic al prelevatului din
materii fecale pot fi puse în evidenţă microorganisme enteropatogene;
- prin din materii fecale sau
examen serologic sunt puse în evidenţă antigene, respectiv anticorpi microbieni
specifici;
- prezenţa enteropatogenului este dovedită pe cultură
celulară (efect citopatogen. evidenţierea de toxine, etc.)
- apariţia anticorpilor IgM sau creşterea de cel puţin
patru ori a litrului anticorpilor IgG în probe de seruri perechi.
b) Infecţiile esofagului, stomacului, intestinului
subţire şi gros, rectului
Pentru definirea infecţiilor tractului gastro-intestinal
- exclusiv gastroenterita şi apendicita - sunt necesare a fi îndeplinite cel
puţin unul din următoarele criterii:
Criteriul 1: Intraoperator
sau prin examen histopatologic sunt demonstrate prezenţa abcesului sau ale
altor semne clare de infecţie
Criteriul 2: Dintre
semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două şi nu
pot fi depistate alte cauze generatoare respectiv semnele pot fi încadrate în
diagnosticul infecţiei segmentului digestiv dat: febră, vomismente, vomă,
durere abdominală sau sensibilitate abdominală
şi
din situaţiile de mai jos cel
puţin una este îndeplinită
- din secreţiile recoltate intra-operator sau
endoscopic sau, din prelevatul recoltat pe tubul de dren montat post-operator,
cultura microbiană este pozitivă;
- din secreţiile recoltate intraoperator sau endoscopic
sau, din prelevatul recoltat pe tubul de dren montat post-operator prin
microscopie extemporanee cu coloraţie Gram şi prin proba hidroxidului de
potasiu se pune în evidenţă prezenţa bacteriilor;
- hemocultura este pozitivă;
- la examenul radiologic pot fi
evidenţiate modificări patognomonice;
- la examenul endoscopic sunt puse în evidenţă
modificări patognomonice (esofagită sau proctită candidozică).
c) Hepatitele
Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare
îndeplinirea următoarelor criterii: cel puţin două din semnele - febră,
anorexie, senzaţie de vomă, vărsătură, durere sau senzaţie de plenitudine în
hipocondrul drept cu sau fără sindrom icteric sau subicteric, transfuzie în
antecedentele personale într-o perioadă de sub 3 luni,
şi
din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezentă:
- test pozitiv pentru antigenele sau anticorpii de fază
acută ale hepatitei A, B sau C;
- probe hepatice alterate;
- test pozitiv din urină sau secreţie faringiană pentru
citomegalovirus sau teste serologice de fază acută (IgM) pentru CMV, HSV, EBV,
etc).
Următoarele stări patologice nu pot fi considerate
hepatită nosocomială:
- hepatita neinfecţioasă sau icter neinfecţios;
- hepatita toxică post alcoolică sau alte substanţe
cu toxicitate hepatica;
- patologia obstructivă
de căile biliare sau hepatita şi icterul urmare a colecistiiei sau
angiocolitei.
d) Infecţiile intraabdominale
Neclasificate în alte locuri
(vezicula biliară şi ficat -excepţie hepatita sau localizări la nivelul
splinei, pancreasului, peritoneului, cavitatatii subfrenice sau subdiafragmatic
şi alte ţesuturi intraabdominale)
Pentru diagnostic sunt necesare îndeplinirea a cel
puţin unul din următoarele criterii;
Criteriul 1: Din
secreţia purulentă recoltată intra-operator sau din aspirat intraabdominal
cultura microbiologică este pozitivă.
Criteriul 2: Intraoperator
sau prin examen histopatologic sunt observate abces sau semne clare pentru un
proces infecţios.
Criteriul 3: Din semnele
de mai jos sunt prezente cel puţin două: febră, anorexie, senzaţie de vomă,
vărsătură, durere abdominală sau sindrom icteric
şi
din situaţiile de mai jos cel
puţin una este prezentă:
- din conţinutul drenului aplicat intraoperator
cultura microbiană este pozitivă;
- din secreţiile intraabdominale recoltate
intraoperator sau din prelevatul histopatologic prin coloraţie gram la
examinare microscopică sunt puse în evidenţă bacterii;
- hemocultura este pozitivă şi semnele investigaţiei
imagistice (radiologic, echografic, CT, MR sau investigare cu izotopi) pledează
pentru o infecţie intraabdominală..
Pancreatita acută nu se încadrează în subgrup decât
cu condiţia originii infecţioase ale acestuia.
e) Enterocolita necrozantă
Pentru diagnosticul enterocolitei necrozante la sugar sunt
necesare prezenţa următoarelor:
Cel puţin două din următoarele semne, fără o altă cauză
determinată: vărsătură, distensie abdominală, resturi alimentare în stomac
şi
prezenţa macroscopică sau microsopică a sângelui în
materiile fecale
şi
cel puţin una din următoarele semne radiologice
- pneumoperitoneu;
- pneumatoză intestinală;
- imagini nemodificate şi rigide la nivelul anselor
intestinului subţire.
CAP. X INFECŢIILE GENITALE
a) Endometrita
Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu:
Criteriul 1: Din
prelevatul intraoperator, aspirat endocavitar sau
biopsie, cultură microbiană pozitivă
Criteriul 2: Din semnele
de mai jos, fără o altă cauză determinată, sunt prezente cel puţin două: febră
(peste 38°C), durere abdominală, sensibilitate uterină sau secreţie purulentă
din cavitatea uterina
Endometrita post
partum este considerată infecţie nosocomială cu excepţia situaţiilor în care
lichidul amniotic a fost infectat înaintea internării în spital sau preluarea
gravidei în spital a avut loc după 48 ore de la ruperea membranelor.
b) Infecţiile episiotomiei
Pentru diagnostic sunt necesare realizarea următoarelor
criterii:
Criteriul 1: După
naştere vaginală la plaga de episiotomie este prezentă o secreţie purulentă.
Criteriul 2: După
naştere vaginală pe locul plăgii episiotomiei apare abcesul.
După unele opinii
episiotomia nu este intervenţie chirurgicală.
c) Infecţiile în situsul bontului vaginal
Pentru diagnostic sunt necesare cel puţin unul din
următoarele criterii:
Criteriul 1: De la
nivelul bontului vaginal după histerectomie se elimină o secreţie purulentă.
Criteriul 2: La nivelul
bontului vaginal după histerectomie apare un abces
Criteriul 3: Din
secreţiile de la nivelul bontului vaginal după histerectomie, cultura microbiologică
este pozitivă.
Infecţia bontului vaginal se încadrează în subgrupa
infecţiei de organ.
d) Alte infecţii ale organelor genitale
(epididimită, prostatită, vaginită, ooforită, metrita
şi alte infecţii profunde ale
ţesuturilor din micul bazin), cu excepţia endometritei şi ale infecţiei
bontului vaginal
Din criteriile de mai jos cel
puţin una trebuie să fie prezentă:
Criteriul 1: Cultură
microbiană pozitivă din secreţia sau prelevatul histologic recoltat din
regiunea afectată
Criteriul 2: Intraoperator
sau prin examen histopatologic pot fi observate semne relevante pentru un proces infecţios sau abces
Criteriul 3: Dintre
semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două fără o altă cauză depistată:
febră peste 38°C, senzaţie de vomă, vărsătură, durere, sensibitate sau disurie
şi
cel puţin una din următoarele situaţii:
- hemocultură pozitivă;
- procesul patologic a fost diagnosticat de medic,
CAP. XI INFECŢIILE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL:
a) Infecţii intracraniene
(abcesul, infecţia sub- şi epi-durală, encefalita)
Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie:
Criteriul 1: Din
prelevatul de ţesut nervos intracranian sau dura cultură microbiană pozitivă.
Criteriul 2: Intraoperator
sau prin examen histopatologic se evidenţiază semnele unui abces sau ale unui
proces infecţios.
Criteriul 3: Din semnele de mai jos, în absenţa unei alte cauze, sunt prezente cel puţin
două: cefalee, vertij, febă peste 38°C, semne de focar, tulburare senzorială
sau confuzie
şi
- din prelevatul de ţesut nervos intracranian sau
abces, recoltate prin aspirare, intra-operator sau necroptic, cultura
microbiană este pozitivă;
- prezenţa antigenului specific în sânge sau urină;
- infecţia are semne imagistice evidente (radiologic,
CT, MR sau arteriografic);
- anticorpi specifici de fază acută (IgM) sau creşterea
anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori din probe de seruri perechi
şi
în diagnosticul ante-mortem medicul a dispus terapia
antimicrobiană adecvată.
Criteriul 4: La copilul
de un an sau sub un an din semnele de mai jos sus prezente cel puţin două:
febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, semne de
focar sau tulburări senzoriale
şi
cel puţin una din situaţiile de mai jos:
- din prelevatul de ţesut nervos intracranian sau
abces, recoltate prin aspirare, intraoperator sau necroptic, cultura microbiană
este pozitivă;
- prezenţa antigenului specific în sânge sau urină;
- infecţia are semne imagistice evidente (radiologic,
CT, MR sau arteriografic);
- anticorpi specifici de fază acută (IgM) sau creşterea
anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori pe probe de seruri recoltate în
dinamică (seruri perechi).
In cazul prezenţei concomitente a meningitei şi
abcesului intracranian infecţia este considerată şi încadrată ca infecţie
intracraniană.
b) Meningită sau ventriculită
Din criteriile de mai jos prezenţa
a cel puţin unul este obligatorie:
Criteriul 1: din
lichidul cefalorahidian recoltat cultura microbiană este pozitivă
Criteriul 2: din semnele
de mai jos, în absenţa altor cauze, cel puţin unul este prezent: febră (peste
38°C), cefalee, redoarea cefei, semne de iritaţie meningeală, semne
patognomonice la nivelul nervilor cranieni, iritabilitate
din situaţiile de mai jos cel puţin una este realizată
- în LCR numărul elementelor celulare albe este
crescută, albuminorahia crescută şi/sau glicorahia scăzută;
- colorarea Gram şi examenul microscopic direct,
confirmă prezenţa bacteriilor în LCR;
- hemocultură pozitivă;
- examinarea antigenelor din LCR, sânge sau urină este pozitivă;
- prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (IgM)
sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori din probe seruri
perechi
şi
în cazul diagnosticului ante-mortem medicul a prescris
antibioticoterapie adecvată cazului.
Criteriul 3: La copilul
de un an sau sub un an din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin unul,
fără o altă cauză evidentă: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C),
apnee, bradicardie, redoarea cefei, semne de iritaţie meningeală, semne
patognomonice pentru nervi cranieni, iritabilitate
şi
cel puţin una din situaţiile de mai jos:
- în LCR numărul elementelor celulare albe este
crescută, albuminorahia crescută şi/sau glicorahia scăzută;
- coloraţia Gram şi examenul microscopic direct,
confirmă prezenţa bacteriilor în LCR;
- hemocultură pozitivă;
- examinarea antigenelor din LCR, sânge sau urină este
pozitivă;
- prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (IgM)
sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin ori din probe seruri
perechi
şi
în cazul diagnosticului ante-mortem medicul a prescris
antibioticoterapie adecvată cazului.
Meningita nou
născutului se consideră nosocomială cu excepţia situaţiei în care sunt dovezi pentru transmiterea
tranplacentară;
Meningoencefalita este considerată meningită;
Abcesul spinal asociat cu meningită este încadrat ca
meningită;
Infecţia după shunt se consideră infecţie de plagă
cu condiţia să apară într-un interval de un an.
c) Abces spinal fără meningită
Pentru diagnostic necesită prezenţa a cel puţin unui
criteriu din următoarele:
Criteriul 1: Din abcesul
subdural sau epidural cultura microbiană este pozitivă
Criteriul 2: Intraoperator
sau necroptic, respectiv la examenul histopatologic sunt observate semne de
abces
Criteriul 3: Din semnele
de mai jos sunt prezente cel puţin unu şi nu există altă relaţie de cauzalitate
cunoscută: febră peste 38°C, durere, sensibilitate locală, semne de radiculită,
parapareză sau paraplegie
şi
cel puţin una din situaţiile de mai jos:
- hemocultură pozitivă;
- există dovezi (radiologice, CT, MR, mielografie,
echografie, explorare cu izotopi) pentru abcesul spinal
şi
ante-mortem medicul a dispus tratamentul antimicrobian
adecvat.
Abcesul spinal concomitent cu meningită se
încadrează în subgrupa meningită.
CAP. XII INFECŢIILE OCHIULUI, URECHII, FARINGELUI
ŞI CAVITĂŢII BUCALE
a) Conjunctivita
Cel puţin unul din criteriile de mai jos trebuie îndeplinite:
Criteriul 1: Din proba
de secreţie purulentă recoltată de la nivelul conjunctivei oculare sau ale
ţesuturilor din vecinătate (pleoapă, cornee, glande lacrimale) cultura
microbiologică este pozitivă
Criteriul 2: La nivelul
conjunctivei oculare sau ale zonelor oculare
învecinate apare durerea şi roşeaţa
şi
din semnele de mai jos cel puţin unul este prezent
- în secreţia conjuncţivală, la examenul nativ colorat
gram sunt observate leucocite şi bacterii
-există o secreţie purulentă în zona afectată;
- investigarea secreţiei este pozitivă pentru antigene
specifice (ELISA sau IF pentru Chlamidydia
trachomatis, Herpes simplex, Adenovirus, etc);
- la examenul microscopic al secreţiei sunt prezente
macrofagele polinucleare;
- cultura virală este pozitivă;
- sunt detectaţi anticorpi specifici de fază acută
(IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori în probe de seruri
perechi.
Infecţiile globului ocular nu fac parte din această
subgrupă.
Conjunctivita iritativă (de ex. după instilaţiile cu
nitrat de argint) nu sunt nosocomiale. Conjunctivitele în cadrul infecţiilor
virale sistemice (rujeola, rubeola, etc.) fac parte din patologia specificată.
b) Infecţiile ochiului
Pentru diagnostic este necesară realizarea a cel puţin
unuia din următoarele criterii:
Criteriul 1: Probele
recoltate de la nivelul camerei anterioare sau posterioare sau din umoarea
apoasă, însămânţarea microbiologică rezultă cultură pozitivă
Criteriul 2: Dintre
semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două, fără o altă cauză depistată:
durere oculară, tulburare de acuitate vizuală, hipopion (secreţie purulentă în
camera anterioară)
şi
cel puţin una din situaţiile de mai jos:
- medicul specialist a diagnosticat o infecţie oculară;
- sunt detectate antigene specifice din sânge (de ex. H.
influenzae, S. pneumoniae);
- hemocultură pozitivă.
c) Infecţiile urechii, mastoidei şi apofizei
mastoidei
Pentru diagnosticul infecţiei sunt utilizabile
următoarele criterii: Pentru otita externă cel puţin unul din criteriile de mai jos:
Criteriul 1: Din
secreţia purulentă a conductului auditiv, cultură microbiană pozitivă.
Criteriul 2: Dintre semnele
de mai jos prezenţa a cel puţin unu, fără o altă acuză determinată: febră peste
38°C, durere şi eritem local sau secreţie purulentă la nivelul conductului
auditiv
şi
din secreţia purulentă, examenul microscopic colorat
gram pune în evidenţă prezenţa
microorganismelor.
Pentru otita internă cel puţin unul din criteriile de
mai jos:
Criteriul 1: Din
secreţia urechii interne, recoltată intraoperator, cultura a fost pozitivă.
Criteriul 2: Medicul a
emis diagnosticul de otită medie.
Pentru mastoidită cel puţin unul din criteriile de mai
jos:
Criteriul 1: Din
secreţia purulentă, de la nivelul mastoidei, cultură microbiană pozitivă.
Criteriul 2: Dintre
semnele de mai jos este prezent cel puţin unul, fără o altă cauză determinată:
febră peste 38°C, durere, sensibilitate şi eritem local, cefalee sau pareză
facială
şi
prezenţa a cel puţin uneia din situaţiile de mai jos:
- evidenţierea bacteriilor în preparatul microscopic
colorat Gram, din prelevatul secreţiei purulente de la nivelul mastoidei;
- examenul serologic evidenţiază prezenţa antigenelor
specifice.
d) Infecţiile din cavitatea bucală (stomatita,
glosita şi parodontita)
Pentru diagnostic este necesar
realizarea a cel puţin unul din următoarele criterii:
Criteriul 1: Din
secreţia purulentă a ţesuturilor din cavitatea bucală cultură pozitivă
Criteriul 2: La examenul
cavităţii bucale (examen fizic, intraoperator sau histopatologic) abcesul sau
semnele clare ale infecţiei sunt prezente
Criteriul 3: Cel puţin
unul din următoarele semne sunt prezente, tară o altă cauză determinată: abces,
exulceraţii, pete albe proeminente pe mucoasă inflamată sau plăci / depozite pe
mucoasa cavităţii bucale
şi
cel puţin una din următoarele
situaţii:
- la examenul microscopic al prelevatului recoltat,
colorat Gram, se observă prezenţa bacteriilor;
- probă pozitivă cu hidroxid de potasiu;
- la examenul microscopic al prelevatului recoltat sunt
observate macrofage polinucleare;
- apariţia anticorpilor specifici de fază acută (IgM)
sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor specifici IgG, la
examenul serologic, pe probe de seruri perechi;
- medicul a stabilit diagnosticul de infecţie a
cavităţii bucale şi a aplicat un tratament local sau perorai antifungic
adecvat.
Infecţia herpetică, caz nou, cu manifestare la
nivelul cavităţii bucale poate fi nosocomială, dar infecţia recidivantă /
reacutizată nu se încadrează în această categorie de infecţii.
e) Sinuzitele fronto-maxilare
Din criteriile de mai jos realizarea a cel puţin unul
este obligatorie pentru diagnostic:
Criteriul 1: Din
secreţia purulentă a cavităţilor paranazale şi maxilare cultură microbiană
pozitivă
Criteriul 2: Dintre
semnele de mai jos cel puţin unul este prezent, fără o
altă acuză depistată: febră peste 38°C, durere sau sensibilitate la suprafaţa
zonei sinusului afectat, cefalee, rinoree cu secreţie purulentă sau obstrucţie
nazală
cel puţin una din următoarele situaţii:
- rezultat edificator la examenul radiologic;
- imagine radiografică relevantă.
f) Infecţiile căilor respiratorii superioare
(faringita, laringita şi epiglotita)
Din criteriile de mai jos cel puţin unul este realizat:
Criteriul 1: Dintre
semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două, rară
o altă cauză depistată: febră peste 38°C, eritemul mucoaselor, durere în gât,
tuse, disfagie, secreţie purulentă faringiană din situaţiile de mai jos este realizată cel puţin una:
- din prelevatele regiunii afectate cultura microbiană pozitivă;
- hemocultură pozitivă;
- examenul sângelui sau secreţiei tractului respirator
este pozitiv pentru antigene specifice;
- prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (IgM)
sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe de seruri perechi;
- medicul a emis diagnosticul de infecţie respiratorie
acută.
Criteriul 2: La examenul
fizic, intra-operator sau histopatologic se constată prezenţa abcesului
Criteriul 3: La copilul
de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin două
din semnele de mai jos, fără o altă cauză depistată: febră (peste 38°C) sau
hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, rinoree sau secreţie purulentă la
nivelul faringelui
şi
cel puţin una din situaţiile de mai jos este realizată:
- din prelevatele regiunii
afectate, cultura microbiană a fost pozitivă;
- hemocultură pozitivă;
- examenul sângelui sau secreţiei tractului respirator
este pozitiv pentru antigene specifice;
- prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (IgM)
sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe
de seruri perechi;
- medicul a emis diagnosticul de infecţie respiratorie
acută.
CAP. XIII INFECŢII SISTEMICE
a) Infecţiile diseminate
Sunt infecţii care cointeresează mai multe organe sau
sisteme fără o localizare regională / teritorială caracteristică. De cele mai
multe ori sunt de etiologie virală (rubeolă, rujeolă, infecţia urliană,
varicela, eritema infectiosum, infecţia HIV, etc.)
Diagnosticul de cele mai multe ori se bazează pe
simptomatologia clinică şi probe de laborator
pentru diagnosticul etiologic.
Febra de origine necunoscută (FUO) şi starea
toxico-septică a nou născutului nu sunt încadrate în acest grup de patologie.
Exantemele virale şi eruptive fac parte din acest
grup de patologie
CAP. XIV INFECŢII NOSOCOMIALE LA BOLNAVII CU
SPITALIZARE CRONICĂ, DE LUNGĂ DURATĂ
1) Infecţiile urinare
a) Infecţiile urinare la bolnavii necateterizaţi
Sunt necesare pentru diagnostic realizarea a trei din
semnele de mai jos:
- febră peste 38°C şi / sau frison
-apariţia sau accentuarea unei jene dureroase la
micţiune şi / sau disurie ;
- apariţia sau accentuarea unei senzaţii dureroase
suprapubiene;
- modificarea caracteristicilor urinii emise;
- deteriorarea stării fizice şi / sau mentale, eventual
incontinenţă urinară.
b) Infecţiile urinare la bolnavii cu cateter urinar
Sunt necesare pentru diagnostic realizarea a cel puţin
două din următoarele:
- febră peste 38°C şi / sau frison;
- apariţia senzaţiei dureroase sau de tensiune
suprapubiană;
- modificarea caracteristicilor urinii emise;
- deteriorarea stării fizice şi / sau mintale,
2) Infecţiile respiratorii
a) Faringită şi răceală simplă
Dintre semnele şi simptomele de mai jos prezenţa a cel
puţin două:
- rinoree şi / sau strănut;
- congestie şi / sau obstrucţie
nazală;
- durere faringiană, disfonie şi / sau deglutiţie
dureroasă;
- tuse neproductivă;
- micro-limfadenopatie latero-cervicală dureroasă.
b) Viroză asemănătoare stării gripale
Prezenţa stării febrile (peste 38°C) şi cel puţin trei
din următoarele: frison, cefalee sau durere oculară retrobulbara, mialgie,
astenie sau inapetenţa,
durere în gât, apariţia sau accentuarea tusei uscate.
c) Bronşită şi traheobronşită
In prezenţa unui examen radiologic toracic negativ sau
în absenţa acestuia este obligatorie prezenţa a cel puţin trei semne din
următoarele:
- apariţia tusei sau accentuarea ei, apariţia
expectoraţiei sau accentuarea ei, febră (peste 38°C), durere toracică pleurală,
apariţia sau accentuarea unor semne stetacustice pulmonare (raluri ronflante,
inspir zgomotos, etc.) apariţia sau accentuarea disfuncţiei respiratorii
(tahipnee, respiraţie superficială, etc), stare generală fizică şi / sau
mentală alterată.
d) Pneumonie
Prezenţa a cel puţin două semne din următoarele:
- apariţia tusei sau
accentuarea ei, apariţia expectoraţiei sau accentuarea ei, febră (peste 38°C),
durere toracică pleurală, apariţia sau accentuarea unor semne stetacustice
pulmonare (raluri ronflante şi crepitante, inspir zgomotos, dispnee, etc),
apariţia sau accentuarea disfuncţiei respiratorii (tahipnee, respiraţie
superficială, etc), stare generală fizică şi / sau mentală alterată.
In prezenţa unui rezultat radiologic care evidenţiază
pneumonia sau probabilitatea pneumoniei (condensare) sau un infiltrat pulmonar,
accentuarea desenului hilar şi / sau perihilar.
e) Otită
Dacă otita este diagnosticată de medic sau există o
secreţie otică uni- sau bilaterală. Durerea otică sau prezenţa unei roşeţe
congestive locală este edificatoare dacă otorea nu este cu secreţie purulentă.
f) Sinuzită
Este diagnostic clinic emis de un medic
g) Infecţiile gurii şi
cavităţii bucale
Este un diagnostic clinic stabilit de medic sau medic
stomatolog
3) Infecţiile primare ale ţesutul sanghin (sângelui)
Prezenţa a două sau mai multe hemoculturi pozitive din
care au fost identificate microorganisme identice sau o hemocultură pozitivă la
care poate fi acceptată că nu există doar o suprainfecţie a probei recoltate
sau a mediului de cultură
şi
este prezent cel puţin unul din următoarele semne:
- febră peste 38°C;
- hipotermie nou apărută (sub 35°C);
- presiune sistolică cu cel puţin 30 mmHg mai mică faţă
de cel obişnuit;
- deteriorarea funcţiei fizice şi mintale.
4) Gastroenterite
Prezenţa a cei puţin unul din următoarele semne / simptome:
- două sau mai multe scaune apoase peste cele obişnuite
în 24 ore;
- două sau mai multe vomismente / vomă în 24 ore;
- coprobacteriologie pozitivă pentru Salmonella sp. Shigella sp., E.
coli 0157:H7, Catnphytobacter sp.
sau
rezultate pozitive pentru toxine microbiene specifice
(de ex. C. difficile, etc.)
şi
semne relevante pentru gastroenterită infecţioasă
(greaţă, vărsături, scaune diareice,
jenă sau durere in regiunea abdominală.)
5) Infecţiile cutanate şi ale ţesuturilor moi
a) Celulita şi infecţia plăgii cutanate / subcutane
Prezenţa secreţiei purulente la nivelul plăgii, pielii
sau ţesuturilor moi subiacente
şi
Prezenţa unuia din semnele de mai jos:
- febră peste 38°C sau schimbarea defavorabilă a stării
mentale / fizice;
- senzaţie de căldură şi roşeaţă la nivelul trunchiului
sau membrelor;
- tumefiere şi sensibilitate sau durere la nivelul
regiunii afectate;
- exacerbarea secreţiilor la nivelul leziunii sau a
teritoriului afectat.
b) Infecţii micotice cutanate
Realizarea următoarelor două
criterii:
- prezenţa unei erupţii maculo-papuloase;
- diagnosticul micozei de către un medic sau prin
probe de laborator.
c) Infecţie cutanată herpetică şi herpes zoosteriană
In ambele situaţii realizarea următoarelor două criterii:
- prezenţa unei erupţii veziculare pe o suprafaţă segmentară;
- diagnosticul de către medic sau prin laborator a
unei infecţii specifice.
d) Scabie cutanată
Pentru diagnostic este necesară realizarea a două
criterii:
- prezenţa unor erupţii maculo-papulare
pruriginoase;
- diagnosticul scabiei de către un medic cu sau fără
confirmarea prin examene de laborator.
e) Conjunctivită
Din cele două criterii realizarea a cel puţin unul:
- apariţia unei secreţii purulente la nivelul ochiului
sau la ambii ochi de cel puţin 24 ore;
- apariţia unei roşeţe noi sau accentuarea celei
existente la nivelul conjunctivei oculare, senzaţie dureroasă sau durere
locală, cu sau fără prurit, de cel puţin 24 ore.
6) Perioade febrile probabil infecţioase de cauză
neelucidata / incertă
Stare febrilă (peste 38°C) în mai multe episoade, cu
intervale afebrile de cel puţin 12 ore, stare care este prezentă cel puţin 3
zile şi nu sunt demonstrate cauze evidente infecţioase sau neinfecţioase.
Medicul emite diagnosticul de stare febrilă de cauză neelucidată.
CAP XV INFECŢII CU MICROORGANISME GENETIC
MODIFICA TE ARTIFICIAL ŞI CU TRANSMITERE ACCIDENTALĂ SA U PRIN ACŢIUNI DE
BIOTERORISM.
Orice simptom sau sindrom infecţios care apare sub
formă de caz nou şi acut, este prezent la o persoană sau afectează mai mulţi
bolnavi şi / sau personal medico-sanitar şi epidemiologic este demonstrată
legătura de cauzalitate cu activitatea şi / sau produsele şi materialele unui
laborator de microbiologie sau, este suspicionată răspândirea intenţionată a
agentului etiologic patogen infecţios.
ANEXA Nr. III
SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICĂ A INFECŢIILOR
NOSOCOMIALE
1. Consideraţii generale:
Supravegherea epidemiologică este activitatea
sistematică şi/sau continuă de colectare, analiză, prelucrare, interpretare a
datelor, necesară pentru cunoaşterea frecvenţei infecţiilor nosocomiale şi
identificarea factorilor de risc.
Rezultatul analizei datelor este difuzat sistematic.
Datele obţinute folosesc pentru elaborarea,
planificarea, implementarea şi evaluarea acţiunilor/programelor de acţiuni,
având ca scop prevenirea şi controlul infecţiilor nosocomiale.
2. Obiective:
2.1. Să determine incidenţa infecţiilor nosocomiale
pe baza definiţiilor de caz.
2.2. Să determine tendinţa evoluţiei precum şi
modificările caracteristicilor infecţiilor nosocomiale.
2.3. Să identifice factorii de risc.
2.4. Să determine promovarea acţiunilor /
programelor de prevenire şi control.
2.5. Să evalueze activităţile / programele de
prevenire si control.
3. Definiţiile infecţiilor nosocomiale.
Supravegherea epidemiologică a infecţiilor nosocomiale
se bazează pe definiţiile clinice de caz ale infecţiilor nosocomiale prevăzute
în prezentul ordin.
4. Populaţia supravegheată:
Reprezintă numărul total de persoane aflate la risc
pentru dobândirea unei infecţii nosocomiale (ex.: pacienţii internaţi în
secţiile de chirurgie, pacienţii internaţi în secţia de pediatrie, sugarii
alimentaţi artificial în secţia de pediatrie, etc).
5. Colectarea datelor.
5.1. Identificarea infecţiilor
nosocomiale constituie sarcina permanentă a medicilor din spitale/ambulatoriu,
din sistemul sanitar de stat si privat. Diagnosticul de infecţie nosocomială se
va menţiona în actele medicale cu care lucrează medicul (ex.: foaia de
observaţie clinică, fişa de consultaţie, registrul de consultaţie, etc).
5.2. Inregistrarea şi
declararea infecţiilor nosocomiale se face pe Fişa
cazului de infecţie nosocomială (model prezentat în Figura 1), de către
asistenta desemnată (asistenta sefa) din fiecare secţie sau directorul de
îngrijiri din unitatea sanitară respectivă.
5.3. Responsabilitatea corectitudinii
datelor înregistrate revine medicului în îngrijirea căruia se află pacientul.
5.4. Fişele cazurilor
de infecţii nosocomiale vor fi transmise imediat compartimentului /
serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale.
6. Controlul înregistrării şi declarării cazurilor
de infecţie nosocomială
6.1. Compartimentul/serviciul de supraveghere şi
control al infecţiilor nosocomiale stabileşte un ritm de control pentru
depistarea cazurilor nediagnosticate, neînregistrate şi neanunţate (ritm
recomandat: minim la 2 zile, maxim la 7 zile).
6.2. Compartimentul/serviciul de supraveghere şi
control al infecţiilor nosocomiale înregistrează şi declară cazurile de
infecţie nosocomială descoperite la verificările pe care le face la nivelul
secţiilor, după consult cu medicul care îngrijeşte pacientul.
6.3 Centralizarea datelor se face de către asistenta
compartimentului/serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor
nosocomiale pentru spitalul pe care îl deserveşte.
Unităţile sanitare private înregistrează şi declară
cazurile de infecţii nosocomiale în acelaşi regim ca şi unităţile sanitare de
stat.
7. Analiza datelor
7.1. Datele se prelucrează şi
se analizează săptămânal de către compartimentul/serviciul de
supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale.
7.2. Validarea datelor se face de
compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale
care poate solicita în acest sens medicul care are în
îngrijire pacientul.
8. Calculul şi interpretarea indicilor
se face de către compartimentul/serviciul de
supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale cu un ritm săptămânal.
- Incidenţa infecţiilor
nosocomiale reprezintă numărul de cazuri noi de infecţii într-o săptămână,
raportate la populaţia asistată în acelaşi interval de timp. Pentru intervale
de timp lunare, trimestriale sau anuale, în unităţile sanitare cu paturi, se va
utiliza ca numitor populaţia de pacienţi externaţi.
- Prevalenta la un moment dat reprezintă numărul de cazuri de infecţii nosocomiale existente
în evoluţie la un moment dat (o zi, o săptămână, etc.) într-o populaţie
analizată.
9. Diseminarea datelor
Datele interpretate sunt diseminate către:
9.1. secţii, pentru informare şi completarea măsurilor;
9.2. Consiliul de administraţie, care prin analiză ia
decizii legate de obiectivele menţionate în prezenta Anexa, în legătură directă
cu asigurarea actului medical;
9.3. Compartimentul/serviciul
de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale are obligaţia întocmirii
"Dării de seamă statistice trimestriale" şi transmiterea acesteia
către Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană, respectiv a municipului
Bucureşti.
10. Atitudinea în caz
de izbucnire epidemică.
10.1. Izbucnirea epidemică reprezintă înregistrarea
unui număr de cazuri de infecţie nosocomială în exces net faţă de numărul de
cazuri aşteptat.
10.2. Responsabilitatea pentru izbucnirea unui episod
epidemic revine în exclusivitate unităţii care 1-a
generat.
10.3. Compartimentul/serviciul de supraveghere şi
control al infecţiilor nosocomiale stabileşte din punct de vedere tehnic
conduita în rezolvarea izbucnirii epidemice. Odată cu informarea operativă a
Autorităţii de Sănătate Publică Judeţeneană, conform reglementărilor
Ministerului Sănătăţii Publice, Compartimentul/serviciul de supraveghere şi
control al infecţiilor nosocomiale poate solicita colaborarea acesteia.
10.4. Secţiile la nivelul cărora se înregistrează
izbucniri epidemice sunt responsabile de ducerea la îndeplinire a măsurilor
stabilite de Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor
nosocomiale în vederea rezolvării episodului epidemic.
10.5. Comitetul director al unităţii sanitare este
abilitat să stabilească măsurile administrative corespunzătoare în cazul unei
izbucniri epidemice.
Figura 1.
FIŞA CAZULUI DE INFECŢIE NOSOCOMIALĂ*)
ÎN SECŢIA................ SPITALUL................. Data completării )zz/ll/aa):.............................
Bolnavul: Nume...................................... Prenume...........................
Sexul..........................
Data naşterii (zz/ll/aa):............................ Vârsta la data
internării.............................................
Data internării (zz/ll/aa):......................... Nr.
FO....................................................................
Diagnostic la
internare................................................................................................................
Diagnostic la 72 de ore...............................................................................................................
Salon Nr........... Dacă a fost
mutat se specifică salonul şi data mutării:.........................................
In secţiile cu profil chirurgical:
Denumirea operaţiei...................................................................................................................
data intervenţiei (zz/ll/aa):............................................................................................................
Infecţie nosocomială:
Diagnostic
clinic:........................................................................................................
debut
(zz/ll/aa):...........................................................................................................................................
|
Examene microbiologice pentru diagnosticul de infecţie
nosocomială:
Data recoltării probei (zz/ll/aa)
|
Denumirea examenului efectuat
|
Germeni izolaţi
|
Diagnostic
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Antibiograma:........................................................................................................................................................................ ........................................................................................................................................................................ .............................................................................................
Data externării
(zz/ll/aa):....................................
Nr. total zile
spitalizare:......................................
Starea la externare (vindecat, ameliorat, staţionar,
transferat, decedat):.....................................
Diagnosticul la externare (sau
deces):........................................................................................................................................................................ .
........................................................................................................................................................................ .........................................................
Nr. zile de tratament pentru infecţia
nosocomială:......................................................................
Factori de risc........................................................................................................................................................................ ...................................
........................................................................................................................................................................ ........................................................................................................................................................................ ..................................................................................................................
Semnătura
*) Se completează pentru fiecare caz nou de infecţie
nosocomială (dacă un bolnav a avut două sau mai multe infecţii nosocomiale, se
completează câte o fişă pentru fiecare îmbolnăvire).
ANEXA IV
PRECAUTIUNI UNIVERSALE (PU)
SCOPUL aplicării PU:
prevenirea transmiterii infecţiilor cu
cale de transmitere sanguină,
la locul de muncă al personalului
|
CONCEPTUL de PU se referă la:- măsurile
care se aplică în vederea prevenirii
transmiterii HIV, VHB, VHC si alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere
sanguină, în timpul actului medical.
- sânge, alte fluide biologice şi
ţesuturile tuturor pacienţilor se consideră potenţial infectate cu HIV, VHB,
VHC şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterală (sanguină)
- toţi pacienţii se consideră potenţial infectaţi cu HIV, VHB,
VHC şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină, deoarece
- cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi
microbieni sunt
asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj;
|
REGULI de bază în
aplicarea Precautiuniilor Universale:
1. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi;
2. Consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt
contaminate cu HIV, HBV, HCV.
3. Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica
medicală sunt contaminate
după utilizare.
|
CONTACTUL
tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse TREBUIE considerat LA RISC:
- sânge;
- lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid
pleural, lichid sinovial, lichid cefalo-rahidian;
- sperma, secreţii vaginale;
- ţesuturi;
- orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge;
|
APLICAREA PRECAUTIUNILOR UNIVERSALE SE REFERĂ LA:
1. UTILIZAREA
ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE ADECVAT, COMPLET, CORECT;
1.1. DEFINIŢIE
"ECHIPAMENT DE PROTECŢIE": bariera între lucrător şi sursa de
infecţie, utilizată în timpul activităţilor care presupun risc de infecţie.
1.2. CATEGORII DE
BARIERE utilizate pentru aplicarea precauţiunilor universale:
1.2.1. MĂNUŞI
a) TREBUIE UTILIZATE în
următoarele situaţii:
anticiparea contactului mâinilor cu sânge, lichide
biologice contaminate, alte lichide biologice cu urme vizibile de sânge,
ţesuturi umane;
- abord venos sau arterial;
- recoltare de LCR;
- contact cu pacienţi care sângerează, au plăgi
deschise, escare de decubit, alte leziuni cutanate;
- manipularea, după utilizare a
instrumentarului contaminat, în vederea curăţirii, decontaminării.
b) FELUL MANUŞILOR
- de uz unic sterile:
- chirurgie
- examinare internă
- intervenţii care implică un
contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile; uneori sunt necesare
mânuşi duble;
- abord vascular prin puncţie;
- tegument pacient cu soluţii de continuitate;
- manipularea unor materiale
potenţial contaminate;
- nesterile curate:
- examinări curente, care implică un contact cu
mucoasele, dacă nu există o recomandare contrară;
- manipularea de materiale contaminate;
- curăţenie, îndepărtare de produse biologice
contaminate;
- de uz general, menaj, de cauciuc;
- activităţi de întreţinere,
care implică un contact cu sânge şi alte produse biologice considerate a fi
contaminate:
- colectare materiale contaminate, curăţire şi
decontaminare instrumentar, material moale, suprafeţe contaminate.
- manipularea de materiale contaminate;
- curăţenie, îndepărtare de produse biologice
c) MOD DE FOLOSIRE:
- schimbare după fiecare pacient;
- după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuşi,
după care acestea se îndepărtează, prinzând marginea
primei prin exterior aruncând-o în containerul pentru
colectare şi apoi prinzând-o pe cealaltă, cu mâna liberă prin interior,
scoţând-o cu grijă şi aruncând-o în acelaşi container aflat la îndemână;
- după îndepărtarea mănuşilor mâinile se spală din
nou, 10-15 secunde, chiar dacă mănuşile nu prezintă semne vizibile de
deteriorare în timpul activităţii încheiate; mănuşile de unică utilizare nu se
reutilizează, deci nu se curăţă, dezinfectează;
- mănuşile de uz general se pot decontamina şi
reutiliza, dacă nu prezintă semne de deteriorare (perforare, îmbătrânire cauciuc, etc.)
1.2.2. HALATE OBIŞNUITE
- în timpul tuturor activităţilor din unităţile
medicale.
1.2.3. ŞORTURI, BLUZE IMPERMEABILE
- completează portul halatelor atunci când se
anticipează producerea de stropi, picături, jeturi cu produse biologice
potenţial contaminate, protejând tegumentele personalului medical din:
- secţii cu profil chirurgical;
- laboratoare;
- servicii de anatomie patologică, medicină legală;
- unele activităţi administrative;
- servicii de urgenţă.
1.2.4. MASCA , protejează:
- tegumentele;
- mucoasele bucală, nazală ale personalului medical.
1.2.5. PROTECTOARE FACIALE, protejează:
- tegumentele;
- mucoasele bucală, nazală, oculară.
Tipuri de protectoare faciale :
- OCHELARI
- ECRAN PROTECTOR, etc.
1.2.6. ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE, protejează
mucoasa bucală în timpul instituirii respiraţiei artificiale.
1.2.7. BONETE - simple (textile), sau impermeabile
1.2.8 CIZME DE CAUCIUC
2. SPĂLAREA MÂINILOR şi
a altor părţi ale tegumentelor
- IMPORTANTA
- cel mai important şi uneori singurul mod de
prevenire a contaminării şi diseminării agenţilor microbieni.
- CÂND ?
- la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de
muncă;
- la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi;
- înainte şi după examinarea fiecărui bolnav; atenţie
bolnavii cu mare receptivitate;
- înainte şi după aplicarea unui tratament;
- înainte şi după efectuarea de investigaţii şi
proceduri invazive;
- după scoaterea manuşilor de protecţie;
- după scoaterea măştii folosită la locul de muncă;
- înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi
a medicamentelor administrate per os;
- după folosirea batistei;
- după folosirea toaletei;
- după trecerea mâinii prin păr;
- după activităţi administrative, gospodăreşti,
-CUM?
- îndepărtarea bijuteriilor (inele, brăţări),
ceasurilor;
- unghii îngrijite, tăiate scurt;
- utilizare de apă curentă şi săpun pentru spălarea
obişnuită;
- două săpuniri consecutive;
- în cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de
antiseptice ca înlocuitor al spălatului, dar nu ca rutină;
- în unele situaţii spălarea este completată de
dezinfecţia mâinilor:
- după manipularea bolnavilor septici, a bolnavilor
contagioşi şi a celor cu imunodepresie severă;
- înainte şi după efectuarea tratamentelor parenterale
(în abordurile vasculare şi efectuarea de puncţii lombare este obligatoriu
portul mănuşilor), schimbarea pansamentelor (atenţie -mănuşi),termometrizare
intrarectală, clisme, toaleta lehuzei (atenţie - mănuşi);
- după efectuarea toaletei bolnavului la internare;
- după manipularea si transportul cadavrelor;
- înainte şi după efectuarea examenelor şi
tratamentelor oftalmologice, ORL, stomatologice şi în general înainte şi după
orice fel de manevră care implică abordarea sau producerea unor soluţii de
continuitate (atenţie-mănuşi).
- spălarea, dezinfecţia mâinilor şi portul mănuşilor:
- ŞTERGEREA, USCAREA
este OBLIGATORIE
- cu hârtie prosop;
- prosop de unică întrebuinţare.
3. PREVENIREA ACCIDENTELOR ŞI A ALTOR TIPURI DE
EXPUNERE PROFESIONALĂ
3.1. EXPUNEREA PROFESIONALĂ
- prin inoculări percutane:
- înţepare;
- tăiere.
- contaminarea tegumentelor care prezintă soluţii de
continuitate;
- contaminarea mucoaselor.
- în timpul: - efectuării de manopere medicale invazive
cu ace şi instrumente ascuţite;
- manipulării de produse biologice potenţial contaminate;
- manipulării instrumentarului şi a altor materiale
sanitare, după utilizarea în activităţi care au dus la contaminarea cu produse
biologice potenţial infectate.
- prin intermediul:
- instrumentelor ascuţite;
- materialului moale;
- suprafeţelor, altor materiale utilizate în
activitatea din unităţile sanitare;
- reziduurilor din activitatea medicală;
3.2. METODE DE PREVENIRE
- obiecte ascuţite:
- reducerea de manevre parenterale la minimum necesar;
- colectarea imediat după utilizare în containere
rezistente la înţepare şi tăiere, amplasate la îndemână şi marcate
corespunzător conform reglementarilor MSP pentru:
- pregătire în vederea utilizării;
- distrugere;
- evitarea recapişonării, îndoirii, ruperii acelor utilizate.
- de evitat scoaterea din seringile de uz unic.
- lenjerie:
- manipularea lenjeriei contaminate cu sânge şi alte
produse biologice potenţial contaminate cât mai puţin posibil;
- sortare şi prelucrare cu echipament de protecţie
potrivit, în spaţii special destinate;
- colectare în saci impermeabili, la nevoie dubli,
marcaţi în mod corespunzător
- evitarea păstrării lor îndelungate, înainte de
prelucrare;
- asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare
- decontaminare.
- curăţenie şi decontaminare:
- folosirea mănuşilor la îndepărtarea urmelor de sânge,
alte lichide biologice sau ţesuturi;
- decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene,
îndepărtarea cu hârtie absorbantă care se colectează în containere sau saci de
plastic marcaţi;
- dezinfecţie cu soluţie germicidă;
- uscarea suprafeţei prelucrate;
- folosirea de tehnici standard în vederea efectuării
curăţeniei, sterilizării, decontaminării echipamentului medical, a
pavimentelor, pereţilor, mobilierului, veselei, sticlăriei, tacâmurilor,
conform reglementarilor MSP.
- reziduuri infectante
- neutralizare prin ardere sau autoclavare
- colectare - recipiente impermeabile, marcate pentru
diferenţierea clară prin culoare şi etichetare.
- igiena personală:
- spălarea mâinilor (pct.2);
- spălarea altor părţi ale corpului care au venit în
contact cu produse biologice potenţial contaminate sau cu materiale potenţial
contaminate;
- evitarea activităţilor cu risc de expunere:
- existenţa de leziuni cutanate;
- prezenţa unui deficit
imunitar;
- graviditate;
- asistenţa de urgenţă,
principii:
- viaţa pacientului este preţioasă;
- obligatorie aplicarea precauţiunilor universale;
- chiar şi în situaţii imprevizibile se vor asigura
cele necesare respectării principiilor precauţiunilor
universale.
3.3. SERVICIILE DE STOMATOLOGIE, echipament de
protecţie:
- masca;
- ochelari, ecran;
- mănuşi;
- şorţ impermeabil când se anticipează producerea de:
- epanşamente
- sânge;
- salivă cu urme vizibile de sânge.
- alte recomandări:
- sistem de aspiraţie rapidă;
- poziţia adecvată a scaunului;
- instrumentar:
- corect utilizat;
- corect colectat, spălat, decontaminat şi/sau
dezinfectat
3.4. SERVICIILE DE ANATOMIE PATOLOGICĂ:
- mască, ochelari, ecran protector, mănuşi, halat,
şorturi impermeabile, cizme, bonete;
- decontaminare după efectuare a necropsiilor:
- instrumentar;
- suprafeţe, mobilier,
3.5. LABORATOARE CLINICE ŞI DE CERCETARE:
regulile generale de aplicare a precauţiunilor universale trebuie
completate cu:
- colectarea flacoanelor care
conţin produse biologice în containere marcate, care să împiedice răsturnarea,
vărsarea, spargerea;
- evitarea contaminării pereţilor exteriori ai
flacoanelor colectoare;
- utilizarea echipamentului potrivit cu prestaţiile
laboratorului:
- mănuşi;
- mască, ochelari de protecţie, ecran protector;
- halat, şorţ impermeabil, bonetă.
- spălarea atentă a mâinilor (pct.2);
- utilizarea de echipamente de pipetare automate,
semiautomate, pentru înlăturarea tehnicilor de pipetare cu gura;
- atenţie la utilizarea de material
ascuţit în activitatea de laborator;
- curăţenia, dezinfecţia, sterilizarea în mod corect,
standardizat;
- instrumentarul contaminat, colectare, decontaminare:
- chimică;
- fizică-ardere;
- autoclav.
- aparatură defectă-decontaminare
înainte de reperare;
- la terminarea activităţii, echipamentul utilizat
rămâne în laborator până la colectarea şi îndepărtarea în vederea
prelucrării;
- amplasarea de afişe avertizoare asupra riscului de
contaminare.
ÎNTREAGA ASISTENŢĂ ACORDATĂ PERSOANELOR IMPLICATE ÎN
EXPUNEREA PROFESIONALĂ ("SURSĂ", PERSONAL AFECTAT) SE VA DESFĂŞURA
NUMAI PE BAZĂ DE CONSIMŢĂMÂNT ŞI CONFIDENŢIALITATE, CU ASIGURAREA DOCUMENTELOR
LOR MEDICALE.
4. PERSONAL INFECTAT CU HIV:
- respectarea drepturilor
omului;
- schimbarea locului de munca, având acordul celui
infectat, sau la cererea acestuia, când:
- se dovedeşte că nu-şi protejează pacienţii;
- este necesară protecţia sa medicală.
- conducerea unităţii va asigura un alt loc de muncă.
5 EVALUAREA RISCULUI PE CATEGORII DE LOCURI DE MUNCĂ ŞI ACTIVITĂŢI PRESTATE DE PERSONALUL
MEDICO-SANITAR ÎN FUNCŢIE DE CONTACTUL CU SÂNGE ŞI ALTE LICHIDE BIOLOGICE.
I - contact permanent,
inevitabil, consistent;
II - contact
imprevizibil, inconstant;
III - contact inexistent;
PENTRU CATEGORIILE APARŢINÂND GRUPELOR I SI II SE VOR APLICA
PERMANENT PRECAUT1UNILE UNIVERSALE.
Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiunile obişnuite.
ANEXA V
METODOLOGIA DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL AL
ACCIDENTELOR CLI EXPUNERE LA PRODUSE BIOLOGICE LA PERSONALUL CARE LUCREAZĂ ÎN
DOMENIUL SANITAR
1. Justificare:
In prezent, în România nu sunt colectate suficiente
informaţii pentru a evalua riscul de expunere şi de a estima incidenţa infecţiilor
postexpunere la sânge şi produse biologice la personalul care lucrează în
sistemul sanitar.
Din datele culese de către Comisia de Luptă Anti SIDA a
Ministerului Sănătăţii (CNLAS), prin intermediul Centrelor Regionale de
Monitorizare (CR) reiese că în anul 2003 au fost raportate 94 de expuneri
profesionale cu risc de infecţie, la 70 dintre acestea aplicându-se măsuri
profilactice corespunzătoare. In anul 2004 au fost raportate 96 de expuneri, la
75 dintre acestea aplicându-se măsuri profilactice corespunzătoare.
Raportări expuneri profesionale culese de CNLAS în perioada 2003 - 2004:
|
Număr expuneri profesionale
|
Număr profilaxii post-expunere
profesională
|
2003
|
94
|
70
|
2004
|
96
|
75
|
TOTAL
|
190
|
145
|
La nivelul Institutului de Boli Infecţioase "Prof.
Dr. Matei Balş" (IBI) au fost înregistrate
37 cazuri în anul 2003 şi 55 în 2004. Pentru toate
aceste cazuri s-a aplicat Protocolul de Profilaxie Post-expunere Profesională
(PPEP), incluzând vaccinarea anti hepatită B şi chimioprofilaxia cu antiretrovirale.
Categoriile profesionale expuse accidentelor cu risc de infecţie, din cazuistica institutului, sunt:
Categoria profesională
|
Număr cazuri / expuneri
|
Procent (%)
|
medic chirurg
|
3
|
3,3
|
medic stomatolog
|
1
|
1,1
|
medic alte specialităţi
|
32
|
34,8
|
medic rezident
|
8
|
8,7
|
student
|
7
|
7,6
|
student stomatolog
|
5
|
5,4
|
asistentă medicală
|
29
|
31,5
|
infirmieră
|
2
|
2,2
|
tehnician dentar
|
1
|
1,1
|
îngrijitoare
|
1
|
1,1
|
brancardier
|
2
|
2,2
|
voluntar
|
1
|
1,1
|
TOTAL
|
92
|
100
|
Nu reiese din datele culese de CNLAS dacă din cele 190
cazuri de expunere profesională au apărut seroconversii pentru HIV, HBV sau HCV.
La cele 92 cazuri înregistrate şi asistate în IBI nu s-a semnalat nici un caz de
infecţie cu HIV, HBV, HCV.
Supravegherea este unul din cele mai importante mijloace
de cunoaştere a riscului prin expunere profesională la sânge şi produse
biologice şi de dezvoltare a unor strategii de prevenire şi control.
2. Scop
Reducerea riscului de infecţie post-expunere la sânge
şi produse biologice la personalul care lucrează în sistemul sanitar.
3. Obiective:
- estimarea incidenţei accidentelor cu expunere la
produse biologice la personalul care lucrează în sistemul sanitar;
- ierarhizarea factorilor de risc (proceduri,
dispozitive, instruire, respectarea Precauţiilor Universale, statusul sursei,
altele);
- evaluarea respectării precauţiunilor universale (PU);
- obţinerea de date standardizate la nivel naţional;
- responsabilizarea personalului medical în sensul
cunoaşterii riscului expunerii la sânge şi produse biologice şi a aplicării
măsurilor de prevenire a acestor accidente şi a consecinţelor acestora;
- estimarea riscului de infecţie post-expunere
profesională cu: HIV, VHB, VHC ;
- aplicarea corectă a măsurilor profilactice primare şi
secundare.
4. Tip de supraveghere:
-modul de colectare a datelor: pasiv
-instrumente de colectare a datelor:
- fişa de supraveghere tip
- fişa privind datele despre spital
- Fişa clinică de înregistrare a expunerii
profesionale cu risc de infecţie HIV .
5. Definiţii:
- Persoana care lucrează în sistemul sanitar: orice persoană (angajat, student, voluntar) ale cărei activităţi
implică contactul cu pacienţi, sânge sau alte produse biologice provenite de la
pacienţi, în cabinete, secţii, compartimente sau laboratoare.
- Expunere cu risc de
infecţie HIV, VHB, VHC, care necesită profilaxie post-expunere profesională
(PPEP): accidentarea transcutană (exemplu: înţepătură cu ac sau tăietură cu un obiect tăios), contactul
mucoaselor sau al pielii, care prezintă leziuni ce-i afectează integritatea (ex:
expunerea pe o piele cu excoriaţii, tăieturi, delabrări, flictene, eczeme sau
alte afecţiuni dermatologice) sau contactul cutanat pe o piele intactă, dar
cu o durată prelungită (ex: câteva minute şi chiar mai mult) sau implicarea
unei suprafeţe întinse de contact cu sânge, ţesuturi sau alte produse biologice contaminate vizibil cu sânge.
- Produse biologice:
a) sperma, secreţii vaginale;
b) fluide (lichid cefalorahidian, sinovial, pleural,
peritoneal, pericardic, amniotic);
c) concentrate de HIV (în laboratoare).
In absenţa sângelui vizibil în salivă, lacrimi,
sudoare, urină, fecale, lapte aceste produse biologice nu sunt considerate cu
risc de infecţie HIV şi nu impun măsuri de profilaxie antiretrovirală şi de
supraveghere medicală PPEP.
- Caz de expunere
profesională: orice persoană care lucrează în
sistemul sanitar şi care a suferit o expunere accidentală cu risc de infecţie
HIV, VHB, VHC prin contact cu sânge sau produse biologice considerate cu risc
de infecţie.
6. Populaţia Ţintă:
- persoanele care lucrează în sistemul sanitar,
respectiv: personalul medico-sanitar şi de îngrijire/auxiliar/ tehnic, persoane
aflate într-o forma de învăţământ, voluntari.
7. Unităţile Ţintă:
A. unităţile sanitare cu paturi;
B. unităţile sanitare fără paturi.
8. Atribuţii:
A. Atribuţii în
unităţile sanitare cu paturi
B. Atribuţii în
unităţi sanitare fără paturi
C. Atribuţii ale
altor unităţi sanitare/structuri de sănătate publică
A. Atribuţii
în unităţile sanitare cu paturi
A.l compartimentul/ secţia în care a avut loc
accidentul
a) persoana accidentată
• aplică imediat
protocolul din " Ghid practic de management al expunerii accidentale la
produse biologice"
• în prima oră de la accident se prezintă la medicul
şef de secţie/compartiment sau la medicul şef de gardă
• în termen de 24 de ore se
prezintă la responsabilul serviciului de supraveghere a infecţiilor
nosocomiale;
• anunţă medicul de medicina muncii pentru luarea în
evidenţă;
b) medicul şef de secţie/compartiment sau medicul
şef de gardă:
• înregistrează accidentul într-un registru de
evidenţă a accidentelor cu expunere la produse biologice;
• raportează accidentul responsabilului serviciului
de supraveghere a infecţiilor nosocomiale în maxim 24 de ore de la producerea
accidentului;
• asigură recoltarea eşantioanelor de sânge de la
pacientul sursă, respectând legislaţia privind testarea voluntară cu
consiliere;
• asigură transportul eşantioanelor de sânge
provenite de la pacientul sursă la laboratorul unităţii cu paturi în care a
avut loc accidentul;
• asigură recoltarea eşantioanelor de sânge de la
personalul accidentat, respectând legislaţia privind testarea voluntară cu
consiliere.
c) Unitatea sanitară în care s-a produs accidentul
• asigură prelevarea şi trimiterea eşantioanelor de
sânge provenite de la pacientul sursă, pentru testare, la unitatea desemnată
sau asigură efectuarea lor în unitate.
Prelevarea şi trimiterea probelor biologice se va face
conform legislaţiei (standardelor) în vigoare.
• trimite persoana accidentată către serviciul de
supraveghere a infecţiilor nosocomiale
• asigură trimiterea persoanei accidentate către
secţia/spitalul de boli infecţioase în oricare dintre următoarele situaţii:
sursa HIV pozitiv cunoscută
sursa HIV cu test rapid pozitiv
sursa cu status biologic necunoscut şi cu risc epidemiologic crescut
- sursa Ag HBs pozitiv / Ac HBs prezenţi;
- sursa Ac HCV pozitiv ;
• asigură trimiterea accidentatului la Autoritatea
de Sănătate Publică judeţeană, în vederea vaccinării antihepatită B, în cazul
în care spitalul / secţia de boli infecţioase nu a putut asigura vaccinarea.
- 2. Laboratorul spitalului în care a avut loc accidentul
• efectuează în toate cazurile testul rapid HIV,
dacă acest test este disponibil.
Acest test se va efectua pentru pacientul sursă în
termen de 2 ore, cu transmiterea rezultatului medicului căruia i s-a raportat
evenimentul.
• primeşte şi trimite eşantioanele de sânge
provenite de la pacientul sursă către laboratorul desemnat pentru efectuarea
testelor ELISA de identificare a: Ac anti- HIV, Ac anti-VHC, AgHBs şi Ac HBs
sau efectuează testele respective, dacă este autorizat.
A. 3. Serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale
din spitalul în care a avut loc accidentul
• răspunde de aplicarea programului de supraveghere:
- în cazul în care spitalul
are epidemiolog, acesta va evalua riscul de infecţie cu HIV, VHC, VHB;
- epidemiologul va asigura consilierea personalului
expus şi recoltarea eşantioanelor de sânge, cu respectarea legislaţiei privind
testarea voluntară, în cazul în care acestea nu au fost efectuate de către
medicul şef de secţie / compartiment sau medicul şef de gardă;
- în cazul în care riscul de infecţie cu HIV şi
/sau VHC este absent, iar riscul de infecţie cu VHB este prezent, persoana
accidentată va fi îndrumată către Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană, la
cabinetele de vaccinare desemnate, pentru vaccinarea anti hepatită B.
- în cazul în care riscul de infecţie cu HIV şi/sau
VHC este prezent, indiferent de riscul VHB, persoana accidentată va fi
îndrumată către spitalul / secţia de boli infecţioase.
- persoanele accidentate care sunt deja cunoscute
cu infecţie cronică cu VHB şi/sau VHC, vor fi îndrumate către spitalul/secţia
de boli infecţioase pentru a se stabili o conduită adecvată.
- anunţă medicul de medicina muncii despre
evenimentul înregistrat;
- completează şi trimite lunar, la Autoritatea de
sănătate publică judeţeană, fişele de supraveghere
- completează şi trimite semestrial, la Autoritatea
de Sănătate publică judeţeană, fişele unităţii sanitare;
• va face analiza semestrială a cazurilor de
expunere accidentală profesională şi de seroconversie înregistrate în unitate.
• anunţă medicul de medicina muncii al unităţii
sanitare în care s-a produs accidentul despre seroconversia pentru HIV şi / sau
VHB şi / sau VHC ( cu respectarea confidenţialităţii conform legislaţiei în
vigoare, Legea 584/2002)
In cazul în care serviciul de supraveghere a
infecţiilor nosocomiale unităţii medicale în care s-a produs accidentul nu are
epidemiolog, evaluarea riscului de infecţie cu HIV, VHB, VHC va fi făcută de
către medicul şef de secţie sau şef de gardă, în colaborare cu medicul
epidemiolog de ia Autoritatea de Sănătate publică, dacă spitalul / secţia de boli infecţioase nu
este abordabil sau nu se consideră necesară colaborarea cu specialistul
infecţionist.
A. 4. Laboratorul desemnat pentru testare
Efectuează:
- pentru pacientul sursă:
Ac HIV (EL1SA), AgHBs, Ac VHC;
- pentru personalul accidentat: Ac HIV
(ELISA), AgHBs, AcHBs, Ac VHC.
Rezultatele vor fi comunicate solicitantului (unitatea
sanitară în care s-a produs accidentul) în maximum o săptămână şi la
Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană lunar / trimestrial, conform normelor
legale.
B. Unităţile
sanitare fără paturi
Personalul care lucrează în unităţile medicale fără
paturi se va adresa celui mai apropiat spital, urmând acelaşi circuit.
Completarea "Fişei de supraveghere" va fi
făcută de către medicul epidemiolog din Autoritatea de Sănătate Publică
judeţeană ca urmare a raportării făcute de unitatea sanitară care a înregistrat
accidentul.
Raportarea către Autoritatea de Sănătate Publică
judeţeană se va face de către unitatea sanitară în care s-a înregistrat
accidentul, în termen de 24 ore.
C. Atribuţii ale altor
unităţi sanitare/structuri de sănătate publică
C.l. spitalul/secţia de boli infecţioase
a) Medicul specialist infecţionist
• pentru personalul
expus:
- va asigura consilierea şi recoltarea
eşantioanelor de sânge, cu respectarea legislaţiei privind testarea voluntară,
în cazul în care acestea nu au fost efectuate anterior, de către medicul şef de
secţie / compartiment, medicul şef de gardă, medicul epidemiolog, serviciului
de supraveghere a infecţiilor nosocomiale şi/sau autorităţii de sănătate
publică judeţeană;
- evaluează / re-evaluează riscul de infecţie cu
HIV, VHB, VHC;
- stabileşte indicaţia / efectuează
chimioprofilaxia ARV, în conformitate cu ghidurile de specialitate;
- stabileşte indicaţia / efectuează
chimioprofilaxia infecţiei cu VHB şi/sau VHC, în conformitate cu ghidurile de
specialitate;
- stabileşte indicaţia / efectuează administrarea
de imunglobuline specifice anti -VHB (dacă sunt disponibile);
- stabileşte indicaţia / efectuează vaccinarea anti
hepatită B, în cazul în care persoana accidentată a ajuns de la început la
spitalul / secţia de boli infecţioase, şi dacă vaccinul este disponibil.
Asigură testarea răspunsului imunologic (titrul Ac HBs) al acesteia faţă de
vaccinarea anti-hepatită B anterioară;
- trimite la Autoritatea de
Sănătate Publică judeţeană / cabinetul desemnat pentru vaccinare anti-hepatită
B, în cazul în care nu poate asigura vaccinarea, la nivelul spitalului /
secţiei de boli infecţioase;
• completează "Fişa clinică de înregistrare a expunerii profesionale cu risc de infecţie
HIV";
• transmite trimestrial câte un exemplar din flecare
"Fişa clinică de înregistrare a expunerii profesionale cu risc de infecţie
HIV", Ministerului Sănătăţii Publice, prin Centrul Regional de
Monitorizare, de care aparţine, din momentul luării în evidenţă şi după
încheierea perioadei de supraveghere clinică.
Persoanele accidentate care prezintă seroconversie
pentru HIV, VHB, VHC, ca urmare a expunerii profesionale cu risc, vor fi
menţinute în evidenţa spitalului / secţiei de boli infecţioase pentru tratament
specific şi monitorizare.
b) serviciul de supraveghere şi control al
infecţiilor nosocomiale al spitalului / secţiei de boli infecţioase
• confirmă telefonic
prezentarea tuturor persoanelor accidentate:
- unităţii sanitare în care
s-a produs accidentul cu risc de infecţie;
- medicului epidemiolog de la autoritatea de
sănătate publică judeţeană.
C. 2. medicul de
medicina muncii
• va lua în evidenţă persoanele expuse profesional
la riscul de infecţie cu HIV, VHB, VHC şi va aplica actele normative în vigoare
privind cercetarea şi declararea accidentelor de muncă şi a cazurilor de boală
profesională .
C. 3. Autoritatea de sănătate publică judeţeană şi a municipului
Bucureşti
• centralizează trimestrial Fişele de supraveghere a accidentelor cu expunere la sânge şi
produse biologice (anexa 1) din unităţile sanitare
cu şi fără paturi, precum şi Fişele unităţii sanitare (anexa2)
• trimite trimestrial aceste fişe la Institutul de
Sănătate Publică Regional
• asigură vaccinarea anti-hepatită B, în situaţia în
care spitalul / secţia de boli infecţioase nu o poate asigura, dar o recomandă.
• analizează epidemiologic accidentele cu expunere
la sânge şi produse biologice ale personalului care lucrează în unităţi
sanitare la nivel judeţean ( număr de accidente înregistrate, rata incidenţei,
număr de accidentaţi care s-au pozitivat, rata incidenţei pe categorii
profesionale, rata incidenţei pe secţii/ compartimente etc.)
• asigură feedback-ul datelor către unităţile
sanitare din teritoriu, implicate în expunerile profesionale.
C. 4. Institutele Regionale de Sănătate Publică
• primesc de la Autorităţile de Sănătate Publică
arondate Fişa de supraveghere şi Fişa unităţii sanitare;
• asigură:
- introducerea Fişei de
supraveghere şi a Fişei unităţii sanitare în
baza de date (fişiere EPI-Data)
- transmiterea trimestrială a datelor înregistrate
în baza de date EPI-Data, către Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor
Transmisibile;
- analiza regională a
accidentelor prin expunere la sânge şi produse biologice a personalului care
lucrează în unităţi sanitare ( număr de accidente înregistrate, rata
incidenţei, număr de accidentaţi care s-au pozitivat, rata incidenţei pe
categorii profesionale, rata incidenţei pe secţii/ compartimente, procentul din
persoanele accidentate care au respectat precauţiunile universale etc.)
- feedback către autorităţile de sănătate publică
judeţene arondate,
• Colaborează cu Centrul Regional de Monitorizare HIV / SIDA
C. 5. Centrul regional
de monitorizare HIV/ SIDA
• Colaborează cu Institutul de Sănătate Publică
regional în vederea prelucrării şi analizei datelor.
• trimite trimestrial, la Institutul de Boli Infecţioase Matei Balş , Fişele clinice de înregistrare a expunerilor profesionale cu risc
de infecţie HIV, culese de la spitalele / secţiile de boli infecţioase.
C. 6. Institutul de Boli Infecţioase Matei Balş
• asigură feedback -ul datelor către Centrele
Regionale HIV SIDA;
• analizează trimestrial,
împreună cu Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile datele
înregistrate în Fişa clinică de înregistrare a expunerii profesionale cu
risc de infecţie HIV
C. 7. Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile
• realizează analiza datelor la nivel naţional;
• asigura feedback -ul
datelor către Institutul de Boli Infecţioase Matei Balş, Institutele de
Sănătate publică regionale, Autorităţile de Sănătate Publică judeţene.
9. Indicatori de evaluare a sistemului:
- procentul fişelor completate corect;
- procentul de accidentaţi investigaţi corect cu
laboratorul;
- procentul de accidentaţi cu monitorizare completă;
- procentul de accidentaţi care au beneficiat de
profilaxie confom metodologiei;
FIŞA DE SUPRAVEGHERE
A ACCIDENTULUI POST EXPUNERE LA PRODUSE BIOLOGICE A PERSONALULUI SANITAR
Nr. Fişa
JUDEŢUL :
LOCALITATEA
UNITATEA
SANITARĂ SECŢIA/COMPARTIMENTUL
SPCIN da/nu
medic epidemiolog da/nu
Iniţialele CNP
CATEGORIA PROFESIONALĂ
DATA NAŞTERII: SEX
Vechimea în activitatea profesională
Vechimea în serviciul actual
Data şi ora accidentului
Data şi ora declarării
Statusul vaccinal HVB :
vaccinat complet cu 3 doze ; în curs de vaccinare ; nevaccinat
CIRCUMSTANŢELE ACCIDENTULUI
Locul producerii accidentului
Gest de rutină /situaţie de urgenţă
Câte ore a lucrat înainte de accident
Primele îngrijiri de urgenţă aplicate da/nu
Dacă da, timpul scurs de la accident până la aplicare
NATURA EXPUNERII
Inţepare ac : da/nu tipul
acului....
Tăiere da/nu Dacă da: superficial
profund
Proiecţie sânge da/nu
lichide biologice da/nu , tipul lichidului
biologic
locul proiecţiei:
ochi, faţă , piele lezată
Cantitatea de produs biologic la care a fost expus
accidentatul: mică( sub 5 ml), medie ( sub 50 ml), mare (peste 50 ml).
Timpul de contact cu produsul biologic ;
mai puţin de 5 min., între 5-14 min., între 15 min- 1
ora şi peste o oră.
Alt tip de expunere:
Denumirea procedurii efectuate în momentul accidentului
MECANISMUL ACCIDENTULUI:
autoaccidentare
accidentare de către un coleg
accidentare de către un pacient
alte mecanisme
PREVENIREA
APLICARE PU: DA/NU; DACĂ NU, DE CE?
Echipament de protecţie :
Mănuşi da/nu,
nu este cazul nr. perechi utilizate
Mască
Halat
Protector facial
Alte
Cum credeţi că acest accident ar fi putut fi prevenit ?
INFORMAŢII DESPRE SURSA ACCIDENTULUI
NECUNOSCUTĂ da/nu
CUNOSCUTĂ da/nu
Pacient ( status imunologic confirmat prin date de
laborator)
STATUS HIV
** cunoscut, pozitiv, în
tratament da/nu, dacă da, precizaţi tratamentul:.......
** negativ
** necunoscut, aparţine grup
de risc da/nu ,dacă da ce grup de risc
STATUS VHB
cunoscut, pozitiv antigen HBs, în tratament da/nu,
dacă da, precizaţi tratamentul:.......
** negativ
** necunoscut, aparţine grup de
risc da/nu ,dacă da ce grup de risc
STATUS VHC
** cunoscut, pozitiv, în
tratament da/nu, dacă da, precizaţi tratamentul:.......
** negativ
ATITUDINEA ÎN CAZ DE ACCIDENT
Măsuri imediate : da/nu, dacă nu, de ce?
Spălare cu apă şi săpun: da/nu
Antiseptic : da/nu, dacă da, care: Testul HIV rapid:
da/nu, dacă nu, de ce?
Examene serologice: da/nu
anterior accidentului da/nu
iniţiate cu ocazia accidentului:
• HIV ELISA da/nu
• Antigen HBs da/nu
• Anticorpi anti HBs da/nu
• Anticorpi antiHV da/nu
• Altele
Tratament profilactic: da/nu , dacă da, pentru ce:
Data începerii tratamentului:
Comentarii:
Cine a completat fişa ( numele prenumele , funcţia în
clar) Data:
FIŞA UNITĂŢII SANITARE
Numele Unităţii Sanitare
Nr. Total paturi
Nr. Total pacienţi spitalizaţi/
Nr. Total
consultaţii:
Număr zile de spitalizare
Nr. Total personal medico sanitar pe spital din care:
pe secţii: medici, asistente, personal auxiliar,
tehnic,
• medici rezidenţi, eleve/elevi la şcoala sanitară
postliceală, studenţi, alte... SPCIN da/nu, medic epidemiolog
da/nu
Fişa clinica de înregistrare a expunerii
profesionale cu risc de infecţie HIV
Spitalul de Boli Infecţioase care a asigurat
PPE:............................................................
Medicul specialist care a asigurat
PPE:...............................
1. Persoana expusă
Numele............................Prenumele......................;
vârsta......ani; CNP:.........................
LOCUL DE MUNCA.........................................
Locul accidentului................................
PROFESIA...............................................................VECHIMEA...................ani
Data expunerii ................./
....................../ .................../
................./
ZZ
LL AA ora
Localizarea anatomică a
expunerii;.................................................................................
Tipul expunerii; |_|
Transcutan; |_| Mucoase; |_| Cutan
Produsul biologic incriminat; |_| sânge
|_|
alte umori.........................................................
|_| produse biologice conţinând sânge vizibil:
...............................................................................
Testări la:
|
Data
|
HIV
|
AgHBs
|
AcHBs
|
AcHCV
|
momentul 0
|
|
|
|
|
|
6 săptămâni
|
|
|
|
|
|
3 luni
|
|
|
|
|
|
6 luni
|
|
|
|
|
|
CONSILIERE PRE-TESTARE
(data):............ CONSILIERE POST-TESTARE (data):.........
PROFILAXIE ANTIRETROVIRALA:
Data iniţierii;
......................../ ........................../
............ora...........
Schema şi dozele: ........................................................................................................................................................................ ............................
........................................................................................................................................................................ ........................................................................................................................................................................ ..................................................................................................................
Durata:
........................................................................................................................................................................ .........................................
Reacţii adverse apărute şi rezolvarea lor:
.................................................................................................................................................................
Profilaxie Antihepatită B:
|_| Imunoglobuline specifice: DA/NU
DATA:
|_| Vaccin anti-Hepatită B DA/NU DATA:
1....................
2....................
3....................
Alte
tratamente:...............................................................................................................
Status final HIV:...........................
HBV:............................... HCV:.................................
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
2. Pacient (SURSA
POTENŢIALA DE INFECŢIE)
NUMELE............................PRENUMELE.................................
FO.........................
TEST HIV:............/data:.......;
AgHBs;............./data;......... AcHCV:......../data:.........
Incărcătura virală
HIV:......................... Rezistenţa
virală:....................................
..............................
Tratamente ARV anterioare:..................
............................................................
..............................
Data iniţierii TARV
actuale:....................................
Limfocite CD4:................/data:.................Stadiul
clinico-imunologic:........................
Protocol de asigurare a îngrijirilor de urgenţă, în
caz de expunere accidentală la
produse biologice
1. ÎN CAZ DE EXPUNERE CUTANATĂ :
• se spală imediat locul cu apă şi săpun şi apoi se
clăteşte, după care
• se utilizează un antiseptic, cu timp de contact minim
5 minute : soluţie clorigenă diluată 1/10, compus iodat în soluţie dermică,
alcool 70 ° sau alt dezinfectant cutanat
2. ÎN CAZ DE EXPUNERE PERCUTANĂ :
• se spală imediat locul cu apă şi săpun şi apoi se
clăteşte, după care
• se utilizează un antiseptic, cu timp de contact minim
5 minute : soluţie clorigenă diluată 1/10, compus iodat în soluţie dermică,
alcool 70 ° sau alt dezinfectant cutanat
• interzisă sangerarea
deoarece poate crea miroleziuni care pot accelera difuziunea virusului.
3. ÎN CAZ DE EXPUNERE A MUCOASELOR :
• spălare abundentă timp de 5 minute cu ser fiziologic
sau cu apă în cazul absenţei acestuia.
Algoritm de circulaţie a informaţiei în cazul
expunerii profesionale accidentale la sânge şi produse biologice