ORDIN   Nr. 81 din  4 mai 2005

pentru punerea in aplicare a Instructiunilor privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996

ACT EMIS DE: CONSILIUL CONCURENTEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 598 din 11 iulie 2005

    In baza:
    - Decretului nr. 57/2004 pentru numirea membrilor Plenului Consiliului Concurentei;
    - prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) si ale art. 29 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare,
    avand in vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ,

    presedintele Consiliului Concurentei emite urmatorul ordin:

    Art. 1
    In urma adoptarii in plenul Consiliului Concurentei, se pun in aplicare Instructiunile privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
    Art. 2
    Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmari punerea in aplicare a prevederilor prezentului ordin.
    Art. 3
    Prezentul ordin si instructiunile mentionate la art. 1 vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

                    Presedintele Consiliului Concurentei,
                               Mihai Berinde

    ANEXA 1

                               INSTRUCTIUNI
    privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996

    In temeiul art. 28 alin. (1) si (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, Consiliul Concurentei adopta prezentele instructiuni.

    1. Introducere

    1. Art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare lege, prevede conditiile in care intelegerile, deciziile sau practicile concertate la care iau parte agentii economici sau asociatiile de agenti economici pot fi exceptate de la aplicarea art. 5 alin. (1) din lege. Alaturi de Instructiunile privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul intelegerilor verticale, Instructiunile privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, acordurilor de cooperare pe orizontala si Instructiunile referitoare la acordurile de transfer de tehnologie, prezentele instructiuni constituie un ghid de evaluare a acestor intelegeri, decizii sau practici concertate la care iau parte agentii economici sau asociatiile de agenti economici, din perspectiva indeplinirii conditiilor de exceptare de la aplicarea art. 5 alin. (1) din lege.
    2. Art. 5 alin. (2) din lege se aplica atat cazurilor de exceptari individuale, cat si exceptarilor pe categorii de intelegeri sau practici concertate, stabilite prin regulamentele emise de Consiliul Concurentei.
    3. Instructiunile emise pana in prezent de Consiliul Concurentei, privind intelegerile verticale, acordurile de cooperare pe orizontala si transferul de tehnologie se refera la aplicarea art. 5 din lege cu privire la diferite tipuri de acorduri si practici concertate. Scopul lor este de a prezenta conceptia Consiliului Concurentei cu privire la criteriile concrete aplicabile in evaluarea diferitelor tipuri de intelegeri si practici.
    4. Prezentele instructiuni reprezinta interpretarea Consiliului Concurentei privind conditiile de exceptare prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. De asemenea, instructiunile contin indicatii cu privire la modul de aplicare a art. 5 din lege in cazuri individuale. Prevederile acestor instructiuni constituie un ghid atat pentru autoritatile judecatoresti, cat si pentru agentii economici, privind modul de aplicare a art. 5 alin. (1) si (2) din lege.
    5. Prezentele instructiuni stabilesc cadrul analitic al aplicarii art. 5 alin. (2) din lege. Scopul lor este de a stabili o metodologie in vederea aplicarii dispozitiilor legii. Aceasta metodologie se bazeaza pe abordarea economica deja prevazuta in instructiunile cu privire la intelegerile verticale, cele privind acordurile de cooperare pe orizontala si cele referitoare la acordurile de transfer de tehnologie. Consiliul Concurentei va folosi prezentele instructiuni, care ofera o interpretare privind aplicarea conditiilor prevazute la art. 5 alin. (2) din lege mai detaliata decat cea prevazuta de instructiunile cu privire la intelegerile verticale, la acordurile de cooperare pe orizontala si cele privind acordurile de transfer de tehnologie, chiar si in cazul intelegerilor din categoriile respective.
    6. Regulile generale prezentate in aceste instructiuni trebuie aplicate in raport de circumstantele specifice fiecarui caz. Fiecare caz trebuie analizat in functie de situatia concreta si instructiunile trebuie aplicate in mod rezonabil si flexibil.

    2. Cadrul general al prevederilor alin. (1) si (2) ale art. 5 din lege

    2.1. Dispozitiile legii
    7. Art. 5 alin. (1) din lege interzice orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici sau asociatiile de agenti economici, orice decizii luate de asociatiile de agenti economici si orice practici concertate care au ca obiect sau au ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia.
    8. Art. 5 alin. (2) din lege prevede posibilitatea exceptarii de la interdictia prevazuta de art. 5 alin. (1) din lege a intelegerilor, deciziilor luate de asociatiile de agenti economici sau a practicilor concertate care indeplinesc cumulativ conditiile prevazute la lit. a) - d) si una dintre conditiile prevazute la lit. e), dupa cum urmeaza:
    a) efectele pozitive prevaleaza asupra celor negative sau sunt suficiente pentru a compensa restrangerea concurentei provocata de respectivele intelegeri, decizii luate de asociatiile de agenti economici sau practici concertate;
    b) beneficiarilor sau consumatorilor li se asigura un avantaj corespunzator celui realizat de partile la respectiva intelegere, decizie luata de catre o asociatie de agenti economici sau practica concertata;
    c) eventualele restrangeri ale concurentei sunt indispensabile pentru obtinerea avantajelor scontate, iar prin respectiva intelegere, decizie luata de catre o asociatie de agenti economici sau practica concertata partilor nu li se impun restrictii care nu sunt necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate la lit. e);
    d) respectiva intelegere, decizie luata de o asociatie de agenti economici sau practica concertata nu da agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici posibilitatea de a elimina concurenta de pe o parte substantiala a pietei produselor ori serviciilor la care se refera;
    e) intelegerea, decizia luata de o asociatie de agenti economici sau practica concertata in cauza contribuie ori poate contribui la:
    (i) ameliorarea productiei ori distributiei de produse, executarii de lucrari ori prestarilor de servicii;
    (ii) promovarea progresului tehnic sau economic, imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor;
    (iii) intarirea pozitiilor concurentiale ale intreprinderilor mici si mijlocii pe piata interna;
    (iv) practicarea in mod durabil a unor preturi substantial mai reduse pentru consumatori.
    9. Beneficiul exceptarii prevazut la art. 5 alin. (2) din lege se acorda prin decizie a Consiliului Concurentei, pentru cazuri individuale de intelegeri, decizii luate de asociatii de agenti economici sau practici concertate, si se stabileste prin regulamente ale Consiliului Concurentei pentru cazurile de exceptare pe categorii de intelegeri, decizii ale asociatiilor de agenti economici sau practici concertate. Agentii economici sau asociatiile de agenti economici pot solicita Consiliului Concurentei dispensa, proband indeplinirea conditiilor stabilite la art. 5 alin. (2) din lege; regimul solicitarii dispensei, al deciziei de acordare a acesteia, termenele, informatiile de prezentat, durata si conditiile dispensei sunt stabilite de Consiliul Concurentei prin regulamente si instructiuni (Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, privind practicile anticoncurentiale; Regulamentul privind forma, continutul si alte detalii referitoare la cererile si notificarile prevazute in Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, privind practicile anticoncurentiale).
    Intelegerile, deciziile luate de asociatiile de agenti economici si practicile concertate care se incadreaza in vreuna dintre categoriile exceptate de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din lege sunt considerate legale, fara obligatia notificarii sau obtinerii unei decizii din partea Consiliului Concurentei. Agentii economici sau asociatiile de agenti economici care invoca beneficiul exceptarii pe categorii sunt tinuti sa faca dovada indeplinirii conditiilor si criteriilor prevazute in regulamentele prin care se stabileste exceptarea pe categorii de intelegeri, decizii ale asociatiilor de agenti economici sau practici concertate. [Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, in cazul intelegerilor verticale; Regulamentul privind exceptarea acordurilor de specializare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996; Regulamentul privind exceptarea acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996; Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale din sectorul autovehiculelor; Regulamentul privind regimul exceptarii acordurilor din domeniul asigurarilor de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996; Regulamentul privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996.]
    10. O analiza privind aplicabilitatea art. 5 din lege se realizeaza in doua etape. Prima etapa consta in a determina daca un acord intre agentii economici are un obiect anticoncurential sau produce efecte anticoncurentiale actuale ori potentiale. A doua etapa, care este relevanta numai atunci cand se determina ca un acord restrange concurenta, consta in identificarea efectelor proconcurentiale produse de acesta si stabilirea daca aceste efecte proconcurentiale prevaleaza asupra celor anticoncurentiale sau sunt suficiente pentru a compensa restrangerea concurentei. Compararea efectelor anticoncurentiale cu cele proconcurentiale se realizeaza numai in cadrul stabilit de art. 5 alin. (2) din lege.
    11. Inainte de a se evalua daca efectele pozitive ale unui acord prevaleaza asupra celor negative, este indispensabil necesar sa se procedeze la determinarea naturii restrictive si a impactului acestuia. Pentru a incadra prevederile art. 5 alin. (2) din lege intr-un context adecvat, trebuie aratate succint continutul si obiectivul principal ale regulii prohibitive instituite de art. 5 alin. (1) din lege. Instructiunile Consiliului Concurentei cu privire la intelegerile verticale, cu privire la acordurile de cooperare pe orizontala si la acordurile privind transferul de tehnologie contin numeroase indicatii privind aplicabilitatea art. 5 alin. (1) din lege. Prezentele instructiuni se limiteaza deci la a reitera cadrul analitic de baza pentru aplicarea art. 5 alin. (1) din lege.

    2.2. Interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege

    2.2.1. Prevederi generale
    12. Scopul art. 5 alin. (1) din lege este de a proteja concurenta in vederea promovarii intereselor consumatorilor si asigurarii unei repartizari eficiente a resurselor.
    13. Interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege se aplica intelegerilor exprese sau tacite intre agentii economici ori asociatiile de agenti economici, deciziilor luate de asociatiile de agenti economici si practicilor concertate, care au ca obiect sau ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia. Principiul general care sta la baza art. 5 alin. (1) din lege este acela ca fiecare agent economic trebuie sa-si determine in mod independent politica pe care o adopta pe piata. Din aceasta perspectiva, legislatia in domeniul concurentei a definit conceptele juridice de intelegeri, decizii si practici concertate, care permit stabilirea unei distinctii intre comportamentul unilateral al unui agent economic si coordonarea comportamentelor sau intelegerea secreta intre agentii economici. Din punctul de vedere al Legii concurentei, comportamentul unilateral cade numai sub incidenta art. 6 din lege.
    14. Reprezinta coordonare a comportamentelor sau intelegere secreta si cade sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege situatia in care cel putin un agent economic se angajeaza fata de un alt agent economic sa adopte un anume comportament pe piata sau situatia in care agentii economici, prin legaturile dintre ei, elimina ori reduc substantial arbitrarul in privinta comportamentului lor pe piata. Rezulta ca o coordonare poate imbraca forma unei obligatii care determina comportamentul pe piata cel putin al uneia dintre parti sau a unei intelegeri care influenteaza comportamentul pe piata cel putin al uneia dintre parti, prin modificarea sau eliminarea initiativelor proprii. Nu este necesar ca aceasta coordonare sa fie in interesul tuturor agentilor economici in cauza. Nu este necesar ca aceasta sa fie expresa. Aceasta poate fi si tacita. Intelegerea este tacita atunci cand un agent economic invita un alt agent economic, intr-o maniera expresa sau implicita, la realizarea unui scop comun. In anumite circumstante, un acord poate fi dedus din relatiile comerciale in curs de desfasurare dintre parti si sa fie imputat acestor relatii. Totusi, simplul fapt ca o masura adoptata de un agent economic se inscrie in fluxul unor relatii comerciale continue nu este suficient.
    15. Acordurile dintre agentii economici intra sub incidenta interdictiei prevazute la art. 5 alin. (1) din lege atunci cand exista probabilitatea de a avea un impact negativ substantial asupra formelor de manifestare a concurentei pe piata, cum ar fi concurenta prin pret, prin calitatea si cantitatea produselor, prin inovatie, prin diversitatea si noutatea ofertei. Acordurile pot avea asemenea efecte prin reducerea considerabila a competitiei intre partile intelegerii sau intre partile acesteia si terti.

    2.2.2. Reguli generale privind evaluarea acordurilor conform art. 5 alin. (1) din lege
    16. Evaluarea gradului in care un acord este restrictiv trebuie facuta in contextul efectiv in care concurenta s-ar manifesta in absenta acestuia. In realizarea acestei analize trebuie sa se tina seama de eventualul impact al acordului asupra concurentei intermarca (adica concurenta intre furnizorii de marci concurente) si asupra concurentei intramarca (adica concurenta intre distribuitorii aceleiasi marci). Art. 5 alin. (1) din lege interzice atat restrictionarea concurentei intermarca, cat si restrictionarea concurentei intramarca.
    17. Pentru a determina daca un acord sau una dintre clauzele sale este susceptibila sa restranga concurenta intermarca si/sau concurenta intramarca trebuie sa se examineze cum si in ce masura acest acord sau clauzele sale afecteaza ori pot afecta concurenta pe piata. Urmatoarele intrebari permit determinarea cadrului necesar pentru aceasta analiza. Prima intrebare se refera la impactul acordului in cauza asupra concurentei intermarca, iar cea de-a doua intrebare se refera la impactul acordului asupra concurentei intramarca. Cum unele restrictionari pot afecta aceste doua tipuri de concurenta in acelasi timp, poate fi necesar sa se faca o analiza raportata la ambele intrebari inainte de a se concluziona ca se restrictioneaza sau nu concurenta in sensul art. 5 alin. (1) din lege.
    a) Acordul restrictioneaza concurenta reala sau potentiala care ar fi existat in absenta acestuia? In caz afirmativ, acordul poate intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege. In realizarea acestei analize trebuie luata in considerare concurenta dintre partile la acord si cea din partea tertilor. De exemplu, atunci cand doi agenti economici din judete diferite se inteleg sa nu vanda produse pe piata de desfacere pe care o reprezinta judetul de resedinta al celuilalt, concurenta potentiala care exista inaintea intelegerii este restransa. La fel, daca un furnizor impune distribuitorilor sai obligatia sa nu vanda produse concurente si aceasta restrictionare impiedica accesul pe piata al potentialilor concurenti, concurenta reala sau potentiala care ar fi existat in absenta acordului este restransa. Pentru a determina daca partile unei intelegeri sunt concurenti reali sau potentiali, trebuie sa se tina seama de contextul economic si juridic. Daca, de exemplu, in functie de riscul financiar implicat si de capacitatile tehnice ale partilor este putin probabil, in baza unor factori obiectivi, ca unul sau altul dintre acestia sa-si poata realiza pe cont propriu activitatile care fac obiectul acordului, se considera ca partile nu sunt concurente in ceea ce priveste activitatea in cauza. Este in sarcina partilor sa faca dovada in acest sens.
    b) Acordul restrange concurenta actuala sau potentiala care ar fi existat in lipsa clauzelor contractuale restrictive? In caz afirmativ, acordul poate intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege. De exemplu, daca un furnizor restrange libertatea distribuitorilor sai de a-si face concurenta unul altuia, concurenta (potentiala) care ar fi putut exista intre distribuitori in absenta acestei constrangeri este restrictionata. Restrictiile de acest tip includ atat impunerea preturilor de vanzare, cat si alocarea teritoriala sau a clientilor intre diferiti distribuitori. Cu toate acestea, anumite restrictionari, in anumite cazuri, nu intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, atunci cand acestea sunt obiectiv necesare pentru existenta unui acord de un anumit tip sau de o anumita natura. Excluderea aplicarii art. 5 alin. (1) din lege poate fi realizata numai in baza unor factori obiectivi exteriori partilor si nu in baza unor opinii subiective sau a particularitatilor partilor implicate. Problema nu este daca partile nu ar fi acceptat sa convina asupra unui acord mai putin restrictiv, ci de a determina daca, luand in considerare natura intelegerii si caracteristicile pietei, nu ar fi putut fi incheiata intre agentii economici, intr-o situatie similara, o intelegere mai putin restrictiva. De exemplu, restrictionarile teritoriale care figureaza in acordul incheiat intre un furnizor si un distribuitor pot sa nu intre sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege daca, pentru o anumita perioada, sunt absolut necesare pentru ca distribuitorul sa poata intra pe o piata noua. De asemenea, o interdictie impusa tuturor distribuitorilor de a nu vinde anumitor categorii de consumatori finali poate sa nu restrictioneze concurenta daca o asemenea restrictie este obiectiv necesara pentru motive de siguranta sau de protejare a sanatatii, determinate de natura periculoasa a produselor in cauza. A considera ca, in absenta restrictiei, furnizorul poate recurge la o integrare verticala nu este suficient. Decizia de a recurge sau nu la integrare verticala depinde de un complex de factori economici, dintre care unii sunt factori interni ai agentilor economici in cauza.
    18. In aplicarea cadrului analitic determinat la pct. 17 trebuie luat in considerare ca art. 5 alin. (1) din lege distinge intre acordurile care restrictioneaza concurenta prin obiectul lor si cele care restrictioneaza concurenta prin efectul lor. Un acord sau o restrictie contractuala nu este interzisa de art. 5 alin. (1) din lege decat daca are ca obiect sau ca efect restrangerea concurentei intermarca si/sau intramarca.
    19. Distinctia dintre acordurile care au ca obiect si cele care au ca efect restrangerea concurentei este importanta. Daca s-a stabilit ca intelegerea are ca obiect restrictionarea concurentei, nu este necesar sa fie luate in considerare efectele sale concrete. Cu alte cuvinte, in scopul aplicarii art. 5 alin. (1) din lege, nu trebuie probat nici un efect anticompetitiv actual, daca intelegerea are ca obiect restrangerea concurentei. Pe de alta parte, art. 5 alin. (2) din lege nu distinge intre intelegerile care restrang concurenta prin obiectul lor si cele care au ca efect restrangerea concurentei. Art. 5 alin. (2) din lege se aplica tuturor acordurilor care indeplinesc conditiile prevazute de acesta.
    20. Restrictionarile prin obiect sunt cele care, chiar prin natura lor, pot afecta concurenta in sensul restrangerii, impiedicarii sau denaturarii acesteia. Este vorba despre restrictii care, din perspectiva obiectivelor urmarite de regulile de concurenta, au un potential anticoncurential ridicat, asa incat nu este necesar ca pentru scopurile urmarite de aplicarea art. 5 alin. (1) din lege sa se probeze un efect concret asupra pietei. Acest lucru se bazeaza pe natura grava a restrictiei si pe experienta care a aratat ca restrictionarile prin obiectul lor pot sa aiba efecte negative asupra pietei si sa puna in pericol obiectivele politicii de concurenta. Restrictionarile concurentei prin obiectul lor, cum sunt fixarea preturilor si impartirea pietelor, determina reducerea productiei si cresterea preturilor, ducand la o proasta repartitie a resurselor, pentru ca bunurile si serviciile cerute de consumatori nu sunt produse. De asemenea, acestea afecteaza bunastarea consumatorilor pentru ca acestia trebuie sa plateasca preturi mai mari pentru bunurile si serviciile in cauza.
    21. Determinarea daca un acord are sau nu are ca obiect restrictionarea concurentei se bazeaza pe o serie de factori, in special continutul si scopurile obiective urmarite de acesta. De asemenea, este posibil sa fie necesara examinarea contextului in care acest acord este sau poate fi aplicat, precum si conduita si comportamentul efectiv al partilor pe piata. In alti termeni, inainte de a putea determina daca o restrictionare are ca obiect restrangerea concurentei, este necesar sa se examineze elementele care stau la baza acordului si conditiile particulare in care acesta se aplica. Modul concret in care se aplica acordul poate dovedi existenta unei restrictionari prin obiectul ei, chiar daca in mod formal acesta nu contine dispozitii in acest sens. Proba intentiei partilor de a restrange concurenta este un element important, dar nu reprezinta o conditie necesara.
    22. Regulamentele si instructiunile emise de Consiliul Concurentei cu privire la exceptarile pe categorii contin indicatii referitoare la notiunea de restrictionare prin obiect. Ca regula generala, Consiliul Concurentei considera ca fiind restrictive prin obiectul lor acele restrictionari care sunt interzise in regulamentele cu privire la exceptarile pe categorii sau care sunt definite in instructiuni ca fiind restrictionari grave. In cazul acordurilor orizontale, restrictionari ale concurentei prin obiect sunt cele care se refera la fixarea preturilor, limitarea productiei si impartirea pietei si a clientelei. In ceea ce priveste intelegerile verticale, restrictiile prin obiectul lor includ in special impunerea de preturi fixe sau minime de revanzare, precum si restrictiile care se refera la protectia teritoriala absoluta, inclusiv interzicerea vanzarilor pasive.
    23. Daca un acord nu restrange concurenta prin obiectul sau, trebuie sa se determine daca are efecte restrictive asupra concurentei, tinandu-se cont atat de efectele sale actuale, cat si de cele potentiale. Cu alte cuvinte, acordul trebuie sa fie susceptibil sa produca efecte anticoncurentiale. In cazul restrangerilor concurentei prin efectul lor, nu exista prezumtia unor efecte anticoncurentiale. Pentru ca un acord sa fie restrictiv prin efectul sau, acesta trebuie sa afecteze concurenta actuala sau potentiala in asa masura incat sa fie de asteptat, cu un grad considerabil de probabilitate, ca se vor produce efecte negative pe piata relevanta asupra preturilor, productiei, inovatiei, diversitatii ori calitatii produselor si serviciilor. Aceste efecte negative trebuie sa fie considerabile. Interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege nu se aplica atunci cand efectele anticoncurentiale sunt neglijabile. Acest criteriu reflecta abordarea economica aplicata de Consiliul Concurentei. Interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege se aplica atunci cand se poate considera, pe baza unei analize adecvate de piata, ca acordul este susceptibil sa produca efecte anticoncurentiale pe piata. Simplul fapt ca segmentele de piata ale partilor la un anumit acord sunt superioare celor prevazute la art. 8 din lege nu determina o asemenea concluzie. Acordurile care indeplinesc conditiile regulamentelor cu privire la exceptarile pe categorii pot intra si sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, dar nu in mod necesar. Mai mult decat atat, faptul ca, in raport de cotele de piata detinute de parti, un acord nu indeplineste conditiile prevazute de regulamentele cu privire la exceptarile pe categorii nu permite, singur, sa atraga aplicabilitatea art. 5 alin. (1) din lege sau sa arate ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Este necesar sa se procedeze la o apreciere individuala a efectelor pe care acordul este susceptibil sa le produca.
    24. Este posibil sa se produca efecte negative asupra concurentei pe piata relevanta atunci cand partile, individual sau impreuna, au ori obtin o anumita putere de piata si acordul contribuie la crearea, mentinerea sau intarirea acestei puteri de piata ori permite partilor sa exploateze o asemenea putere de piata. Puterea de piata este capacitatea de a mentine pe o perioada semnificativa preturi superioare nivelului care ar rezulta din jocul concurentei sau de a mentine pe o durata semnificativa o productie care din punct de vedere al calitatii, cantitatii, inovatiei ori varietatii produselor se situeaza la un nivel inferior celui care ar rezulta din jocul concurentei. Pe pietele in care costurile fixe sunt ridicate agentii economici trebuie sa isi stabileasca preturile in mod semnificativ peste costurile lor marginale de productie pentru a obtine o recuperare a investitiilor. Faptul ca agentii economici isi stabilesc preturile peste costurile marginale nu indica, deci, in sine, ca nu functioneaza bine concurenta si ca acestia poseda o putere de piata care le permite sa practice preturi peste nivelul concurentei. Partile poseda o putere de piata in sensul art. 5 alin. (1) din lege atunci cand presiunile concurentei nu sunt suficiente pentru mentinerea preturilor si a productiei la niveluri concurentiale.
    25. Crearea, mentinerea sau intarirea puterii de piata poate fi cauzata de o restrictionare a concurentei intre partile unui acord, dar si de o restrictionare a concurentei intre partile la un acord si terti, de exemplu pentru ca acordul in cauza determina inlaturarea concurentilor sau creste costurile concurentilor, limitand capacitatea lor de a concura efectiv cu partile la respectiva intelegere. Puterea de piata este o problema cuantificabila. Nivelul puterii de piata cerut in mod normal pentru determinarea unei incalcari a art. 5 alin. (1) din lege este inferior celui necesar pentru determinarea unei pozitii dominante potrivit art. 6 din lege.
    26. Ca regula, pentru analizarea efectelor restrictive ale unui acord, trebuie definita piata relevanta, dar, de asemenea, trebuie examinate si evaluate, inter alia, natura produselor, pozitia partilor pe piata, a concurentilor si a cumparatorilor, existenta concurentilor potentiali si nivelul barierelor la intrare. In anumite cazuri este posibil sa se determine efectele anticoncurentiale direct din analiza comportamentului partilor pe piata. Astfel, uneori este posibil sa se constate ca un acord a determinat cresterea preturilor. Instructiunile cu privire la acordurile de cooperare pe orizontala si instructiunile cu privire la intelegerile verticale stabilesc un cadru detaliat de analiza a impactului diferitelor tipuri de acorduri orizontale si verticale, care intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, asupra concurentei.

    2.2.3. Restrictionari auxiliare
    27. Pct. 17 defineste cadrul pentru analiza impactului unui acord si al restrictionarilor individuale pe care le contine asupra concurentei intermarca si intramarca. Daca in baza acestor reguli se ajunge la concluzia ca principala operatiune care face obiectul acordului nu restrange concurenta, este necesar sa se examineze daca restrictionarile individuale sunt si ele compatibile cu prevederile art. 5 alin. (1) din lege, deoarece acestea sunt auxiliare operatiunii principale, care nu este restrictiva.
    28. In legislatia concurentei notiunea de restrictionare auxiliara acopera toate posibilele restrictionari de concurenta care sunt in mod direct legate si necesare realizarii unei operatiuni principale, nerestrictive si proportionale cu aceasta. Daca, in ceea ce priveste elementele sale esentiale, un acord, de exemplu un acord de distributie sau de realizare a unei societati in comun, nu are ca obiect sau ca efect restrangerea concurentei, atunci restrictionarile care sunt direct legate si necesare realizarii acestei operatiuni, de asemenea, nu intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege. Acestea sunt denumite restrictionari auxiliare. O restrictionare este direct legata de operatiunea principala daca este subordonata realizarii acestei operatiuni si este legata indisociabil de aceasta. Criteriul necesitatii implica faptul ca restrictionarea trebuie sa fie in mod obiectiv necesara realizarii operatiunii principale si este proportionala cu aceasta. Rezulta ca modalitatea de apreciere a restrictionarilor auxiliare este aceeasi cu cea definita la pct. 17 lit. b). Cu toate acestea, criteriul cu privire la necesitatea restrictionarilor auxiliare se aplica in toate cazurile cand operatiunea principala nu restrange concurenta. Acest criteriu nu este utilizat numai pentru a determina impactul acordului asupra concurentei intramarca.
    29. Aplicarea conceptului de restrictionare auxiliara este diferita de exceptia prevazuta la art. 5 alin. (2) din lege, care se refera la anumite avantaje economice determinate de acordurile restrictive ce sunt comparate cu efectele restrictive ale acordurilor in cauza. Aplicarea notiunii de restrictionare auxiliara nu implica punerea in balanta a efectelor proconcurentiale cu cele anticoncurentiale, aceasta analiza putand fi facuta numai in cadrul specific prevazut la art. 5 alin. (2) din lege.
    30. Evaluarea restrictionarilor auxiliare se limiteaza la a determina daca, in contextul specific al principalei operatiuni nerestrictive, o restrictionare particulara este necesara pentru implementarea ei si proportionala cu aceasta. Daca, pe baza unor factori obiectivi, se poate concluziona ca fara aceste restrictionari auxiliare nu se poate realiza principala operatiune ce face obiectul unui acord sau se poate realiza cu dificultate, aceste restrictionari pot fi considerate ca fiind obiectiv necesare pentru implementarea respectivei operatiuni si proportionale cu aceasta. Daca, de exemplu, principalul obiect al unui acord de franciza nu restrictioneaza concurenta, atunci restrictionarile care sunt necesare pentru buna functionare a acordului, cum sunt obligatiile care au ca obiect protejarea si mentinerea standardelor si omogenitatea sistemului de franciza, de asemenea nu cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege. In mod similar, daca un acord de creare a unei societati in comun nu este de natura sa restrictioneze concurenta, atunci restrictionarile necesare pentru buna functionare a acordului sunt considerate ca fiind restrictionari auxiliare principalei operatiuni si nu intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege. De exemplu, in cazul TPS [T-112/99, Metropole Television (M6)], Comisia Europeana a concluzionat ca o obligatie impusa partilor de a nu se implica in activitati legate de marketingul si distributia programelor de televiziune transmise prin satelit reprezinta, pe parcursul perioadei de inceput, o restrictionare auxiliara crearii societatii in comun. Aceasta restrictionare nu cade sub incidenta art. 81 paragraful (1) din Tratatul CE, similar art. 5 alin. (1) din lege, pentru o perioada de 3 ani. Comisia Europeana a ajuns la aceasta concluzie luand in consideratie sumele investite si riscurile comerciale asumate, pe care le implica intrarea pe piata televiziunii prin cablu.

    2.3. Regula de exceptare prevazuta la art. 5 alin. (2) din lege
    31. Analiza restrictionarilor prin obiect si efect in concordanta cu art. 5 alin. (1) din lege reprezinta doar o parte a analizei. Cealalta parte, care este reflectata in art. 5 alin. (2) din lege, reprezinta analiza efectelor economice pozitive ale acordurilor restrictive.
    32. Scopul regulilor in domeniul concurentei este de a proteja concurenta pe piata ca mijloc de crestere a bunastarii consumatorilor si de asigurare a unei eficiente alocari a resurselor. Acordurile care restrang concurenta pot, in acelasi timp, sa aiba efecte proconcurentiale prin sporurile de eficienta pe care le genereaza. Productivitatea poate crea valoare adaugata prin scaderea costului de productie, imbunatatind calitatea produselor, sau prin crearea unui nou produs. Cand efectele pozitive ale unui acord depasesc efectele sale negative sau sunt suficiente pentru a compensa restrangerea concurentei provocata de acesta, atunci acordul in cauza va fi proconcurential si compatibil cu obiectivele regulilor in domeniul concurentei. Efectul net al unui astfel de acord este de a promova esenta procesului concurential, adica de a castiga consumatori prin oferirea unor produse sau preturi mai bune decat concurentii. Acest cadru de analiza este reflectat in art. 5 alin. (1) si (2) din lege. Prevederile art. 5 alin. (2) din lege admit in mod expres ca acordurile restrictive pot genera beneficii economice obiective, astfel incat sa acopere efectele negative ale restrictionarii concurentei.
    33. Aplicarea exceptarii conform art. 5 alin. (2) din lege este subiectul a 5 conditii cumulative, prevazute la lit. a) - e), ultima, prevazuta la lit. e), cuprinzand la randul ei alte 4 conditii, dintre care doar una este necesar a fi indeplinita alaturi de cele prevazute la celelalte litere.
    Cand aceste conditii sunt indeplinite, acordul contribuie la intensificarea concurentei pe piata relevanta, pentru ca determina agentii economici implicati sa ofere consumatorilor produse la un pret mai mic sau produse de o calitate mai buna, compensandu-i astfel pentru efectele negative ale restrictionarilor de concurenta.
    34. Art. 5 alin. (2) din lege poate fi aplicat atat acordurilor individuale, cat si categoriilor de acorduri, in baza regulamentelor privind exceptarile pe categorii. Cand un acord restrictiv cade sub incidenta unei exceptari pe categorii, partile sunt eliberate de sarcina de a demonstra ca acest acord satisface fiecare conditie dintre cele mentionate la art. 5 alin. (2) din lege. Ele vor trebui doar sa arate ca acesta indeplineste criteriile de incadrare intr-o categorie exceptata. Aplicarea art. 5 alin. (2) din lege tipurilor de intelegeri acoperite de regulamentele privind exceptarile pe categorii pleaca de la prezumtia ca acordurile restrictive care cad sub incidenta acestor regulamente indeplinesc fiecare conditie dintre cele mentionate la art. 5 alin. (2) din lege.
    35. Daca, intr-un caz particular, un acord care intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege si este acoperit de un regulament de exceptare pe categorii are totusi efecte incompatibile cu conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege, Consiliul Concurentei poate retrage beneficiul exceptarii pe categorii, in conformitate cu prevederile art. 27 lit. d^1) din lege.

    3. Aplicarea conditiilor prevazute la art. 5 alin. (2) din lege

    36. Prezentele instructiuni se refera la toate conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Avandu-se in vedere ca aceste conditii sunt cumulative, daca una dintre ele nu este indeplinita, examinarea celorlalte conditii prevazute la art. 5 alin. (2) din lege nu mai este necesara. In functie de particularitatile fiecarui caz, ordinea abordarii acestor conditii poate fi diferita.
    37. In scopul unei abordari logice a conditiilor prevazute la art. 5 alin. (2) din lege s-a considerat adecvat ca in elaborarea acestor instructiuni sa se inverseze ordinea lor, astfel incat aspectele privind indispensabilitatea sa fie analizate inaintea aspectelor privind efectele asupra consumatorilor. Analiza efectelor pozitive si negative ale unui acord asupra consumatorilor necesita evaluarea lor. Aceasta analiza nu trebuie sa includa efectele vreunei restrictionari care nu a trecut testul indispensabilitatii si care, pentru acest motiv, este interzisa de art. 5 din lege.

    3.1. Principii generale
    38. Art. 5 alin. (2) din lege devine relevant numai atunci cand un acord intre agentii economici restrictioneaza concurenta in sensul art. 5 alin. (1) din lege. In cazul acordurilor care nu restrictioneaza concurenta, nu este necesara examinarea beneficiilor generate de acordul in cauza.
    39. Potrivit legislatiei in vigoare, conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege sunt cumulative, ceea ce inseamna ca toate trebuie indeplinite, astfel incat regula de exceptare sa fie aplicabila. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, nu se aplica exceptarea conform art. 5 alin. (2) din lege. Conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege sunt, de asemenea, exhaustive. Cand ele sunt indeplinite, exceptarea este aplicabila si nu poate fi conditionata de nici o alta conditie. Scopurile urmarite de alte prevederi ale legii pot fi luate in consideratie in masura in care pot fi subsumate conditiilor prevazute la art. 5 alin. (2) din lege.
    40. Analiza, in baza art. 5 alin. (2) din lege, a beneficiilor ce rezulta dintr-un acord restrictiv este facuta, in principiu, in cadrul limitelor fiecarei piete relevante la care acordul se raporteaza. Regulile in domeniul concurentei au ca obiectiv protectia concurentei pe piata si nu pot fi separate de acest obiectiv. Mai mult, conditia ca si consumatorilor sa li se asigure avantaje corespunzatoare celor realizate de partile la o anumita intelegere inseamna, in general, ca avantajele generate de acordul restrictiv in cadrul unei piete relevante trebuie sa fie suficiente, astfel incat sa compenseze efectele negative produse de acesta in cadrul aceleiasi piete relevante. Efectele negative asupra consumatorilor de pe o piata geografica sau piata a produsului nu pot fi in mod normal compensate de efectele pozitive asupra consumatorilor de pe o alta piata geografica sau alta piata a produsului, fara legatura cu cea dintai. Totusi, atunci cand doua piete sunt complementare, sporurile de eficienta obtinute pe cele doua piete in mod separat pot fi luate in consideratie daca grupul de consumatori afectat de restrictionare si care beneficiaza de aceste sporuri de eficienta este in mare masura acelasi. Intr-adevar, in anumite cazuri numai consumatorii de pe piata din aval sunt afectati de un anumit acord, caz in care trebuie analizat impactul asupra acestor consumatori. Asa se intampla, de exemplu, in cazul acordurilor de cumparare.
    41. Analiza acordurilor restrictive in baza art. 5 alin. (2) din lege se face in cadrul contextului in care ele apar si pe baza faptelor existente la orice moment dat in timp. Analiza este sensibila la schimbarile materiale ale faptelor. Regula de exceptare a art. 5 alin. (2) din lege se aplica atat timp cat conditiile prevazute la acest articol sunt indeplinite si isi inceteaza aplicarea atunci cand acestea nu mai sunt indeplinite. Cand art. 5 alin. (2) din lege se aplica in concordanta cu aceste principii, este necesar sa se ia in consideratie investitiile specifice initiale facute de oricare dintre parti si, de asemenea, timpul si restrictionarile necesare pentru a realiza si a recupera o investitie care genereaza eficienta. Art. 5 din lege nu poate fi aplicat fara sa se ia in consideratie aceste investitii ex ante. Riscul pe care partile il intampina si investitia specifica ce trebuie asumata pentru implementarea acordului pot astfel determina ca acordul sa nu intre sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege sau sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege, dupa caz, pe perioada de timp necesara pentru recuperarea investitiei.
    42. In anumite cazuri acordul restrictiv este un eveniment ireversibil. Odata ce acordul restrictiv a fost implementat, situatia ex ante nu poate fi restabilita. In asemenea cazuri analiza trebuie facuta in exclusivitate pe baza faptelor legate de momentul implementarii acordului in cauza. De exemplu, in cazul unui acord de cercetare-dezvoltare in care fiecare parte este de acord sa renunte la propriul proiect de cercetare si sa isi cumuleze resursele si capacitatile cu cele ale altei parti, poate fi practic imposibil, din punct de vedere tehnic si economic, sa se poata relua un proiect odata ce a fost abandonat. Analiza efectelor anti- si proconcurentiale ale acordului de a abandona proiectele de cercetare individuala trebuie astfel sa fie facuta dupa implementarea acestuia. Daca la acel moment acordul este compatibil cu art. 5 din lege, de exemplu, datorita faptului ca un numar suficient de terti au propriile proiecte de cercetare-dezvoltare concurente, acordul partilor de a abandona proiectele lor individuale ramane compatibil cu art. 5 din lege, chiar daca mai tarziu proiectele tertilor esueaza. Totusi, interdictia stipulata in art. 5 alin. (1) din lege se poate aplica altor parti ale acordului in legatura cu care aspectul de ireversibilitate nu se ridica. Daca, de exemplu, pe langa o activitate de cercetare-dezvoltare in comun, acordul prevede si exploatarea in comun, art. 5 alin. (1) din lege se poate aplica acestei parti din acord, daca, datorita evolutiilor ulterioare ale pietei, acordul restrictioneaza concurenta si nu mai satisface conditiile art. 5 alin. (2) din lege, luand in consideratie investitiile specifice ex ante, conform punctului anterior.
    43. Art. 5 alin. (2) din lege nu exclude a priori anumite tipuri de acorduri din scopul sau de aplicabilitate. Ca principiu, toate acordurile restrictive care indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege cad sub incidenta exceptarii. Totusi, este improbabil ca anumite restrictionari grave ale concurentei sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Aceste restrictionari sunt interzise prin regulamentele de exceptare pe categorii sau sunt identificate ca fiind restrictionari grave ale concurentei in instructiunile emise de Consiliul Concurentei referitoare la diferite tipuri de acorduri. Acordurile de aceasta natura in general nu indeplinesc (cel putin) conditiile prevazute la lit. a), b) si primele doua conditii prevazute la lit. e) ale art. 5 alin. (2) din lege. Ele nu creeaza nici avantaje economice obiective si nici nu avantajeaza consumatorii. De exemplu, un acord pe orizontala care fixeaza preturile limiteaza productia conducand la o alocare proasta a resurselor. Acordul are, de asemenea, si un efect de transfer de valoare de la consumatori la producatori, de vreme ce conduce la cresterea preturilor fara sa produca vreo compensare pentru consumatori in cadrul pietei relevante. Mai mult, aceste tipuri de acorduri in general nu trec testul de indispensabilitate corespunzator conditiei prevazute la lit. c) a art. 5 alin. (2) din lege.
    44. Orice afirmatie conform careia acordurile restrictive sunt justificate pentru ca scopul lor este acela de a asigura conditii echitabile pentru desfasurarea concurentei pe piata este prin natura nefondata si ca urmare trebuie respinsa. Scopul art. 5 din lege este de a proteja efectiv concurenta prin asigurarea ca pietele raman deschise si competitive. Protectia conditiilor echitabile de desfasurare a concurentei este sarcina legiuitorului, in concordanta cu principiile economiei de piata, si nu a agentilor economici.

    3.2. Evaluarea efectelor pozitive si negative

    3.2.1. Prevederi generale
    45. Potrivit art. 5 alin. (2) din lege, un acord restrictiv trebuie sa indeplineasca si una dintre cele 4 conditii alternative prevazute la lit. e) a art. 5 alin. (2) din lege, dupa cum urmeaza: sa contribuie la ameliorarea productiei ori distributiei de produse, executarii de lucrari sau prestarii de servicii ori sa promoveze progresul tehnic sau economic, contribuind la imbunatatirea calitatii produselor ori serviciilor, sau sa contribuie la intarirea pozitiilor concurentiale ale intreprinderilor mici si mijlocii pe piata interna ori sa conduca la practicarea in mod durabil a unor preturi substantial mai reduse pentru consumatori. Verificarea indeplinirii oricareia dintre aceste conditii se bazeaza pe constatarea ca efectele pozitive prevaleaza asupra celor negative sau sunt suficiente pentru a compensa restrangerea concurentei provocata de o anumita intelegere restrictiva [conditia de la lit. a) a art. 5 alin. (2)].
    46. Numai avantajele obiective pot fi luate in considerare. Aceasta inseamna ca efectele pozitive ale unui anumit acord nu sunt analizate din punctul de vedere subiectiv al partilor. Economiile de cost care rezulta din simpla exercitare a puterii de piata de catre parti nu pot fi luate in considerare. De exemplu, atunci cand companiile fixeaza preturile sau impart pietele, productia se reduce si astfel se reduc costurile de productie. Reducerea concurentei poate sa conduca, de asemenea, la reducerea costurilor de desfacere si de marketing. Aceste reduceri de cost sunt o consecinta directa a reducerii productiei si valorii adaugate. Aceste reduceri de cost nu produc nici un efect proconcurential pe piata. In particular, ele nu conduc la crearea de valoare adaugata prin integrarea activelor si activitatilor. Ele doar permit agentilor economici implicati sa-si mareasca profiturile si sunt astfel irelevante din punctul de vedere al art. 5 alin. (2) din lege.
    47. Scopul conditiei prevazute la art. 5 alin. (2) lit. e) din lege este de a defini tipurile de efecte pozitive care pot fi luate in considerare mai departe si supuse testelor primelor trei conditii prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Scopul analizei este de a aprecia care sunt beneficiile obiective create de un anumit acord si care este importanta economica a acestora. Avandu-se in vedere faptul ca, pentru a se putea aplica prevederile art. 5 alin. (2) din lege, efectele pozitive rezultand dintr-un acord restrictiv trebuie sa prevaleze asupra celor negative sau sa fie suficiente pentru a compensa restrangerea concurentei, este necesar sa se verifice care este legatura dintre acord si preconizatele beneficii a fi generate de acesta si care este valoarea acestor beneficii.
    48. Toate beneficiile preconizate ca efecte ale unui anumit acord trebuie demonstrate astfel incat urmatoarele elemente sa poata fi verificate:
    a) natura beneficiilor preconizate a fi obtinute;
    b) legatura dintre acord si aceste beneficii;
    c) probabilitatea si importanta fiecarui beneficiu preconizat; si
    d) cum si cand fiecare beneficiu preconizat va fi realizat.
    49. Prevederile pct. 48 lit. a) permit factorului de decizie sa verifice daca beneficiile preconizate sunt obiective prin natura lor, conform pct. 46.
    50. Prevederile pct. 48 lit. b) permit factorului de decizie sa verifice daca exista o legatura cauzala suficienta intre acordul restrictiv si beneficiile preconizate a fi generate ca efecte ale acestui acord. Aceasta conditie presupune, in mod normal, ca beneficiile sa rezulte din activitatea economica care formeaza obiectul acordului. Astfel de activitati pot, de exemplu, sa ia forma distributiei, licentei de tehnologie, productiei in comun sau cercetarii-dezvoltarii in comun. Totusi, in masura in care un acord are ca efecte sporuri mari de eficienta pe piata relevanta, de exemplu, pentru ca el determina o reducere substantiala a costurilor la nivelul unui anumit sector economic, aceste beneficii suplimentare sunt, de asemenea, luate in considerare.
    51. Legatura cauzala dintre acord si beneficiile preconizate a fi generate trebuie in mod normal sa fie directa. Argumentele bazate pe efecte indirecte sunt, ca regula generala, prea nesigure si prea indepartate pentru a putea fi luate in considerare. O legatura cauzala directa exista, de exemplu, acolo unde un acord de transfer de tehnologie face posibil ca licentiatul sa produca produse noi sau imbunatatite ori acolo unde un acord de distributie face posibila reducerea costurilor de distributie sau prestarea unor servicii mai valoroase. Un exemplu de efect indirect ar fi cazul in care se sustine ca un acord restrictiv permite agentului economic implicat sa-si creasca profiturile, permitandu-i sa investeasca mai mult in cercetare-dezvoltare in beneficiul final al consumatorilor. In timp ce poate exista o legatura intre profitabilitate si cercetare-dezvoltare, aceasta legatura este in general insuficient de directa pentru a fi luata in considerare in contextul art. 5 alin. (2) din lege.
    52. Prevederile pct. 48 lit. c) si d) permit factorului de decizie sa verifice valoarea beneficiilor preconizate a fi generate ca efecte ale unui anumit acord, care, in contextul conditiei de la lit. a) a art. 5 alin. (2) din lege, trebuie sa fie comparata cu efectele negative ale acordului in cauza (a se vedea pct. 98). Avandu-se in vedere faptul ca art. 5 alin. (1) din lege se aplica numai in cazurile in care este probabil ca un acord sa aiba efecte negative asupra concurentei si a consumatorilor (in cazul restrictionarilor grave asemenea efecte sunt implicite), beneficiile preconizate a fi obtinute trebuie sa fie fundamentate astfel incat acestea sa poata fi verificate. Afirmatiile nefondate sunt respinse.
    53. In cazul unor preconizate economii de cost, agentul economic invocand beneficiul prevazut la art. 5 alin. (2) din lege trebuie sa calculeze sau sa estimeze, in cea mai clara forma posibila, valoarea acestor economii si sa descrie in detaliu cum a fost calculata suma respectiva. Agentul economic trebuie sa descrie, de asemenea, si metodele prin care economiile de cost au fost sau vor fi realizate. Datele transmise trebuie sa fie verificabile astfel incat sa existe un grad suficient de siguranta ca economiile de cost s-au materializat ori ca se vor materializa.
    54. In cazul unor preconizate beneficii sub forma unor produse noi sau imbunatatite ori bazate pe alte elemente decat economiile de cost, agentul economic sustinand beneficiul prevazut la art. 5 alin. (2) din lege trebuie sa descrie si sa explice in detaliu care este natura acestor beneficii si cum si din ce motive ele constituie un avantaj economic obiectiv.
    55. In cazurile in care acordul trebuie implementat in intregime, partile sunt obligate sa fundamenteze orice previziune cu privire la data de la care beneficiile vor deveni operationale astfel incat sa aiba un impact pozitiv semnificativ pe piata.

    3.2.2. Categorii diferite de efecte pozitive
    56. Efectele pozitive mentionate la art. 5 alin. (2) lit. e) din lege sunt categorii largi care intentioneaza sa acopere toate avantajele economice obiective. Exista o suprapunere considerabila intre variatele tipuri de efecte pozitive mentionate la art. 5 alin. (2) lit. e), iar un acord poate genera mai multe dintre acestea. De aceea nu este necesar sa se faca o distinctie clara si ferma intre aceste tipuri diferite de efecte pozitive. In scopul acestor instructiuni, se face o distinctie intre efectele pozitive generate ca urmare a economiilor de cost si efectele pozitive de natura calitativa, a caror esenta consta in a se crea valoare sub forma unor produse noi ori imbunatatite sau sub forma unei mai mari diversitati de produse etc.
    57. In general, eficienta rezulta dintr-o integrare a activitatilor economice, prin care agentii economici isi combina activele sau tehnologiile pentru a obtine ceea ce pe cont propriu nu ar fi putut realiza atat de eficient ori prin care incredinteaza unui alt agent economic sarcini care pot fi efectuate mult mai eficient de catre acesta din urma.
    58. Procesele de cercetare-dezvoltare, productie si distributie pot fi vazute ca un lant valoric care poate fi divizat in mai multe etape. Pentru fiecare etapa a acestui lant, agentul economic trebuie sa faca o alegere intre a desfasura activitatea pe cont propriu, impreuna cu alt/alti agent/agenti economic/economici sau sa recurga la externalizarea activitatii catre un alt/alti agent/agenti economic/economici.
    59. De fiecare data cand alegerea facuta implica cooperarea pe piata cu un alt agent economic, de obicei se incheie un acord care intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege. Aceste intelegeri pot fi pe verticala, in cazul in care partile opereaza la niveluri diferite ale lantului productie-distributie, sau pot fi pe orizontala, atunci cand partile opereaza la acelasi nivel al lantului productie-distributie. Ambele categorii de intelegeri pot genera efecte pozitive, permitand agentilor economici in cauza sa realizeze o anumita activitate la costuri mai mici sau cu o valoare adaugata mai mare, in folosul consumatorilor. Asemenea intelegeri pot, de asemenea, contine sau conduce la restrictionari ale concurentei, caz in care devine importanta aplicarea interdictiei prevazute la art. 5 alin. (1) din lege si a exceptarii prevazute la art. 5 alin. (2) din lege.
    60. Tipurile de efecte pozitive descrise mai jos sunt doar cu titlu de exemplu si nu reprezinta o lista exhaustiva.

    3.2.2.1. Efecte pozitive generate de economiile de cost
    61. O sursa foarte importanta a economiilor de cost o reprezinta dezvoltarea unor noi metode si tehnologii de productie. In general, cea mai mare probabilitate pentru obtinerea unor economii de cost exista atunci cand au loc dezvoltari tehnologice. De exemplu, introducerea liniei de asamblare a condus la o reducere substantiala a costului de producere a motoarelor pentru vehicule.
    62. O alta sursa foarte importanta de obtinere a economiilor de cost o constituie sinergiile ce rezulta din integrarea activelor existente. Atunci cand partile la o intelegere aleg sa isi combine capacitatile de care dispun, ele vor reusi sa obtina o configurare a raportului cost/productie, care altfel nu ar fi fost posibila. Combinarea a doua tehnologii existente ce au caracteristici complementare poate reduce costurile de productie sau poate conduce la imbunatatirea calitatii produselor. De exemplu, tehnologia de productie a firmei A poate genera un volum mare de productie/ora, insa solicita o cantitate mare de materii prime/unitate de produs, in timp ce capacitatile de productie de care dispune firma B genereaza un volum mic de productie/ora cu un volum mic de materii prime/unitate de produs. Sinergiile pot fi obtinute daca se hotaraste productia in comun, combinandu-se tehnologiile firmelor A si B, obtinandu-se astfel un volum mare al productiei/ora cu un consum mai mic de materie prima/unitate de produs. In mod similar, daca un agent economic si-a optimizat activitatile corespunzatoare unui anumit nivel al lantului productie-distributie si altul si-a optimizat activitatile corespunzatoare altui nivel, combinarea activitatilor lor poate conduce la reducerea costurilor. Firma A poate avea, de exemplu, o linie de productie inalt automatizata, care presupune niste costuri de productie/unitate de produs mici, in timp ce firma B si-a dezvoltat un sistem eficient de procesare a comenzilor. Acest sistem face posibil ca productia sa fie ajustata in functie de cerere, asigurand o livrare in timp a produselor si reducand costurile de depozitare si costurile de inlocuire a produselor depreciate. Combinandu-si capacitatile de productie, firmele A si B pot obtine economii de cost.
    63. Economii de cost pot fi obtinute si ca rezultat al economiilor de scara, prin micsorarea costurilor/unitate de produs o data cu cresterea volumului productiei. De exemplu: investitiile in echipamente si active, cel mai adesea, trebuie facute in unitati indivizibile. Daca un agent economic nu poate utiliza o asemenea unitate indivizibila a unui activ/echipament de care dispune in intregimea sa, costurile sale medii/unitate de produs vor fi mai mari decat atunci cand ar fi putut utiliza respectivul echipament/activ in intregimea sa. De exemplu, costurile de exploatare ale unui camion sunt virtual aceleasi, indiferent daca camionul este gol, incarcat partial sau plin. Intelegerile dintre agenti economici, prin care ei aleg sa isi combine operatiunile legate de logistica, le poate permite sa creasca gradul de utilizare a capacitatii de transport si sa micsoreze dimensiunile parcului auto. O activitate la o scara mai mare permite o mai buna diviziune a muncii, ceea ce are ca efect, de asemenea, micsorarea costurilor/unitate de produs. Firmele pot obtine economii de scara la orice nivel al lantului de productie-distributie, incluzand cercetarea-dezvoltarea, productia, distributia si marketingul. Economiile realizate prin prisma experientei reprezinta si ele un tip de efect pozitiv. Pe masura ce se castiga experienta in executarea unui anumit proces de productie sau in realizarea unei anumite activitati, productivitatea poate creste deoarece procesul respectiv de productie este realizat intr-un mod mult mai eficient ori pentru ca respectiva activitate este efectuata mult mai repede.
    64. Economiile de scop sunt o alta sursa a reducerii costurilor, care, de obicei, sunt obtinute atunci cand firmele realizeaza economii de cost producand mai multe produse impreuna pe baza acelorasi input-uri. Economiile de scop sunt posibile datorita faptului ca se pot folosi aceleasi componente si aceleasi facilitati si personal pentru a produce o varietate de produse. In mod similar, economii de scop pot fi realizate la nivelul distributiei, atunci cand mai multe tipuri de produse sunt distribuite cu aceleasi mijloace de transport. De exemplu, un producator de pizza congelata si un producator de legume congelate pot realiza economii de scop distribuindu-si impreuna produsele. Ambele grupe de produse trebuie distribuite in vehicule cu facilitati de racire si este foarte posibil sa existe si o suprapunere semnificativa in ceea ce priveste clientii lor. Combinandu-si operatiunile, cei doi producatori pot obtine costuri mai mici de distributie/unitate de produs.
    65. Efecte pozitive de natura reducerii costurilor pot decurge si din intelegeri ce permit o mai buna planificare a productiei, ceea ce inseamna atat o utilizare mai buna a capacitatilor, cat si lipsa necesitatii unor inventarieri costisitoare. Aceste economii de cost pot fi obtinute in urma practicarii unor achizitii "just in time", de exemplu, obligatia unui furnizor de produse - parti componente - de a asigura permanenta aprovizionarii cu acestea catre cumparator, in concordanta cu nevoile celui din urma si evitandu-se astfel necesitatea cumparatorului de a mentine stocuri importante de componente si riscul ca acestea sa devina nefolosibile ca urmare a expirarii duratei de valabilitate sau a uzurii morale. Economii de cost se pot obtine si in urma unor intelegeri care permit partilor sa rationalizeze productia in functie de capacitatile fiecarei parti.

    3.2.2.2. Efecte pozitive de natura calitativa
    66. Intelegerile dintre agentii economici pot genera diverse tipuri de efecte pozitive de natura calitativa, relevante din perspectiva aplicarii art. 5 alin. (2) din lege. In unele cazuri, principalul efect pozitiv al unui tip de intelegere nu il reprezinta reducerea costurilor, ci imbunatatirea calitatii si alte avantaje de natura calitativa. In functie de fiecare caz, efectele pozitive de natura calitativa pot fi cel putin la fel sau mai importante decat economiile de cost.
    67. Dezvoltarea tehnica si tehnologica reprezinta o parte substantiala si dinamica a economiei, generand beneficii substantiale sub forma unor produse sau servicii noi ori imbunatatite. Cooperand, agentii economici pot deveni mai eficienti, lucru care nu ar fi fost posibil fara o intelegere restrictiva sau ar fi fost posibil doar cu intarzieri substantiale si costuri mai mari. Asemenea situatii constituie o importanta sursa de beneficii economice in sensul conditiei prevazute la lit. e) a art. 5 alin. (2) din lege. Intelegerile ce pot genera efecte pozitive de natura calitativa includ, in mod particular, acordurile de cercetare-dezvoltare. Un exemplu pot fi firmele A si B care hotarasc sa colaboreze in vederea dezvoltarii si productiei in comun a anvelopelor pe baza de camere multiple. Perforarea unei camere nu le afecteaza pe celelalte, astfel ca nu exista riscul unei pene in cazul unei perforari a anvelopei, nefiind nevoie sa fie inlocuita imediat sau sa existe in permanenta una de rezerva in portbagaj. Acest model de anvelopa prezinta mai multa siguranta decat vechile modele. Acest tip de efect pozitiv reprezinta un beneficiu obiectiv in sensul conditiei prevazute la lit. e) a art. 5 alin. (2) din lege.
    68. In acelasi mod in care combinarea unor tehnologii cu functiuni complementare poate genera economii de cost, combinarea acestora poate genera si sinergii ce creeaza beneficii de natura calitativa. Combinarea activelor de productie poate conduce la obtinerea unor produse de o calitate superioara sau a unor produse cu caracteristici ori functionalitati noi. Acesta este cazul acordurilor de licenta sau acordurilor privind producerea in comun a unor produse ori servicii noi sau imbunatatite. Acordurile de licenta pot asigura o rapida diseminare a noilor tehnologii si dau posibilitatea licentiatului de a introduce pe piata produse noi sau sa foloseasca noi tehnici de productie care conduc la imbunatatiri calitative ale productiei. Acordurile de productie in comun ofera posibilitatea introducerii pe piata a unor produse sau servicii noi ori imbunatatite mult mai repede sau cu costuri mai mici. In sectorul telecomunicatiilor, de exemplu, acordurile de cooperare sunt eficiente prin faptul ca fac posibil mult mai rapid accesul la noile servicii globale. In sectorul bancar acordurile de cooperare au facut posibil transferul international de bani, ceea ce reprezinta, de asemenea, un efect pozitiv in sensul conditiei prevazute la lit. e) a art. 5 alin. (2) din lege.
    69. Acordurile de distributie pot da nastere, de asemenea, la efecte pozitive de natura calitativa. Distribuitorii specializati pot oferi servicii care sunt mai bine adaptate la nevoile consumatorilor, pot oferi livrari mai rapide sau sunt capabili sa intretina, intr-un mod mai sigur, calitatea produselor pe parcursul lantului de distributie.

    3.3. Indispensabilitatea restrictionarilor concurentei
    70. Potrivit conditiei prevazute la lit. c) a art. 5 alin. (2) din lege, acordurile dintre agenti economici nu trebuie sa impuna restrictionari ale concurentei care nu sunt indispensabile obtinerii avantajelor scontate a fi obtinute in urma implementarii acestora, iar prin respectivele acorduri nu trebuie sa se impuna partilor restrictii care nu sunt necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate la lit. e) a art. 5 alin. (2) din lege. Aceasta conditie implica un dublu criteriu. In primul rand, un acord restrictiv trebuie sa fie in mod rezonabil necesar in scopul obtinerii avantajelor. In al doilea rand, restrictionarile care decurg din acest acord trebuie, de asemenea, sa fie in mod rezonabil necesare pentru obtinerea acestor avantaje.
    71. In contextul conditiei prevazute la lit. c) a art. 5 alin. (2) din lege, factorul decisiv este daca acordul restrictiv si restrictionarile impuse prin acesta, cu efecte asupra concurentei, fac sau nu posibila derularea activitatii in cauza intr-un mod mai eficient decat ar fi fost in cazul in care nu ar fi existat respectivul acord ori respectivele restrictionari. Intrebarea nu este daca in absenta acestor restrictionari acordul nu s-ar fi incheiat, ci daca sunt produse mai multe beneficii ca urmare a acestui acord sau acestor restrictionari decat in absenta lor.
    72. Primul criteriu pe care il presupune conditia prevazuta la lit. c) a art. 5 alin. (2) din lege se refera la faptul ca este necesar ca beneficiile sa fie specifice acordului in cauza, in sensul ca nu exista alte mijloace economic aplicabile si mai putin restrictive pentru obtinerea acestora. In vederea acestei analize trebuie sa fie luate in considerare conditiile pietei si realitatile mediului de afaceri cu care se confrunta partile la intelegere. Agentilor economici care invoca beneficiul exceptarii prevazut la art. 5 alin. (2) din lege nu li se cere sa ia in considerare alternativele teoretice sau ipotetice. Consiliul Concurentei nu va pune la indoiala politica de afaceri a partilor. Nu va interveni decat atunci cand este in mod clar evident faptul ca exista alternative viabile si practice. Partile trebuie sa explice si sa demonstreze de ce asemenea alternative evident realiste si mai putin restrictive ar fi mult mai putin eficiente.
    73. Este in mod special important de examinat daca, avand in vedere circumstantele fiecarui caz individual, partile ar fi realizat beneficii prin intermediul unui alt tip de acord mai putin restrictiv si daca da, cand ar fi fost cel mai probabil sa se obtina aceste beneficii. Poate fi, de asemenea, necesar de cercetat daca partile ar fi putut obtine aceste beneficii pe cont propriu. De exemplu, acolo unde presupusele efecte pozitive iau forma unor reduceri de costuri ca urmare a unor economii de scara sau de scop, agentii economici implicati trebuie sa explice si sa demonstreze de ce aceleasi rezultate nu s-ar fi putut obtine prin dezvoltari interne si practicarea unor preturi competitive. Pentru realizarea acestei analize este important sa se ia in considerare, inter alia, scara minima de eficienta a pietei relevante in cauza. Scara minima de eficienta reprezinta nivelul necesar al productiei pentru minimizarea costurilor medii si pentru obtinerea economiilor de scara. Cu cat este mai mare scara minima de eficienta, in comparatie cu nivelul actual al acesteia pentru fiecare dintre partile la intelegere, cu atat este mai probabil ca beneficiile sa fie considerate a fi specifice respectivului tip de intelegere. In cazul intelegerilor care genereaza avantaje substantiale prin combinarea unor tehnologii cu functionalitati complementare si a randamentelor, chiar natura beneficiilor obtinute creeaza prezumtia ca respectiva intelegere este necesara in scopul obtinerii lor.
    74. Aceste principii pot fi ilustrate prin urmatorul exemplu ipotetic:
    Firmele A si B isi combina intr-o societate in comun capacitatile de productie pentru a obtine o productie mai mare si un consum mai mic de materii prime. Societatea in comun beneficiaza de o licenta exclusiva de productie si partile transfera facilitatile lor de productie catre aceasta. De asemenea, transfera si personalul-cheie pentru a se asigura ca economiile de experienta pot fi exploatate si dezvoltate mai departe. Se estimeaza ca aceste economii vor reduce costurile de productie cu inca 5% . Productia acestei societati in comun este valorificata de firmele A si B in mod independent. In acest caz, conditia de indispensabilitate necesita rationamentul daca beneficiile ar fi putut sau nu sa fie obtinute in mod substantial prin intermediul unui acord de licenta, care ar fi fost mult mai putin restrictiv, deoarece firmele A si B ar fi continuat sa produca in mod independent. In circumstantele descrise este putin probabil, de vreme ce sub un acord de licenta partile nu ar fi putut beneficia in acelasi mod de propria experienta corespunzatoare exploatarii celor doua tehnologii de productie de care dispun, adica nu ar fi putut exploata asa-numitele economii de experienta.
    75. Odata ce s-a constatat ca acordul in cauza este necesar in scopul obtinerii beneficiilor, trebuie evaluata indispensabilitatea fiecarei restrictionari a concurentei ce decurge din acesta. In acest context trebuie evaluat daca restrictionarile specifice unui acord sunt in mod rezonabil necesare in scopul obtinerii beneficiilor. Partile la acord trebuie sa demonstreze ceea ce sustin atat in legatura cu natura restrictionarilor, cat si cu privire la intensitatea acestora.
    76. O restrictionare este indispensabila daca absenta sa ar elimina sau ar reduce substantial avantajele care decurg ca efecte ale unui anumit acord sau absenta sa face putin probabila materializarea acestora. Evaluarea solutiilor alternative trebuie sa ia in considerare actuala si potentiala ameliorare a conditiilor de concurenta prin eliminarea unei restrictionari particulare sau prin aplicarea unei alternative mai putin restrictive. Cu cat este mai limitativa restrictionarea in cauza, cu atat mai strict trebuie sa fie criteriul prevazut la lit. c) a art. 5 alin. (2) din lege. Restrictionarile interzise de regulamentele referitoare la exceptarile pe categorii sau identificate ca fiind foarte grave in instructiunile emise de Consiliul Concurentei sunt foarte putin probabil a fi considerate indispensabile.
    77. Evaluarea indispensabilitatii trebuie facuta in contextul actual in care acordul se aplica si trebuie sa ia in considerare in special structura pietei, riscurile economice pe care respectiva intelegere le presupune si scopurile urmarite de parti. Cu cat este mai incert succesul produsului ce face obiectul intelegerii, cu atat mai mult este necesara o restrictionare pentru a se asigura materializarea beneficiilor. Restrictionarile pot fi, de asemenea, indispensabile in scopul de a armoniza interesele partilor si de a asigura faptul ca acestea isi concentreaza eforturile in scopul implementarii acordului. O restrictionare poate fi, de exemplu, necesara in scopul evitarii problemelor ce genereaza intarzieri odata ce o investitie specifica substantiala a fost facuta de catre una dintre parti. Odata ce un furnizor a realizat o substantiala investitie specifica unui client in scopul aprovizionarii acestuia cu un anumit input, furnizorul a devenit dependent de client. In scopul de a evita ca ex post clientul sa exploateze aceasta dependenta, in vederea obtinerii unor termeni sau conditii cat mai favorabile, poate fi necesar sa se impuna clientului o obligatie de a nu cumpara componente de la terti sau de a cumpara o cantitate minima de componente de la furnizor.
    78. In unele cazuri, o restrictionare poate fi indispensabila numai pentru o anumita perioada de timp, caz in care exceptarea prevazuta la art. 5 alin. (2) din lege se aplica doar pentru acea durata. Pentru aceasta evaluare este necesar sa se ia in considerare perioada de timp necesara pentru ca partile sa obtina beneficiile scontate, justificandu-se astfel aplicarea regulii de exceptare. In cazurile in care beneficiile scontate nu pot fi obtinute fara investitii considerabile, trebuie luata in considerare, in mod special, perioada de timp necesara pentru recuperarea investitiilor (pct. 41).
    79. Aceste principii pot fi ilustrate prin urmatoarele exemple ipotetice:
    - Firma P produce si distribuie pizza congelata, detinand o cota de 15% in zona de sud a Romaniei. Livrarile sunt facute direct catre detailisti. De vreme ce majoritatea detailistilor au capacitati de depozitare limitate, sunt necesare livrari relativ frecvente, ceea ce conduce la o slaba utilizare a capacitatii si la folosirea unor vehicule relativ mici. Firma T este un angrosist de pizza si alte produse congelate, livrand in mare parte catre aceiasi clienti ca si firma P, in zona de sud a Romaniei. Produsele pizza distribuite de firma T detin o cota de 30% din piata. Firma T are un parc de masini mari si are capacitate excedentara. Firma P incheie un acord de distributie exclusiva cu firma T pentru zona de sud a Romaniei si se obliga ca distribuitori ai sai din alte zone sa nu vanda in teritoriul firmei T nici in mod activ, nici in mod pasiv. Firma T se obliga sa promoveze produsele, sa faca cercetari de piata in ceea ce priveste gusturile consumatorilor si sa asigure livrarile catre detailisti in termen de 24 de ore. Acest acord conduce la reducerea costurilor de distributie cu 30%, in timp ce capacitatea este mai bine utilizata si se evita parcurgerea aceluiasi drum de doua ori. Acordul conduce, de asemenea, la oferirea unor servicii suplimentare consumatorilor. Interzicerea vanzarilor pasive este o restrictionare grava conform regulamentului de exceptare a intelegerilor verticale si poate fi considerata indispensabila doar in circumstante exceptionale. Pozitia pe piata detinuta de firma T si natura obligatiilor impuse acesteia indica faptul ca acesta nu este un caz exceptional. Interzicerea vanzarilor active, pe de alta parte, este de natura a fi o restrictionare indispensabila. Firma T, cel mai probabil, nu va dori sa vanda si sa promoveze produsele firmei P daca distribuitorii din alte zone vor putea vinde in mod activ in zona reprezentand piata de desfacere pentru firma T, beneficiind astfel de eforturile sale. Aceasta cu atat mai mult cu cat firma T distribuie si marci concurente si astfel are posibilitatea de a promova si de a se concentra mai mult asupra unor marci ce nu sunt expuse acestui pericol.
    - Firma S este un producator de bauturi racoritoare carbogazoase cu o cota de piata de 40% . Concurentul urmator are o cota de piata de 20% . Firma S incheie contracte de aprovizionare cu clienti ce reprezinta 25% din cererea de pe piata, in timp ce acestia se obliga sa cumpere numai de la firma S timp de 5 ani. Firma S incheie si alte acorduri cu alti clienti, reprezentand 15% din cererea de pe piata, si acestora le acorda disconturi de target trimestriale daca achizitioneaza cantitati peste un anumit target fixat. Firma S sustine ca aceste acorduri ii dau posibilitatea sa anticipeze cererea mult mai bine si astfel sa faca o mai buna planificare a productiei, reducand costurile de depozitare, costurile de finantare a stocurilor si evitand problemele de furnizare. Avand in vedere pozitia pe piata a firmei S si puterea combinata de acoperire a restrictionarilor, acestea sunt foarte putin probabil a fi considerate indispensabile. Obligatia de cumparare exclusiva excedeaza ceea ce este necesar in scopul planificarii productiei si acest lucru este valabil si in cazul schemei de disconturi de target. Predictibilitatea cererii se poate realiza si prin mijloace mai putin restrictive. Firma S poate, de exemplu, sa ofere stimulente clientilor, in scopul de a-i determina sa solicite cantitati mai mari la o singura comanda, prin intermediul rabaturilor de cantitate sau prin rabaturi pentru clientii care fac comenzi ferme in avans, solicitand livrarea la o anumita data ulterioara.

    3.4. Asigurarea pentru consumatori a unui avantaj corespunzator celui obtinut de partile la o anumita intelegere

    3.4.1. Prevederi generale
    80. In conformitate cu conditia prevazuta la lit. b) a art. 5 alin. (2) din lege, consumatorilor trebuie sa li se asigure un avantaj corespunzator celui realizat de partile la o anumita intelegere restrictiva. Analiza indeplinirii acestei conditii se bazeaza pe constatarea ca efectele pozitive prevaleaza asupra celor negative ori sunt suficiente pentru a compensa restrangerea concurentei provocata de respectiva intelegere restrictiva [conditia prevazuta la lit. a) a art. 5 alin. (2) din lege].
    81. Conceptul de consumator cuprinde toti utilizatorii directi sau indirecti ai produselor ce fac obiectul contractelor, incluzand producatorii care folosesc aceste produse in scopul unor prelucrari ulterioare, angrosistii, detailistii, consumatorii finali. Cu alte cuvinte, consumatori, in sensul art. 5 alin. (2) din lege, sunt clientii partilor la intelegere si urmatorii cumparatori. Acesti clienti pot fi agenti economici, ca in cazul cumparatorilor unor masini industriale sau unor inputuri, in vederea unor procesari ulterioare, sau consumatorii finali, cum este cazul cumparatorilor de biciclete sau de inghetata.
    82. Conceptul de avantaj corespunzator celui realizat de partile la respectiva intelegere presupune ca beneficiile transferate catre consumatori sa compenseze cel putin impactul negativ, actual sau probabil, asupra lor, ca urmare a restrictionarilor de concurenta care intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege. In concordanta cu scopul art. 5 din lege de a preveni intelegerile anticoncurentiale, efectul net al intelegerii trebuie sa fie cel putin neutru din punctul de vedere al consumatorilor direct sau indirect afectati de aceasta. Daca acesti consumatori sunt afectati negativ ca urmare a intelegerii, conditia prevazuta la lit. b) a art. 5 alin. (2) din lege nu este indeplinita. Efectele pozitive ale intelegerii asupra consumatorilor trebuie sa compenseze efectele negative si doar atunci cand se intampla acest lucru consumatorii nu sunt prejudiciati de respectiva intelegere. Mai mult, intreaga societate beneficiaza acolo unde efectele pozitive conduc fie la a produce cu mai putine resurse, fie la obtinerea unor produse mai valoroase, cu efectul unei mai mari eficiente in alocarea resurselor.
    83. Nu este necesar sa se transfere consumatorilor o parte corespunzatoare din fiecare tip de efect pozitiv despre care s-a discutat la conditia prevazuta la art. 5 alin. (2) lit. e) din lege. Este de ajuns sa li se asigure consumatorilor suficiente avantaje, astfel incat acestea sa compenseze efectele negative ale intelegerii restrictive. In acest caz consumatorii obtin un avantaj corespunzator celui realizat de partile la respectiva intelegere. Daca o intelegere restrictiva este posibil sa conduca la practicarea unor preturi mai mari, consumatorii trebuie sa fie compensati pe deplin printr-o calitate mult mai buna a produselor sau prin alte beneficii. Daca nu se intampla asa, conditia prevazuta la lit. b) a art. 5 alin. (2) din lege nu este indeplinita.
    84. Factorul decisiv este impactul total asupra consumatorilor pe care il au produsele ce apartin pietei relevante si nu impactul asupra fiecarui individ consumator. In unele cazuri este necesara o anumita perioada de timp inainte ca beneficiile sa se materializeze si pana atunci o intelegere restrictiva poate avea numai efecte negative. Faptul ca avantajele sunt transferate consumatorilor cu o anumita intarziere nu exclude aplicarea art. 5 alin. (2) din lege. Oricum, cu cat este mai mare intarzierea, cu atat mai mari trebuie sa fie avantajele care sa compenseze si acele pierderi suferite de consumatori in perioada care a precedat materializarea lor.
    85. In scopul analizei din perspectiva conditiei prevazute la lit. b) a art. 5 alin. (2) din lege trebuie luat in considerare faptul ca valoarea avantajelor pentru consumatori in viitor nu este aceeasi cu valoarea din prezent a acestora. Valoarea economisirii a 100 euro astazi este mai mare decat valoarea economisirii aceleiasi sume un an mai tarziu. Un avantaj viitor pentru consumatori nu compenseaza pe deplin o pierdere prezenta de aceeasi valoare nominala. Pentru a se putea face o comparatie potrivita intre o pierdere prezenta si un viitor castig, valoarea viitorului castig trebuie sa fie depreciata. Rata de depreciere aplicata trebuie sa reflecte rata inflatiei, daca exista, si dobanda pierduta ca o indicatie pentru valoarea mai mica a viitorului castig.
    86. In alte cazuri o anumita intelegere da partilor posibilitatea sa obtina beneficii mai devreme decat ar fi de asteptat. In asemenea circumstante este necesar sa se ia in considerare posibilul impact negativ asupra consumatorilor, pe piata relevanta, odata ce aceasta perioada de timp "in avans" este depasita. Daca prin intermediul intelegerii restrictive partile obtin pozitii puternice pe piata, acest lucru le da posibilitatea sa practice preturi semnificativ mai mari decat in situatia in care acest lucru nu s-ar fi intamplat. Pentru ca cea de-a doua conditie prevazuta la art. 5 alin. (2) din lege sa fie indeplinita, beneficiul consumatorilor materializat prin accesul mai devreme la produsele ce fac obiectul intelegerii trebuie sa fie la fel de semnificativ ca si castigul partilor. Acesta poate fi cazul unei intelegeri care da posibilitatea ca 2 producatori de anvelope sa scoata pe piata cu 3 ani mai devreme anvelope noi, substantial mai sigure din punct de vedere tehnic, dar in acelasi timp, consolidandu-si puterea de piata, ei cresc preturile cu 5% . In acest caz este foarte probabil ca a avea acces mai devreme la produse de o calitate substantial mai buna sa contrabalanseze cresterea de preturi.
    87. Conditia prevazuta la lit. b) a art. 5 alin. (2) din lege incorporeaza o scala progresiva. Cu cat este mai mare restrictionarea concurentei ce intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, cu atat mai mari trebuie sa fie avantajele obtinute si transferate consumatorilor. Aceasta abordare implica faptul ca, daca efectele restrictive ale unei intelegeri sunt limitate, iar efectele pozitive obtinute sunt considerabile, este foarte posibil ca o parte corespunzatoare din economiile de cost obtinute sa fie transferata asupra consumatorilor. De aceea, in asemenea cazuri, in mod normal, nu este necesara o analiza detaliata privind verificarea indeplinirii conditiei prevazute la lit. b) a art. 5 alin. (2) din lege, demonstrand insa ca celelalte conditii prevazute la art. 5 alin. (2) din lege sunt indeplinite.
    88. Daca, pe de alta parte, efectele restrictive ale intelegerii sunt substantiale si economiile de cost sunt relativ insignifiante, este putin probabil ca a doua conditie prevazuta la art. 5 alin. (2) din lege sa fie indeplinita. Impactul restrictionarii asupra concurentei depinde de intensitatea acestei restrictii si de gradul de concurenta care subzista ca urmare a intelegerii.
    89. Daca intelegerea are atat efecte negative, cat si efecte pozitive substantiale, atunci se impune o analiza minutioasa. In astfel de cazuri, in evaluarea acestor efecte, trebuie sa se tina cont de faptul ca, pe termen lung, concurenta sta la baza cresterii eficientei si a inovatiei. Agentii economici care nu sunt supusi unei presiuni concurentiale efective, precum este situatia firmelor aflate in pozitie dominanta, sunt mai putin interesati sa mentina sau sa creasca eficienta activitatii lor. Cu cat impactul intelegerii asupra concurentei este mai puternic, cu atat este mai probabil ca, pe termen lung, consumatorii sa fie afectati in sens negativ de aceasta.
    90. Urmatoarele doua sectiuni descriu mai detaliat cadrul analitic care permite sa se evalueze daca consumatorilor li se asigura avantaje corespunzatoare celor obtinute de partile la o anumita intelegere restrictiva. Prima sectiune se refera la efectele pozitive generate de economiile de cost, iar cea de-a doua sectiune abordeaza avantajele de natura calitativa, cum ar fi oferirea de produse noi sau imbunatatite (efecte pozitive de natura calitativa). Cadrul care a fost elaborat in aceste doua sectiuni este deosebit de important in cazurile de intelegeri restrictive pentru care nu reiese in mod evident faptul ca efectele negative prevaleaza asupra celor pozitive sau invers.
    91. In aplicarea principiilor enuntate mai jos Consiliul Concurentei tine cont de faptul ca in multe cazuri este dificil de apreciat daca li se asigura consumatorilor un avantaj corespunzator celui obtinut de parti la o anumita intelegere restrictiva. Agentilor economici le revine sarcina de a-si sustine argumentele, furnizand Consiliului Concurentei estimari si date, in masura in care acest lucru este in mod rezonabil posibil, tinand seama de circumstantele fiecarui caz in parte.

    3.4.2. Avantajul consumatorilor si cuantificarea efectelor pozitive generate de economiile de cost si a celor negative
    92. In situatia in care o piata nu este perfect concurentiala, agentii economici pot influenta intr-o masura mai mare sau mai mica pretul pietei, modificandu-si nivelul productiei. Ei pot, de asemenea, sa practice discriminari prin pret fata de clientii lor.
    93. In anumite conditii, economiile de cost conduc la cresterea productiei si scaderea preturilor pentru consumatori. Daca, in baza acestor economii de cost, agentii economici in cauza aleg sa isi mareasca profiturile prin cresterea nivelului productiei, este foarte posibil sa se realizeze transferarea catre consumatori a acestor economii, prin practicarea unor preturi mai mici. Pentru evaluarea gradului in care acest lucru chiar se intampla si in vederea determinarii efectului net al cantaririi efectelor pozitive fata de cele negative, in conformitate cu prima conditie prevazuta la art. 5 alin. (2) din lege, urmatorii factori sunt luati cu precadere in considerare:
    a) caracteristicile si structura pietei;
    b) natura si amploarea efectelor pozitive;
    c) elasticitatea cererii;
    d) gradul restrictionarii concurentei.
    In principiu, toti factorii trebuie luati in considerare. Avandu-se in vedere ca art. 5 alin. (2) din lege se aplica numai in cazurile in care concurenta pe piata este apreciabil restransa (a se vedea pct. 23), nu se poate prezuma ca gradul de concurenta care subzista ca urmare a intelegerii va fi suficient pentru a se transfera consumatorilor avantaje corespunzatoare celor obtinute de partile la o anumita intelegere restrictiva. Totusi, gradul de concurenta care subzista ca urmare a intelegerii si forma de manifestare a acestei concurente influenteaza probabilitatea acestei transferari.
    94. Cu cat gradul de restrictionare a concurentei este mai redus, cu atat este mai probabil ca agentii economici sa incerce sa-si creasca vanzarile prin practicarea unor preturi mai mici. Daca agentii economici concureaza prin pret si nu se confrunta cu semnificative constrangeri de capacitate, efectele in beneficiul consumatorilor, adica reducerea preturilor, se fac simtite mult mai repede. In schimb, daca concurenta se exercita in principal in functie de capacitatile de productie si adaptarea acestor capacitati la cererea pietei intervine cu un anumit decalaj, efectele in beneficiul consumatorilor se vor face simtite mult mai lent. Efectele asupra consumatorilor vor interveni, de asemenea, cu intarziere daca structura pietei este propice intelegerilor tacite. Daca agentii economici concurenti sunt in masura sa raspunda in mod similar la o crestere a nivelului productiei initiata de una sau mai multe dintre partile la o anumita intelegere, impulsul de a creste productia risca sa fie limitat, cu exceptia situatiei in care avantajul concurential conferit de obtinerea beneficiilor este de asa natura incat sa determine agentii economici care le obtin sa abandoneze politica comuna adoptata pe piata.
    95. Natura efectelor pozitive joaca, de asemenea, un rol important. Potrivit teoriei, agentii economici isi maximizeaza profitul la un nivel al productiei pentru care venitul marginal este egal cu costul marginal. Venitul marginal inseamna venitul suplimentar obtinut din producerea si vanzarea unei unitati suplimentare si costul marginal este reprezentat de variatia costurilor totale datorata productiei unei unitati suplimentare. Se desprinde din acest principiu regula generala ca deciziile unui agent economic referitoare la nivelul productiei si al preturilor in scopul maximizarii profitului nu sunt determinate de costurile lui fixe (costuri care nu variaza in functie de nivelul productiei), ci de costurile variabile (costurile care variaza in functie de nivelul productiei). Dupa ce costurile fixe sunt angajate si capacitatea de productie fixata, deciziile referitoare la nivelul productiei si al preturilor sunt determinate in functie de costurile variabile si de cerere. De exemplu, cazul a doua societati care produc fiecare doua produse pe doua linii de fabricatie functionand numai cu jumatate din capacitatea lor. Un acord de specializare poate permite ca aceste doua societati sa se specializeze in fabricarea unuia dintre cele doua produse si sa renunte la a doua linie de fabricatie destinata celuilalt produs. In acelasi timp, specializarea poate permite celor doua societati sa reduca costurile variabile si pe cele de stocare. Numai aceste ultime economii de cost vor sta la baza deciziilor referitoare la nivelul productiei si al preturilor, intrucat acestea vor influenta costurile marginale de productie. Renuntarea la o linie de fabricatie de catre fiecare societate nu va reduce costurile lor variabile si nu va avea nici un impact asupra costurilor de productie. Rezulta ca fiecare dintre cele doua societati poate avea un interes direct de a transfera catre consumatori, sub forma unor preturi mai mici sau a unei cantitati sporite a produselor oferite, efectele pozitive ce rezulta din reducerea costurilor marginale, in timp ce ele nu au acelasi interes direct in legatura cu efectele pozitive care rezulta din reducerea costurilor fixe. Deci, in cazul economiilor de cost, este mult mai probabil sa se transfere asupra consumatorilor avantaje corespunzatoare celor obtinute de partile la o anumita intelegere, ca urmare a reducerii costurilor variabile, decat in cazul reducerii costurilor fixe.
    96. Faptul ca agentii economici pot avea interesul de a transfera anumite tipuri de reduceri de cost asupra consumatorilor, sub forma unor preturi mai mici, nu inseamna ca acest transfer se va intampla cu o rata de 100% . Intr-adevar, nivelul ratei de transfer al economiilor de cost asupra consumatorilor depinde de masura in care acestia sunt sensibili la preturi, altfel spus, de elasticitatea cererii. Cu cat este mai mare cresterea cererii datorata unei reduceri de pret, cu atat rata de transfer al economiilor de cost este mai mare. Aceasta se datoreaza faptului ca, cu cat sunt mai mari vanzarile suplimentare de produse generate de reducerea de pret (datorita cresterii productiei), cu atat este mai probabil ca aceste vanzari sa compenseze pierderea de venit generata de pretul mai scazut. In absenta diferentierii preturilor, scaderea preturilor afecteaza toate unitatile de productie vandute de agentul economic, caz in care venitul marginal este inferior pretului obtinut pentru o unitate de productie suplimentara. Daca agentii economici in cauza sunt in masura sa practice preturi diferite catre clienti diferiti, altfel spus, daca practica discriminari prin pret, de transferul economiilor de cost vor profita numai acei consumatori sensibili la preturi.
    97. De asemenea, trebuie tinut cont de faptul ca adesea sporurile de eficienta nu afecteaza intregul ansamblu al structurii de costuri ale agentilor economici in cauza, caz in care impactul asupra preturilor oferite consumatorilor este redus. De exemplu, daca un acord permite partilor sa reduca costurile de productie cu 6%, dar aceste costuri nu reprezinta decat o treime din costurile care stau la baza calculului preturilor, impactul asupra pretului final este de 2%, in ipoteza ca intreaga economie de cost este transferata asupra consumatorilor.
    98. In cele din urma, este necesar si important sa se puna in balanta efectele negative ale unei intelegeri care restrictioneaza concurenta si cele pozitive pe care respectiva intelegere le genereaza, sub forma economiilor de cost. Pe de o parte, orice crestere a puterii de piata generata de intelegerea restrictiva confera agentilor economici in cauza abilitatea si interesul de a ridica preturile. Pe de alta parte, economiile de cost obtinute ca urmare a respectivei intelegeri creeaza premisa ca agentii economici in cauza sa ia decizii de scadere a preturilor (a se vedea pct. 95). A pune in balanta efectele pozitive si cele negative ale unei intelegeri restrictive si a stabili daca consumatorilor li se asigura un avantaj corespunzator celui obtinut de partile la respectiva intelegere presupune raportarea la o scala progresiva. Daca intelegerea antreneaza o reducere substantiala a concurentei pe piata, cu atat mai mari sunt economiile de cost necesar a fi obtinute pentru a putea fi transferate asupra consumatorilor suficiente avantaje.

    3.4.3. Avantajul consumatorilor si cuantificarea efectelor pozitive de natura calitativa si a celor negative
    99. Consumatorii pot beneficia si de efecte pozitive de natura calitativa, cum ar fi o gama de produse noi sau cu caracteristici imbunatatite, care aduc suficiente avantaje in beneficiul acestora pentru a compensa efectele anticoncurentiale ale intelegerii, inclusiv cresterea preturilor.
    100. Acest tip de analiza presupune o judecata de valoare. Este dificil sa se atribuie o valoare precisa efectelor pozitive de aceasta natura. Oricum, obiectivul fundamental al acestei analize ramane acelasi, si anume acela de a stabili efectul total al unei intelegeri restrictive asupra consumatorilor, pe piata relevanta. Agentii economici care invoca beneficiul prevazut la art. 5 alin. (2) din lege trebuie sa demonstreze faptul ca li se asigura consumatorilor suficiente avantaje care sa compenseze eventualele efecte negative resimtite de acestia ca urmare a unei intelegeri restrictive (a se vedea pct. 54 si 83).
    101. Oferirea pe piata a unor produse noi sau imbunatatite constituie o sursa importanta a bunastarii consumatorilor. Cat timp beneficiile de aceasta natura ce decurg dintr-o anume intelegere restrictiva excedeaza inconvenientelor mentinerii sau cresterii pretului ca efecte ale intelegerii in cauza, se poate considera ca existenta respectivei intelegeri avantajeaza mai mult consumatorii decat absenta acesteia si ca este indeplinita conditia prevazuta la lit. b) a art. 5 alin. (2) din lege. In cazurile in care respectiva intelegere este posibil sa aiba ca efect pe piata relevanta o crestere a preturilor, trebuie sa se examineze cu atentie daca preconizatele efecte pozitive creeaza o valoare reala pentru consumatorii de pe aceasta piata, astfel incat sa compenseze efectele negative ale restrictionarii concurentei.

    3.5. Neeliminarea concurentei

    102. Conform conditiei prevazute la lit. d) a art. 5 alin. (2) din lege, intelegerea, decizia luata de o asociatie de agenti economici sau practica concertata nu trebuie sa dea agentilor economici ori asociatiilor de agenti economici in cauza posibilitatea de a elimina concurenta de pe o parte substantiala a pietei produselor sau serviciilor la care se refera. Protectia competitiei si a procesului concurential are prioritate fata de potentialele efecte pozitive care ar putea rezulta ca efecte ale unei intelegeri restrictive. Conditia prevazuta la lit. d) a art. 5 alin. (2) din lege subliniaza faptul ca rivalitatea dintre agentii economici constituie un motor indispensabil al eficientei economice, incluzand aici si eficientele dinamice, cum ar fi inovatia. Altfel spus, obiectivul de baza al art. 5 din lege consta in protectia procesului de concurenta. Atunci cand concurenta este eliminata, efectele pozitive pe termen scurt sunt contracarate de pierderile pe termen lung ce decurg, inter alia, ca urmare a investitiilor angajate de agentul economic pentru a-si mentine pozitia pe piata, a unei alocari ineficiente a resurselor, a diminuarii inovatiei sau a cresterii preturilor.
    103. Conceptul eliminarii concurentei de pe o parte substantiala a pietei produselor sau serviciilor la care se refera o anumita intelegere restrictiva este un concept autonom al legislatiei concurentei si este propriu art. 5 alin. (2) din lege. In cazul aplicarii acestui concept, este necesar sa se tina cont de relatia care exista intre art. 5 si 6 din lege. Aplicarea art. 5 alin. (2) din lege nu poate impiedica aplicarea art. 6 din lege. Mai mult, cum art. 5 si 6 din lege urmaresc amandoua scopul de a mentine concurenta pe piata, pentru coerenta se doreste ca art. 5 alin. (2) din lege sa fie interpretat in sensul de a nu se aplica dispozitiile sale unor intelegeri restrictive care constituie o forma de manifestare a unui abuz de pozitie dominanta. Totusi, nu toate intelegerile restrictive incheiate de un agent economic aflat in pozitie dominanta constituie o forma de manifestare a acestei puteri de piata. Acesta este, de exemplu, cazul in care un agent economic ce detine o pozitie dominanta este parte la o societate in comun ce nu functioneaza la intreaga capacitate si care restrictioneaza concurenta, dar in acelasi timp implica si o integrare substantiala a activelor.
    104. Daca concurenta este eliminata in sensul conditiei prevazute la lit. d) a art. 5 alin. (2) din lege depinde de gradul de concurenta care exista inainte de asumarea respectivei intelegeri restrictive si de impactul acesteia asupra concurentei, adica gradul de restrictionare a concurentei indus de intelegerea in cauza. Cu atat mai usor va actiona o restrictionare (prevazuta intr-o anumita intelegere) in sensul eliminarii concurentei de pe o parte substantiala a pietei relevante in cauza, cu cat concurenta ce se manifesta pe piata inainte de asumarea respectivei intelegeri era mai slaba. Mai mult, cu cat este mai mare gradul de restrictionare a concurentei generat de o anumita intelegere, cu atat mai mare este probabilitatea eliminarii concurentei de pe o parte substantiala a pietei relevante in cauza.
    105. Aplicarea conditiei prevazute la lit. d) a art. 5 alin. (2) din lege necesita o analiza realista a diferitelor surse de concurenta de pe piata, a nivelului restrictiilor de concurenta impuse partilor intelegerii si a impactului intelegerii asupra acestor constrangeri. Trebuie luate in considerare atat concurenta actuala, cat si cea potentiala.
    106. Desi cotele de piata sunt relevante, importanta surselor de concurenta nu poate fi apreciata numai pe baza acestora. Se impune o analiza calitativa si cantitativa mai detaliata si trebuie examinate capacitatea si interesul de a concura al agentilor economici prezenti pe aceeasi piata relevanta. De exemplu, daca anumiti agenti economici se confrunta cu constrangeri de capacitate sau inregistreaza costuri de productie mai ridicate, posibilitatea lor de a reactiona la presiuni concurentiale va fi limitata.
    107. In evaluarea impactului unei intelegeri, este important sa se examineze, de asemenea, influenta sa asupra diverselor forme de manifestare a concurentei. Conditia de exceptare prevazuta la lit. d) a art. 5 alin. (2) din lege nu este indeplinita daca intelegerea in cauza elimina cele mai importante forme de manifestare a concurentei, cum ar fi cazul in care o intelegere elimina concurenta prin pret sau concurenta prin diversitatea si inovatia ofertei.
    108. Comportamentul partilor pe piata poate ajuta la stabilirea impactului unei anumite intelegeri. Daca dupa incheierea intelegerii partile aplica si mentin substantiale cresteri de pret sau adopta un alt comportament care denota existenta unei puteri de piata considerabile, se poate concluziona ca partile la respectiva intelegere nu se confrunta cu reale presiuni concurentiale si ca pe o parte substantiala a pietei relevante in cauza concurenta este eliminata.
    109. Interactiunea concurentiala trecuta poate, de asemenea, sa furnizeze un indiciu al efectelor intelegerii asupra interactiunii concurentiale viitoare. Un agent economic poate sa elimine concurenta in sensul art. 5 alin. (2) din lege, incheind un acord cu un competitor care in trecut nu ar fi acceptat sa ia parte la o asemenea intelegere. O astfel de intelegere poate influenta initiativele pe piata ale respectivului competitor si, prin aceasta, sa inlature o sursa importanta a concurentei pe piata.
    110. In cazurile ce implica produse diferentiate, adica produse care difera din punctul de vedere al consumatorilor, impactul unei intelegeri poate depinde de relatiile de concurenta dintre produsele vandute de partile intelegerii. Atunci cand agentii economici ofera produse diferentiate, presiunile concurentiale pe care fiecare dintre aceste produse il exercita asupra celuilalt difera in functie de gradul de substituibilitate dintre ele. De aceea, este important sa se determine care este gradul de substituibilitate dintre produsele oferite de parti, cu alte cuvinte sa se determine care este presiunea concurentiala pe care aceste produse o exercita unul asupra celuilalt. Cu cat produsele oferite de partile la intelegere sunt intr-o masura mai mare substituibile, cu atat este mai mare posibilul efect restrictiv al intelegerii. Altfel spus, cu cat este mai mare gradul de substituibilitate intre produse, cu atat mai mare este probabila restrictionare a concurentei indusa de respectiva intelegere si cu atat este mai probabil sa fie eliminata concurenta de pe o parte substantiala a pietei relevante in cauza.
    111. Daca sursele de concurenta existente la momentul analizei sunt in general cele mai importante, pentru ca sunt cel mai usor de constatat si verificat, trebuie de asemenea luate in considerare sursele de concurenta potentiala. Evaluarea acestora din urma necesita o analiza a barierelor la intrare cu care se confrunta agentii economici care doresc sa intre pe piata in cauza. Afirmatiile partilor care declara ca barierele la intrarea pe piata sunt joase trebuie sa fie sustinute de informatii care sa identifice sursele de concurenta potentiala. De asemenea, partile trebuie sa demonstreze modul in care acestea constituie o presiune concurentiala reala asupra partilor.
    112. In aprecierea barierelor la intrarea pe piata si a posibilitatii reale de penetrare de o maniera semnificativa a pietei, este relevant sa se examineze, inter alia, urmatoarele aspecte:
    a) gradul de reglementare al pietei, din punctul de vedere al modului in care acesta influenteaza intrarea pe o anumita piata;
    b) costul intrarii, intelegandu-se costurile nerecuperabile, adica acele costuri pe care nou-venitul nu va putea sa le recupereze, daca in cele din urma acesta se retrage de pe piata. Cu cat costurile nerecuperabile sunt mai mari, cu atat mai mare este riscul comercial pentru nou-intratii pe piata;
    c) scara minima de eficienta in sectorul in cauza, adica nivelul productiei pentru care costurile medii sunt minimizate. Daca scara minima de eficienta este mare raportata la marimea pietei, o intrare eficienta presupune riscuri si costuri mult mai mari;
    d) competitivitatea nou-intratilor. O intrare reusita pe o anumita piata este cea mai probabila atunci cand noii competitori au acces la tehnologii cel putin la fel de performante ca cele ale operatorilor deja existenti sau beneficiaza de alte avantaje care le permit sa concureze eficient. Daca noii competitori se afla la acelasi nivel tehnologic sau la unul inferior in raport cu operatorii deja existenti pe piata in cauza si nici nu beneficiaza de nici un avantaj concurential semnificativ, atunci intrarea pe piata este mai riscanta si mai putin reusita;
    e) pozitia cumparatorilor si capacitatea lor de a aduce pe piata surse noi de concurenta. Este mai putin important faptul ca anumiti cumparatori puternici sunt in masura sa obtina de la partile unei intelegeri conditii mai avantajoase decat o pot face concurentii lor mai slabi. Prezenta unor cumparatori puternici nu poate servi decat pentru a contracara o prima concluzie de eliminare a concurentei, daca exista probabilitatea ca acestia sa faciliteze intrarea pe piata a unor noi competitori;
    f) reactia probabila a concurentilor deja existenti fata de tentativele de intrare pe piata a unor noi concurenti. Astfel, prin comportamentul lor anterior, unii dintre operatorii deja existenti pe o anumita piata si-au dezvoltat o reputatie de comportament agresiv, care va avea impact asupra deciziilor viitoare de a intra sau nu pe acea piata;
    g) perspectivele economice ale sectorului in cauza pot fi un indicator asupra atractivitatii pe care acesta o reprezinta pe termen lung. Intr-adevar, sectoarele care stagneaza sau sunt in declin sunt mai putin atractive pentru nou-veniti decat sectoarele caracterizate de un ritm de crestere;
    h) gradul de penetrare al pietei in trecut sau absenta oricaror intrari.
    113. Principiile de mai sus pot fi ilustrate prin exemplele urmatoare, care sunt simple ipoteze si nu au ca scop sa fixeze limite:
    - Societatea A este o fabrica de bere care detine o cota de 70% din piata relevanta, luand in calcul vanzarile de bere in cafenele si alte locatii. In cursul ultimilor 5 ani, societatea A si-a marit cota sa de piata, care fusese initial de 60% . Mai exista alti 4 concurenti pe piata, B, C, D si E, cu cote de 10%, 10%, 5% si 5% . Nici un alt concurent nu a intrat pe piata recent si modificarile de pret aplicate de societatea A au fost in general urmate si de concurentii sai. Societatea A a incheiat acorduri cu parteneri reprezentand 20% din sectorul cafenelelor si locatiilor tip alimentatie publica si care insumeaza 40% din vanzarile realizate pe aceasta piata, in virtutea carora partile contractante se angajeaza sa cumpere bere in exclusivitate de la societatea A pe o perioada de 5 ani. Aceste intelegeri conduc la o crestere a costurilor si o diminuare a profiturilor concurentilor sai, carora li s-a interzis astfel accesul pe o piata importanta de desfacere. Tinandu-se cont de pozitia societatii A pe piata, care s-a consolidat in cursul anilor precedenti, de absenta intrarii pe piata a unui concurent nou si de pozitia deja slaba a concurentilor, este foarte probabil ca va fi eliminata concurenta de pe piata in sensul art. 5 alin. (2) din lege.
    - Societatile de transport maritim A, B, C si D, care detin impreuna mai mult de 70% din piata relevanta, incheie o intelegere in temeiul careia acestea convin sa-si coordoneze programele si tarifele. Ca urmare a aplicarii acestei intelegeri, preturile cresc intre 30% si 100% . Exista alti 4 concurenti, dintre care cel mai important detine in jur de 14% din piata relevanta. Nu a existat nici o intrare noua pe piata in cursul ultimilor ani si partile intelegerii nu au pierdut cote semnificative de piata ca urmare a cresterilor de pret. Tinandu-se cont de pozitia pe piata a partilor la respectiva intelegere si de absenta reactiei concurentilor fata de comportamentul acestora, se poate concluziona ca partile intelegerii nu sunt supuse la presiuni concurentiale reale si ca intelegerea le da posibilitatea sa elimine concurenta in sensul art. 5 alin. (2) din lege.
    - Societatea A este un producator de aparate electrice pentru uz profesional care detine o cota de 65% din piata relevanta. Societatea B este un producator concurent care detine 5% din piata si a dezvoltat un nou tip de motor care este mai puternic si are un consum mai mic de electricitate. Societatile A si B incheie o intelegere in temeiul careia convin sa creeze o societate in comun de productie pentru fabricarea acestui motor nou. Societatea B se angajeaza sa acorde o licenta exclusiva acestei societati in comun. Aceasta reuneste tehnologia noua a societatii B si procesul eficient de fabricatie si de control al calitatii al societatii A. Exista un alt mare concurent, care detine 15% din piata, si exista si societatea C, un important producator international de aparate electrice concurente, care detine tehnologii eficiente si care pana in prezent nu a operat pe piata relevanta, deoarece aceasta afacere implica o prezenta locala si un service postvanzare oferit clientilor. Un alt concurent a carui cota de piata este de 5% este preluat de societatea C. Datorita acestei achizitii, societatea C are acces la reteaua de service de care avea nevoie ca sa penetreze aceasta piata. Intrarea societatii C inseamna de fapt ca nu se elimina concurenta de pe o parte substantiala a pietei in cauza, ca urmare a intelegerii convenite intre societatile A si B.

    4. Dispozitii finale

    114. Prezentele instructiuni transpun dispozitiile Comunicarii Comisiei Europene referitoare la Instructiunile de aplicare a art. 81 paragraful (3) din Tratatul CE, publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. C 101 din 27 aprilie 2004.
    115. Prezentele instructiuni se pun in aplicare prin ordin al presedintelui Consiliului Concurentei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.