ORDIN
Nr. 756 din 26 noiembrie 2004
pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deseurilor*)
ACT EMIS DE: MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODARIRII APELOR
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 86 bis din 26 ianuarie 2005
*) Ordinul nr. 756/2004 a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 86 din 26 ianuarie 2005 si este reprodus si in acest numar bis.
In temeiul prevederilor art. 54 pct. 2 lit. a) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 426/2001,
in baza Hotararii Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea si
functionarea Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor, cu modificarile si
completarile ulterioare,
ministrul mediului si gospodaririi apelor emite urmatorul ordin:
Art. 1
Se aproba Normativul tehnic privind incinerarea deseurilor, prevazut in
anexa*) care face parte integranta din prezentul ordin.
------------
*) Anexa este reprodusa in facsimil.
Art. 2
Normativul tehnic prevazut la art. 1 va fi revizuit in functie de
modificarile cerintelor legislative nationale si europene si ale conditiilor
tehnico-economice.
Art. 3
Directia gestiunea deseurilor si substantelor chimice periculoase din
cadrul autoritatii centrale pentru protectia mediului si agentiile competente
pentru protectia mediului duc la indeplinire prezentul ordin.
Art. 4
Pe data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul
ministrului apelor si protectiei mediului nr. 1.215/2003 pentru aprobarea
Normativului tehnic privind incinerarea deseurilor, publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 si 150 bis din 7 martie 2003.
Art. 5
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si
intra in vigoare la 30 de zile de la publicare.
Ministrul mediului si gospodaririi apelor,
Speranta Maria Ianculescu
ANEXA 1
NORMATIV TEHNIC PRIVIND INCINERAREA DESEURILOR
CUPRINS
SCOP
DEFINITII
1. TEHNOLOGIA
1.1. Scopul general al incinerarii deseurilor
1.2. Tipuri de deseuri
1.2.1. Deseuri municipale
1.2.2. Deseuri periculoase
1.2.3. Namoluri municipale
1.3. Predarea deseurilor
1.3.1. Predarea deseurilor municipale
1.3.2. Predarea deseurilor periculoase
1.3.2.1. Descrierea deseurilor periculoase
1.3.2.2. Predarea deseurilor periculoase
1.3.2.3. Predarea si receptia deseurilor periculoase
1.3.3. Predarea namolurilor municipale
1.4. Organizarea si functionarea incineratoarelor de deseuri
1.4.1. Principii organizatorice de baza
1.4.2. Cerinte care trebuie respectate in functionare
1.4.2.1. Statii de predare a deseurilor
1.4.2.2. Depozitarea deseurilor municipale
1.4.2.3. Depozitarea deseurilor periculoase pastoase nepompabile
1.4.2.4. Depozitarea deseurilor periculoase pompabile
1.4.2.5. Depozitarea ambalajelor si a containerelor
1.4.2.6. Depozitarea deseurilor medicale
1.4.2.7. Depozitarea namolurilor
1.4.3. Instalatiile de incarcare
1.4.3.1. Instalatii de incarcare pentru deseuri municipale
1.4.3.2. Instalatii de incarcare pentru deseuri periculoase
1.4.3.3. Instalatii de incarcare pentru namolurile municipale
1.4.4. Componentele incineratorului
1.4.4.1. Unitatea de incinerare pentru deseuri municipale
1.4.4.1.1. Cuptor cu focar cu gratar
1.4.4.1.2. Sistemul de alimentare cu aer de combustie
1.4.4.1.3. Camera de incinerare
1.4.4.1.4. Zona de postcombustie
1.4.4.1.5. Instalatia de extractie a cenusii
1.4.4.1.6. Arzatoare auxiliare
1.4.4.2. Unitatea de incinerare pentru deseuri periculoase
1.4.4.2.1. Camera de incinerare
1.4.4.2.2. Zona de amestec/camera de combustie
1.4.4.2.3. Sistemul de extragere al zgurii
1.4.4.2.4. Zona de postcombustie
1.4.4.3. Unitatea de incinerare pentru namolurile municipale
1.4.5. Principii fundamentale
1.4.6. Evacuari de siguranta
1.4.7. Racirea gazelor reziduale si recuperarea caldurii
1.5. Alte tehnologii
1.5.1. Clasificarea proceselor
1.5.2. Alte tehnologii
1.6. Tratarea termica a deseurilor prin coincinerare
1.6.1. Centrale electrice
1.6.2. Fabrici de ciment
1.6.3. Otelarii
2. MASURILE DE REDUCERE A EMISIILOR
2.1. Generalitati
2.2. Reducerea emisiilor la receptia si in timpul depozitarii deseurilor
2.2.1. Statiile de receptie si descarcare a deseurilor
2.2.2. Depozitarea deseurilor solide in buncare
2.2.3. Depozitele pentru deseurile pastoase
2.2.4. Depozitarea deseurilor lichide
2.2.5. Rezervoarele pentru deseuri periculoase
2.2.6. Containerele tanc pentru deseuri periculoase din statiile de
transvazare
2.2.7. Depozitarea si tratarea ambalajelor pentru deseuri periculoase
2.2.8. Programul de functionare si organizare a incinerarii deseurilor
periculoase
2.3. Reducerea emisiei pe durata arderii si recuperarii caldurii
2.3.1. Instalatii de incarcare
2.3.2. Camera de incinerare
2.3.3. Zona de postcombustie
2.3.4. Racirea gazelor reziduale si recuperarea caldurii
2.4. Reducerea emisiei prin epurarea gazelor reziduale
2.4.1. Echipamente si procese de reducere a emisiilor
2.4.1.1. Reducerea emisiilor de particule
2.4.1.2. Reducerea emisiilor de HCl, HF si SOx si a compusilor de
mercur
2.4.1.3. Reducerea emisiilor de NOx
2.4.1.4. Reducerea emisiilor de monoxid de carbon
2.4.1.5. Reducerea emisiilor de compusi organici ai carbonului
2.4.2. Procese secundare de epurare
2.4.2.1. Procesul de adsorbtie pe strat mobil de carbune/cocs activ
2.4.2.2. Procesul cu strat de antrenare cu aer
2.4.2.3. Procesul cu strat si curenti turbionari
2.4.3. Instalatii pentru evacuarea in atmosfera a gazelor reziduale
epurate
3. VALORILE LIMITA PENTRU EMISII
3.1. Valori limita pentru gaze reziduale la incinerarea deseurilor
3.2. Valori limita pentru gaze reziduale la coincinerare
3.2.1. Valori limita pentru gaze reziduale la coincinerare in fabrici
de ciment
3.2.2. Valori limita pentru gaze reziduale la coincinerare in
instalatii de combustie
3.2.3. Valori limita pentru gaze reziduale pentru alte instalatii de
coincinerare
3.3. Valorile limita pentru emisiile in apa
4. CONTROLUL METROLOGIC AL EMISIILOR SI CONDITIILOR MINIME DE INCINERARE
4.1. Cadrul juridic
4.1.1. Principii de baza
4.2. Masuratori continue in aer
4.3. Masuratori discontinue in aer
4.4. Particularitati la masuratorile aerului rezidual in instalatii de
coincinerare
4.5. Controlul conditiilor minime de incinerare
4.6. Masurarea emisiilor din apele uzate
5. VALORIFICAREA SI ELIMINAREA REZIDUURILOR PROVENITE DIN INCINERAREA
DESEURILOR
5.1. Elemente generale
5.2. Zgura/Cenusa
5.2.1. Cerinte de la arderea cenusii reziduale si a cenusii
5.2.2. Cenusa reziduala si cenusa din instalatiile de incinerare a
deseurilor municipale
5.2.3. Zgura si cenusa din instalatiile de incinerare a deseurilor
periculoase
5.3. Pulberile de la incinerarea deseurilor
5.4. Apa reziduala si produse de reactie din purificarea umeda a gazului
rezidual
5.5. Adsorbanti, catalizatori
5.6. Alte reziduuri
6. AUTORIZAREA
Lista de anexe
Anexa nr. 1 - Managementul integrat al deseurilor solide
Anexa nr. 2 - Schema proceselor tehnologice a posibilitatilor de eliminare a
deseurilor periculoase
Anexa nr. 3 - Principiile proceselor de tratare termica a deseurilor
Anexa nr. 4 - Prezentarea altor tehnologii pentru tratarea termica a
deseurilor
Anexa nr. 5 - Lista standardelor din Romania referitoare la caracterizarea
namolurilor si deseurilor
Abrevieri
H.G. nr. ... - Hotarare de Guvern nr. ...
O.U.G nr. ... - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. ...
O.M. nr. ... - Ordinul Ministrului nr. ...
CMI - Conditii minime de incinerare
CEN - Comitetul European de Standardizare
Zn - Zinc
Pb - Plumb
Cu - Cupru
Cr - Crom
Ni - Nichel
As - Arsen
Cd - Cadmiu
Hg - Mercur
Tl - Taliu
F - Fluor
Cl - Clor
Br - Brom
I - Iod
HF - Acid fluorhidric
HCl - Acid clorhidric
SO2 - Bioxid de sulf
NO - Monoxid de azot
NO2 - Bioxid de azot
TOC - Carbon organic total
PCDD - Dioxine
PCDF - Furani
PAH - Hidrocarburi aromatice policiclice
PCB - Compusi bifenili policlorurati
SCOP
Prezentul Normativ Tehnic privind incinerarea deseurilor se aplica in
conformitate cu prevederile Hotararii Guvernului nr. 128/2002 si stabileste conditiile
de lucru si regimul de functionare pentru instalatiile de incinerare si
coincinerare a deseurilor, controlul instalatiilor si monitorizarea emisiilor,
precum si elemente specifice activitatii desfasurate de autoritatea competenta
pentru protectia mediului (autorizare si control).
Normativul se aplica la instalatii fixe de incinerare si coincinerare a
deseurilor care impun supraveghere in functionare (deseuri municipale) si
supraveghere speciala in functionare (deseuri periculoase).
Prevederile prezentului normativ nu se aplica la instalatiile de incinerare
care trateaza:
a) deseuri vegetale din agricultura si forestiere;
b) deseuri vegetale din industria alimentara, daca se recupereaza caldura
generata;
c) deseuri fibroase din productia de celuloza virgina si productia de
hartie din celuloza, daca sunt coincinerate la locul de productie si caldura
generata este recuperata, cu exceptia celor care folosesc in tehnologia de
albire derivati ai clorului;
d) deseuri de lemn, cu exceptia deseurilor care pot contine compusi
organici halogenati sau metale grele in urma tratarii cu conservanti pentru
lemn sau vopsirii, si care includ in special deseuri provenite din constructii
sau demolari;
e) deseuri de pluta;
f) deseuri radioactive;
g) cadavre de animale; aceste deseuri se refera numai la corpul
intreg/cadavrele intregi ale animalelor care trebuiesc intai prelucrate si apoi
se pot incinera/coincinera;
h) deseuri rezultate din explorarea si exploatarea petrolului si a gazelor
in instalatii marine, incinerate la bordul instalatiei;
i) instalatii experimentale folosite pentru cercetare, proiectare si
testare pentru imbunatatirea procesului de incinerare, care trateaza sub 50
tone deseuri pe an.
Suplimentar, fata de masurile privind controlul poluarii atmosferei in
cadrul prezentului normativ sunt prevazute masuri pentru tratarea si eliminarea
apelor uzate si a reziduurilor, pentru functionarea in siguranta a
instalatiilor de incinerare si coincinerare si pentru retehnologizarea
instalatiilor de incinerare si coincinerare existente in scopul respectarii
prevederilor din Hotararea Guvernului nr. 128/2002.
Prezentul Normativ tehnic face referire la o serie de standarde, normative
tehnice si ghiduri care sunt in vigoare la momentul elaborarii sale. Deoarece
aceste documente se pot modifica, utilizatorii trebuie sa se asigure ca aplica
variantele in vigoare, asigurand astfel o calitate stiintifica unitara.
Standardele mentionate in prezentul Normativ tehnic reprezinta standarde de
referinta pentru cerintele minimale specifice domeniilor lor de aplicare.
DEFINITII
Semnificatia termenilor utilizati in sensul prezentului normativ este:
- Ambalaje - containere transportabile, de diferite dimensiuni, pentru substante
solide, pastoase si lichide
- Buncar - depozit utilizat pentru depozitarea deseurilor solide, lichide
sau pastoase inainte de tratare
- Capacitate nominala - suma capacitatilor cuptoarelor din care se compune
instalatia de incinerare sau de coincinerare, specificata de constructor si
confirmata de operator, tinandu-se seama in special de puterea calorica a
fiecarui tip de deseu, exprimata prin cantitatea de deseuri incinerate pe ora
- Combustie - tratarea deseurilor prin oxidare termica in exces de aer
- Depozit - un depozit poate fi un buncar, container, sac sau o suprafata
pentru depozitarea deseurilor solide, lichide sau pastoase inainte de tratare
- Deseu - orice substanta sau orice obiect din categoriile stabilite in
anexa nr. I B din Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor
- Deseuri municipale mixte - deseuri menajere si comerciale, industriale si
din institutii, care, din cauza naturii si compozitiei, sunt similare cu
deseurile menajere, dar excluzand fractiile indicate in anexa nr. 2 la
Hotararea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si
pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase,
sub numarul 20 01 care sunt colectate separat la sursa, si excluzand alte
deseuri indicate sub numarul 20 02 din aceeasi anexa
- Deseuri din comert asimilabile cu cele menajere - deseuri rezultate din
activitati comerciale, magazine, activitati de servicii publice si industriale
etc., cu conditia sa poata fi depozitat impreuna sau in acelasi mod ca
deseurile menajere in functie de tipul si cantitatea lor.
- Deseuri din parcuri si gradini - deseuri de origine vegetala provenind de
pe suprafete folosite la gradinarit, din parcuri publice, cimitire si spatii
verzi amplasate de-a lungul strazilor
- Deseuri periculoase - orice deseu solid sau lichid, asa cum este definit
in anexa nr. I A la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000, aprobata cu
modificari prin Legea nr. 426/2001
- Emisie - degajarea directa sau indirecta din instalatie de substante,
vibratii, caldura sau zgomote din surse individuale ori difuze, in aer, apa sau
pe sol
- Excesul de aer - cantitatea de aer pentru combustie suplimentara fata de
cea necesara teoretic pentru realizarea combustiei
- Gaze reziduale - gaze de ardere - amestecuri gazoase cu componenti
solizi, lichizi si gazosi formate prin arderea deseurilor, tratate in
instalatiile de epurare a gazelor. Gazele reziduale pot fi caracterizate
aditional prin definirea provenientei lor de exemplu, tratarea gazelor
reziduale de dupa boiler, gazele reziduale la evacuarea din cosul de dispersie
etc.
- Gazeificare - conversia deseului cu compusi carbonici in bioxid de
carbon, monoxid de carbon si hidrogen folosind un mediu de gazeificare (aer,
oxigen, abur)
- Incinerator de deseuri periculoase - instalatii pentru eliminarea prin
tratare termica, in principal a deseurilor periculoase.
- Instalatie de coincinerare - orice instalatie fixa sau mobila, al carei
scop principal este generarea energiei sau a unor produse materiale, care
foloseste deseuri drept combustibil uzual sau suplimentar sau in care deseurile
sunt tratate termic pentru eliminare
- Instalatie de incinerare - orice unitate tehnica stationara sau mobila si
echipamentul destinat tratamentului termic al deseurilor, cu sau fara
recuperarea caldurii de ardere rezultate. Aceasta include incinerarea prin
oxidarea deseurilor, precum si piroliza, gazeificarea sau alte procese de
tratament termic, cum sunt procesele cu plasma, in masura in care produsele
rezultate in urma tratamentului sunt incinerate ulterior. Aceasta definitie se
refera la amplasament si la intreaga instalatie, incluzand toate liniile de
incinerare, receptie a deseurilor, depozitare, dispozitive de pretratare
locala; sistemele de alimentare cu deseuri-combustibil-aer; boilerul;
dispozitivele de tratare a gazelor de ardere si a apei uzate sau depozitarea
reziduurilor; cosul de fum; dispozitivele si sistemele de control al
operatiunilor de control al incinerarii, de inregistrare si urmarire a
conditiilor de incinerare
- Namol municipal - namol rezultat din tratarea apelor uzate municipale si
industriale similare cu cele municipale, chiar si atunci cand este uscat sau
tratat in vreun fel
- Operator - orice persoana fizica sau juridica ce exploateaza sau
controleaza instalatia ori careia i s-a delegat puterea economica decizionala
pentru functionarea tehnica a instalatiei
- Piroliza/gazeificare - descompunerea termica a substantelor organice la
temperaturi ridicate, in mare masura in absenta oxigenului
- Raportul de aer - raportul intre cantitatea de aer de combustie folosita
practic si cea stabilita teoretic
- Reziduu - orice material lichid sau solid, inclusiv cenusa de vatra si
zgura; cenusi volante si praf de cazan; produsi solizi de reactie de la
tratarea gazelor; namol de la tratarea apelor uzate; catalizatori consumati si
carbune activ epuizat, definit ca deseu in anexa nr. I A la Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 78/2000, aprobata cu modificari prin Legea nr.
426/2001, care este generat prin procesul de incinerare sau coincinerare,
tratarea gazului de ardere si a apei uzate sau din alte procese ale instalatiei
de incinerare ori coincinerare
- Reziduuri din statia de epurare a apelor - reziduurile din statia de
epurare a apelor includ reziduuri de la desnisipatoare si separatoare de
grasimi, site si reziduuri de la curatarea conductelor si drenurilor
- Valori limita de emisie - masa exprimata in termenii parametrilor
specifici, concentratia si/sau nivelul unei emisii, care nu poate fi depasit in
cursul uneia sau mai multor perioade de timp
- Zgura/Cenusa - termen folosit pentru reziduuri de combustie topite sau
sinterizate rezultate din ardere
1. TEHNOLOGIA
1.1. Scopul general al incinerarii deseurilor
Procesele de tratare termica a deseurilor reprezinta o optiune fezabila
dupa variantele de valorificare (colectare, sortare, reciclare) si inaintea
depozitarii controlate.
Scopul general al incinerarii deseurilor este:
- reducerea la maxim posibil a potentialului de risc si poluare;
- reducerea cantitatii si volumului de deseuri;
- conversia substantelor ramase intr-o forma care sa permita recuperarea
sau depozitarea acestora;
- transformarea si valorificarea energiei produse.
In anexa nr. 1 a prezentului normativ, este prezentat sistemul de
management integrat al deseurilor din doua puncte de vedere si anume:
- bilant de materiale - energie - poluare
- intrari - deseuri, energie etc.;
- emisii in atmosfera, in apa, materiale inerte reciclabile;
- produse finale - materiale secundare, compost, energie refolosibila;
- costuri si venituri.
Oxidarea la temperaturi inalte transforma componentii organici in oxizi
gazosi specifici, care sunt mai ales bioxidul de carbon si apa. Componentii
anorganici sunt mineralizati si transformati in cenusa.
La incinerarea deseurilor municipale, reziduurile ramase dupa recuperarea
materiala sunt tratate termic.
In sistemul integrat de gestionare a deseurilor, incinerarea deseurilor
periculoase este luata in considerare alaturi de depozitarea lor controlata si
tratarea chimica/fizica/biologica a acestora ca metoda de eliminare a
deseurilor combustibile care nu mai sunt proprii pentru recuperarea materiala
si care datorita tipurilor, proprietatilor si cantitatilor sunt in mod special
periculoase pentru sanatatea populatiei si factorii de mediu, sunt explozive
sau inflamabile, contin sau pot genera germeni patogeni de boli transmisibile.
Acestea sunt predominant tipuri de deseuri care contin compusi organici in
cantitati mari sau care au un mare potential de risc.
1.2. Tipuri de deseuri
1.2.1. Deseuri municipale
Deseurile municipale sunt formate, in general, dintr-un amestec de deseuri
menajere, deseuri din comert similare celor menajere, deseuri din piete,
parcuri si gradini, deseuri stradale, deseuri din demolari, namol municipal,
materii fecale si namol fecal etc.
Caracterizarea deseurilor municipale se poate face, in principal, prin:
- greutatea specifica [kg/mc]
- umiditate [%]
- puterea calorica [kJ/kg sau kcal/kg]
- raportul carbon/azot [C/N]
Greutatea specifica a deseurilor
Prin greutatea specifica a deseurilor se intelege greutatea unitatii de
volum, in starea in care se gasesc acestea depuse.
Greutatile specifice diferite ale deseurilor se determina in functie de
formele multiple in care se gasesc deseurile si anume: greutatea specifica in
recipient, in depozit cu sau fara tasare etc. Greutatea specifica de referinta,
de exemplu in cazul deseurilor menajere, are in general o tendinta de scadere,
datorita cresterii continue a procentului deseurilor cu greutate specifica mica
(hartie, cartoane, ambalaje diverse, plastice etc.) si scaderea procentajului
de materiale biodegradabile si inerte (zgura, cenusa, pamant, moloz etc.) ca
urmare a cresterii nivelului de calitate al vietii.
Deseurile menajere au greutatea specifica relativ mare, in special datorita
procentului ridicat de deseuri fermentabile (vegetale si animale), cat si a
umiditatii ridicate a acestora. Aceasta variaza intre 300 - 350 kg/mc.
Tabelul nr. 1 - Greutatea specifica medie a componentelor deseurilor menajere
____________________________________________________________________
|Nr. | Componentii deseurilor menajere | Greutatea specifica (kg/mc) |
|crt.| |_____________________________|
| | | Uscate | Umede |
|____|_________________________________|_______________|_____________|
| 1 | Resturi alimentare | 350 | 800 |
|____|_________________________________|_______________|_____________|
| 2 | Hartie, cartoane | 100 | 750 |
|____|_________________________________|_______________|_____________|
| 3 | Textile | 200 | 650 |
|____|_________________________________|_______________|_____________|
| 4 | Piele | 300 | 450 |
|____|_________________________________|_______________|_____________|
| 5 | Materiale plastice | 50 | 50 |
|____|_________________________________|_______________|_____________|
| 6 | Deseuri de lemn (talas) | 200 | 900 |
|____|_________________________________|_______________|_____________|
| 7 | Cauciuc | 3500 | 3500 |
|____|_________________________________|_______________|_____________|
| 8 | Oase | 400 | 450 |
|____|_________________________________|_______________|_____________|
| 9 | Metale | 2500 | 2800 |
|____|_________________________________|_______________|_____________|
| 10 | Sticlarie | 600 | 750 |
|____|_________________________________|_______________|_____________|
| 11 | Ceramice | 500 | 650 |
|____|_________________________________|_______________|_____________|
| 12 | Cenusa | 400 | 700 |
|____|_________________________________|_______________|_____________|
| 13 | Zgura | 600 | 700 |
|____|_________________________________|_______________|_____________|
| 14 | Pamant | 400 | 700 |
|____|_________________________________|_______________|_____________|
Tabelul nr. 2 - Puterea calorica a componentilor deseurilor menajere
___________________________________________
|Nr. | Componenti | PC (kJ/kg) |
|crt.| | |
|____|______________________|_______________|
| 1 | Resturi alimentare | 15000 - 20500 |
|____|______________________|_______________|
| 2 | Hartie, cartoane | 16000 - 18000 |
|____|______________________|_______________|
| 3 | Textile | 16000 - 19800 |
|____|______________________|_______________|
| 4 | Deseuri de lemn | 18000 - 20600 |
|____|______________________|_______________|
| 5 | Plastice | 29200 - 37600 |
|____|______________________|_______________|
| 6 | Oase | 16000 |
|____|______________________|_______________|
| 7 | Policlorura de vinil | 40500 |
|____|______________________|_______________|
| 8 | Polietilena | 45000 |
|____|______________________|_______________|
Metale grele
O importanta deosebita in tratarea deseurilor o constituie continutul de
metale grele care sunt deosebit de poluante, in special in cenusi sau
composturi. Este interesanta repartitia acestor metale in diferitele componente
ale deseurilor menajere.
Tinand cont de compozitia deseurilor menajere din Romania, continutul in
metale grele este mult diminuat, avand o medie de aproximativ 30 - 35% din
continutul de metale grele corespunzator statelor puternic industrializate.
Compozitia in metale grele a deseurilor menajere romanesti estimata la nivelul
anului 2000 se prezinta in tabelul de mai jos:
Tabelul nr. 3 - Continutul in metale grele a deseurilor menajere
__________________________________
| Element | Cantitate (mg/Kg s.u.) |
|_________|________________________|
| Zn | 250 |
|_________|________________________|
| Pb | 150 |
|_________|________________________|
| Cu | 120 |
|_________|________________________|
| Cr | 40 |
|_________|________________________|
| Ni | 35 |
|_________|________________________|
| As | 1,4 |
|_________|________________________|
| Cd | 3 |
|_________|________________________|
| Hg | 0,7 |
|_________|________________________|
Principalele surse de metale grele, din deseurile menajere sunt:
a) baterii si acumulatori pentru continutul de Hg, Zn si Ni;
b) metalele - care aduc in deseurile menajere prezenta Pb, Cu si Cr;
c) deseurile marunte (< 20 mm) care sunt purtatori importanti de Cu, Pb,
Ni si Zn;
d) hartia si cartonul care conduc la cresterea continutului de Pb si Cr.
Proiectarea incineratoarelor pentru deseurile municipale trebuie realizata
luand in considerare un domeniu de variatie a puterii calorice de 7 pana la
12,5 MJ/kg, un continut de apa de 20 pana la 50% si un continut de cenusa de 20
pana la 40% .
1.2.2. Deseuri periculoase
Deseurile periculoase sunt deseurile definite in anexa nr. I A a Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 78/2000, aprobata cu modificari prin Legea nr.
426/2001, care, din cauza potentialului de periculozitate (oxidante, foarte
inflamabile, inflamabile, iritante, nocive, toxice, cancerigene, corozive,
infectioase, teratogene, mutagene, ecotoxice etc.) necesita o supraveghere
speciala, exemplu, produse rezultate din fabricarea uleiurilor minerale,
uleiuri uzate, bitum, uleiuri grele contaminate, grasimi si deseuri contaminate
cu produse de tipul celor de mai sus, de exemplu - soluri poluate cu uleiuri
sau reziduuri pastoase si lichide de la unitati de cracare a emulsiilor, la fel
ca si deseuri sau reziduuri provenind de la produse comerciale, cum sunt:
vopselele, solventii, gudroanele, plasticele si deseurile farmaceutice.
Consistenta (starea fizica) a acestor deseuri poate fi solida, pastoasa sau
lichida. Deseurile sunt, in mod uzual, amestecuri ale caror proprietati chimice
si fizice pot varia in domenii foarte largi.
Deseurile periculoase pot include orice tip de containere, ambalaje sau
alte materiale care pot fi contaminate cu substantele mentionate. De asemenea,
in afara deseurilor cu continut organic ridicat, materialele care sunt usor
contaminate dar care nu pot fi tratate prin metode conventionale fizico-chimice
sunt incinerate ca deseuri periculoase.
Deseurile periculoase specifice productiei apar in anumite sectoare
industriale si, in special, in industria chimica. Compozitia acestor deseuri
depinde, in principal, de domeniul particular (specific) de productie si poate
contine concentratii mari de elemente in stare moleculara, precum clor, fluor,
brom, iod, fosfor, azot sau sulf. Aceste elemente specifice pot impune tehnologii
de incinerare speciale sau utilitati tehnice speciale care trebuie adaptate la
conditiile particulare ale instalatiei de incinerare.
1.2.3. Namoluri municipale
In acest normativ se analizeaza numai incinerarea namolurilor rezultate din
statiile de epurare orasenesti, care, prin definitie, sunt considerate
"deseuri municipale".
Namolul municipal este namolul rezultat din tratarea apelor uzate
orasenesti sau echivalent din statiile de epurare industriale, chiar daca a
fost deshidratat, uscat sau tratat anterior. Namolul are in structura sa, in
principal, apa uzata si suspensii organice si anorganice.
In prezentul normativ prin "namol municipal" se intelege namolul
rezultat din statiile de tratare a apelor uzate aflate in administrarea autoritatilor
locale sau similare avand incarcari mici in poluanti. Apele uzate industriale
sunt epurate, frecvent, in statii de epurare special proiectate din care
rezulta "namol industrial" care este tratat termic in incineratoare.
Caracteristicile namolurilor municipale variaza mult si depind de sursa
si/sau procesele de epurare folosite in statia de epurare.
Factorii care influenteaza caracteristicile acestor namoluri sunt:
- sursa si caracteristicile apelor uzate (municipale si/sau industriale);
- indepartarea namolului ca namol primar, secundar si tertiar;
- stabilizarea aeroba sau anaeroba;
- existenta sau nu a unor instalatii de deshidratare;
- adaugarea sau nu de aditivi de deshidratare (var, polielectroliti).
Namolurile municipale deshidratate (25 pana la 40% substanta uscata) sau
uscate (peste 85% substanta uscata) pot fi incinerate in incineratoare de
deseuri municipale, in instalatiile de incinerare a namolurilor municipale sau
coincinerate in cuptoarele din fabricile de ciment, in centralele termice care
functioneaza cu lignit sau in instalatiile de coincinerare a centralelor
termice.
Namolurile municipale deshidratate mecanic au un continut de substanta
uscata de 18 pana la 45%, in functie de tehnologia de deshidratare, folosirea
sau nu de aditivi si caracteristicile initiale.
Namolurile municipale uscate pot avea un continut de substanta uscata de
pana la 95%, in functie de procesul de uscare folosit. In general se poate
considera ca un namol municipal cu un continut de peste 85% substanta uscata
este un namol bine uscat.
Descrierea, in continuare, a modului de depozitare, manipulare si a
proprietatilor pe durata incinerarii namolurilor municipale este dependenta de
caracteristicile acestora. In mod normal se face distinctie intre namolurile
deshidratate si cele uscate. Uscarea namolurilor se poate face combinat cu
statia de epurare sau instalatiile de tratare termica, pentru fiecare caz in
parte fiind specifice transportul, aprovizionarea si manipularea in cadrul
instalatiilor de tratare termica.
1.3. Predarea deseurilor
Agentii economici care predau deseuri pentru eliminare prin incinerare sau
coincinerare trebuie sa specifice codul fiecarui tip de deseu conform Hotararii
Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta deseurilor.
1.3.1. Predarea deseurilor municipale
Cerintele principale de predare a deseurilor rezulta din cap. 1, anexa nr.
2 din Hotararea Guvernului nr. 128/2002 conform careia operatorul instalatiei
de incinerare sau coincinerare ia toate masurile necesare privind predarea si
receptia deseurilor. Operatorul trebuie sa dispuna de informatii asupra
deseurilor pentru a verifica, intre altele, conformitatea cu cerintele din
autorizatia de mediu.
Furnizarea informatiilor referitoare la deseurile care trebuie predate se
efectueaza in conformitate cu pct 1.3, cap. 1, anexa nr. 2 din Hotararea
Guvernului nr. 128/2002.
Pentru a minimiza sau elimina probleme legate de materiale, substante
inerte si, in special, deseurile voluminoase din deseurile destinate tratarii
termice sunt luate in avans masuri tehnice si organizatorice.
In functie de procesul folosit pentru tratarea termica, deseurile
voluminoase trebuie reduse ca dimensiuni si/sau omogenizate.
Deseurile municipale se transporta in autogunoiere compactoare,
autotransportoare cu containere, autocamioane cu obloane, autobasculante,
tractoare cu una sau doua remorci si alte tipuri de autovehicule.
Deseurile voluminoase se transporta in vehicule speciale, unele prevazute
cu instalatii de macinare si compactare sau in containere fara echipamente de
macinare si compactare. In acest ultim caz, in statie deseurile voluminoase
sunt macinate in instalatii speciale si apoi depozitate in aceleasi buncare cu
deseurile municipale.
Deseurile se inregistreaza in functie de tipul fiecarui deseu, in
conformitate cu Hotararea Guvernului nr. 856/2002 iar cantitatea lor se
inregistreaza in functie de unitatile de greutate, separate dupa codul
deseurilor. De asemenea, este necesara realizarea unui control vizual prin
sondaj asupra deseurilor livrate. Rezultatele obtinute in urma controlului de
predare se mentioneaza intr-un jurnal de functionare.
1.3.2. Predarea deseurilor periculoase
Transportul deseurilor periculoase se face conform prevederilor Ordinului
ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului, ministrului
transporturilor, constructiilor si turismului si al ministrului economiei si
comertului nr. 2/211/118 publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 324/15.04.2004 prin care este aprobata Procedura de reglementare si control
al transportului deseurilor pe teritoriul Romaniei.
Transportul deseurilor periculoase, in cantitati mai mari de 1 tona/an, se
efectueaza de la producator sau detinator (expeditor), catre valorificator sau
eliminator (destinatar) respectandu-se prevederile din art. 2 - 14.
Fiecare transport de deseuri periculoase trebuie insotit de un formular de
expeditie/transport (anexa nr. 2 din ordinul mentionat) si de aprobarea simpla
valabila pentru un singur transport (anexa nr. 1 din ordinul mentionat) sau de
o copie a aprobarii generale valabile pentru mai multe transporturi (anexa nr.
1 din ordinul mentionat).
Expeditorul completeaza si semneaza formularul de expeditie/transport, a
carei macheta este prezentata in anexa nr. 2, din ordinul mentionat, cu
urmatoarele date si informatii:
- denumirea deseurilor, codificare conform Hotararii Guvernului nr.
856/2002;
- precizarea clara ca transportul se refera la deseuri periculoase generate
intr-o cantitate mai mare de 1 tona/an;
- numarul formularului de aprobare a transportului;
- numele si adresa expeditorului, transportatorului, destinatarului;
- cantitatea deseurilor transportate;
- data preluarii deseurilor de catre transportator;
- tipul mijloacelor de transport;
- numarul de ambalaje expediate.
La primire, destinatarul preia deseurile in concordanta cu prevederile art.
9, (2) in ceea ce priveste prelevarea de probe care trebuie pastrate cel putin
o luna dupa incinerare si art. 10, (1) in ceea ce priveste
valorificarea/eliminarea deseurilor periculoase in conformitate cu legislatia
in vigoare.
Inainte ca deseurile periculoase sa fie preluate in instalatie, se verifica
daca autorizatia de mediu a instalatiei admite deseurile respective. In acest
scop, administratorul are nevoie conform pct. 1.3, cap. 1, anexa nr. 2 din
Hotararea Guvernului nr. 128/2002, de urmatoarele informatii:
- provenienta deseurilor
- componenta fizica si chimica a deseurilor
- caracteristici de periculozitate, interdictii de mixare, masuri de
precautie la manipulare.
Controlul la predarea deseurilor trebuie sa contina conform pct. 1.4, cap.
1, anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr. 128/2002, minim urmatoarele etape:
- verificarea documentelor insotitoare ale deseurilor (de ex. documentele
pentru transportul deseurilor);
- esantionarea reprezentativa inainte de descarcarea deseurilor, pentru a
verifica prin controale, daca deseurile corespund cerintelor din anexa nr. 2,
art. 1.3 si pentru a oferi posibilitatea autoritatilor de resort de a constata
tipul deseurilor tratate;
- probele prelevate se vor pastra cel putin o luna dupa incinerare.
In instalatiile care incinereaza sau coincinereaza numai deseuri proprii la
locul generarii, sunt permise exceptii conform prevederilor din pct. 1.5, cap.
1, anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr. 128/2002.
1.3.2.1. Descrierea deseurilor periculoase
Pentru ca operatorul instalatiei de incinerare sa obtina informatiile
necesare conform prevederilor din anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr.
128/2002, art. 1.3, el are nevoie de o descriere suficienta a deseurilor
prevazute a fi incinerate, si anume:
- provenienta (din care proces de productie);
- codul deseurilor conform Hotararii Guvernului nr. 856/2002;
- proprietati fizice (de ex. punctul de inflamabilitate si valoarea
calorica);
- compozitia chimica.
Parametrii cercetati uzual la determinarea compozitiei chimice sunt valoarea
pH, clorul, sulful si metalele grele. Parametrii care trebuie sa fie cunoscuti
in cazuri particulare depind de tipul deseurilor si de frecventa de generare.
De exemplu, pentru evaluarea uleiurilor uzate de provenienta necunoscuta este
necesara cu siguranta cunoasterea continutului PCB.
1.3.2.2. Predarea deseurilor periculoase
In baza descrierii deseurilor, personalul de specialitate din instalatia de
incinerare verifica in ce masura autorizatia de mediu a instalatiei respective
si tehnologia concreta a instalatiei permit eliminarea deseurilor respective.
In contractele de livrare se stabilesc tipul livrarii (inseriere, containere,
cisterne etc.), limitarea cantitativa, excluderea sau limitarea anumitor
componente etc.
Controlul la predare se desfasoara in conformitate cu pct. 1.4, cap. 1,
anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr. 128/2002, dupa cum se prezinta in
paragrafele urmatoare.
1.3.2.3. Predarea si receptia deseurilor periculoase
In general, deseurile sunt predate si receptionate urmand urmatoarele
etape:
- verificarea documentelor insotitoare (copie a formularului de
expeditie/transport, documentul de caracterizare a deseului);
- determinarea cantitatii de deseuri;
- identificarea deseurilor predate;
- inspectie vizuala;
- prelevarea de probe reprezentative;
- analiza de control prin sondaj in vederea compararii cu datele
transportatorului de deseuri;
- prelevarea unei probe si pastrarea ca dovada pentru orice actionare
ulterioara in justitie; proba se pastreaza cel putin o luna dupa incinerare;
- eliberarea unei copii din documentul pentru transportul deseurilor care
dovedeste predarea acestora;
- descarcarea vehiculului in zona de depozitare indicata.
Efectuarea controalelor de predare prezentate se mentioneaza in jurnalul de
functionare. Prelevarea si analiza probelor reprezentative necesare se
efectueaza conform normelor tehnice corespunzatoare. Laboratorul care
efectueaza analiza trebuie sa fie, din punct de vedere tehnic si al personalului,
autorizat sa efectueze toate cercetarile necesare. In afara de analiza din
cadrul controlului la predare, este necesara cercetarea comportamentului de
reactie a deseurilor intre ele in ce priveste pericolele la depozitare si
determinarea datelor in vederea intocmirii programului de incinerare. In
functie de fiecare tip de deseuri se poate tine cont de exemplu de urmatoarele
criterii la intocmirea programului de incinerare:
- valoarea calorica;
- continutul de apa;
- continutul de halogeni (F, Cl, Br, I);
- continutul de sulf si azot;
- continutul de metale grele;
- continutul de compusi organici termostabili (de ex. Hidrocarburi
policiclice aromatice).
1.3.3. Predarea namolurilor municipale
Incineratoarele pentru namolurile municipale (ca unica sursa) pot fi
construite in zone descentralizate sau in vecinatatea statiilor de epurare a
apelor uzate. O instalatie de incinerare a namolurilor deshidratate sau uscate
care sa serveasca un numar de statii mici de epurare poate fi o solutie
practica.
Autoritatile teritoriale cu una sau cu un numar mic de statii de epurare
elimina in mod frecvent namolul neprelucrat in amplasamentul propriu sau in cel
al unei alte statii de epurare.
La incineratoarele pentru namol neprelucrat, densitatea namolului
aprovizionat trebuie sa fie cu o consistenta uniforma. Puterea calorica
inferioara la namolurile netratate (nefermentate) poate fi de cca. 22.000
kJ/kg_IL (IL - pierderea la calcinare), in relatie cu continutul in substanta organica
din substanta uscata. Autosustinerea combustiei pentru namolul netratat se
realizeaza de la o putere calorica inferioara mai mare de 4.800 kJ/kg.
In ultimul timp, namolul municipal predeshidratat provenind din diferite
statii descentralizate de epurare a apelor uzate este colectat intr-un buncar
amplasat inainte de incinerator si stocat temporar. Namolul este introdus in
instalatiile de deshidratare cu echipamente mecanice de amestecare.
1.4. Organizarea si functionarea incineratoarelor de deseuri
1.4.1. Principii organizatorice de baza
Organizarea incineratoarelor de deseuri depinde de tipul, cantitatea de
deseuri si forma in care deseurile sunt livrate.
In cazul incineratoarelor pentru deseuri municipale, arderea pe gratare este
folosita aproape in mod exclusiv.
Pentru anumite deseuri periculoase, cum sunt ape uzate, namol sau deseuri
rezultate din activitati de ocrotire a sanatatii poluate cu substante organice,
se folosesc instalatii cu tehnologii speciale.
Cea mai mare cantitate de deseuri periculoase este tratata termic in
cuptoare rotative. Aceasta instalatie tehnologica permite incinerarea simultana
a deseurilor solide, lichide si pastoase si are echipamente pentru incarcarea
deseurilor solide si, in special, a deseurilor ambalate, la peretele din spate
al cuptorului, ca si pentru incarcarea deseurilor care sunt pompabile la
nivelul arzatoarelor.
Un incinerator de deseuri este alcatuit din:
- aparate de masura si control a cantitatilor de deseuri aduse pentru
incinerare;
- statii de receptie si depozite temporare pentru deseuri;
- echipamente de incarcare;
- instalatia de incinerare (unitatea de incinerare);
- echipamente de recuperare a energiei;
- instalatii de tratare a apelor uzate si a gazelor uzate;
- depozite temporare si statii de receptie pentru reziduuri;
- alte utilitati (ex. rezervoare de inmagazinare a apei de stins incendii).
Deseurile sunt primite in zona de receptie a incineratorului.
Dupa inspectia vizuala, vehiculele sunt directionate catre statiile de
manipulare, unde deseurile sunt descarcate in spatii de stocare temporara.
Deseurile sunt incarcate in incinerator cu instalatii de incarcare in
conformitate cu programul de incinerare. Pentru sistemul cu gratare, instalatia
de incinerare este alcatuita, in principal, din gratare, cuptor si camera de
postcombustie; in cazul cuptoarelor rotative, instalatia de incinerare este
alcatuita din cuptorul rotativ si camera de postcombustie.
Dupa instalatia de incinerare este amplasat un generator de aburi, in care
energia din gazele uzate este convertita in energie recuperata. Dupa racire,
gazele uzate sunt trecute in instalatii de epurare. Diferite procese sunt
folosite pentru a separa pulberile si componentii gazosi din gazele de ardere.
In procesul folosit, in mod predominant de spalare a gazelor uzate, apa uzata
generata este de asemenea recirculata in curent fierbinte de gaze reziduale si
evaporata (evaporare directa) sau post epurata in instalatii speciale (evaporare
indirecta sau epurare). Reziduurile obtinute in timpul procesului de
incinerare, cum sunt pulberile, cenusile, pulberile de pe filtre si reziduurile
din gazele uzate si cele rezultate din epurarea apelor uzate, sunt livrate ca
materiale recuperabile sau eliminate.
Ca o regula generala, un incinerator pentru tratarea termica a diferitelor
fractiuni de deseuri trebuie proiectat cu precizie, astfel incat sa asigure
functionarea fara probleme in conformitate cu legea.
O importanta majora pentru stabilitatea si siguranta functionarii o are
omogenitatea deseurilor introduse in incinerator si variatiile maxime a
parametrilor deseurilor in unitatea de timp. Instalatiile moderne sunt
proiectate pentru un spectru larg de puteri calorice inferioare si de compozitii
ale deseurilor. La etapa de proiectare a incineratorului este luata in
considerare cresterea puterii calorice inferioare datorate unor anumite
fractiuni ale deseurilor. Cu toate acestea, numai scurte fluctuatii in
producerea de energie si poluanti pot fi contracarate in proiectarea
instalatiilor de incinerare.
Ca urmare, omogenizarea deseurilor pentru incinerare (amestecarea in
buncar) are o mare importanta in functionarea incineratorului.
Factorul decisiv pentru proiectarea, din punct de vedere termic, a unui
incinerator este cantitatea de caldura produsa in mod continuu la functionarea
la capacitate maxima (capacitatea termica proiectata). Chiar daca aceasta
productie termica suplimentara este depasita numai pe scurta durata, are loc schimbarea
profilelor temperaturilor in diferite puncte ale instalatiei la valori mai
mari, ceea ce are ca efect producerea de deteriorari ireversibile materialelor
de constructie folosite.
Daca sunt incinerate in unul si acelasi incinerator deseuri cu diferente
majore ale valorilor puterii calorifice inferioare, aceasta impune o variatie
larga corespunzatoare a capacitatii termice a incineratorului. Incarcarea
termica minima nu trebuie sa fie mai mica de 60% din incarcarea proiectata.
Folosind sisteme moderne, cu gratare posibil racite, sisteme de aer
controlabile primare si secundare si un control efectiv a capacitatii termice
este posibil sa se respecte cerintele de functionare si legale.
Tinta fundamentala trebuie sa fie dimensionarea cat mai exacta a
incineratorului pentru folosirea actuala si anticipata si asigurarea ca
deseurile sunt in totalitate omogenizate inainte de incinerare.
La proiectarea unui incinerator pentru densitati de flux de mare caldura in
cuptor, o importanta speciala se acorda dimensionarii incineratorului si
alegerii unor parametri de proces corespunzatori, precum si selectarii cu
atentie a materialelor de captusire ale cuptorului care vin in contact cu
gazele de ardere.
O perioada mai lunga de exploatare s-a obtinut in cazul cuptoarelor
captusite cu carbid siliconic si a conductelor din boiler protejate interior cu
aliaj pe baza de nichel.
1.4.2. Cerinte care trebuie respectate in functionare
Cerintele care trebuie respectate in functionarea incineratoarelor de deseuri
sunt cele prevazute in cap. 2, anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr.
128/2002 privind incinerarea deseurilor. In afara acesteia se respecta toate
actele normative care reglementeaza activitatea de gestiune a deseurilor, si
anume:
- Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 78/2000 privind regimul deseurilor;
- Hotararea Guvernului nr. 1470/2004 privind aprobarea strategiei S.N.G.D.
si a P.N.G.D.;
- Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 78/2000 privind regimul deseurilor;
- Hotararea Guvernului nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate,
completata si modificata de Hotararea Guvernului nr. 441/2002;
- Hotararea Guvernului nr. 1159/2003 pentru modificarea Hotararii
Guvernului nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate;
- Hotararea Guvernului nr. 1057/2001 (700/05.11.2001) privind regimul
bateriilor si acumulatorilor care contin substante periculoase;
- Hotararea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deseurilor;
- Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 867/2002 privind
definirea criteriilor care trebuie indeplinite de deseuri pentru a se regasi pe
lista specifica a unui depozit si lista nationala de deseuri acceptate in
fiecare clasa de depozit de deseuri;
- Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 1147/2002 pentru
aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor - construirea,
exploatarea, monitorizarea si inchiderea depozitelor de deseuri;
- Hotararea Guvernului nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor si
deseurilor de ambalaje;
- Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 1190/2002 privind
procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje si deseuri de ambalaje;
- Hotararea Guvernului nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special
privind gestiunea si controlul PCB si a altor compusi similari;
- Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 279/2002 privind
infiintarea Secretariatului tehnic pentru gestionarea si controlul compusilor
desemnati in cadrul Directiei de gestiune a deseurilor si substantelor chimice
periculoase;
- Hotararea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor
si aprobarea listei cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase;
- Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 344/2004 pentru
aprobarea normelor tehnice privind protectia mediului in special a solurilor,
cand se utilizeaza namoluri de epurare in agricultura;
- Hotararea Guvernului nr. 1357/2002 pentru stabilirea autoritatilor
publice responsabile de controlul si supravegherea importului, exportului si
tranzitului de deseuri;
- Hotararea Guvernului nr. 228/2004 privind controlul introducerii in tara
a deseurilor nepericuloase in vederea importului, perfectionarii active si a
tranzitului;
- Legea nr. 6/1991 pentru aderarea Romaniei la Conventia de la Basel
privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al
eliminarii acestora;
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionare
deseurilor industriale reciclabile aprobata cu modificari prin Legea nr.
456/2001 si modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 61/2003;
- Hotararea Guvernului nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate;
- Ordinul ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului,
ministrului transporturilor, constructiilor si turismului si al ministrului
economiei si comertului nr. 2/211/118/05.01.2004 pentru aprobarea Procedurii de
reglementare si control al transportului deseurilor pe teritoriul Romaniei.
De asemenea, toate celelalte acte normative care reglementeaza activitatea
de protectie a mediului trebuie respectate.
1.4.2.1. Statii de predare a deseurilor
La cele mai multe dintre statiile de incinerare a deseurilor municipale in
functiune, deseurile sunt, in general, descarcate direct in buncarul de
deseuri.
Unele dintre statii sunt prevazute cu echipamente si utilaje suplimentare,
ale caror scop este realizarea reciclarii materialelor si omogenizarea
deseurilor cat mai mult posibil inainte de a fi incarcate la incinerator.
La statiile pentru incinerarea deseurilor periculoase, numarul si modul de
proiectare a echipamentelor si utilajelor suplimentare depind de forma in care
deseurile sunt livrate la incinerator si de caracteristicile de manipulare.
Urmatoarele deseuri periculoase nu pot fi stocate fara o tratare
prealabila:
- deseuri miscibile si pompabile;
- deseuri solide si pastoase nepompabile;
- deseuri nemiscibile in containere sau alte ambalaje mari;
- deseuri in ambalaje daca ambalajele si continutul acestora trebuie
livrate la incinerator impreuna (aceasta deoarece ambalajele nu pot fi deschise
datorita continutului si/sau continutul nu poate fi transferat intr-un alt
depozit datorita naturii substantei ambalate);
Tratarea la statiile de predare poate fi necesara in anumite situatii
pentru:
- deseurile solide, deseurile pompabile nu pot fi separate, de exemplu prin
sitare;
- ambalajele deschise pot fi golite prin pompare sau rasturnare;
- deseuri transferabile prin pompare pot fi pretratate prin preincalzire.
1.4.2.2. Stocarea deseurilor municipale
Deseurile municipale sunt stocate in buncare. Proiectarea buncarului
trebuie realizata de catre societati de proiectare specializate si trebuie sa
indeplineasca diverse cerinte, dintre care unele rezulta din modul de
functionare stabilit si altele din conditii de siguranta. O atentie speciala
trebuie acordata pazei contra incendiilor. Structura de rezistenta a buncarului
trebuie proiectata si construita folosind materiale impermeabile si respectand
conditiile de calitate ale betoanelor conform standardelor in vigoare.
Capacitatea proiectata a buncarului trebuie sa ia in considerare stocarea
deseurilor pe perioade fara livrare (la sfarsit de saptamana, sarbatori
legale), asigurandu-se astfel o functionare continua a incineratorului.
Buncarele trebuie proiectate asigurand permanent volume libere de depozitare
a deseurilor la intervale relativ scurte de timp pentru a preveni sau limita
reactii specifice (procese de fermentare, formarea de biogaz - gaz de
fermentare, aprinderea spontana) si pentru a usura intoarcerea si omogenizarea
deseurilor. Aceasta presupune ca buncarul sa fie pastrat, in mod normal, in
stare de incarcare partiala.
Pentru a reduce marimea fractiilor de deseuri voluminoase, buncarul trebuie
echipat cu instalatii de taiere, in special daca se face aprovizionarea cu
fractiuni de deseuri industriale, comerciale si speciale.
In timpul aprovizionarii, depozitarii si incarcarii deseurilor, nivelul
emisiilor de praf, zgomotul si mirosul din zona aprovizionarii trebuie reduse
la maxim. Aceasta se poate realiza prin extragerea aerului din buncar, si
suplimentar, pentru a se reduce emisiile de praf si zgomotul, prin magazii de
incarcare inclinate.
Aerul evacuat din buncar poate fi introdus in cuptor, iar cand cuptorul nu
functioneaza in cosul de evacuare a gazelor sau in filtre. Daca nivelul
mirosului nu se reduce se pot lua si alte masuri suplimentare (ex. acoperirea
deseurilor, golirea buncarului).
1.4.2.3. Stocarea deseurilor periculoase pastoase nepompabile
Deseurile periculoase solide si deseurile periculoase nepompabile care nu
emit gaze si nici mirosuri puternice, la volume mari, pot fi stocate temporar
in buncare. In buncar zonele de stocare si de amestecare trebuie sa fie
separate, ceea ce se poate realiza, de exemplu, prin construirea mai multor
compartimente. Deseurile solide si pastoase sunt amestecate si incarcate, mai
ales, cu ajutorul instalatiilor de ridicare (macarale).
Daca deseurile solide si cele pastoase nepompabile sunt amestecate in
instalatii exterioare, containerele de transport pot fi folosite atat pentru
transportul cat si pentru stocarea acestor amestecuri de deseuri. Containerele
sunt stocate intr-o zona speciala langa zona de incarcare a incineratorului si
descarcate direct in camera de alimentare cu un sistem melcat.
Nivelul emisiilor pe perioada depozitarii poate fi redus prin stocarea in
unitati mici a amestecurilor de deseuri si in containere inchise. Buncarul,
respectiv containerele de depozitare sunt inchise, mai putin in cazul in care
acest sistem vine in conflict cu cerintele legate de siguranta si sanatatea
personalului (riscuri de foc si explozie).
In cazul unor accidente datorate greselilor de exploatare, buncarul sau
containerul de stocare poate deveni o sursa de incendiu si ca urmare trebuie
luate masuri de protectie corespunzatoare (ex. instalarea de sisteme de
alarmare si stingere a incendiilor).
1.4.2.4. Stocarea deseurilor periculoase pompabile
Deseurile lichide si pastoase pompabile din care suspensiile au fost
separate pentru a preintampina blocarea instalatiilor de incarcare sunt stocate
temporar in rezervoare. Rezervoarele trebuie sa fie in numar si volum
suficient, astfel incat lichidele incompatibile sa poata fi depozitate separat.
Rezervoarele si conductele trebuie sa fie corespunzatoare caracteristicilor
deseurilor in ceea ce priveste proiectarea, alegerea materialelor de
constructie si echipamentelor si trebuie sa fie rezistente la coroziune si
echipate cu mijloace pentru curatare si prelevarea de probe. Este necesar ca
rezervoarele sa fie echipate cu instalatii de dozare daca deseurile acide si
alcaline trebuie neutralizate. Rezervoarele orizontale pot fi folosite numai
pentru stocarea de volume mari, deoarece favorizeaza sedimentarea suspensiilor.
Continutul rezervoarelor se omogenizeaza la nivelul solicitat prin
folosirea de agitatoare mecanice sau hidraulice. Indepartarea sau repararea
trebuie facuta cat mai rapid, de exemplu prin prevederea de spatiu vertical
pentru introducerea de agitatoare verticale. Rezervoarele pot fi incalzite si
izolate in functie de caracteristicile deseurilor. Rezervoarele se aseaza
intr-o cuva captusita cu un material rezistent la caracteristicile mediului de
depozitare. Volumul cuvei nu trebuie sa fie mai mic decat cel al celui mai mare
rezervor.
1.4.2.5. Stocarea ambalajelor si a containerelor
Depozitul pentru ambalaje si containere este, acoperit si foarte bine
ventilat. Containerele pentru deseuri cu continut nemiscibil sunt stocate
intr-o zona acoperita, de stocare temporara pentru a fi in legatura directa cu
instalatiile de incarcare in incinerator.
1.4.2.6. Stocarea deseurilor medicale
Deseurile medicale infectioase, care urmeaza a fi incinerate, trebuie
colectate si transportate in ambalaje speciale de eliminare. Ambalajele sunt
testate pentru fiecare tip de deseu in parte. Deseurile medicale sunt stocate
separat, in camere frigorifice, care asigura un timp de stocare de 48 de ore la
o temperatura de maxim -10 grade C. Perioada maxima de stocare depinde de
temperatura din camera frigorifica si timpul maxim de ambalare garantat de
producatorul ambalajului.
Modul de lucru pentru descarcare si suprafetele de stocare a deseurilor
medicale sunt astfel proiectate ca sa permita in orice moment aplicarea
dezinfectantilor si a metodelor de dezinfectare optime.
Daca se folosesc pentru transport si livrare mijloace de transport de
acelasi tip, trebuie prevazute echipamente de dezinfectie a acestora in cadrul
utilitatilor statiei de incinerare. Apa uzata rezultata de la dezinfectie este
colectata si tratata, astfel incat sa indeplineasca cerintele de dimensionare
conform legislatiei in vigoare.
1.4.2.7. Stocarea namolurilor
Logistica interioara - stocarea si manipularea - in amplasamentul statiei
de epurare si a incineratorului trebuie deosebita de logistica exterioara -
transportul intre statia de epurare a apelor uzate si incinerator.
Echipamentele folosite depind de densitatea deseului (namol lichid, pastos,
compact sau solid).
Echipamentele pentru logistica interioara a namolului sunt alcatuite din:
- echipamente de manipulare, cum sunt: pompe, transportatoare elicoidale,
racleti, transportatoare cu banda, elevatoare cu cupe si transportatoare
pneumatice;
- constructii pentru stocare, cum sunt: buncare, silozuri si suprafete de
stocare.
De la statia de epurare a apelor uzate la incinerator, namolul este
transportat prin conducte sau cu autocisterne sau autobasculante cu rezervoare
inchise, pe cale ferata sau naval.
Namolurile sunt stocate in containere sau in buncare. In vecinatatea
instalatiilor de stocare sunt amplasate mecanismele de transfer, cum sunt:
turbosuflante, transportoare elicoidale, racleti si transportoare cu discuri.
Containerele si buncarele mobile sunt folosite pentru stocare si transport.
In unele cazuri, namolul deshidratat si uscat este stocat in zone de stocare si
transportat cu autovehicule.
Echipamentele pentru stocare trebuie sa asigure urmatoarele
functionalitati:
- primirea namolului aprovizionat pentru tratare;
- stocarea namolului pentru indepartarea prin procesele de tratare;
- eliminarea inconvenientelor datorate prafului si mirosului in zonele
invecinate.
1.4.3. Instalatiile de incarcare
1.4.3.1. Instalatii de incarcare pentru deseuri municipale
Deseurile din buncarul de stocare sunt transferate cu un pod rulant la
buncarul de alimentare. Podul rulant este echipat cu un cantar care face
posibila identificarea separata si inregistrarea volumelor de deseuri ce
alimenteaza fiecare linie individuala tehnologica. Prin aceasta se asigura
functionarea liniilor incineratorului cu volumele de deseuri pentru care
incineratorul a fost proiectat. Suplimentar, este posibil sa se calculeze
puterea calorica a deseurilor prin cantarirea volumelor de deseuri de catre
cantarul macaralei si parametrii de functionare masurati.
Capacitatile macaralei si a greiferului trebuie sa fie dimensionate astfel
incat sa se asigure o continua alimentare a tuturor unitatilor incineratorului.
Scopul instalatiilor de incarcare este sa contorizeze deseurile de la
buncarul de incarcare pana la cuptor si, in acelasi timp, sa formeze o bariera,
astfel incat sa previna o miscare in sens invers a deseurilor din cuptor in
buncarul de alimentare. Materialele folosite pentru construirea buncarului de
alimentare trebuie astfel alese, incat sa reziste la toata gama de temperaturi
la care buncarul de alimentare poate fi expus.
Viteza de alimentare a incineratorului poate fi controlata prin
instalatiile de incarcare.
Buncarul de alimentare este proiectat astfel incat volumele de deseuri sa
nu ramana pe gratare si poate fi inchis cu o clapa sau usa glisanta.
Daca se incinereaza si namolul rezultat din statia de epurare oraseneasca,
incarcarea poate fi facuta in mai multe moduri:
- namolul uscat sau deshidratat este aprovizionat la buncar cu sau fara o
amestecare speciala;
- namolul pompabil este amestecat cu deseurile intr-o moara (incinerarea pe
gratare);
- namolul pompabil este injectat in cuptor. Viteza de alimentare este
controlata in relatie directa cu temperatura din camera;
- namolul deshidratat este imprastiat in stratul de combustibil cu banda
transportoare;
- namolul uscat este ars cu arzatoare cu combustibil pulverizat in cuptor
deasupra gratarului.
1.4.3.2. Instalatii de incarcare pentru deseuri periculoase
Deseurile pastoase si lichide se alimenteaza continuu, de preferat, prin
arzatoare si duze.
Deseurile sunt pulverizate cu un mediu auxiliar, ca: aerul, aburul sau
azotul. De asemenea, pot fi folosite discurile rotative si pulverizatoarele.
Instalatiile de incarcare pentru lichide pot fi controlate in limite destul
de largi, intr-un ecart destul de mare si sunt usor de curatat.
Substantele pastoase sunt alimentate prin peretele din spate al cuptorului
rotativ. Deseurile lichide pot fi incarcate prin peretele din spate sau direct
in camera de combustie. Instalatiile de incarcare pentru deseurile pompabile
includ conducte de transfer si dispozitive de incarcare, cum sunt pompele si
dispozitivele pentru alimentarea deseurilor prin transferarea cu un gaz inert
(azot).
Deseurile din buncare sunt transferate cu un pod rulant la buncarul de
alimentare si, de aici, introduse in camera incineratorului printr-un jgheab
inclinat si un sistem de descarcare tip palnie.
Trebuie acordata atentia necesara, astfel incat capacitatile macaralei si
ale greiferului sa fie dimensionate pentru a asigura o continua alimentare a
tuturor unitatilor incineratorului.
Sistemul de descarcare tip palnie contine clapete sau usi glisante pentru a
forma o bariera, care sa previna o miscare in sens invers a deseurilor din
cuptor in buncarul de alimentare.
Pentru incarcarea ambalajelor se folosesc sisteme de inchidere ermetice, o
parte dintre acestea sunt prevazute cu dispozitive de deschidere, cum ar fi
tamburul rotativ de alimentare.
Aerul de combustie este alimentat prin conducte conectate direct la
cuptorul rotativ si camera de postcombustie si prin sisteme pentru fiecare
arzator.
Fluxurile de aer pot fi reglate individual prin clapete sau ventilatoare.
Numarul si tipul instalatiilor de incarcare permit un control automatizat
limitat al procesului de ardere. Deseurile care nu ard uniform, datorita
incarcarii discontinue sau varietatii proprietatilor, cauzeaza fluctuatii
importante in volumul masei de abur, temperatura gazelor arse si concentratia
oxigenului. Ca urmare, cantitatea de combustibil si debitul de aer volumetric
nu pot fi definite cu suficienta acuratete pentru controlul automatizat. Mai
mult, daca punctele de incarcare sunt exploatate in paralel, nu este posibila o
atribuire clara a cauzei si a efectului. Raporturile fixe de deseuri pentru
ardere sunt specificate in avans pentru a asigura sistemul de incarcare
continua a deseurilor. Pentru sistemul de incarcare discontinua a deseurilor,
debitul volumetric de aer de combustie este constant. Fluxul cantitatii de
deseuri este, in acest caz, reglat ulterior, in functie de concentratia de
oxigen si temperatura. Aceasta parte a procesului de incinerare poate fi
automatizata.
1.4.3.3. Instalatii de incarcare pentru namolurile municipale
Modul in care cuptorul incineratorului este aprovizionat cu namol depinde
de o serie de factori.
Scopul principal trebuie sa fie pastrarea unor distante de transport cat
mai scurte posibil.
Pentru namolurile cu un continut mai mare de 22% substanta uscata pot fi
folosite pompe axiale. Pentru namoluri cu un continut de pana la 55% substanta
uscata sunt necesare pompe cu piston cu prerefulare. Pentru a reduce presiunea,
trebuie folosite conducte cu diametru nominal de cel putin Dn 180 - 200 mm.
Pentru distantele de transport rectilinii se pot instala transportoare cu
racleti, iar pe distante scurte pot fi folosite transportoare elicoidale.
In cazul cuptoarelor cu pat fluidizat, incarcarea namolului se face
uniform. Acest lucru poate fi realizat incarcand cuptoarele cu benzi
incarcatoare din mai multe puncte. Este necesar ca namolul sa fie introdus
direct in cuptorul cu pat fluidizat.
1.4.4. Componentele incineratorului
1.4.4.1. Unitatea de incinerare pentru deseuri municipale
Pe durata incinerarii, in urma unor procese fizico-chimice, deseurile isi
reduc volumul si mare parte din continut devine inert. Sistemul general include
urmatoarele componente principale: sistemul de ardere, sistemul de recuperare
al caldurii, tratarea gazelor reziduale si a reziduurilor rezultate din
incinerare. Cu o geometrie corespunzatoare a cuptorului si un control al
procesului de ardere este posibila influentarea proceselor de conversie si a
debitului de substante, astfel incat sa se minimizeze emisia de poluanti in aer
(incluzand substante organice, CO, NOx) in sistemul general al incineratorului.
Deseurile sunt, de asemenea, mineralizate intr-o proportie mare si reduse la
stare inerta. In ciuda optimizarii calitatii zgurei, ca urmare a controlului
procesului de ardere creste incarcatura in poluanti in gazul neepurat (gaz de
ardere). Aceasta este irelevanta in ceea ce priveste emisia de gaze de ardere,
atata timp cat sistemul de epurare a acestor gaze este proiectat corespunzator.
1.4.4.1.1. Cuptor cu focar cu gratar
Incineratoarele pentru deseurile municipale folosesc aproape in
exclusivitate sistemul de incinerare avand focar cu gratar. Acest sistem este
alcatuit, in principal, din urmatoarele componente: instalatii de incarcare,
incinerator cu gratar, sistem de extragere a cenusei, sistem de combustie a
aerului, cuptor, zona de post-ardere si arzator auxiliar.
Aceste componente sunt proiectate pentru o compatibilitate reciproca.
Figura 1 - Cuptor cu focar cu gratar - se gaseste in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 24.
Scopul gratarelor incineratorului este sa transporte deseurile prin cuptor,
sa intretina focul si sa alimenteze aerul de combustie, al carui sens este din
partea inferioara prin spatii in gratar la stratul de combustibil, sa
transporte cenusa la sistemul de extractie al cenusii si sa previna caderea
materiei prin gratare.
Principalele caracteristici ale gratarelor incineratorului pentru deseurile
municipale sunt:
- avand in vedere debitul masic total de aer, aerul primar este reglabil in
mai multe zone independente una de alta cu scopul de a permite adaptarea
distributiei aerului la procesul de combustie;
- procentul de alimentare al gratarelor este reglabil independent in
diferitele sectiuni (ex. zona de aprindere, zona de combustie, zona de
postcombustie), astfel incat dimensiunea peliculei de combustibil si pozitia
zonei principale de combustie poate fi controlata;
- miscarea gratarelor are un efect bun in ceea ce priveste intretinerea
focului si transferul deseurilor, ceea ce este esential pentru o buna ardere;
- fantele si orificiile pentru aer din invelisul gratarelor asigura o
distributie uniforma de aer chiar sub incarcari mecanice si termice mai mici
fata de cele proiectate;
- aerul de combustie alimentat prin gratare este folosit simultan si pentru
racirea acestuia, cu o alegere corespunzatoare a materialelor si a circuitului
aerului. Cerinta de aer de racire nu depaseste in nici o situatie de
functionare cerinta de aer primara. In sistemele proiectate special, gratarele
pot fi racite cu apa, fiind astfel posibila eliminarea dependentei intre
cerinta de aer de racire si cerinta de aer primar.
Aceste caracteristici sunt determinate de diferitele metode de proiectare a
gratarelor. O distinctie poate fi facuta intre principiile de alimentare
continua (gratare fixe, gratare mobile) si cele de alimentare discontinua
(gratare supraincarcate).
1.4.4.1.2. Sistemul de alimentare cu aer de combustie
Masurarea debitului de aer de combustie este adaptat la procesul de
combustie in timp si spatiu. Deoarece compozitia deseurilor variaza in limite
largi si amestecarea inainte de incinerare nu asigura omogenizarea totala a
deseurilor, miscarea gratarelor si masurarea aerului de combustie este mereu
adaptata la situatia de functionare a cuptorului. Aceasta situatie este
stabilita prin analizarea gazelor reziduale (CO, O2) si masurarea temperaturii.
Excesul de aer este mai mare decat cel pentru combustibili omogeni
(carbuni).
Debitul volumetric al aerului de combustie este reglat pentru a optimiza
continutul de monoxid de carbon din gazele reziduale si temperatura cuptorului.
In acest scop, trebuie sa fie posibila reglarea debitului volumetric de aer
primar in diferite zone, folosind elemente de control corespunzatoare;
reglarile pot fi inlesnite folosind senzori pentru curentii de aer.
Sistemele de aer dupa combustie si de aer secundar sunt folosite
suplimentar pentru alimentarea cu aer. In acest fel, aerul pentru oxidarea
suplimentara este injectat in zonele unde gazele reziduale rezultate din
arderea combustibilului nu au ars suficient.
Suplimentar, sistemele de aer secundar pot asigura, prin efectele lor de
amestecare, arderea completa a gazelor reziduale.
Aerul secundar, este in mod normal, injectat prin duze cu o viteza mare de
iesire. Se poate renunta la aprovizionarea cu aer secundar numai daca eficienta
de ardere a gazului este asigurat cu alte mijloace (ex. introducerea de abur,
recircularea gazelor reziduale etc.)
Datorita complexitatii acestor procese este recomandabila instalarea unui
sistem de control automatizat al arderii. Prin valorile masurate ale debitului
de gaze reziduale, temperaturii gazelor reziduale, continutului de oxigen si CO
din gazele reziduale si debitului masic de abur este posibila stabilirea unui
procent optim al distributiei si proportiei debitului aerului de combustie si
stabilirea functionarii gratarelor cu un sistem integrat de control.
1.4.4.1.3. Camera de incinerare
Geometria cuptorului afecteaza traiectoria urmata de gazele reziduale si,
prin aceasta, perioada de stationare a gazelor reziduale si a curentilor
partiali de gaze reziduale in campul de temperatura. Trebuie facuta o
distinctie intre sistemele in echicurent, incrucisat si contracurent, termenii
depinzand de debitul de gaze reziduale in relatie cu directia de alimentare cu
deseuri.
Sistemele de curent paralel prezinta avantajul ca o parte din gazele
reziduale din zona de ardere au un timp de stationare mai lung si trebuie sa
treaca prin zona de temperatura maxima.
Poate fi necesar si folosirea de aer primar preincalzit pentru inlesnirea
arderii daca deseurile au o valoare a puterii calorice scazuta.
In sistemul in contracurent arderea deseurilor cu valori mici ale puterii
calorifice inferioare se realizeaza efectiv datorita faptului ca uscarea si
arderea deseurilor este imbunatatita de gazele reziduale fierbinti, care
circula, in zona de ardere, in sens invers circuitului deseurilor.
O atentie speciala trebuie acordata, astfel incat odata cu evacuarea
gazelor reziduale sa nu fie evacuati si curenti continand fragmente de deseuri
nearse.
In general, sistemele in contracurent necesita un aport suplimentar de aer
secundar.
Sistemul de curent incrucisat reprezinta un compromis pentru un domeniu
larg de valori calorice.
De asemenea, este important ca toate fractiunile de curenti de gaze
reziduale sa fie bine amestecate cu ajutorul de profile generatoare de
turbulenta sau/si introducerea de aer secundar.
Campul de temperatura din cuptor poate fi modificat prin proiectarea
peretilor cuptorului. Exista structuri ale peretilor cu sau fara racire.
Materialele folosite trebuie sa fie refractare la aderarea zgurii pe suprafata
lor si suficient de rezistente la eroziune, iar daca este posibil sa previna
difuzia compusilor sublimabili din gazele reziduale.
Racirea peretilor cuptorului este redusa intr-o asemenea masura, incat sa
previna formarea turtelor de zgura, cu scopul de a permite temperaturi ridicate
ca mijloc de a optimiza arderea.
1.4.4.1.4. Zona de postcombustie
Cuptorul este unit cu zona de postcombustie. Pentru a asigura la maxim
arderea completa a gazelor reziduale cu amestecarea uniforma a gazelor de
combustie cu aerul de combustie, trebuie mentinute o temperatura minima
adecvata, un timp de stationare in conformitate cu prevederile din pct. 2.1 si
pct 2.2, cap. 2, anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr. 128/2002.
1.4.4.1.5. Instalatia de extractie a cenusii
Scopul instalatiei de extractie a cenusii este de a indeparta si raci
reziduurile solide rezultate de la instalatia de incinerare si de a asigura o
inchidere ermetica pentru gratare si cuptor.
In mod obisnuit, sunt folosite instalatii cu extragerea umeda a cenusii
(screpere si pompe de apa cu piston).
Instalatia trebuie sa fie corespunzatoare pentru alimentarea cu cenusa fin
granulata, la fel ca si cu obiectele voluminoase. De asemenea, sa asigure
suficient aer pentru cuptor, o racire si amestecare a cenusii si o separare
adecvata a apei folosite pentru racire de cenusa din materialul extras.
Vaporii de apa rezultati sunt reintrodusi in cuptor sau in boiler.
1.4.4.1.6. Arzatoare auxiliare
Pentru asigurarea conditiilor de incinerare minime in zona de
postcombustie, conform pct. 2.1, cap. 2, anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului
nr. 128/2002, fiecare linie a instalatiei de incinerare se echipeaza cu cel
putin un arzator auxiliar. Acest arzator trebuie pornit automat atunci cand
temperatura gazelor de combustie dupa ultima injectare de aer de combustie
scade sub 850 grade C sau 1.100 grade C, dupa caz. De asemenea, el trebuie folosit
la pornirea si oprirea instalatiei, pentru a se asigura ca temperatura de 850
grade C, respectiv de 1.100 grade C, dupa caz, este mentinuta permanent in
timpul acestor operatiuni si atata vreme cat exista deseuri nearse in camera de
combustie.
In cursul pornirii sau opririi ori cand temperatura gazului de ardere scade
sub 850 grade C sau sub 1.100 grade C, dupa caz, arzatoarele auxiliare nu
trebuie alimentate cu combustibili care pot provoca emisii mai mari decat cele
rezultate prin arderea motorinei, gazului lichefiat sau a gazului natural. Este
important ca acestea sa functioneze cu un nivel redus de emisii. Arzatoarele
auxiliare trebuie sa fie puse in functiune, daca aceasta reprezinta singura
posibilitate de mentinere a temperaturii minime impuse. Aceasta in cazul in
care cantitatea de caldura introdusa (cantitatea de deseu multiplicata cu
valoarea calorica inferioara) coboara sub limita minima proiectata.
La descarcarea instalatiei, deci si in urma ultimei alimentari cu deseuri,
temperatura minima din zona de postcombustie trebuie mentinuta de arzatoarele
auxiliare atata timp, pana cand nu se mai afla deloc deseuri neincinerate in
zona de combustie. Pe durata procedeelor de alimentare si descarcare,
arzatoarele auxiliare pot functiona ori cu combustibili uzuali (pacura definita
conform art. 1 paragraf 1, Directiva europeana 75/716/CEE, gaz lichid, petrol)
sau cu alte materiale cu valoare calorica ridicata (de ex. anumiti dizolvanti),
a caror incinerare nu conduce la emisii mai mari decat incinerarea
combustibililor uzuali mentionati. Emisii mai mari sunt de presupus de ex.
atunci cand combustibilii utilizati detin un continut mai mare de sulf, clor,
azot, metale grele, cenusa etc.
1.4.4.2. Unitatea de incinerare pentru deseuri periculoase
Pentru incinerarea deseurilor periculoase pot fi folosite diferite sisteme
de incinerare (vezi sectiunea 1.5). Densitatea si compozitia deseurilor sunt
factori determinanti in alegerea sistemului de incinerare. Cuptorul rotativ
este cel mai corespunzator sistem pentru marea majoritate a deseurilor
periculoase, deoarece pot fi incinerate deseuri solide, pastoase si solide.
In instalatiile cu cuptor rotativ, echipamentul unitatii de incinerare
cuprinde un cuptor rotativ si o camera de postcombustie. Din punct de vedere al
combustiei trebuie facuta distinctia intre trei zone:
- camera de incinerare;
- zona de amestecare/camera de combustie;
- zona postcombustie.
In camera de incinerare sunt, de asemenea, incinerate deseuri formate din
bucati mari, inerte. Daca deseurile sunt incarcate in mod discontinuu si
caldura degajata este neuniforma, deseurile nu sunt arse complet. Pentru o
ardere completa, acestea trec in zona de postcombustie. In zona premergatoare
camerei de postcombustie, zona de amestecare/camera de combustie, conditiile de
reactie sunt imbunatatite prin amestecarea curentilor de gaz rezidual,
ridicarea continutului in oxigen si, daca este necesar, ridicarea temperaturii.
1.4.4.2.1. Camera de incinerare
In camera cuptorului rotativ, compusii organici ai deseurilor alimentati
prin peretele din spate sunt oxidati la temperaturi de cca 850 grade C. Timpul
de stationare pentru deseuri periculoase solide si pentru zgura rezultata este
determinat de catre pasul si viteza de rotatie a cuptorului rotativ. Timpul de
stationare, in mod normal, depaseste 30 de minute.
Zgura se scurge in stare uscata topita, in functie de compozitie si
temperaturile de lucru.
Temperaturile in camera de incinerare, in mod normal, variaza de la 850
grade C la 1200 grade C. Valoarea temperaturii influenteaza arderea completa a
gazelor reziduale si zgurii. Din punctul de vedere al gazelor reziduale,
procesele din camera de incinerare trebuie sa fie considerate cuplate cu cele
din zona de postcombustie. In camera de incinerare, temperaturi de functionare
sub 850 grade C si fluctuatii marcabile ale temperaturii pot fi permise daca
sunt mentinute conditiile de ardere completa in zona de postcombustie.
Pentru cuptoare rotative echipate cu instalatii de incarcare, asa cum sunt
descrise in sectiunea 1.4.3.2, au dovedit siguranta in exploatare urmatorii
parametri de proiectare:
- diametrul interior 3 - 4 m;
- lungimea 10 - 12 m;
- incarcarea volumica < 1.0 GJ (mc x h);
- incarcarea pe suprafata < 1.0 GJ (mc x h);
- temperatura de incinerare - pana la 1300 grade C;
- camasa de otel cu protectie refractara 250 - 500 mm.
1.4.4.2.2. Zona de amestec/camera de combustie
Inaintea zonei de postcombustie este o zona de amestecare, in care curentii
de gaze reziduale din camera de incinerare sunt dispersati si, daca este
necesar, se mareste continutul de oxigen. Aceasta se poate realiza prin
adaugarea de aer secundar, prin punerea in functiune a arzatoarelor si prin
folosirea de elemente constructive care sa influenteze curentul.
Continutul de oxigen poate fi marit prin introducerea de aer secundar.
Temperatura gazelor reziduale poate fi ridicata suplimentar folosind
arzatoarele. Zona de amestecare este apoi denumita o camera de combustie.
Arzatoarele pot functiona cu deseuri gazoase, lichide si pulverizate si/sau
combustibili suplimentari. Cand deseurile sunt introduse in camera de
combustie, conditiile de functionare impuse in camera de postcombustie variaza
tinand cont de tipul deseurilor incinerate.
Fiecare camera de combustie este echipata cu arzatoare amplasate tangential
sau poligonal unele fata de altele.
1.4.4.2.3. Sistemul de extragere al zgurii
Scopul sistemului de extragere al zgurii este sa indeparteze si sa raceasca
reziduurile solide rezultate in cuptorul rotativ si de a asigura o inchidere
ermetica intre cuptorul rotativ si camera de incinerare.
In mod obisnuit sunt folosite instalatii cu extragerea umeda a cenusii.
Instalatia trebuie sa fie corespunzatoare atat pentru zgura fin granulata,
aglomerari de bulgari de zgura, cat si obiecte voluminoase. De asemenea, ea
trebuie sa asigure suficient aer pentru camera de incinerare, o racire si
amestecare a zgurei si o separare adecvata a apei folosite pentru racirea
zgurei din materialul extras.
1.4.4.2.4. Zona de postcombustie
Zona de postcombustie incepe dupa ultimul punct de introducere a aerului
secundar sau dupa ultimul arzator. Cerintele referitoare la conditiile de
postcombustie rezulta din cap. 2 anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr.
128/2002.
Temperatura gazului de incinerare care se genereaza in camera de
postcombustie trebuie sa ramana cel putin timp de 2 secunde la temperatura de
850 grade C. Daca se incinereaza deseuri periculoase cu un continut de
substante halogene organice (calculate drept cloruri) cu un procent de masa de
peste 1%, temperatura trebuie sa fie de cel putin 1100 grade C.
Zonele postcombustie pot avea sectiunea transversala circulara sau
rectangulara. O sectiune transversala circulara poate intari protectia din
caramida refractara.
1.4.4.3. Unitatea de incinerare pentru namolurile municipale
Pentru incinerarea numai a namolurilor de canalizare sunt folosite
urmatoarele sisteme de incinerare: cuptoare cu pat fluidizat, cuptoare in
trepte, cuptoare in trepte cu pat fluidizat.
Cuptoare cu pat fluidizat
Cuptoarele in pat fluidizat sunt alcatuite, in principal, dintr-o placa de
distributie a aerului ovala cu combustie cilindrica sau o camera cu strat
fluidizat deasupra cu o camera de postcombustie dedesubt. Patul fluidizat este
alcatuit dintr-un strat de nisip cu inaltimea de aproximativ 1 m (marimea
granulelor 0,5 - 3 mm).
Pentru functionare, in anumite situatii, aerul de combustie preincalzit
este introdus prin placa de distributie a aerului in camera de combustie sau
camera de pat fluidizat prin fluidizarea stratului de nisip si crearea
stratului fluidizat adecvat.
Namolul de canalizare deshidratat este introdus la partea superioara a cuptorului
si, in mod normal, distribuit peste sectiunea transversala a camerei de
combustie. Namolul de canalizare este intai uscat si apoi degazeificat si
gazeificat, iar in final oxidat si ars.
Gazele reziduale rezultate, continand produsi din degazeificare si
gazeificare, ajung in camera de postcombustie, unde acesti componenti volatili
sunt arsi. Temperatura in stratul fluidizat este de cca. 750 grade C si chiar
mai mare. In camera de postcombustie, temperatura trebuie sa depaseasca 850
grade C, iar timpul de stationare pentru gazele reziduale trebuie sa fie de cel
putin 2 secunde.
Arderea are loc sub punctul de topire a cenusii. Schimbul de caldura si
substante in stratul fluidizat este aproape ideal si se obtine o buna ardere
completa.
Caldura gazelor reziduale poate fi folosita pentru generarea de abur in
boilere. Caldura gazelor reziduale poate fi folosita pentru generarea de abur
in boilere conventionale si, ulterior, pentru generarea de electricitate sau
agent termic.
Partea necombustibila din namolul de canalizare - cenusa - este indepartata
cu gazele reziduale si separata, in final, in unitati de filtrare.
In conditii favorabile (nereducerea valorii calorifice datorate
fermentarii, o buna preincalzire a aerului), o autosustinere a incinerarii
namolului de canalizare este posibila fara combustibili suplimentari. Altfel,
trebuie adaugati combustibili suplimentari (motorina sau gaze naturale).
Figura nr. 2 - Cuptor cu pat fluidizat
Figura 2 - Cuptor cu pat fluidizat - se gaseste in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 29.
Cuptoare in trepte
Cuptoarele in trepte se clasifica conform directiilor relative de deplasare
a gazelor reziduale si a namolului de canalizare (contracurent sau paralel).
Cuptorul in trepte in contracurent este alcatuit dintr-un cilindru de otel
vertical cu protectie refractara, care este compartimentat in mai multe trepte
cu captuseala refractara.
Namolul circula din partea superioara spre partea inferioara si este
transferat de la o treapta la urmatoarea cu ajutorul unor palete circulare.
Aerul introdus in cuptor poate fi returnat in sistem ca aer de combustie
preincalzit. Namolurile de canalizare sunt uscate in treptele superioare si
incinerate la 850 grade C in treptele intermediare si descarcate la baza
cuptorului ca cenusa. Aerul de combustie este alimentat prin arzatoarele si
treptele de la baza cuptorului si este suplimentar preincalzit de cenusa
fierbinte. Daca valoarea calorica a namolului este insuficienta pentru uscare
si autosustinerea combustiei, aceasta situatie poate fi compensata cu arderea
auxiliara de motorina sau gaze naturale sau prin amestecarea cu substante avand
valori calorice superioare (praf de carbune).
In cazul cuptoarelor in trepte in curent paralel, gazele reziduale din
diferitele parti ale zonei de combustie sunt evacuate in afara cuptorului, in
treapta superioara si introduse direct in zona de uscare.
Zonele de combustie si uscare sunt separate cu sisteme de blocare, ceea ce
inseamna ca namolul uscat poate fi optional scos pentru alte folosinte.
Cuptor in trepte cu pat fluidizat
Cuptorul in trepte cu pat fluidizat este o combinatie intre un uscator in
trepte montat intr-un cuptor in pat fluidizat, in scopul combinarii avantajelor
ambelor sisteme. In acest cuptor combinat, o parte din gazele de combustie
fierbinti din cuptorul in pat fluidizat sunt transferate in uscator, evaporand
astfel apa continuta in namolul alimentat. Vaporii rezultati sunt introdusi in
zona de combustie impreuna cu aerul de combustie incalzit in timpul racirii
arborelui tubular si astfel dezodorizat. Dupa ce sunt evacuate din cuptor,
gazele reziduale incarcate cu cenusa la temperatura de 900 grade C sunt
introduse intr-o camera de postardere, iar apoi intr-un schimbator de caldura
urmand a fi refolosite.
Ca urmare a preuscarii namolului in cuptorul in trepte in pat fluidizat,
suprafata stratului fluidizat si cea a sectiunii transversale a cuptorului
poate fi mai mica decat cea a cuptorului conventional cu pat fluidizat.
1.4.5. Principii fundamentale
Maximul arderii complete trebuie sa fie realizat in unitatea de incinerare.
Continutul de oxigen, temperatura si timpul de stationare in zona de
postcombustie sunt folosite ca parametri de referinta pentru calitatea gazelor
reziduale arse complet. De asemenea, amestecarea este un parametru nu mai putin
important. Parametrii sunt stabiliti in camera de incinerare si camera de
combustie in functie de excesul de aer si nu pot fi reglati independent unul de
celalalt. La o anumita capacitate termica, volumul mare de aer in exces produce
un continut mare de oxigen la o temperatura mica a gazelor reziduale. Volume
mici de aer reduc debitul volumetric de gaze reziduale si continutul in oxigen
si mareste temperatura gazelor reziduale.
1.4.6. Evacuari de siguranta
Pentru a preveni pagubele in statie in cazul unui accident datorat
greselilor de exploatare se pot folosi ca evacuari de siguranta: un cos de
urgenta, valva de control a presiunii sau o linie de by-pass poate servi ca o
evacuare de siguranta. Cosurile de urgenta sunt in general intalnite numai in
statiile care incinereaza deseuri periculoase.
Un cos de urgenta amplasat deasupra zonei de postardere raspunde cu intarziere
in caz de accident datorat varfurilor de presiune, dar permite descarcarea
controlata a gazelor reziduale, separarea boilerului de zona de postardere in
caz de accident.
Valvele de control a presiunii elimina rapid varfurile de presiune. In
functie de rezistenta curentului din sistemele de curatare a gazelor reziduale
si tipul de curatare a gazelor reziduale (in particular sisteme catalitice cu
temperaturi de functionare mai mari de 300 grade C), liniile de by-pass pot fi
necesare pentru parti ale sistemului de curatare a gazelor reziduale, pentru a
preveni arderea inversa la punctul de incarcare a combustibilului, acumularea
de fum in camera boilerului si reactii nedorite pe perioada epurarii gazelor
reziduale.
Timpii de deschidere a sistemelor in cazul unui accident vor fi redusi cat
mai mult posibil prin masuri tehnice si organizatorice de asigurare a
deschiderii evacuarilor de siguranta numai in caz de urgenta (pericol pentru
angajati si risc de daune serioase statiei).
Zona de postardere si generatorul de ardere se proiecteaza astfel incat o
scurta crestere a presiunii datorate incarcarii de materiale cu valori calorice
foarte mari (ex. ambalaje) sa nu determine intrarea in functiune a evacuarii de
siguranta.
Cand cosul de urgenta este deschis, incarcarea cu deseuri a incineratorului
este intrerupta automat.
Evacuarile de siguranta sunt proiectate astfel incat sa asigure evacuarea
in siguranta a gazelor reziduale. Instalatiile de siguranta pentru deschiderea
automata a cosului de urgenta trebuie sa fie alimentate cu energie electrica
care poate fi din retea sau dintr-un generator de energie.
Deschiderea evacuarilor de siguranta si perioadele de deschidere a acestora
sunt automat detectate si inregistrate.
1.4.7. Racirea gazelor reziduale si recuperarea caldurii
Deseurile fac parte din resursele energetice secundare combustibile.
Resursele energetice secundare reprezinta cantitatile de energie sub toate
formele (inclusiv sub forma de deseuri combustibile), care contin inca un
potential energetic ce poate fi utilizat in trei directii: termica,
electroenergetica si combinata.
Recuperarea in directie termica are loc prin utilizarea aburului sau a apei
calde obtinute in instalatiile recuperatoare de caldura, pentru alimentarea cu
caldura a proceselor: tehnologice, de incalzire, ventilatie, climatizare, frig
a unor consumatori industriali, cat si alimentarea cu apa calda menajera a
consumatorilor urbani.
1.5. Alte tehnologii
In afara incinerarii in cuptoare cu gratare sau rotative se cunosc sau se
folosesc si alte tehnologii pentru tratarea termica a deseurilor solide.
Alegerea procesului pentru tratarea termica a deseurilor solide depinde de
tipul deseului, de compatibilitatea cu protectia mediului si de eficienta
economica. Procesele pot fi folosite pentru tratarea unui anumit tip de deseu
sau pentru tratarea anumitor substante.
Conditiile specifice impuse unui anumit proces ales depind de tipul de
tratare solicitat:
- recuperarea materialelor reciclabile;
- recuperarea energiei;
- eliminare.
Desi incinerarea in cuptor rotativ continua sa fie folosita la scara
industriala pentru eliminarea unei game largi de deseuri industriale exista
totusi procese termice speciale care s-au dovedit a fi eficiente in recuperarea
deseurilor refolosibile sau/si in eliminarea unor anumite substante.
1.5.1. Clasificarea proceselor
Diferitele procese termice pot fi clasificate, in functie de actiunea de
oxidare specifica, in urmatoarele grupuri:
- procese de incinerare in care compusii organici sunt oxidati in
totalitate in carbon organic si apa;
- procese de piroliza si gazeificare care au loc din punct de vedere
spatial si simultan intr-o singura camera de combustie;
- procese de degazeificare/piroliza in care este necesara adaugarea de
caldura si eliminarea oxigenului, astfel incat compusii cu structura moleculara
complexa sunt redusi la compusi cu structuri simple; produsii obtinuti urmeaza
sa fie tratati in continuare;
Deseu CO + H2 + ...
---------------------------------------------->
| ^ | Postcombustie
| | | sau
| | | Valorificare gaze
__v______|__ |
| | | |
| | | |
| | uscare |
|............| |
------>| | |
Q ------>| | piroliza |
------>| | |
|............| |
| | racirea cenusii |
| | |
| | |
| | ^ | |
| | | | |
---------|---v |---|------------------------|
Reziduu |____________| | Gaz de piroliza
|
|
Figura nr. 3 - Piroliza de joasa temperatura
- procese de gazeificare in care volume controlate de gaze continand oxigen
sunt adaugate pentru oxidarea partiala a matricei organice a deseului.
In general, procesele sunt combinate, procesele de piroliza si gazeificare
avand loc in cadrul unui proces de incinerare in contracurent.
Procesele de hidrogenare reprezinta o varianta de tratare termica speciala,
in cadrul carora se adauga hidrogen la temperaturi inalte pentru a se produce
reactia.
Toate procesele mentionate au in comun necesitatea epurarii gazelor
rezultate si a gazelor de ardere.
1.5.2. Alte tehnologii
Alte tehnologii sunt prezentate in anexa nr. 4 a prezentului normativ,
pentru fiecare caz in parte impreuna cu diferitele nivele de dezvoltare si de
aplicare in prezent.
1.6. Tratarea termica a deseurilor prin coincinerare
In ultimul timp, deseurile si combustibilii alternativi sau combustibilii
secundari produsi din acestea au fost acceptati ca surse de energie si folositi
tot mai mult ca substituenti ai combustibililor traditionali in procesele
industriale, in principal, in centralele electrice, fabricile de ciment si
otelarii.
Deseurile municipale nu sunt, de regula, considerate materie prima pentru
sistemele industriale de ardere si sunt folosite numai in calitate de
combustibili alternativi. Deseurile municipale pot fi folosite/utilizate numai
in forma prelucrata (sortare, separare fizica, uscare etc.).
Datorita densitatii lor, precum si a proprietatilor fizice si chimice, un
mare numar de deseuri de productie sunt folosite, in special, in sistemele de
ardere industriala. Un deseu des utilizat de centralele electrice si in
fabricile de ciment este namolul municipal.
Sistemele de ardere industriala (coincinerare) nu sunt, in mod normal,
proiectate pentru a asigura si controlul emisiilor de metale grele volatile (in
special Hg). Ca urmare, folosirea deseurilor in procesul de coincinerare
trebuie analizata de la caz la caz.
1.6.1. Centrale electrice
Centralele electrice ca uzine producatoare de electricitate sunt proiectate
pentru folosirea eficienta a combustibililor conventionali. In exploatare au
fost puse in evidenta o serie de probleme cum ar fi degradarea si corodarea
instalatiilor si echipamentelor datorita arderii acestor combustibili
conventionali, probleme care tind a fi accentuate apoi prin utilizarea
combustibililor alternativi.
Folosirea deseurilor si a combustibililor derivati din deseuri este
limitata de urmatoarele elemente:
- posibilitatile de stocare ale deseurilor in centralele electrice;
- cerintele de pretratare a deseurilor pentru a le aduce intr-o forma
utilizabila sistemelor de ardere particulare in instalatiile de ardere
folosite;
- comportarea deseurilor pe durata procesului de combustie, respectiv
reducerea procesului de combustie prin depuneri care apar pe peretii
cuptorului, aparitia coroziunii si influentarea sistemelor de epurare a gazelor
de ardere;
- efectele la nivelul emisiilor de poluanti in ceea ce priveste reziduurile
din procesul de combustie si reziduurile din sistemele de epurare a gazelor
reziduale.
Stocarea deseurilor
Deseurile si combustibilii inlocuitori folositi de centralele electrice
trebuie stocati intr-un mod corespunzator atat pentru o buna functionare a
centralelor, cat si pentru protectia mediului. Dificultatile reprezentate de
stocarea deseurilor pot fi evitate prin planificarea aprovizionarii, dar si in
aceste conditii sunt necesare silozuri, rezervoare si zone speciale de stocare.
Pretratarea deseurilor
Manipularea deseurilor lichide poate crea uneori probleme. De exemplu,
namolul municipal trebuie sa fie de regula complet fermentat, din motive de
securitate (risc de explozie).
Combustibilii sub forma de pulbere pot fi incarcati direct in arzatorul
principal si necesita un arzator special pentru solide. Combustibilii
inlocuitori formati din bucati mari trebuie sa fie taiati sau/si macinati, in
functie de sistemul de ardere.
Gazeificarea este considerata ca o metoda potrivita de pretratare a
deseurilor inainte de coincinerare. Degradarea termica a compusilor de carbon
implica, din punct de vedere tehnic, o reactie de gazeificare si o reactie de
oxidare, reactii care impreuna determina combustia.
Cele mai folosite reactoare sunt tubul cilindric rotativ si patul
fluidizat.
Gazeificarea face posibila separarea poluantilor si a impuritatilor
inaintea reactiei de oxidare.
Din aceasta cauza, metalele sunt prezente de obicei sub forma aliajelor, in
timp ce produsii organici reziduali pot fi returnati in reactor pentru o
degradare completa.
Gazele rezultate pot fi recuperate si inmagazinate in cantitati mai mari,
insa limitat si pot fi folosite drept combustibil.
Efectele asupra arderii
Din punct de vedere teoretic capacitatea de topire a carbunelui reprezinta
un factor important pentru alegerea si functionarea sistemelor de ardere.
In camera de topire a sistemului de ardere, schimbarile in capacitate a
carbunelui pot provoca blocaje in dispozitivele de descarcare ale cuptorului si
pot produce deteriorari datorate topirii captuselii refractare daca
vascozitatea este redusa.
Capacitatea de topire poate mari riscul de degradare al statiei, datorita
aderarii particulelor de cenusa provenite din gaze pe suprafete din camera de
topire si din sistemele de ardere uscata. Datorita acestor depuneri,
functionarea sistemului de ardere cu pat fluidizat poate fi afectata. In timpul
incinerarii, componentele volatile anorganice sunt eliberate in mediul gazos.
Continutul unor asemenea componente - in principal saruri - este de obicei
semnificativ mai mare, datorita deseurilor decat datorita combustibililor
conventionali. Cand aceste componente se condenseaza pe suprafete incalzite,
produc de multe ori coroziune si degradare puternica, datorita tendintei lor de
a adera la cavitati si pori.
Efectele asupra sistemelor de epurare ale gazelor reziduale
Continutul de compusi clorinati din deseurile utilizate drept combustibil
este mai mare si mai diversificat decat cel din combustibilii conventionali.
Compusii clorinati din gazele de ardere pot fi separati prin instalatii de
desulfurare, dar numai pentru valori ale concentratiilor nu foarte ridicate.
Necesitatea limitarii continutului de clor in deseurile introduse se impune
deja din motive - ratiuni tehnice (limitarea pericolului de coroziune).
De o importanta deosebita este continutul de metale grele din deseuri, in
special, elementele volatile, cum ar fi mercurul, care nu pot fi
fixate-inglobate in reziduurile finale din centralele termice (cenusa). Pentru
evitarea poluarii aerului si pentru o eventuala valorificare a zgurii si
cenusei din termocentrale este necesara o limitare a concentratiilor de metale
grele din combustibilii alternativi (vezi proiect "Ghid pentru
coincinerarea deseurilor in fabricile de ciment").
1.6.2. Fabrici de ciment
Un aspect esential in fabricarea cimentului il reprezinta producerea
clincherului in cuptorul rotativ.
Materia prima pentru producerea clincherului din ciment este uscata si
incalzita la cca 1450 grade C si, datorita reactiilor chimice ce au loc, se
formeaza clincherul de ciment.
Producerea clincherului de ciment se face de obicei in cuptoarele rotative,
prin procedeul uscat cu schimbator de caldura in trepte (cu cicloane).
Productia de clincher poate fi realizata, in anumite cazuri, folosind procedeul
umed sau semiumed. Indiferent de metoda de fabricare, obtinerea clincherului
este, de fapt, un proces de conversie in care materialele introduse in proces
(combustibili si materii prime) sunt consumate sau integrate in produsul final.
Datorita temperaturilor inalte din cuptorul de ciment, continutul organic
al deseurilor folosite ca si combustibili alternativi este distrus in
totalitate. Caracteristicile tehnice ale procesului de fabricare a
clincherului, in cazul folosirii combustibililor alternativi, sunt urmatoarele:
- timp de stationare al gazelor reziduale in cuptorul rotativ de cca. 5
secunde la temperaturi de peste 1100 grade C;
- timp de stationare a gazelor reziduale in al doilea focar de ardere (in
cazul cuptoarelor cu precalcinator) de minim 2 secunde la o temperatura de
peste 850 grade C;
- absorbtia componentilor gazosi, cum ar fi HF, HCl si SO2 in materia prima
alcalina si o puternica fixare a particulelor de metale grele la nivel de urme;
- cenusa rezultata in urma combustiei totale este inglobata ca parte
componenta a clincherului format, rezultand simultan o recuperare atat
materiala cat si energetica a deseurilor;
- fixarea din punct de vedere chimic si mineralogic in clincher a
elementelor aflate in concentratii foarte mici (urme);
Pentru o dozare corespunzatoare la alimentarea in fluxul de fabricatie,
caracteristicile combustibililor alternativi trebuie sa fie cat mai detaliat
analizate, la fel ca si in cazul materiilor prime si combustibililor
conventionali. In anumite cazuri, aceasta necesita o etapa de procesare
premergatoare procesului de introducere in fluxul de producere a cimentului.
Scopurile etapei de procesare premergatoare procesului de producere a
cimentului sunt indepartarea impuritatilor, cum ar fi metale, sticla, ceramica
si alte substante minerale care pot dauna echipamentelor de producere a
cimentului; in acelasi timp se obtine o reducere a poluarii;
- imbunatatirea manipularii: transport, dozare, alimentare;
- marirea omogenitatii;
- adaptarea la cerintele particulare ale procesului de coincinerare, de
exemplu prin cresterea valorii calorifice sau a vitezei de reactie.
Deseurile cu continut organic pot fi introduse atat la combustia primara
(arzator principal) cat si la cea secundara (calcinator, cap rece al
cuptorului). Nu este posibila introducerea de deseuri cu continut organic
ridicat (peste 5% masic) in alte etape ale fluxului de fabricatie, de exemplu
in moara de materii prime, deoarece in baza principiului de
<<contracurent>> dintre alimentarea cu materie prima si evacuarea
gazelor reziduale arse pot fi evacuate gaze poluante nearse din schimbatorul de
caldura direct in atmosfera. Deseurile care contin legaturi organice
persistente in cantitati relevante (de exemplu uleiuri uzate cu continut
ridicat de PCB) trebuie sa fie introduse exclusiv la combustia primara (arzator
principal).
Efectele coincinerarii deseurilor asupra emisiilor de gaze poluante
Concinerarea deseurilor nu are efect asupra emisiilor de pulberi in timpul
procesului de producere a clincherului. Emisiile de metale grele rezultate
depind de comportamentul diferitelor metale grele in cuptorul rotativ, gradul
de substitutie a combustibililor traditionali si eficienta separarii sistemului
de desprafuire.
In practica, coincinerarea deseurilor poate duce la o crestere
nesemnificativa a cantitatii de metale grele introduse in cuptor. Datorita
inglobarii eficiente a metalelor grele putin volatile (in special plumb) in
clincher, efectul acestor elemente asupra emisiilor este redus. Inglobarea
metalelor grele usor volatile (in special mercur) este insuficienta si duce de
regula la emisii ridicate de metale grele. Din ratiuni de pastrare a puritatii
aerului si evitarea unui continut prea mare de metale grele in <<produsul
final>>, continutul de metale grele din deseurile folosite trebuie, din
principiu, limitat. Alte detalii referitoare la cerintele pentru deseurile
folosite, sunt propuse in proiectul "Ghid pentru coincinerarea deseurilor
in fabricile de ciment".
Compusii anorganici din gazele reziduale - NOx, HCl si HF nu sunt de regula
influentati in mod semnificativ prin coincinerarea deseurilor. Acelasi lucru
este valabil, in principiu, si pentru alte elemente componente ale emisiilor,
ex. SO2, CO si TOC, la folosirea deseurilor drept combustibil alternativ.
Coincinerarea in cuptorul rotativ asigura o concentratie scazuta de dioxine
si furani in emisiile de gaze reziduale.
1.6.3. Otelarii
Spre deosebire de cele doua procese enumerate mai sus, combustibilul
utilizat in industria otelului are atat functia de producere de caldura, cat si
de a lega chimic oxigenul din minereu de carbonul prezent disponibil, rezultand
astfel un efect reducator. De aceea folosirea deseurilor si a combustibililor
secundari este considerata atat o valorificare termica cat si materiala.
In otelarii deseul si combustibilul alternativ (de obicei deseuri din
plastic) sunt incarcati impreuna cu uleiul de cocserie.
O parte din impuritatile si poluantii continuti de deseuri si combustibilii
secundari este inglobata in produsul final (otel) si o alta parte evacuata in
emisii si reziduuri. Aceste doua elemente definesc limitele utilizarii
combustibilului alternativ.
2. MASURILE DE REDUCERE A EMISIILOR
2.1. Generalitati
Conditii favorabile de emisie se obtin prin adaptarea tehnologiilor si a
modurilor de operare a instalatiilor la cantitatea si compozitia deseurilor ce
trebuie eliminate si prin construirea si operarea optima a instalatiilor in
concordanta cu informatiile continute in prezentul normativ.
Pentru deseurile periculoase trebuie elaborat un registru de functionare a
instalatiilor de incinerare sau coincinerare in corelare cu tipurile de deseuri
ce pot fi eliminate, in scopul prevenirii aparitiei emisiilor necontrolabile,
ce depasesc limitele admise. In registrul de functionare se specifica ordinea
si tipurile de deseuri, pentru ca materialele introduse in instalatie sa poata
fi omogenizate in functie de conditiile de ardere si emisie.
In proiectarea si functionarea optima a sistemelor de control a emisiilor
trebuie facuta o distinctie intre urmatoarele activitati:
- acceptarea si depozitarea deseurilor;
- arderea si recuperarea caldurii;
- epurarea gazelor reziduale;
- tratarea apei uzate - daca este cazul;
- tratarea reziduurilor - daca este cazul.
2.2. Reducerea emisiilor la receptia si in timpul stocarii deseurile
Deseurile stocate pot fi poluante pentru apa, sol si aer. Mai mult, ele pot
contine substante usor inflamabile sau combustibile. Proiectarea si operarea
dispozitivelor de receptie si stocare a deseurilor trebuie sa tina cont de
aceste proprietati fizice.
2.2.1. Statiile de receptie si descarcare a deseurilor
Statiile de receptie trebuie proiectate astfel incat sa asigure prelevarea
in conditii de siguranta a probelor care urmeaza a fi analizate in laborator.
Statiile de descarcare trebuie proiectate astfel incat sa asigure stocarea
deseurilor in spatii deschise si/sau inchise, care sa corespunda conditiilor
impuse de protectia muncii si a mediului inconjurator. In ambele zone, solul
trebuie impermeabilizat cu materiale rezistente la actiunea deseurilor stocate
si cu sisteme de colectare si evacuare a lichidelor, iar spatiile deschise vor
fi protejate impotriva precipitatiilor.
2.2.2. Stocarea deseurilor solide in buncare
Marimea spatiilor de stocare depinde de tipul si cantitatea deseurilor ce
urmeaza a fi incinerate.
In cazul in care se aprovizioneaza statia de incinerare cu diferite tipuri
de deseuri solide, trebuie prevazute spatii pentru stocare separata si pentru
amestecarea deseurilor.
Deseurile uscate si cele care nu contin solventi sunt stocate temporar in
buncare inchise.
Pentru evitarea emisiilor de miros si praf din aceste buncare, trebuie
mentinuta o presiune redusa, prin evacuarea periodica a aerului din buncar. Cu
acest aer se va alimenta arderea.
Cand sistemul de ardere este oprit, emisiile pot fi prevenite prin
redirijarea catre un alt sistem de ardere sau camera de postcombustie termica,
utilizarea de filtre, descarcarea prin cosul de fum sau prevenirea emisiilor
din buncar prin aplicarea unei strat de spuma.
Daca la stocarea deseurilor periculoase nu se pot evita deseurile cu
continut de solventi (ex. carpe imbibate cu produse petroliere) se vor lua
masuri preventive pentru a evita aparitia unei atmosfere explozive. Interiorul
buncarului pentru deseuri solide si zonele de acces-evacuare sunt considerate
zone cu pericol de explozie. Pentru supravegherea aerului din buncar se
monteaza instalatii de avertizare pentru gaz care, inainte de aparitia unei
atmosfere explozive, sa declanseze alarma si alte masuri suplimentare de
aerisire.
Pentru buncarul de deseuri se iau masuri pentru recunoasterea, prevederea
si combaterea incendiilor (ex. supravegherea vizuala permanenta, instalatii de
stingere, camere mobile cu infrarosu etc.).
La statiile de incinerare a deseurilor periculoase, camerele buncarelor
sunt construite cu doi pereti (ex. un perete de beton cu strat de otel pentru
protectie si unul din material impermeabil).
2.2.3. Depozitele pentru deseurile pastoase
Deseurile pastoase nepompabile sunt stocate in depozite pentru namol,
construite astfel incat materialele lichide sa nu se scurga din depozite.
Deseurile pastoase pompabile sunt stocate in tancuri sau containere
inchise. Aerul rezidual contaminat trebuie colectat si incinerat sau epurat
prin procedee chimice, fizice sau biologice. Trebuie asigurata atat o protectie
contra incendiilor cu echipamente de stingere a focului (instalatii de stingere
cu spuma, hidranti de apa pentru stingere a focului) cat si o protectie contra
efectelor apelor meteorice.
2.2.4. Stocarea deseurilor lichide
Deseurile lichide se stocheaza in containere inchise, iar pe durata
umplerii, trebuie folosite dispozitive de evacuare a gazelor, iar aerul evacuat
este colectat. Statiile deschise de transfer trebuie echipate cu un extractor
de aer. Gazele extrase si aerul evacuat sunt alimentate la un sistem de ardere
sau la un sistem de epurare a gazelor reziduale.
Cand sistemul de ardere este oprit, deseurile lichide pot fi acceptate doar
intr-o statie deschisa de transfer (pentru deseurile livrate in butoaie) sau in
rezervoare (pentru deseurile livrate cu autocisterne), daca sunt luate masurile
de reducere a emisiilor (ex. masuri de evacuare a gazelor sau sistem de epurare
a gazelor reziduale).
2.2.5. Rezervoarele pentru deseuri periculoase
Pe langa prevederile din sectiunea 2.2.3, se asigura, de asemenea, un
echipament de evacuare a gazelor pe durata descarcarii deseurilor. Pentru
anumite tipuri de deseuri, sunt necesare echipamente de descarcare a gazului
inert in exces.
Din motive de siguranta, pentru prevenirea formarii de amestecuri
explozibile, stratul de lichid din rezervoarele de depozitare a solventilor
trebuie acoperit cu azot.
2.2.6. Containerele tanc pentru deseuri periculoase din statiile de
transvazare
Containerele tanc sunt, in general, folosite pentru manipularea lichidelor
nemiscibile.
Containerele tanc si statiile de golire trebuie sa fie etanse si prevazute
cu sisteme de stingere a incendiilor, cu sisteme de colectare prin drenare
pentru scurgeri de materiale si cu substante de stingere.
In functie de tipurile de deseuri, materialele folosite trebuie sa fie din
otel si protejate impotriva coroziunii si trebuie prevazuti hidranti si sisteme
de golire a containerelor folosind gaze inerte.
2.2.7. Stocarea si tratarea ambalajelor pentru deseuri periculoase
Ambalajele pentru deseuri periculoase trebuie sa fie perfect etanse. In
zona de stocare trebuie prevazute sisteme de stingere a incendiilor, sisteme de
colectare prin drenare pentru scurgeri de materiale si substante de stingere.
Daca deseurile lichide sunt mutate prin extragere, gazele rezultate trebuie
incinerate sau introduse in sistemele de epurare a gazelor reziduale.
Deseurile se stocheaza numai in ambalaje intacte si inchise. Din motive de
prevenire a incendiilor si, in functie de echipamentele de stingere a focului
folosite, ambalajele trebuie stocate separat (de exemplu: substante continand
PCB-uri sau care reactioneaza cu apa si alte substante).
De asemenea, trebuie prevazute toate echipamentele si instalatiile pentru
protectia impotriva exploziilor.
Daca deseurile solide ambalate nu pot fi introduse direct in cuptorul
rotativ impreuna cu ambalajele, acestea trebuie tratate. In cel mai simplu caz,
aceasta presupune golirea ambalajelor cu ajutorul unui dispozitiv de ridicare
de tip excavator si o tratare secundara a ambalajelor goale.
Daca este posibil, ambalajele golite se curata si se reutilizeaza. Daca nu
este posibila reutilizarea lor, acestea trebuie sa fie tratate termic pentru
eliminarea substantelor contaminante ce au aderat pe suprafata interioara.
Aceasta impune, in general, o reducere a volumului ambalajelor, mai ales in
cazul butoaielor de 200 l (presarea cu presa hidraulica).
Pentru reducerea volumului ambalajelor se foloseste din ce in ce mai mult
taierea obisnuita.
Pentru butoaiele goale sau pentru cele cu substante greu inflamabile se
poate utiliza sistemul de taiere cu doua role hidraulice ce se rotesc in directii
opuse. Bucatile de metal obtinute prin taiere sunt introduse in cuptor cu
ajutorul unor macarale cu cupa prevazuta cu ghiare.
Echipamentul special de protectie necesar pentru prevenirea si stingerea
incendiilor este parte integranta a acestui sistem de taiere a ambalajelor.
2.2.8. Programul de functionare si organizare a incinerarii deseurilor
periculoase
In scopul evitarii situatiilor nedorite, deseurile periculoase pot fi
stocate numai atunci cand se cunosc toate datele relevante despre ele si numai
dupa procedura de identificare.
Daca este necesar, deseurile sunt introduse in incinerator intr-un ritm
controlat pentru a obtine o ardere uniforma si o incarcare uniforma a
sistemului de epurare a gazelor reziduale. In acest scop trebuie pregatit,
periodic, pe baza datelor existente si tinand cont de limitele de performanta
ale sistemului de epurare a gazelor reziduale, un program de functionare a
incineratorului. Prin acest program se stabilesc materialele care urmeaza a fi
incinerate, concentratia poluantilor si amestecul de deseuri periculoase ce
urmeaza a fi incinerate etc.
Materialele ce urmeaza a fi incinerate pot fi omogenizate printr-o
amestecare controlata a diferitelor deseuri periculoase. La stabilirea
programului de functionare a incineratorului trebuie sa se tina cont de
urmatoarele caracteristici ale deseurilor:
- puterea calorifica;
- continutul de apa;
- continutul de halogeni (F, Cl, Br, I);
- continutul de sulfuri si azot;
- continutul de metale grele;
- continutul de compusi organici stabili termic (compusi policlorinati
aromatici);
- continutul de carbon fixat (cantitatea de carbon neevaporabil);
- miscibilitatea;
- stabilitatea termica.
Procedura de stabilire a unui program de incinerare este obligatorie si in
cazul incinerarii unor anumite tipuri de deseuri municipale.
2.3. Reducerea emisiei pe durata arderii si recuperarii caldurii
2.3.1. Instalatii de incarcare
Toate instalatiile de incarcare trebuie proiectate astfel incat, pe timpul
functionarii, cuptorul sa fie etansat retinand cat mai mult posibil gazele de
ardere. Instalatiile de alimentare trebuie sa permita dozarea deseurilor,
astfel incat sa se evite situatiile nefavorabile procesului de combustie, cum
ar fi lipsa de oxigen, temperatura sub minimul necesar sau fluctuatii
importante de presiune si temperatura. Pentru incarcarea deseurilor periculoase
semilichide, sistemul de alimentare a aerului trebuie astfel proiectat, incat
sa faciliteze o amestecare intensa a deseurilor cu aerul de combustie.
Lichidele si deseurile pastoase trebuie sa fie dispersate in cuptor prin
atomizare sau amestecare mecanica.
Exista situatii in care deseurile pastoase nu pot fi dispersate sau cand nu
este avantajos sa fie dispersate, ca in cazul deseurilor al caror timp de
ramanere in camera de incinerare dupa atomizare ar fi prea scurt datorita
tendintei de aprindere.
Instalatiile de incarcare sunt prevazute cu inchizatori de siguranta pentru
prevenirea emisiei de gaze de combustie si aparitia combustiei inverse.
2.3.2. Camera de incinerare
Pentru a se realiza o ardere completa, trebuie sa se asigure un contact
puternic al deseurilor cu aerul de combustie, temperatura adecvata si un timp
de postcombustie corespunzator. Anumite deseuri necesita un surplus mare de aer
pentru a arde uniform. Cand carbonul fixat depaseste 150 - 200 kg/h, carbonul
elementar poate fi extras cu zgura. In cazul unei alimentari discontinue precum
si in cazul aprinderii spontane a deseurilor periculoase, marimea camerei de
incinerare impune nivelul de alimentare cu deseuri. In tipul incinerarii cea
mai mare parte a oxigenului din camera de ardere este folosit pentru oxidarea
deseurilor, mai ales cand sunt incinerate deseuri solide si ambalaje.
Proprietatile zgurei din camera de incinerare depind de conditiile de
incinerare. Continutul organic rezidual este hotarator cand se evalueaza
eficienta arderii totale a zgurei. In cazul cuptoarelor rotative, arderea poate
fi influentata de timpul de stationare si temperatura, in functie de tipul de
deseuri.
2.3.3. Zona de postcombustie
Camera de postcombustie trebuie construita si exploatata astfel incat in
zona de postcombustie:
- sa se mentina temperatura impusa prin programul de incinerare si o
cantitate suficienta de oxigen;
- sa se evite, printr-o amestecare puternica, formarea curentilor de gaze
la diferite temperaturi;
- timpul de stationare trebuie sa fie suficient pentru oxidarea completa a
substantelor organice.
Timpul necesar de stationare al gazelor reziduale in zona de postcombustie
depinde de tipul de deseuri incinerate, de metoda de incarcare, de amestecarea
cu aerul de combustie si de temperatura. Trebuie facute eforturi in vederea
asigurarii unei distributii cat mai omogene a gazelor reziduale, precum si a
timpului de stationare. Aceasta se poate realiza prin modificarea geometriei
zonei de postcombustie, a aerului alimentat etc.
Urmatoarele cerinte rezulta din cap. 2 anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului
nr. 128/2002.
Temperatura minima ceruta in intreaga zona de postcombustie a
incineratoarelor pentru deseurile municipale si a materialelor combustibile
similare este de 850 grade C, cu un timp de stationare de 2 secunde.
Temperatura minima de incinerare a deseurilor periculoase (deseuri ce necesita
supraveghere speciala) cu continut de halogen din substantele organice
halogenate avand mai mult de 1% masa, exprimate in cloruri, este de 1100 grade
C.
In timpul pornirii si opririi instalatiei, sau cand temperatura scade sub
limita minima, pentru controlul proceselor, pot fi folosite doar gaze naturale,
gaze lichefiate, combustibili lichizi usori sau alti combustibili lichizi al
caror continut de substante poluante in gazele reziduale nu difera mult de cel
al combustibililor usori.
Formarea curentilor de gaze la diferite temperaturi in zona de
postcombustie este de preferat a fi eliminata folosind o zona premergatoare de
amestecare. Amestecul poate fi obtinut printr-o aranjare corespunzatoare a
arzatoarelor pentru deseuri lichide, cu o adaugare corespunzatoare de aer
secundar si prin masuri speciale (elemente de inducere de turbulente).
In cazul abaterii de la conditiile minime cerute in exploatare,
autoritatile competente pot permite alte valori minime ale temperaturii si
timpului de stationare, daca limitele conforme cu Hotararea Guvernului nr.
128/2002 sunt respectate si daca nu apar cantitati mai mari de reziduuri,
respectiv reziduuri cu continut organic mare (in conformitate cu pct. 2.4 cap.
2 anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr. 128/2002). In cazul coincinerarii
este posibila o exceptie doar daca se respecta si limitele pentru CO si TOC din
anexa nr. 7, adica valorile valabile pentru incinerarea deseurilor. Cu toate
acestea, in fabricile de ciment, aceste conditii nu pot fi atinse datorita
emisiilor care depind de compozitia materiei prime.
De exemplu, pot fi acceptate temperaturi mai joase de 1100 grade C la
incinerarea deseurilor cu un continut de substante halogenate cu peste 1% masa
exprimate sub forma de cloruri, daca in urma unui program de masuratori
cuprinzator se dovedeste respectarea cerintelor de mai sus. In urma
masuratorilor efectuate in numeroase instalatii de incinerare a deseurilor
periculoase din Europa s-a putut dovedi ca emisiile de PAHS, PCB, PCDD si PCDF
in zona de temperatura 900 - 1050 grade C nu sunt mai ridicate decat la 1100
grade C.
Daca instalatia de incinerare a deseurilor periculoase are prevazuta o
iesire de siguranta deasupra camerei de postcombustie, la deschiderea acestei
iesiri, alimentarea cu deseuri este oprita automat.
Convectia naturala prin iesirea de siguranta si temperaturile captuselii
refractare a camerei de incinerare minimizeaza formarea monoxidului de carbon
si a compusilor organici pe durata arderii totale finale a deseurilor solide in
cuptorul rotativ.
In plus, trebuie luate masuri tehnice pentru ca iesirea de siguranta sa fie
deschisa doar in cazuri de urgenta. In cazul unei caderi de putere, tirajul
indus al ventilatorului trebuie asigurat continuu, chiar la capacitate redusa,
dintr-o sursa de energie suplimentara.
2.3.4. Racirea gazelor reziduale si recuperarea caldurii
Schimbatorului de caldura (exemplu: generatorul de aburi) trebuie sa aiba o
capacitate suficienta pentru a echilibra temperatura si fluctuatiile de
presiune din combustie. Temperatura admisa a gazelor reziduale inainte de
intrarea in sistemul de epurare trebuie sa fie satisfacatoare.
Echipamentul de curatare a suprafetei schimbatorului de caldura trebuie
proiectat astfel incat temperatura specificata a gazelor reziduale sa fie
satisfacatoare, iar concentratiile pulberilor totale aditionale ale gazelor
reziduale sa poata fi reduse in sistemele de epurare (precipitatoare
electrostatice).
2.4. Reducerea emisiei prin epurarea gazelor reziduale
Gazele provenite din cuptor sau din instalatiile de racire a gazelor
reziduale contin substante care pot fi clasificate, in functie de proprietatile
lor fizice si chimice si de echipamentul folosit in procesul de separare a lor
de gazele reziduale, astfel:
- pulberi;
- alte gaze si vapori:
- monoxid de carbon si substante organice;
- acid clorhidric, acid fluorhidric, oxizi de sulf si compusi de
mercur;
- oxizi de azot.
Statiile de epurare a gazelor reziduale pentru controlul emisiilor din
incinerarea deseurilor cuprind un sistem de instalatii de reducere a pulberilor
totale, vaporilor si substantelor gazoase din aceste gaze. In functie de
procesele de epurare folosite (fizice si/sau chimice), instalatiile de separare
folosite in epurarea gazelor reziduale pot fi diferentiate dupa cum urmeaza:
- reducerea emisiilor de pulberi:
- separare gravitationala;
- separare prin filtrare;
- precipitare electrostatica;
- precipitare prin metode umede.
- reducerea emisiilor de vapori si gaze:
- separare prin adsorbtie;
- separare prin absorbtie;
- separare prin procese catalitice.
In multe statii de epurare a gazelor reziduale se utilizeaza simultan
diferite procese de separare. In incineratoarele de deseuri, instalatiile din
statiile de epurare a gazelor reziduale folosite depind de compozitia acestor
gaze, de valorile extreme estimate ale concentratiilor poluantilor si de fluctuatiile
concentratiilor poluantilor.
Scopurile recuperarii si eliminarii deseurilor au o influenta importanta in
alegerea proceselor optime de epurare a gazelor reziduale (vezi anexa nr. 4 in
prezentul normativ). Statiile de incinerare a deseurilor municipale sunt
echipate si cu alte instalatii (vezi paragraful 2.4.1.2.).
2.4.1. Echipamente si procese de reducere a emisiilor
Echipamentele si procesele pentru reducerea emisiilor sunt alcatuite din
aparate si dispozitive folosite pentru reducerea individuala a emisiilor.
Dotarea proprie a instalatiilor cu echipamente trebuie sa asigure incadrarea
nivelului emisiilor in limitele admise.
2.4.1.1. Reducerea emisiilor de particule
Alegerea instalatiilor de precipitare a pulberilor din gazele reziduale se
face, in principal, in functie de tipul pulberilor, de distributia diametrelor
particulelor, dar mai poate depinde si de posibilitatile de exploatare a
instalatiilor de precipitare si de stocare a reziduurilor.
Concentratiile impuse pentru pulberile din gazele evacuate in atmosfera
dupa epurare se pot obtine prin precipitarea electrostatica cu precipitatori
electrostatici sau alte diferite sisteme de filtrare.
Precipitatorii electrostatici asigura o separare constanta a particulelor indiferent
de marimea lor.
Eficienta precipitatorilor electrostatici depinde, insa, in buna masura de
rezistenta electrica a pulberilor. Daca rezistenta specifica a stratului de
praf creste pana la valori care depasesc 10^11 - 10^12 Ohmi cm o separare satisfacatoare
a prafului va fi dificil de obtinut.
Rezistenta specifica a pulberilor depinde printre altele de compozitia
deseului. Ea se poate modifica rapid, in functie de compozitia deseului
incinerat, in special in cazul deseurilor periculoase. De exemplu, sulfura ce
se gaseste in deseuri, se transforma prin ardere in SO2, SO3 si se regaseste in
gazele reziduale, ceea ce duce la reducerea frecventa a rezistentei specifice a
stratului de praf si faciliteaza astfel precipitarea in campul electric.
Dispozitivele ce consolideaza actiunea campului electric prin formarea de
picaturi in gazele reziduale (condensare in partea superioara si precipitatori
electrostatici uscati, precipitatori electrostatici cu condensare, epurator
Venturi, scruber "spray" ionizant etc.), ajuta la precipitarea
prafului foarte fin si a aerosolilor.
Teoretic, filtrele au un grad de separare constant, indiferent de marimea
particulelor. O conditie esentiala pentru obtinerea incadrarii concentratiilor
legal admise in gazul rezidual dupa filtrare, o reprezinta alegerea unui filtru
format din materiale compatibile cu pulberile separate, cu proprietatile fizice
si chimice ale acestora si cu conditiile de functionare. Costurile pentru
service, energie si intretinere a filtrelor depind atat de rezistenta mecanica
si termica, cat si de eficienta metodei de epurare folosita. La functionarea
continua, filtrele pot prezenta - indiferent de eficienta teoretica a epurarii
- o scadere ferma a acesteia, datorita particulelor fine care sunt retinute si
se inglobeaza ireversibil in materialul filtrului. Separarea uscata are doar
utilizari limitate in cazul pulberilor care sunt higroscopice si devin
lipicioase la temperatura cuprinsa intre 300 - 600 grade C.
In instalatia de separare, aceste pulberi formeaza depuneri care nu pot fi
curatate prin tehnici de curatare uzuale, pe durata functionarii, ci se pot
curata numai cu nisip de sablare. Exemple de astfel de prafuri: praf de
polisaruri sau saruri complexe (din deseuri ce contin fosfor, sulf, silicon).
Separatori umezi compatibili sunt scruberele Venturi sau rotative, cu o
singura treapta sau mai multe trepte.
Conform principiului de functionare, incarcatura de deseuri pulverulenta
este antrenata intr-un lichid fin dispersat. Pulberile fine, in contact cu
picaturile de lichid, se umezesc si se precipita cu lichidul.
Scruberele umede pot functiona eficient doar daca particulele se pot umezi.
Scruberele rotative au pierderi relativ scazute de presiune si functioneaza
independent de fluctuatiile gazelor reziduale prelucrate in proces.
Scruberele Venturi - in special daca se urmareste obtinerea unei eficiente
ridicate de separare a pulberilor foarte fine - au pierderi ridicate de
presiune si reactioneaza semnificativ la fluctuatii.
Aceste dezavantaje pot fi evitate printr-o proiectare corespunzatoare. La
pierderile inalte de presiune, performanta separarii scruberelor Venturi o
poate depasi pe cea a scruberelor rotative. In separarea particulelor din
gazele reziduale trebuie tinut cont de depunerea reziduurilor obtinute.
Reziduurile obtinute prin separare uscata se recupereaza sau se depoziteaza la
depozitul de deseuri.
Apa uzata rezultata din separarea umeda este epurata.
2.4.1.2. Reducerea emisiilor de HCl, HF si SOx si a compusilor de mercur
Substantele gazoase sunt separate printr-un proces de adsorbtie pe un
material solid sau printr-un proces de absorbtie intr-un mediu lichid.
In general, materialele adsorbante vin in contact cu gazul rezidual si, in
functie de proces, se obtin produsi de reactie sub forma de saruri dizolvate
sau saruri uscate. In procesele de adsorbtie uscata, adsorbantul (hidroxid de
calciu, oxid de calciu sau carbonat de calciu) este introdus in reactor sub
forma de pulbere. In cele mai multe cazuri, fluctuatiile mari din compozitia
gazului rezidual depind de compozitia deseului si pentru a contracara
cresterile inevitabile de concentratie din gazul rezidual, cantitatea de
adsorbant trebuie sa fie mai mare decat cantitatea calculata stoechiometric (de
la 2 la 4 ori pentru substantele separate). Astfel, se pot respecta valorile de
emisie admise si se obtine o cantitate marita de reziduuri. Particulele
constituente ale gazului rezidual sunt de asemenea adsorbite. Lipsa unei
separari preliminare determina o utilizare si o eliminare mai dificila a
gazelor datorita compozitiei acestora.
In procesul de absorbtie prin pulverizare (absorbtie semiuscata),
adsorbantul este injectat intr-un reactor cu pulverizare in suspensie sau in
solutie in curentul fierbinte de gaz rezidual. Acest proces foloseste caldura
din gazul rezidual pentru a evapora solventul (apa) si ca urmare produce
substante de reactie solide. Aceste substante, ca si pulberile din gazul
rezidual, trebuie separate printr-un proces ulterior de separare. In aceste
procese este necesara supradozarea adsorbantului la factori stoechiometrici
cuprinsi intre 1,5 - 2,5.
In cazul procedurii de absortie semiuscata, la concentratii foarte inalte
de HCl, HF si SOx in gazele nearse, limitele de emisii conforme anexei nr. 7
din Hotararea Guvernului nr. 128/2002 nu mai pot fi intotdeauna respectate. Din
acest motiv instalatiile de incinerare a deseurilor periculoase din Europa sunt
prevazute deseori cu instalatii de spalare a gazelor in mai multe trepte.
Reducerea emisiilor de HCl, HF si SOx prin procesele de spalare a gazului
rezidual se face prin absorbtie cu scrubere de diferite tipuri, cum ar fi:
scrubere cu jet, scruber rotativ, scruber Venturi sau scruber cu coloana. In
acestea, un grad ridicat de separare a HCl, HF si a SO3 este obtinut cu apa sub
forma de solutie de spalare. Aceasta este puternic acida, datorita acizilor
formati pe durata procesului de separare. Separarea dioxidului de sulf este
scazuta in acest mediu acid. O separare satisfacatoare se poate obtine intr-o
faza usor alcalina de spalare a gazelor, in care hidroxidul de sodiu sau
laptele de var sunt adaugate in lichidul de spalare. Din motive tehnice aceasta
separare se face intr-o alta faza de spalare a gazelor de ardere, in care se
continua separarea HCl si HF. Produsii din combustie ai unor elemente, precum
clorul, bromul, iodul, fosforul, azotul si sulful pot forma aerosoli in gazele
reziduale. Pentru deseurile cu continut de brom si iod, aceste elemente pot fi
separate din curentul de gaze arse, daca se incinereaza simultan cu deseurile
ce contin sulf. Rezulta compusi ce contin sulf, saruri de iod si saruri de brom
solubile in apa care pot fi separate prin procese de epurare umeda a gazelor
arse ce contin SO2.
Separarea bromului si iodului poate fi imbunatatita prin utilizarea, in mod
controlat, a fazelor reductive de spalare a gazelor (solutie de sulfit sau
bisulfit). Este important de stiut de la inceput daca deseurile contin iod sau
brom. Daca laptele de var este folosit ca agent de neutralizare in epurarea
umeda a gazelor, sulfatii (gips, carbonati si fluoride) apar ca deseuri
insolubile in apa. In mod normal, continutul de saruri din apa uzata se poate
reduce cu usurinta prin precipitarea particulelor solide. Sarurile insolubile
cresc riscul de depunere in procesul de spalare in scruber. Acest risc nu apare
daca se foloseste o solutie cu o concentratie mai mare de hidroxid de sodiu si
cand produsii reactiei sunt solubili in apa. Scruberele cu hidroxid de sodiu
sunt cele mai recomandate, iar costurile de intretinere sunt mai reduse. Daca
se utilizeaza NaOH, CaCO3 se poate forma o solutie cu duritate mare care are ca
efect aparitia de depuneri in scrubere. Aceste depuneri trebuie indepartate
discontinuu prin corectie de pH (acidifiere). Pentru mentinerea performantelor
scruberelor si prevenirea depunerilor in scrubere o parte din solutia de
spalare trebuie indepartata din circuit. Aceasta parte din curentul de solutie
trebuie supusa unui tratament special (neutralizare, precipitarea metalelor
grele), inainte de satisfacerea cerintelor pentru evacuare. O atentie deosebita
trebuie acordata mercurului. Compusii volatili de mercur, cum sunt HgCl2,
condenseaza cand gazul rezidual se raceste si se dizolva in apa de spalare, formand
in prezenta compusilor de reducere (SO3^2-), mercur elementar. Acest proces
poate avea ca efect aparitia fenomenului de coroziune, datorita amestecului
format, in circuit si poate periclita sanatatea personalului ce opereaza
curatarea si intretinerea scruberului.
Mercurul dizolvat este transformat intr-o forma mai putin solubila cu
substante chimice adecvate, ca de exemplu sulfit sau TMT 15
(trimercaptotriazin), pentru a contracara un atac reductiv.
2.4.1.3. Reducerea emisiilor de NOx
Pentru reducerea emisiilor de NOx se iau aceleasi masuri secundare, ca cele
folosite in sistemele de ardere a combustibililor conventionali. Acestea sunt
reducerea catalitica selectiva si reducerea necatalitica selectiva. Ca agenti
de reductie se folosesc, in general, amoniacul sau ureea. In cazul reducerii
catalitice selective (RCS), catalizatorii pot fi amplasati in diverse sectiuni
din sistemul de epurare a gazelor reziduale. Masuri de siguranta adecvate sunt
necesare in toate cazurile, pentru protejarea catalizatorilor de reactii
necontrolabile ce implica gaze inflamabile. Cand TiO2/V2O5 - catalizatori
ceramici supradozati sunt folositi dupa sistemul de epurare al gazelor arse,
gazul rezidual trebuie reincalzit de la temperatura de saturare la 180 - 350 grade
C si la 120 - 170 grade C daca se foloseste drept catalizator carbunele activ.
Se poate combina procesul de RCS pentru reducerea oxidului de azot cu procesul
de pat mobil/cocs activat sau cu catalizator de oxidare pentru reducerea
dioxinelor, dar costurile de investitie si suprafetele necesare sunt foarte
mari. De regula pentru respectarea valorilor limita de PCDD/PCDF este necesar
sa se foloseasca ulterior procedura de spalare a gazelor in conformitate cu
punctul 2.4.2. Sodiul (din scruberele de NaOH), arseniul si alti compusi
trebuie mentionati ca fiind nocivi pentru catalizatori.
Conform studiilor asupra incineratoarelor de deseuri periculoase, sodiul
este periculos in situatiile in care catalizatorul este impregnat cu saruri
solubile in apa, ce contin sodiu. Daca catalizatorul este mentinut uscat,
dezactivarea ramane in limitele normale ale circuitului de epurare a gazelor.
Nivelul inferior de functionare al unui astfel de catalizator in cadrul
unitatilor de incinerare a deseurilor periculoase poate atinge un timp de
functionare de 10.000 de ore, fara a se inregistra vreo descrestere
semnificativa a activitatii din punct de vedere a eficientei. Producatorii de
catalizatori ofera o durata de functionare cuprinsa intre 3 - 5 ani. Datorita
temperaturii ridicate de functionare ceruta, gazele reziduale trebuie sa fie
reincalzite dupa spalarea gazelor. Pentru aceasta se folosesc gazele arse,
schimbatorii de caldura ai gazelor arse sau preincalzitorii de gaze
regenerative. Se foloseste echipament rezistent la coroziune dupa spalarea
umeda a gazelor arse, cand limita de temperatura a echipamentului este sub
punctul de condensare. Gazul rezidual emis de catalizator constituie sursa de
caldura. Pentru mentinerea temperaturii de lucru a catalizatorului se folosesc
arzatoare cu gaz natural.
La temperaturi scazute ale catalizatorului (sub 250 grade C) se pot folosi,
de asemenea, instalatii de preincalzire cu aburi. Catalizatorii la temperatura
scazuta tind sa devina material suport pentru depunerile de saruri si, in acest
caz, sarurile trebuie curatate prin incalzire sau spalare. In procesul de
reducere selectiva necatalitica, amoniacul, solutia de amoniac sau alti compusi
ce contin azot trivalent se injecteaza in curentul de gaz rezidual, la o
temperatura cuprinsa intre 850 - 900 grade C. Aceasta metoda impune un sistem
special de amplasare al injectoarelor in boiler si un mod special de
functionare al unitatii de incinerare. In timpul functionarii pot aparea
probleme de siguranta in ceea ce priveste inmagazinarea amoniacului necesar
pentru reducerea monoxidului de azot. Este bine ca acesta sa fie sub forma de
solutie de amoniac, dar trebuie tinut cont de faptul ca solutia de amoniac se
incadreaza in clasa a doua a substantelor periculoase.
Metodele pentru reducerea emisiilor de monoxid de azot descrise mai sus nu
sunt alternative sau echivalente si trebuie sa fie stabilite pentru fiecare caz
in parte, in functie de conditiile specifice de aplicare (limitele de emisie a
substantelor poluante, statie de incinerare noua sau deja existenta, suprafete
de teren disponibile, modul de epurare a gazelor reziduale cu sau fara
descarcare de apa uzata, depozitarea reziduurilor etc.).
2.4.1.4. Reducerea emisiilor de monoxid de carbon
In reducerea emisiilor de monoxid de carbon un efect important o au:
eliminarea fortata, geometria cuptorului, aerul secundar alimentat si
amestecarea gazului din sistemul de ardere cu gratar. La alimentarea continua
cu deseuri a cuptorului, emisiile de monoxid de carbon din incineratoarele de
deseuri periculoase sunt scazute si de aceea au o importanta redusa. Incarcarea
discontinua a deseurilor cu o valoare calorica ridicata pot cauza cresteri mari
de CO. In functie de temperatura de lucru si reactivitatea materialelor
folosite, procesele pentru o epurare completa folosind cocs/carbune activ duc
la aparitia de monoxid de carbon suplimentar datorita reactiei cu carbonul de
pe straturile filtrului.
2.4.1.5. Reducerea emisiilor de compusi organici ai carbonului
Compusii organici ai carbonului includ produsi ce apar doar in cantitati
neglijabile, dar care solicita, totusi, o atentie speciala datorita toxicitatii
si efectelor lor cancerigene.
Gazele reziduale din incineratoarele de deseuri sunt analizate pentru
stabilirea valorilor concentratiilor in:
- hidrocarburi aromatice polihalogenate;
- hidrocarburi aromatice policiclice (PAH);
- benzen, toluen si xilen,
Anumite substante din aceste grupe au efecte cancerigene.
Dibenzodioxinele policlorurate (PCDD) si dibenzofuranii (PCDF) se pot forma
din anumiti precursori dupa ardere. Acestia pot fi bifenili policlorurati
(PCB), difenilimetani policlorurati (PCDM), clorobenzen si clorofenoli. PCDD si
PCDF se formeaza si in reactiile carbonului sau compusilor de carbon cu compusi
anorganici clorurati in prezenta oxizilor metalici (de ex. oxid de cupru, nou
format sau de novosinteza). Aceste reactii au loc in special la pulberile in
suspensie sau filtrele de praf la temperaturi cuprinse intre 200 - 400 grade C.
Arderea totala eficienta a gazelor reziduale in statia de incinerare
distruge acesti precursori si, ca urmare, se stopeaza formarea de PCDD/PCDF din
precursori. Din punct de vedere tehnic, eficienta arderii totale depinde de
temperatura de combustie, timpul de stationare si turbulenta gazelor reziduale.
Formarea carbonului si a compusilor acestuia din reactiile catalitice poate
fi controlata printr-o buna ardere totala a pulberilor in suspensie si prin
reducerea lor.
Limita emisiei pentru dioxinele totale si furani este de 0,1 ngl - TEQ/mc
(factor international echivalent de toxicitate). Pentru atingerea acestei
limite se folosesc procesele de adsorbtie (reactoare cu pat fix sau mobil) si
catalizatorii de oxidare.
Cateva dintre substantele mentionate mai sus au un potential cancerigen.
Exemple sunt benzopirenul si dibenzoantracenul, a caror concentratie masica in
gaze reziduale nu trebuie sa depaseasca 0,1 ng/mc. Datorita potentialului de
impact, concentratiile acestor substante in emisii trebuie minimizate. Emisiile
de hidrocarburi pot fi de asemenea reduse nu doar prin procedeele descrise in
sectiunea 2.4.2, ci si prin precipitarea prafului si aerosolilor, daca acestia
sunt legati de pulberi (PCDD, PCDF, PAH) si printr-o condensare a gazelor
reziduale.
2.4.2. Procese secundare de epurare
Procesele secundare de epurare sunt folosite atunci cand valorile limita
ale emisiilor pentru dioxine, furani si mercur nu pot fi obtinute folosind
procesele de control ale emisiei prezentate in sectiunea 2.4.1.
Exista trei procese tehnologice de baza pentru epurarea secundara, toate
folosind adsorbtia substantelor poluante pe medii adsorbante:
- procesul cu strat mobil de carbune/cocs activ, respectiv cu strat mobil
de zeoliti;
- procesul cu strat de antrenare cu aer (strat filtru) cu carbune activ sau
zeoliti;
- procesul cu strat si curenti turbionari de circulatie cu carbune activ
sau zeoliti;
Prin aceste procese se obtin eficiente de epurare de 93 - 99% .
2.4.2.1. Procesul de adsorbtie pe strat mobil de carbune/cocs activ
Compusii gazelor reziduale avand concentratii extrem de reduse pot fi
separati foarte bine prin adsorbtie. Din motive tehnice si economice, cocsul
din carbunele brun preparat prin metoda de cocsificare in vatra cuptorului
poate fi folosit in procesele de adsorbtie cu strat mobil de carbune/cocs
activ. Gazele reziduale sunt trecute printr-un pat de carbune/cocs de vatra
granular (carbune/cocs fin cu particule de dimensiuni intre 1,25 - 5 mm) si
actiunea de separare a poluantilor pe carbunele/cocsul de vatra este bazata pe
mecanismul de adsorbtie, chemosorbtie si filtrare. Toti compusii poluanti ai
gazelor reziduale si, in special, reziduurile prezente sub forma de acid
clorhidric, acid fluorhidric, oxid de sulf, metale grele (mercur) se pot
separa, in anumite cazuri, sub limita de detectie.
O caracteristica esentiala a tehnicii de adsorbtie pe strat mobil este
gradul inalt de fiabilitate pasiva in relatie cu toate emisiile datorita masei
mari de carbune/cocs puternic activate.
Aceasta inseamna ca fluctuatiile legate de functionarea incineratorului
inainte de curatarea gazelor reziduale nu pot avea efecte daunatoare.
In functie de gazele arse trecute prin patul de carbune/cocs de vatra se
poate face o distinctie intre adsorbere functionand in echicurent si adsorbere
functionand in curenti incrucisati.
In adsorberul functionand in echicurent, gazul evacuat este alimentat in
stratul de carbune/cocs activat printr-un distribuitor disc echipat cu doua
cosuri si fluxuri prin strat de jos in sus, in timp carbunele/cocsul trece prin
adsorber de sus in jos.
In procesul de adsorbtie functionand in curenti incrucisati, curentul de
gaze reziduale trece transversal prin pat, iar materialul adsorbant
(carbunele/cocsul) are o miscare verticala. Stratul de carbune/cocs activat,
atat la admisia, cat si la evacuarea gazului, trece prin ventilatie. Amenajat
cu subdiviziuni verticale, stratul de carbune/cocs activat poate fi impartit in
mai multe substraturi ce pot fi indepartate separat, in concordanta cu profilul
de incarcare.
Avantajele procesului de adsorbtie functionand in echicurent constau in:
- o distributie aproape ideala a gazelor reziduale prin sectiunea
transversala a adsorberului care produce curent puternic in pat si de aceea
diminueaza riscul de aparitie a deficientelor de functionare datorate
cresterilor de temperatura;
- o evacuare redusa a volumului de carbune/cocs activat prin utilizarea
eficienta a capacitatii de adsorbtie;
- o viteza relativa mare de admisie, care permite o incarcare mai mare a
materiei prime (gazele reziduale).
Avantajele procesului de adsorbtie functionand in curenti incrucisati
constau in:
- subdivizarea stratului de material activat in mai multe substraturi permite
prelevarea separata a materialului activat cu diferite grade de incarcare
pentru eliminarea separata;
- descarcarea prafului de carbune/cocs activat este diminuata datorita
miscarii patului.
Intervalul de timp, scaderea de presiune si concentratiile de SOx si HCl in
gazele epurate pot fi folosite ca variabile de referinta pentru controlul
evacuarii de carbune/cocs. Carbunele/cocsul activat epuizat este evacuat
semicontinuu din absorber si inlocuit cu o cantitate corespunzatoare de
carbune/cocs proaspat. Carbunele/cocsul din vatra este un carbon continand
material de proces care solicita o evaluare atenta din punct de vedere al
sigurantei. Scopul conceptului de siguranta este de a preveni incendiile si
exploziile.
Deoarece carbunele/cocsul de vatra reactioneaza cu oxigenul din gazele
reziduale pentru producerea monoxidului si dioxidului de carbon, o emisie
suplimentara de CO de aproximativ 2 - 5 mg/mc este obisnuita la o functionare
normala. In acelasi timp, evolutia concentratiei de CO ajuta la monitorizarea
functionarii in conditii de siguranta a adsorberului.
2.4.2.2. Procesul cu strat de antrenare cu aer
In procesul cu strat filtrant antrenat in epurare, un amestec de cocs de
vatra (sau carbune activ) si un aditiv (de obicei var hidratat) este injectat
in conducta de gaze reziduale iar compusii rezultati sunt separati prin
filtrare folosind filtre tip saci.
Temperatura gazelor reziduale este in general cuprinsa intre 90 - 150 grade
C; proportia de cocs activat in amestec este cuprinsa intre 3 - 30%;
performanta procesului de separare depinde in mare masura de formarea turtei de
filtrare pe filtrul textil. In mod normal, factorii importanti care
conditioneaza eficienta procesului nu includ doar separarea prafului ci si
distributia curentului, distributia adsorbantului si formarea, daca este
posibil a unui strat de material filtrant de aceeasi grosime pentru a nu se
sparge turta de material retinut.
Recircularea unui volum de absorbant incomplet epuizat reduce cantitatea de
reziduuri.
Procesul cu strat filtrant antrenat poate fi utilizat in urmatoarele
moduri:
- in combinatie cu separarea componentelor acide din gazele reziduale (HCl,
HF, SOx) pe durata epurarii uscate a gazelor reziduale, dupa boiler;
- adaugarea carbunelui/cocsului epuizat in varul hidratat; in statiile
existente, in special, cele care utilizeaza epurarea uscata a gazelor
reziduale, aceasta masura permite o reducere rapida si ieftina a emisiilor de
PCDD/PCDF;
- utilizarea de cocs activat in procesele de absorbtie-atomizare; cocsul
este adaugat sub forma de pudra la laptele de var si atomizat uniform in
adsorberul atomizat;
- in cazul procedeelor uscate pentru separarea componentilor acizi de gaze
reziduale, procesul este folosit in general ca o faza ulterioara epurarii
gazelor reziduale; separarea componentilor acizi cu var hidratat si
carbune/cocs activat este mai putin importanta in acest caz si dozajul
suplimentar este folosit la indepartarea compusilor organici si a mercurului;
daca reducerea concentratiilor de NOx este efectuata prin reductie catalitica
selectiva, procesul poate fi folosit anterior sau ulterior proceselor de
reductie catalitica selectiva.
Masurile de siguranta sunt impuse in cadrul acestui proces si este esential
sa fie prevenite exploziile prin eliminarea surselor de aprindere. In anumite
cazuri, aceasta poate insemna:
- eliminarea surselor de aprindere externe;
- prevenirea depunerilor de praf (aprinderi spontane periculoase);
- adaugarea de substante inerte (reducerea riscului de foc si prevenirea
riscului de explozie).
Rezultatele functionarii la scara industriala (incinerarea deseurilor
municipale si incinerarea deseurilor periculoase) arata ca valorile
concentratiilor substantelor poluante rezultate, in special pentru dioxine,
furani si mercur, prin folosirea acestui proces, nu depasesc limita impusa.
2.4.2.3. Procesul cu strat si curenti turbionari
In reactor, adsorbantul pulverizat este agitat de un curent ascendent al
gazului rezidual. O data cu cresterea vitezei gazelor, stratul fluidizat se
extinde pana cand substantele solide sunt distribuite in tot reactorul. Dupa o
perioada de timp, substantele solide sunt descarcate de obicei in partea de sus
a reactorului, separate intr-un filtru tip sac si recirculate catre reactor.
Timpul de stationare al substantelor solide in reactor este de maxim 30 minute.
Ca si in procesul cu strat filtrant, adsorbantul folosit conventional este un
amestec de cocs de vatra cu compusi de calciu, cu un continut substantial mai
ridicat de cocs de vatra. Cocsul de vatra separa dioxinele, furanii si metalele
grele, in timp ce compusii de calciu sunt folositi, in principal, cu separarea
reziduurilor de HCl si SO2 din gazele reziduale.
O mica parte din adsorbantul epuizat este continuu transferata din proces
si inlocuita cu material proaspat. Adsorbantul epuizat este transferat in
silozul de carbune/cocs rezidual si de acolo, in functie de conditiile locale
existente, este fie tratat, fie depozitat.
2.4.3. Instalatii pentru evacuarea in atmosfera a gazelor reziduale epurate
Gazele reziduale epurate sunt evacuate din instalatia de tratare in
atmosfera, folosind un exhaustor, prin conducte de evacuare si cos de fum.
La iesirea din scruberul umed, gazele uzate sunt saturate in vapori de apa.
Temperatura de saturatie este de 60 - 70 grade C. Atat instalatiile de
scrubere, cat si conductele de gaze si cosul de fum trebuie proiectate astfel
incat sa reziste la atacul coroziv al gazelor reziduale umede.
Incalzirea gazelor reziduale nu este necesara dupa spalarea umeda si
inainte de descarcarea intr-un cos de fum. Prin alegerea de materiale potrivite
si a unei proiectari corespunzatoare este posibila atat controlarea coroziunii
produsa de gazele reziduale umede cat si cea produsa de formarea si caderea de
picaturi de la partea superioara a cosului de fum.
3. VALORILE LIMITA PENTRU EMISII
3.1. Valori limita pentru gaze reziduale la incinerarea deseurilor
Valorile limita pentru emisii pentru gazele reziduale din instalatiile de
incinerare pentru deseuri sunt stabilite in anexa nr. 7 din Hotararea
Guvernului nr. 128/2002. Valorile din anexa se bazeaza pe o cantitate de
referinta de oxigen de 11% O2 (respectiv 3% daca se incinereaza numai uleiuri uzate)
si gaze reziduale uscate in stare normala (temperatura 273 K, presiune 101,3
kPa). Valorile limita pentru valorile medii zilnice (VMZ) sunt prezentate in
Tabelul nr. 4.
Tabelul nr. 4
______________________________________________________________________________
| Pulberi totale | 10 mg/mc
|
|______________________________________________________________|_______________|
| Substante organice gazoase sau in stare de vapori, exprimate | 10 mg/mc |
| sub forma de carbon organic total |
|
|______________________________________________________________|_______________|
| Acid clorhidric (HCl) | 10 mg/mc
|
|______________________________________________________________|_______________|
| Acid fluorhidric (HF) | 1 mg/mc
|
|______________________________________________________________|_______________|
| Bioxid de sulf (SO2) | 50 mg/mc
|
|______________________________________________________________|_______________|
| Monoxid de azot (NO) si bioxid de azot (NO2), exprimati ca | 200 mg/mc*)
|
| bioxid de azot pentru instalatiile de incinerare existente cu|
|
| o capacitate nominala de peste 6 tone pe ora sau pentru |
|
| instalatiile de incinerare noi |
|
|______________________________________________________________|_______________|
| Monoxid de azot (NO) si bioxid de azot (NO2), exprimati ca | 400 mg/mc*)
|
| bioxid de azot pentru instalatiile de incinerare existente cu|
|
| o capacitate nominala pana la 6 tone pe ora inclusiv |
|
|______________________________________________________________|_______________|
*) Pana la data de 1 ianuarie 2007 si fara a prejudicia legislatia
nationala relevanta valoarea limitei de emisie pentru NOx nu se aplica pentru
instalatiile care incinereaza doar deseuri periculoase.
Autoritatea competenta pentru protectia mediului poate autoriza exceptii
pentru NOx la instalatiile existente de incinerare:
- cu o capacitate nominala de pana la 6 tone pe ora inclusiv, cu conditia
ca autorizatia sa prevada ca valorile medii zilnice nu depasesc 500 mg/mc si
aceasta pana la data de 1 ianuarie 2008;
- cu o capacitate nominala de peste 6 tone pe ora, dar pana la 16 tone pe
ora inclusiv, cu conditia ca autorizatia sa prevada ca valorile medii zilnice
sa nu depaseasca 400 mg/mc si aceasta pana la data de 1 ianuarie 2010;
- cu o capacitate nominala de peste 16 tone pe ora, dar sub 25 tone pe ora
inclusiv, si care nu produc deversari de apa, cu conditia ca autorizatia sa
prevada ca valorile medii zilnice sa nu depaseasca 400 mg/mc si aceasta pana la
data de 1 ianuarie 2008.
Pana la data de 1 ianuarie 2008 exceptiile pentru pulberi pot fi autorizate
de autoritatea competenta pentru protectia mediului la instalatiile existente
de incinerare, cu conditia ca autorizatia sa prevada ca valorile medii zilnice
sa nu depaseasca 20 mg/mc.
Valori limita pentru VMJ (incinerare deseuri)
Pentru valorile medii pe jumatate de ora (VMJ) exista doua valori limita. O
valoare limita A care trebuie respectata de 100% din VMJ si o valoare limita
putin stricta B, care trebuie respectata numai de 97% din totalul VMJ. Valorile
limita pentru VMJ sunt prezentate in Tabelul nr. 5.
Tabelul nr. 5
______________________________________________________________________________
| | (100%) A | (97%) B
|
|__________________________________________________|_____________|_____________|
| Pulberi totale | 30 mg/mc | 10 mg/mc
|
|__________________________________________________|_____________|_____________|
| Substante organice gazoase si sub forma de | 20 mg/mc | 10 mg/mc
|
| vapori, exprimate sub forma de carbon organic | | |
| total | |
|
|__________________________________________________|_____________|_____________|
| Acid clorhidric (HCl) | 60 mg/mc | 10 mg/mc
|
|__________________________________________________|_____________|_____________|
| Acid fluorhidric (HF) | 4 mg/mc | 2 mg/mc
|
|__________________________________________________|_____________|_____________|
| Bioxid de sulf (SO2) | 200 mg/mc | 50 mg/mc
|
|__________________________________________________|_____________|_____________|
| Monoxid de azot (NO) si bioxid de azot (NO2), | 400 mg/mc*)| 200
mg/mc*)|
| masurati ca bioxid de azot pentru instalatiile | |
|
| de incinerare existente cu o capacitate nominala | |
|
| de peste 6 tone pe ora sau pentru instalatiile de| |
|
| incinerare noi | |
|
|__________________________________________________|_____________|_____________|
*) Pana la data de 1 ianuarie 2007 si fara a prejudicia legislatia
nationala relevanta valoarea limitei de emisie pentru NOx nu se aplica pentru
instalatiile care incinereaza doar deseuri periculoase.
Pana la data de 1 ianuarie 2010 exceptiile pentru NOx pot fi autorizate de
autoritatea competenta pentru protectia mediului pentru instalatiile existente
de incinerare cu o capacitate nominala intre 6 si 16 tone pe ora, cu conditia
ca valorile medii la jumatate de ora sa nu depaseasca 600 mg/mc pentru coloana
A sau cel mult 400 mg/mc pentru coloana B.
Valorile limita pentru metale grele si dioxine/furani sunt prezentate in
tabelul urmator.
Toate valorile medii se bazeaza pe o durata de prelevare a probelor de cel
putin 30 de minute si de cel mult 8 ore (metale grele), respectiv cel putin 6
si cel mult 8 ore (dioxine/furani).
Tabelul nr. 6
______________________________________________________________________________
| Cadmiu si compusii sai exprimati ca si Cadmiu (Cd)| 0,05 mg/mc | 0,1 mg/mc*)
|
|___________________________________________________| |
|
| Taliu si compusii sai exprimati ca Taliu (Tl) | |
|
|___________________________________________________|____________|_____________|
| Mercur si compusii sai exprimati ca Mercur (Hg) | 0,05 mg/mc | 0,1 mg/mc*)
|
|___________________________________________________|____________|_____________|
| Suma Sb, As, Pb, Cr, Co, Cu, Mn, Ni, V si compusii| 0,5 mg/mc | 1 mg/mc*)
|
| lor | |
|
|___________________________________________________|____________|_____________|
| Dioxine si furani | 0,1 ng/mc | -
|
|___________________________________________________|____________|_____________|
*) Valorile medii valabile pana la data de 1 ianuarie 2007 pentru
instalatiile existente, a caror aprobare de functionare a fost acordata inainte
de data de 31 decembrie 2002 si care incinereaza exclusiv deseuri periculoase.
Aceste valori medii acopera, de asemenea, formele gazoase si in stare de
vapori ale emisiilor relevante de metale grele, precum si combinatiile lor.
Valoarea limita de emisie este valabila pentru o concentratie totala de
dioxine si furani, calculata folosindu-se notiunea de echivalent toxic in
conformitate cu anexa nr. 3 a Hotararii Guvernului nr. 128/2002.
3.2. Valori limita pentru gaze reziduale la coincinerare
Valorile limita ale emisiilor pentru gazele reziduale provenite din
coincinerarea deseurilor sunt stabilite in anexa nr. 4 din Hotararea Guvernului
nr. 128/2002.
3.2.1. Valori limita pentru gaze reziduale la coincinerare in fabrici de
ciment
Valorile limita ale emisiilor la coincinerarea in fabricile de ciment sunt
stabilite la punctele II.1.1. si II.1.2. anexa nr. 4 din Hotararea Guvernului
nr. 128/2002.
Pentru parametrii care trebuie monitorizati continuu: praf, HCl, HF, NOx,
SO2 si TOC valorile limita din tabelele mentionate se refera numai la valorile
medii zilnice. Valorile medii pe jumatate de ora sunt folosite exclusiv pentru
calculul valorilor medii zilnice. Valorile limita se bazeaza pe o cantitate de
referinta de oxigen de 10% O2 si gaze reziduale uscate in stare normala
(temperatura 273 K, presiune 101,3 kPa).
Tabelul nr. 7
________________________________________________________
| Poluanti | C (mg/Nmc) |
|___________________________________________|____________|
| Pulberi totale | 30 |
|___________________________________________|____________|
| HCl | 10 |
|___________________________________________|____________|
| HF | 1 |
|___________________________________________|____________|
| NOx pentru instalatii existente | 800 |
| NOx pentru instalatii noi | 500*) |
|___________________________________________|____________|
| Cd + Tl | 0,05 |
|___________________________________________|____________|
| Hg | 0,05 |
|___________________________________________|____________|
| Sb + As + Pb + Cr + Co + Cu + Mn + Ni + V | 0,5 |
|___________________________________________|____________|
| Dioxine si furani | 0,1 ng/Nmc |
|___________________________________________|____________|
*) Pentru aplicarea valorilor limita de emisie ale NOx cuptoarele de ciment
in functiune si care dispun de o autorizatie conform reglementarilor legale
existente si incep coincinerarea deseurilor dupa data mentionata la pct. 10
anexa nr. 1 a Hotararii Guvernului nr. 128/2002 nu sunt considerate instalatii
noi.
Pana la data de 1 ianuarie 2008 se pot autoriza de catre autoritatea
competenta pentru protectia mediului exceptii pentru NOx pentru instalatiile
existente de ciment cu proces umed sau cuptoare de ciment care ard mai putin de
3 tone deseuri pe ora, cu conditia ca autorizatia sa prevada o valoare limita
de emisie totala la NOx sub 1.200 mg/Nmc.
Pana la data de 1 ianuarie 2008 se pot autoriza exceptii pentru pulberi
totale de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului, pentru
cuptoare de ciment care ard sub 3 tone de deseuri pe ora, cu conditia ca
valoarea limita de emisie totala la pulberi, trecuta in autorizatie, sa fie sub
50 mg/Nmc.
Valorile limita de emisie pentru monoxidul de carbon pot fi stabilite de
autoritatea competenta pentru protectia mediului.
Valorile limita pentru dioxine si furani si pentru metale grele sunt
identice cu cele pentru incinerarea deseurilor. Pentru valorile limita pentru
SO2 (50 mg/mc) si carbon organic total (10 mg/mc) pot fi obtinute din partea
autoritatilor competente derogarii, daca emisiile nu provin din incinerarea
deseurilor.
3.2.2. Valori limita pentru gaze reziduale la coincinerare in instalatii de
combustie
Pentru coincinerarea in instalatii de combustie exista valori limita
stabilite numai pentru metale grele si dioxine/furani (vezi pct. II.2.2 din
anexa nr. 4 la Hotararea Guvernului nr. 128/2002). Acestea sunt identice cu
cele pentru incinerarea deseurilor, se bazeaza insa pe o cantitate de referinta
de oxigen de 6% O2 si gaze reziduale uscate in stare normala (temperatura 273
K, presiune 101,3 kPa). Celelalte valori limita decurg din formula de
aditionare de la pct I. anexa nr. 4 la Hotararea Guvernului nr. 128/2002.
Aceasta formula este prezentata in ceea ce urmeaza intr-o forma
simplificata.
V_deseuri * C_deseuri + V_procedura
C = -------------------------------------
V_deseuri + V_procedura
V_deseuri: Volum gaze reziduale provenit de la incinerarea exclusiva a
deseurilor (pe baza deseurilor cu cea mai mica putere calorica)
C_deseuri: Valori limita care trebuie respectate de instalatiile de
incinerare
V_procedura: Volum gaze reziduale rezultate din arderea combustibililor
conventionali (fara deseuri) pe baza continuturilor de referinta de oxigen
C_procedura: Valori limita conform tabelelor anexei nr. 4 din Hotararea
Guvernului nr. 128/2002
C: valoare limita pentru emisii totale in cazul coincinerarii ca urmare a
formulei de aditionare; cu ajutorul aceleiasi formule se va calcula continutul
total de oxigen, care va inlocui continutul de oxigen de referinta.
Valoarea C_procedura este "valoarea de plecare" pentru formula de
aditionare, aceasta inseamna ca este vorba de valoarea limita in conditiile
neutilizarii de deseuri. Valoarea C_deseuri este valabila la utilizarea
deseurilor in proportie de 100% . Intre cele doua valori rezulta un demers
linear conform formulei de aditionare. Aceasta corelatie este explicata de
reprezentarea grafica care urmeaza. Linia punctata este reglementarea pentru
coincinerarea deseurilor periculoase conform punctului 3.2. din anexa nr. 2 la
Hotararea Guvernului nr. 128/2002. Ca urmare instalatiile de coincinerare, la
care mai mult de 40% din cantitatea totala de caldura este produsa prin
incinerarea deseurilor periculoase, vor respecta valorile limita valabile
pentru instalatiile de incinerare.
Valoare limita pentru emisii C
^
|
C_procedura -|
|\
| \
| \
| \
| \
| : \
| : \
| : \
| : \
| : \
| : \
C_deseuri -| :....................\
|
|
------------|--------------------|---> % deseuri
utilizate
40 100
Figura nr. 4 - Reprezentare grafica a formulei de aditionare pentru
coincinerare
"Valorile de pornire" individuale pentru utilizarea formulei de
aditionare in cazul instalatiilor de combustie care coincinereaza deseuri
rezulta din punctul II.2 anexa nr. 4 la Hotararea Guvernului nr. 128/2002.
Aceste valori pentru C_procedura sunt diferite in functie de tipul
combustibilului (combustibili solizi, biomasa si combustibili lichizi).
3.2.3. Valori limita pentru gaze reziduale pentru alte instalatii de
coincinerare
Pentru toate celelalte tipuri de instalatii industriale in care sunt coincinerate
deseuri (de exemplu: instalatii ale industriei siderurgice, termocentrale etc.)
sunt valabile, conform punctul II.3.1. din anexa nr. 4 la Hotararea Guvernului
nr. 128/2002, urmatoarele valori limita pentru emisii:
Tabelul nr. 8
C exprimat in ng/Nmc. Toate valorile medii pe perioada de prelevare de
minimum 6 ore si maximum 8 ore.
__________________________
| Poluanti | C |
|___________________|______|
| Dioxine si furani | 0,1 |
|___________________|______|
Tabelul nr. 9
C exprimat in mg/Nmc. Toate valorile medii pe perioada de prelevare de
minimum 30 de minute si maximum 8 ore:
__________________________
| Poluanti | C |
|___________________|______|
| Cd + Tl | 0,05 |
|___________________|______|
| Hg | 0,05 |
|___________________|______|
Toate celelalte valori limita (pentru NOx) rezulta din aplicarea formulei
de aditionare prezentata mai sus. Exista insa o diferenta importanta fata de
reglementarile cu privire la instalatiile de combustie. Pentru instalatii de
ex. ale industriei siderurgice nu exista "valori de pornire"
stabilite pentru C_procedura. Formula de aditionare va include ca valori de
pornire valorile limita pentru emisii stabilite prin reglementari legislative
nationale. Valorile respective sunt stabilite prin O.M. nr. 421/1993. Pentru
parametrii care nu se regasesc in documentele susmentionate, se va porni de la
precizarile existente in autorizatiile de functionare. Daca nici acestea nu
exista, atunci va trebui sa se stabileasca prin intermediul asa-numitelor
"masuratori zero" concentratiile masice din gazele reziduale
provenite de la instalatie fara coincinerare, iar acestea vor putea fi folosite
ca valori de pornire pentru formula de aditionare. Aceasta metoda poate duce la
valori limita pentru coincinerare foarte diferite, daca se folosesc diferite
"valori de pornire" pentru coincinerarea in instalatii similare.
Aceasta corelatie este reprezentata grafic in figura urmatoare pentru doua
"valori de pornire" diferite (C_(procedura,1) si C_(procedura,2)).
Valoare limita pentru emisii C
^
|
C_(procedura,1) |
|\
| \
| \
| \
| \
| \
C_(procedura,2) _| \
| \ \
| \ \
| \ \
-| \ \
| \
|
|
--------|------------|---> % deseuri utilizate
40 100
Figura nr. 5 - Problematica formulei de aditionare pentru "valori de
pornire" C_procedura diferite
3.3. Valorile limita pentru emisiile in apa
Valorile limita de emisie pentru poluantii din apele uzate de la spalarea
gazelor de ardere la deversarea din instalatiile de incinerare sau coincinerare
sunt cele stabilite in anexa nr. 6 la Hotararea Guvernului nr. 128/2002.
Valorile limita pentru indicatorii normati din apele uzate rezultate de la
spalarea gazelor de ardere trebuie sa respecte valorile stabilite prin
Hotararea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind
conditiile de descarcare in mediul acvatic a apelor uzate (NTPA 001 si NTPA
002).
4. CONTROLUL METROLOGIC AL ECHIPAMENTELOR PENTRU MASURAREA EMISIILOR SI
CONDITIILOR MINIME DE INCINERARE
4.1. Cadrul juridic
In anexa nr. 5 a prezentului normativ sunt prezentate listele cu
standardele europene si internationale care sunt preluate, pana la data de
31.10.2004, in Romania.
4.1.1. Principii de baza
Autoritatea competenta pentru protectia mediului stabileste, dupa caz,
necesitatea introducerii unor valori limita de emisie pentru hidrocarburi
aromatice policiclice sau pentru alti poluanti. Autoritatea competenta pentru
protectia mediului stabileste perioadele de masurare acolo unde au fost precizate
valori limita de emisie pentru hidrocarburi policiclice aromatice sau pentru
alti poluanti.
In conformitate cu Directiva europeana 2000/76/CE, transpusa in legislatia
romaneasca prin Hotararea Guvernului nr. 128/2002, emisiile din aerul si apele
uzate trebuie masurate continuu si discontinuu, pentru a demonstra respectarea
pragurilor limita. Trebuie controlata respectarea conditiilor minime de
incinerare (timp minim de stationare si temperatura minima).
Masuratorile concentratiilor de poluanti pentru apa si aer trebuie sa fie
reprezentative. Pregatirea, desfasurarea si evaluarea trebuie facuta conform
normelor CEN, daca acestea exista, sau conform altor norme internationale care
sa asigure o calitate unitara stiintifica. O privire de ansamblu a normelor
relevante (internationale, europene si romane) este prezentata, pentru aer in
Tabelul nr. 10.
Semnificatia coloanelor din tabelul de mai jos este urmatoarea:
C - continua
D - discontinua*
______________________________________________________________________________
| Tabelul nr. 10 Norme internationale, europene si nationale existente in
|
| prezent pentru calitatea aerului
|
|______________________________________________________________________________|
| Prezentul Normativ tehnic face referire la o serie de standarde, normative
|
| tehnice si ghiduri care sunt in vigoare la momentul elaborarii sale.
Deoarece|
| aceste documente se pot modifica, utilizatorii trebuie sa se asigure ca |
| aplica variantele in vigoare, asigurand astfel o calitate stiintifica
|
| unitara. Standardele mentionate in prezentul Normativ tehnic reprezinta
|
| standarde de referinta pentru cerintele minimale specifice domeniilor lor de
|
| aplicare.
|
|______________________________________________________________________________|
| Parametrii |Procedura| Norme europene/| Norme | Norme romanesti
|
| |_________| int. | nationale |
|
| | C | D | | din state |
|
| | | | | membre |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| Norme generale | | | | |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| Calibrare | | |EN 14181 |VDI 3950 |SR-ISO 10396/2001
|
| (asigurarea | | |din 2004 | |
|
| calitatii | | | | |
|
| masuratorii | | | | |
|
| continue) | | | | |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| Planificare | | |ISO 10396, |VDI 2066* | |
| masuratoare/ | | |EN 13284* | | |
| prelevare probe | | | | |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| Cerinte | | |ISO 10780 | |
|
| metrologice pentru| | | | |
|
| echipamente | | | | |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| | | | | |SR EN
13284-1/2002|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| Pulberi | X | |EN 13824-2: | |SR EN
13284-1/2002|
| | | |2003-1 | |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| Pulberi | | x |EN 13284-1: | |STAS 11103/1978
|
| | | |2002-4 | |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| Metale grele* | | x |EN 14181 | |SR EN 13211/2002
|
| | | |din 2004 | |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| Hg | | x |EN 13211:2001-06| | |
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| SO2 + SO3 | X | |ISO 7935 | |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| SO2 + SO3 | | x |ISO 11632/ | |
|
| | | |ISO 7934 | |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| NOX | X | |ISO 10849 | |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| CO | X | | |VDI 2459-1: |SR EN 12619/2002
|
| | | | |2003-11 |si
|
| | | | | |SR EN 13526/2002
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| TOC | X | |EN 12619:1990-09| |SR EN 1911-1, 2,
|
| | | | | |3/2002
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| HCl | | x |EN 1911-1, 2, 3:| |
|
| | | |1998-07 | |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| HF | | x | |VDI 2470-10:|SR EN 1948-1, 2,
|
| | | | |1975-10 |3/2003
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| PCDD/PCDF | | x |EN 1948-1, 2, 3:| |
|
| | | |1997-05 | |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| O2 | X | |EN 14789:2003-12| |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| Umiditate | X | |EN 14790:2003-12| |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| Crom hexavalent | | x |EN 11885 | |STAS 12731/1989
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| Arsen | | x |EN 11885 | |STAS 10931/1977
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| Cadmiu | | x |EN 11885 | |STAS 12731/1989
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| Plumb | | x |EN 11885 | |SR-ISO 9855/1999
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| Mangan | | x |EN 11885 | |STAS 10815/1985
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
* Metodele de masurare se aplica atat pentru emisii cat si pentru imisii.
* Normele pentru masurarea pulberilor contin si cerinte de baza pentru
prelevarea de probe.
* Normele de masurare contin partial si informatii pentru masuratori
continue - de ex. masuratori de referinta pentru calibrari.
Masuratorile se efectueaza in baza tuturor normelor existente, atata timp
cat acestea asigura calitatea unitara stiintifica.
Respectarea cerintelor metrologice este asigurata de conditiile din
autorizatia de mediu.
Corectitudinea masuratorilor se bazeaza pe o buna cunoastere si o
experienta suficienta a metrologilor din oficiul de masurare insarcinat. Un
sistem corespunzator de notificare si supraveghere a institutelor de verificare
este in Romania inca in curs de dezvoltare. Prevederi europene se regasesc in
EN ISO/IEC 17205.
4.2. Masuratori continue in aer
Conform pct. 7.2 cap. 7 anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr. 128/2002
se masoara continuu urmatorii parametri:
- Pulberi,
- COT,
- NOX,
- SO2,
- HCl,
- HF,
- CO.
Masurarea serveste controlului respectarii pragurilor limita stabilite la
cap. 3 anexa nr. 4 a Hotararii Guvernului nr. 128/2002.
Se masoara continuu si parametrii de referinta temperatura, oxigen,
presiune, umiditate, flux volumetric. Cerintele metrologice (dispozitive
adecvate, montare corecta, calibrare si control functional) se stabilesc de
autoritatea de certificare in procedura de certificare/avizul de aprobare.
In conformitate cu pct. 6.3 cap. 6 anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr.
128/2002 se prevede ca la fiecare 3 ani sa se faca o calibrare pentru
instalatia de masurare continua si anual sa se realizeze o verificare a
functionarii aparaturii. In anul cand se realizeaza calibrarea nu mai este
necesara o verificare suplimentara a functionarii aparaturii.
____________________________________________________________________
| Primul an de functionare | Calibrare si verificarea functionarii |
|____________________________|_______________________________________|
| Al 2-lea an de functionare | Verificarea functionarii |
|____________________________|_______________________________________|
| Al 3-lea an de functionare | Verificarea functionarii |
|____________________________|_______________________________________|
| Al 4-lea an de functionare | Calibrare si verificarea functionarii |
|____________________________|_______________________________________|
| Si asa mai departe | |
|____________________________|_______________________________________|
Cerintele concrete privind calibrarea si verificarea functionarii
aparaturii se fac conform normelor prezente in tabelul nr. 10 din prezentul
normativ. Institutele autorizate pentru calibrare/verificare in Romania vor fi
numite ulterior. Institutele autorizate trebuie sa garanteze implementarea
normelor europene pentru asigurarea calitatii instalatiilor de masurare
continua pana pe 31.12.2005.
O practica unitara a supravegherii continue a emisiilor se poate asigura
numai de un sistem adecvat de asigurare a calitatii. Bazele juridice se
regasesc in Hotararea Guvernului nr. 128/2002 si in normele europene secundare
(de ex. EN ISO/IEC 17205).
Aparatele folosite la masurarea continua trebuie sa fie adecvate fiecarei
masuratori. De aceea in diverse tari (de ex. Anglia, Germania, SUA) se
certifica aparatele de masura pentru masurari continue a emisiilor. De exemplu
in Germania, in cadrul verificarii gradului de adecvare, se asigura urmatoarele
cerinte de calitate: influenta conditiilor imprejurimilor asupra semnalului de
masura, linearitatea semnalului de masura, sensibilitatea diagonala,
stabilitatea pe termen lung, capacitatea de functionare in conditii de
utilizare reale, stabilirea intervalelor de intretinere, limitari de utilizare
etc. In majoritatea statelor membre, lista aparatelor de masura certificate
sunt publicate pe internet. Atata timp cat in Romania nu exista un sistem
corespunzator de certificare a aparatelor de masura adecvate, se poate apela in
practica administrativa (de exemplu, in cerintele din actele de reglementare)
la aparatele admise in alte tari.
In conformitate cu pct. 7.4 cap. 7 anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr.
128/2002 masurarea continua a HF poate fi inlocuita de masuratori discontinue,
daca exista o instalatie de purificare a gazelor reziduale incat sa garanteze
respectarea pragului de HCl. Acest lucru se realizeaza de regula prin spalatori
de gaz rezidual suficient dimensionati sau instalatii de absorbtie uscata si o
monitorizare continua a emisiilor de HCl. Deoarece aceste cerinte rezulta
oricum din reglementarile Hotararii Guvernului nr. 128/2002 in ce priveste
obligatiile de masurare si limitele de emisie, se poate de regula renunta la
masurarea continua a HF.
In conformitate cu pct. 7.6 cap. 7 anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr.
128/2002 poate fi acordata o exceptare de la masurarea continua a HCl, SO2 si
HF daca nu poate aparea sub nici o forma o depasire a limitelor
corespunzatoare. Acest fapt se poate proba, cel putin in cazul deseurilor cu
componenta fluctuanta, numai foarte greu. In acest scop ar trebui, de exemplu,
adusa proba unei masuratori continue limitate pe o durata suficient de lunga
(de exemplu 6 luni) sau sa se aplice o limitare la anumite deseuri cu
componenta predefinita.
4.3. Masuratori discontinue in aer
In conformitate cu pct. 7.2 cap. 7, anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului
nr. 128/2002, se impune masurarea discontinua a urmatorilor parametri:
- compusi pulberi;
- metale grele: Suma Tl, Cd;
- mercur (Hg);
- suma Sb, As, Pb, Cr, Cu, Mn, Ni, V;
- dioxine/furani.
Limitele de emisie sunt descrise si explicate la cap. 3 al prezentului
normativ. Ele se refera la o durata de prelevare a probelor de cel putin 30 de
minute si de cel mult 8 ore (metale grele), respectiv cel putin 6 si cel mult 8
ore (dioxine/furani).
Frecventa masuratorilor, in conformitate cu pct. 7.2. c cap. 7 anexa nr. 2
din Hotararea Guvernului nr. 128/2002, este de 2 masuratori pe an, iar in
primul an de functionare cel putin o data la 3 luni.
Normele aplicabile sunt listate in Tabelul nr. 10 al prezentului normativ.
4.4. Particularitati la masuratorile aerului rezidual in instalatii de
coincinerare
Ca urmare a modului de functionare diferit in fabricile de ciment
(functionare directa, respectiv functionare in sistem cuptor - moara) sau din
alte motive de tehnica procedurala, o parte a gazului de ardere poate fi evacuata
si in afara cursului normal al gazului rezidual. De exemplu, in anumite
instalatii, o parte din gazele de ardere este extrasa din cuptorul rotativ si
deviata separat (de exemplu utilizata la uscarea materiilor prime). In functie
de fluxul volumetric, autoritatea competenta trebuie sa decida in fiecare caz
particular, daca pentru fluxurile partiale poate avea loc numai o masuratoare
discontinua in locul uneia continue. Emisia de poluanti din sursa suplimentara
trebuie determinata continuu, daca ea este parte relevanta a poluarii intregii
instalatii. O sursa este relevanta atunci cand poluantii din gazele evacuate
deviate prin ea, reprezinta peste 20% din fluxul de masa total al fiecarui
poluant din gazelor evacuate din instalatie. Pentru stabilirea fluxului de masa
sunt decisive prevederile autorizatiei de mediu.
4.5. Controlul conditiilor minime de incinerare
In conformitate cu pct. 2.1 cap. 2 anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr.
128/2002, se respecta un timp de stationare de 2 secunde si o temperatura
minima de 850 grade C respectiv 1100 grade C, dupa ultima adaugare de aer de
ardere.
In conformitate cu pct. 7.3 cap. 7 anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr.
128/2002 respectarea conditiilor minime de incinerare (CMI) "trebuie
controlata in mod adecvat". Directiva europeana nu specifica si nu
reglementeaza modalitatile concrete de control. Deoarece, pana in prezent nu
exista o experienta relevanta in monitorizarea conditiilor de ardere la
incineratoarele de deseuri, pentru reglementarea acestei activitati se apeleaza
la norme internationale si europene.
La interpretarea acestei reglementari se poate apela, de exemplu, la norme
europene privind practica unitara in monitorizarea conditiilor de ardere la
incineratoare de deseuri. Marea majoritate a aspectelor tehnice prevazute in
normele europene se regasesc in legislatia nationala, in cadrul O.M. nr.
462/1993 pentru aprobarea conditiilor tehnice privind protectia atmosferei si
normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanti atmosferici
produsi de surse stationare.
Conform normelor europene se poate face o masurare concomitenta a
temperaturii la 2 nivele. Considerand o evolutie liniara a temperaturii, numai
asa se poate determina coeficientul de modificare termica in spatiul de
postcombustie. Prin spatiul de postcombustie se intelege zona de tranzitie de
la spatiul de ardere pana la primul cazan. Coeficientul este necesar pentru
determinarea timpului de stationare si a sfarsitului spatiului de
postcombustie, iar acest sfarsit se defineste ca fiind nivelul in care timpul
de stationare este de exact 2 secunde.
Masurarea la cele 2 nivele se face sub forma unei masurari tip grila. Ca
valoare orientativa se poate porni de la 1 punct de masura/2 mp. Un nivel de
masura trebuie sa fie stabilit la sfarsitul spatiului de postcombustie.
Stabilirea se face pe baza indicatiilor producatorului. Nu conteaza daca
sfarsitul exact al spatiului de postcombustie se afla intr-un alt loc. Al
doilea nivel se afla la inceputul spatiului. El se stabileste pe baza datelor
furnizate de producator in legatura cu ultima admisie de aer. Pe acest nivel se
poate vorbi de un amestec uniform al gazelor de ardere si a oxigenului.
Orificiile pentru masurarea tip grila trebuie sa aiba de regula un diametru minim
de 100 mm. Pentru masurarea temperaturii se vor folosi termoelemente absorbante
cu racire pe baza de apa. Acestea vor determina temperatura gazului fara a lua
in considerare caldura radiata. Pentru a evita contaminarea cu caldura radiata
termoelementele sunt izolate de tevi de protectie din ceramica. Timpul de
stationare se calculeaza matematic cu variabilele flux volumetric, coeficient
de modificare termica si dispunerea geometrica a spatiului de postcombustie.
Fluxul se calculeaza din motive ce tin de tehnica fluxurilor de regula in gazul
pur. Acesta trebuie deci corectat in ceea ce priveste parametrii oxigen,
continut de abur, temperatura si presiune.
__|_______________________________
T_B ..|..|........ masurarea continua a temperaturii
| __
T_NBZ ..|......................|.. sfarsitul sp. de postcombustie
| |
T_2 ..|......................|.. nivelul 2 de masura
| |
|
Sp.\postcomb. |
|
T_1 ..|......................|.. nivelul 1 de masura
\ | |
\ | |
\ | |
\ ..|......................|.. inceputul spatiului de
postcombustie
\ | |
admisie deseuri \
\ \
\ \
\ Zgura
\____________________________
Figura nr. 6 Masurarea temperaturii de ex. intr-un incinerator cu gratare
Cerintele din normele europene nu pot fi utilizate direct in concretizarea
cerintelor de la pct. 7.3 cap. 7 anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr.
128/2002.
Pentru practica administrativa in procedurile de autorizare si supraveghere
se recomanda doar orientarea dupa principiile normelor europene. Se poate tine
cont de urmatoarele principii:
- La instalatiile noi trebuie prevazuta, inca din faza de proiectare,
obligativitatea existentei unui numar suficient de orificii pentru introducerea
sondelor pe cele doua nivele. O amplasare ulterioara a acestor orificii este
dificila din cauza acoperirii cu pereti (la incineratoarele pentru deseuri
periculoase) respectiv din cauza peretilor raciti cu apa (incineratoare pentru
deseuri municipale). Prin planificarea unui numar suficient de orificii de
masurare la instalatiile noi atat operatorul cat si autoritatea pot oricand
controla conditiile minime de incinerare cu destula siguranta.
- La instalatiile cu camere mari de postcombustie se poate conveni, de
comun acord intre producator, operator, autoritate si institutul metrologic, un
program redus care sa acopere doar 1/4 din camera de postcombustie.
- La instalatiile existente ar trebui, avand in vedere efortul imens
aferent, sa se poata face o exceptie de la normele privind amplasarea
orificiilor de masurare. In astfel de cazuri se poate admite o masuratoare cu
numai un punct de masurare pe fiecare suprafata de masurare. Daca nici o
asemenea masuratoare simplificata nu se poate executa, din cauza efortului
mare, atunci respectarea conditiilor minime de coincinerare se vor proba prin
calcule teoretice.
Se va tine cont de particularitatile de tehnica procedurala in cadrul
cerintelor de la controlul conditiilor minime de incinerare. De exemplu, in
cazul coincinerarii deseurilor in fabricile de ciment se poate tine cont de
urmatoarele:
- la ardere primara - nu este necesar un control, deoarece conditiile
tehnice (timp de stationare cca. 7 - 8 s, temperatura cca. 1400 grade) asigura
respectarea conditiilor minime de incinerare;
- la ardere secundara - este necesara stabilirea unui plan de masurare
simplificat de la caz la caz.
Masurarea continua a temperaturii se face conform pct. 7.2 b cap. 7 anexa
nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 128/2002 "... in proximitatea peretelui
interior sau intr-un alt loc reprezentativ al camerei de ardere aprobat de
autoritatea competenta".
La planificarea masurarii continue de temperatura trebuie considerate
conditiile agresive in spatiul de evacuare, care necesita utilizarea de senzori
rezistenti de masurare. In practica, termoelementele cu carcasa ceramica
protectoare s-au dovedit eficiente. Pentru masurare se instaleaza cel putin
doua dispozitive de masura. Media dintre masuratori se inregistreaza.
"Locul reprezentativ" adecvat cuprinde peretii laterali ai spatiului
de postcombustie pana inclusiv la plafonul cazanului. Deoarece termoelementele
trebuie inlocuite destul de des functie de conditiile de exploatare, locurile
destinate masuratorilor trebuie sa fie usor accesibile. Este de preferat ca
dispozitivele de masura sa fie montate in peretii laterali.
O masurare relevanta a temperaturii este asigurata numai cand instrumentul
de masurare continua este calibrat la fiecare 3 ani conform pct. 6.3 cap. 6
anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr. 128/2002.
Calibrarea are loc la fel ca prima verificare a conditiilor minime de
incinerare in zona de postcombustie, insa cu efort mult mai redus. Astfel, de
regula, sunt de ajuns cateva puncte de masurare in primul plan de masurare.
Cerintele concrete se stabilesc in acord cu autoritatea de mediu.
4.6. Masurarea emisiilor din apele uzate
Limitele emisiilor pentru introducerea poluantilor prin apa reziduala din
epurarea gazelor sunt stabilite in anexa nr. 5 la Hotararea Guvernului nr.
128/2002 (vezi explicatiile din cap. 3).
Apa reziduala rezultata in urma spalarii gazelor se face inainte de
amestecul cu alte ape industriale uzate.
In cazul tratarii in comun a mai multor ape industriale uzate, masuratorile
se efectueaza separat pe fiecare din aceste fluxuri, atat la punctul final de
deversare in emisar cat si la punctele de intrare a apelor industriale uzate in
statia de epurare. Apoi se calculeaza, prin bilant de masa, aportul fiecarui flux
de poluanti cat si fluxul de masa total al poluantilor la locul de deversare in
emisar. Din acest flux se calculeaza concentratia relevanta de poluanti la
locul de deversare in emisar.
La locul de deversare se masoara urmatorii parametri:
- pH;
- temperatura;
- debitul;
- materii in suspensie;
- metale grele (Hg, Cd, Tl, As, Pb, Cr, Cu, Ni, Zn);
- dioxine si furani (PCDD/PCDF).
Se masoara continuu valorile indicatorilor pH, debit si temperatura.
Valorile concentratiilor indicatorului materii solide totale in suspensie se
masoara zilnic. Metalele grele se masoara cel putin o data pe luna. Valorile
concentratiilor de dioxine si furani trebuie masurate cel putin la jumatate de
an. In primul an de functionare, valorile concentratiilor de dioxine si furani
trebuie sa se masoare cel putin o data la fiecare 3 luni.
Procedeele de masurare si prelevare se face in conformitate cu normele din
Tabelul nr. 11.
Semnificatia coloanelor din tabelul de mai jos este urmatoarea:
C - continua
D - discontinua
______________________________________________________________________________
| Tabelul nr. 11 Norme internationale, europene si nationale existente in
|
| prezent pentru calitatea apei |
|______________________________________________________________________________|
| Prezentul Normativ tehnic face referire la o serie de standarde, normative
|
| tehnice si ghiduri care sunt in vigoare la momentul elaborarii sale. Deoarece|
| aceste documente se pot modifica, utilizatorii trebuie sa se asigure ca
|
| aplica variantele in vigoare, asigurand astfel o calitate stiintifica
|
| unitara. Standardele mentionate in prezentul Normativ tehnic reprezinta
|
| standarde de referinta pentru cerintele minimale specifice domeniilor lor de
|
| aplicare.
|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| Parametrii |Procedura| Norme europene/| Norme | Norme romanesti
|
| |_________| int. | nationale |
|
| | C | D | | din state |
|
| | | | | membre |
|
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
| pH | x | |ISO 10523 | |6324/1961-AP;
|
| | | | | |SR-ISO 10593/1997
|
| Temperatura | x | | |VDI 3511-2 |
|
| Debit | x | |ISO 5167-1/ | |SR-ISO 5667-
|
| | | |EN 29104 | |10/1994
|
| Prelevare | | x |EN-ISO 5667-10 | |STAS 6953/1981
|
| | | |(proiect) | | |
| | | | | |STAS 8045/1979/
|
| | | | | |SR EN-ISO
|
| | | | | |13506/2002
|
| materii in | | x |EN-ISO 11923 | |SR EN 1483/2003
|
| suspensie | | | | |
|
| Hg | | x |EN 1483 | |SR-ISO 8288/2001/
|
| | | | | |SR EN-ISO
|
| | | | | |5961/2002
|
| Cd | | x |EN-ISO 11885 | |
|
| Tl | | x |EN-ISO 11885 | |SR-ISO 6595/1997
|
| As | | x |EN-ISO 11885 | |SR-ISO 8288/2001/
|
| | | | | |SR EN 12673/2003
|
| Pb | | x |EN-ISO 11885 | |SR-ISO 9174/1998/
|
| | | | | |SR-ISO 11083/1998
|
| Cr | | x |EN-ISO 11885 | |SR-ISO 8288/2001
|
| Cu | | x |EN-ISO 11885 | |SR-ISO 8288/2001
|
| Ni | | x |EN-ISO 11885 | |SR-ISO 8288/2001
|
| Zn | | x |EN-ISO 11885 | |
|
| PCDD/PCDF | | x |EN 1948-1-3 | | |
|___________________|____|____|________________|____________|__________________|
5. VALORIFICAREA SI ELIMINAREA REZIDUURILOR PROVENITE DIN INCINERAREA
DESEURILOR
5.1. Elemente generale
Scopul tratarii termice a deseurilor este, in afara de reducerea cantitatii
si volumului deseurilor, acela de a distruge termic componentele nocive.
Componentele nocive, care nu pot fi distruse (de ex. metalele grele) trebuie
supraconcentrate si inertizate prin transformarea in alte forme de compusi.
Cantitatea si nocivitatea reziduurilor din functionarea instalatiilor de
incinerare sau coincinerare se reduc la minimum conform pct. 5.1, cap. 5, anexa
nr. 2 din Hotararea Guvernului nr. 128/2002.
Reziduurile trebuie valorificate pe cat posibil, respectand prevederile
juridice explicite in acest sens.
In afara de emisiile sub forma de gaz si particule, la incinerare mai apar
si urmatoarele reziduuri solide si lichide:
- cenusa/zgura;
- praf din sistemul de epurare a gazelor;
- produsi de reactie din sistemul de epurare a gazelor;
- materiale adsorbante epuizate;
- mase catalitice epuizate;
- apa uzata;
- alte reziduuri.
Compozitia si cantitatea reziduurilor variaza foarte mult in functie de
tipul deseurilor incinerate. Suplimentar exista o relatie foarte stransa intre
masurile tehnice pentru epurarea gazelor, concentratia finala in poluanti a
gazelor epurate si cantitatea de reziduuri rezultata.
Procesul de epurare a gazelor reziduale trebuie ales astfel incat sa
genereze cantitati cat mai mici de reziduuri ale caror caracteristici sa
permita recuperarea maxima a materialelor recuperabile, si pe cat posibil o
eliminare in conditii de siguranta maxima pentru mediul inconjurator.
Apele de proces diferite trebuie epurate, pentru a putea fi reutilizate. In
functie de continutul de materialele nocive si de situatia pe piata, anumite
reziduuri se pot valorifica material (de exemplu cenusa reziduala provenita din
incinerarea deseurilor menajere, reziduurile feroase, sarurile provenite din
tratarea apei uzate). Adsorbantii incarcati cu un continut ridicat de carbon
(de exemplu, huila activa) sunt readusi de regula la ardere. In tabelul urmator
sunt prezentate ca exemplu cantitatile de reziduuri dintr-o instalatie de incinerare
a deseurilor municipale (deprafuire, spalare umeda, neutralizarea varului,
transformarea apei uzate in aburi).
Tabelul nr. 12
______________________________________________________________________________
| Unitati | Cenusa | Praf provenit din | Saruri provenite din
|
| | reziduala | purificarea cazanelor | transformarea apei
|
| | si cenusa | si a gazului rezidual | uzate in abur
|
|___________________|___________|_______________________|______________________|
| Cantitati in kg/t | 200 - 350 | 25 - 40 | 30 - 50
|
| la 1 t deseuri | | |
|
|___________________|___________|_______________________|______________________|
Inainte ca reziduurile rezultate din tratarea termica sa fie predate
valorificarii sau eliminarii, conform pct. 5.1, cap. 5, anexa nr. 2 din
Hotararea Guvernului nr. 128/2002, se determina proprietatile fizice si chimice
ale reziduurilor provenite din incinerare prin analize adecvate. Analizele se
refera la intreaga fractiune dizolvabila si la fractiunea dizolvabila a
metalelor grele. In functie de rezultatele cercetarii se stabileste tipul
valorificarii sau eliminarii reziduurilor.
5.2. Zgura/Cenusa
5.2.1. Cerinte de la arderea cenusii reziduale si a cenusii
Reziduurile solide provenite din procesul de incinerare apar la scoaterea
din furnal in forma lichida la topire sub forma de cenusa reziduala, in rest
sub forma de cenusa. In afara de o elutie cat se poate de redusa, cota de
componente neincinerate trebuie mentinuta cat se poate de redusa, deoarece ea
reprezinta masura distrugerii urmarite a componentelor organice.
Conform pct. 2.1, cap. 2, anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr.
128/2002, cenusa reziduala si cenusa de rugina trebuie sa respecte un continut
de carbon total organic din compusi (COT) de mai putin de 3% sau o pierdere la
incandescenta de mai putin de 5% din greutatea uscata a materialului incinerat.
Pentru respectarea acestor cerinte se apeleaza la tehnici adecvate ale
pretratarii deseurilor (de exemplu tocare si macinare).
5.2.2. Cenusa reziduala si cenusa din instalatiile de incinerare a
deseurilor municipale
Zgura rezultata din incinerarea deseurilor municipale se compune, in
principal, din parti minerale (de exemplu: sticla, nisip, ceramica), materii
feroase si neferoase si parti neincinerate ale deseurilor. Prin sinterizarea
deseurilor, in conditiile unei bune arderi, se reduce continutul in suspensii
fine si eluabile din zgura, ceea ce asigura o buna recuperare si un tratament
mecanic usor a zgurii.
Scopul tratarii zgurii este recuperarea substantelor care pot fi reincluse
in circuitul comercial (de exemplu: material pentru construirea de strazi si
deseuri). Intrebarea daca si sub ce forma se poate refolosi cenusa de gratar
aparuta, depinde de aspecte economice, tehnice si de tehnica a protectiei
mediului.
Atata timp cat din considerente economice nu este posibila refolosirea
zgurii/cenusii, reziduurile trebuie sa corespunda cerintelor legale pentru
depozitare. Daca este posibila refolosirea, sistemul de tratare trebuie
proiectat si echipat incat sa asigure atat tratarea (depozitarea pe o perioada
de minim 3 luni, separarea pe granulatie - 0 - 16 mm, 16 - 32 mm, 6 - 32 mm,
micsorarea granulatiei, amestecare conform retetei, depozitare in vederea
transportului), cat si incadrarea in conditiile de protectie a mediului.
5.2.3. Zgura si cenusa din instalatiile de incinerare a deseurilor
periculoase
De regula, valorificarea nu este posibila deoarece calitatea zgurii in ce
priveste granulatia si compozitia chimica variaza puternic. Acest lucru este o
urmare a gamei largi de deseuri utilizate.
5.3. Pulberile de la incinerarea deseurilor
Pulberile apar la incinerarea deseurilor in cuptor si in instalatiile de
deprafuire (pulberi din filtre). Aceste reziduuri contin de regula multe saruri
dizolvabile, metale grele antrenabile si hidrocarburi aromatice polihalogenate.
De aceea, de regula, astfel de reziduuri se depoziteaza in subteran. Eliminarea
finala pe depozite conforme (depozit pentru deseurile speciale, monodepozit sau
zona speciala pe un depozit de deseuri menajere) poate fi luata in considerare
numai cand se respecta criteriile de acceptare la depozitare stabilite prin
O.M. nr. 867/2002.
5.4. Apa reziduala si produse de reactie din purificarea umeda a gazului
rezidual
Volumele de ape uzate rezultate din incinerarea deseurilor pot fi reduse
prin folosirea de sisteme uscate de epurare a gazelor reziduale. In cazul
sistemelor umede de epurare a gazelor reziduale se folosesc doua trepte de
spalare (scrubere) pentru eliminarea separata a HCl (pH < 1) si a SO2 (pH de
la 2 la 3). Deoarece apele sunt recirculate, ele se incarca in poluanti si
pentru asigurarea unei eficiente functionari a treptelor de spalare, periodic
volume de apa sunt evacuate din sistem si trimise la instalatia de tratare a
apei uzate. Scopul epurarii este separarea metalelor grele prin neutralizare si
precipitare. Apele uzate sunt poluate, in principal, cu:
- compusi halogeni (fluor, iod, clor, brom);
- sulfati, sulfuri sub forma de saruri sau acizi;
- metale grele;
- fosfor.
Nivelul de epurare solicitat depinde de destinatia prevazuta pentru apa
uzata si de "calitatea" impusa prin sistemul de eliminare ce urmeaza
a fi folosit.
Se pot realiza multiple combinatii de procese tehnologice pentru epurare,
iar dintre acestea se prezinta in continuare cele folosite in mod curent.
Tratarea apei uzate, rezultata din treptele de spalare (scrubere) a gazului
rezidual, se face prin introducere in fluxul gazului rezidual in echipamente
speciale, de ex. intr-un uscator cu stropire, unde are loc o evaporare. Aceasta
metoda se numeste metoda cu vaporizator integrat in flux. Apa este tratata
anterior in etape de neutralizare cu solutie de hidroxid de sodiu sau lapte de
var, urmata de precipitarea metalelor grele cu un agent precipitator sulfidic.
In aceasta etapa, o importanta deosebita o are precipitarea suficienta a
mercurului si reformarea compusilor volatili de mercur in uscatorul cu
stropire.
In cadrul acestei tehnici procedurale apar de regula saruri din
neutralizare si compusi de metale grele sub forma de reziduuri solide, care se
pot elimina impreuna. Reziduurile se elimina ulterior prin depozitare.
Tratarea apei uzate, rezultata din treptele de spalare (scrubere) a gazului
rezidual, se poate face si prin introducerea ei intr-un vaporizator separat
(instalatie de cristalizare). Anterior, purificarea apei de spalare are loc, de
asemenea, prin intermediul etapelor de neutralizare si precipitare a metalelor
grele. In cazul in care procedura este executata corespunzator, saruri neutre
si compusi de metale grele se pot obtine sub forma de reziduuri separate cu
puritate mare. Obtinerea sarurilor valorificabile necesita insa costuri mari si
din punct de vedere economic nu ar putea fi reprezentativa ca regula de tratare
a apei uzate. Ca urmare a sanselor de comercializare reduse, aceste reziduuri
sunt de obicei depozitate.
Alegerea reactivului de precipitare si a conditiilor de desfasurare a
procesului de epurare (valoarea pH, temperatura) trebuie astfel stabilite si
intretinute pentru a se preveni formarea inversa de compusi volatili de mercur
in uscator.
Din tehnologiile prezentate mai sus (vaporizator integrat in flux sau
vaporizator separat) nu rezulta apa uzata la tratarea gazelor reziduale. Daca
insa apa uzata, rezultata la purificarea umeda a gazelor reziduale, se deverseaza
direct sau indirect intr-un emisar, atunci se vor respecta limitele de emisie
conform anexei nr. 6 la Hotararea Guvernului nr. 128/2002. Acest lucru il poate
realiza numai o instalatie corespunzatoare de tratare a apei uzate. Tratarea
consta in neutralizare, precipitarea metalelor grele si filtrare. De regula
sunt necesare masuri suplimentare de scadere a temperaturii. In cazul
deversarii directe sunt necesare masuri de aerare, de eliminare a sulfatilor si
florurilor. Conform pct. 7.14.a, cap. 7 anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului
nr. 128/2002, se vor inregistra continuu cel putin urmatorii parametrii: pH,
temperatura si debit. Se vor amenaja locuri speciale de prelevare de probe in
vederea efectuarii masuratorilor discontinue, necesare conform pct. 7.14 b),
cap. 7, anexa nr. 2 din Hotararea Guvernului nr. 128/2002 (vezi cap. 4 al
prezentului normativ).
5.5. Adsorbanti, catalizatori
Adsorbantii, cum ar fi carbune activ (partial cu materii suplimentare, cum
ar fi varul etc.), se utilizeaza la eliminarea compusilor organici la nivel de
urme (de exemplu: dioxine, furani) si a metalelor grele aflate in faza gazoasa
(de exemplu: Hg). Adsorbantii epuizati se elimina prin reintroducere in
incinerator, unde poluantii organici adsorbiti sunt distrusi la o temperatura
inalta. Pentru toti ceilalti poluanti, in special pentru metalele usor volatile
(de exemplu: Hg), trebuie sa existe un punct de extragere din circuit, deoarece
in caz contrar poluantii se acumuleaza in circuitul existent intre incinerare
si purificarea gazului rezidual. Pentru mercur si compusii sai, un punct de
extractie eficient il reprezinta etapa de spalare umeda acida. Daca adsorbantii
epuizati nu pot fi reintrodusi la ardere din motivele mentionate, exista numai
solutia unei depozitari subterane.
5.6. Alte reziduuri
Alte tipuri de reziduuri se genereaza in statia de incinerare la intervale
diferite de timp si in diferite componente ale instalatiei:
- namol din instalatia de extractie a cenusii din boiler, care este tratat
in statia de epurare si apoi depozitat sau incinerat;
- ape uzate poluate cu produse petroliere de la spalarea rezervoarelor si a
autovehiculelor;
- materiale refractare de la repararea cuptorului si a camerei de
postcombustie care pot fi depozitate controlat sau refolosite in industria
materialelor de constructie;
- materiale care au fost folosite la curatirea suprafetelor cuptorului si
boilerului si care trebuie tratate si depozitate controlat.
6. AUTORIZAREA
Fata de conditiile generale prevazute de legislatia nationala care
reglementeaza din punct de vedere al protectiei mediului activitatile cu impact
asupra mediului, in normativ se prezinta cerinte specifice pentru continutul
documentatiei ce se inainteaza autoritatii competente pentru protectia mediului
in vederea construirii unui incinerator, conform prevederilor Directivei
2000/76/CE, transpusa prin Hotararea Guvernului nr. 128/2002:
- Se va urmari in primul rand incadrarea proiectului propus in Planul
National pentru Gestionarea Deseurilor.
- Stabilirea amplasamentului instalatiei de incinerare
Amplasamentul instalatiei de incinerare se va face tinand cont de modelarea
matematica a dispersiei poluantilor in aer realizat in conditiile de
functionare cele mai nefavorabile, dar nu la mai putin de 500 m de zona
locuita.
- Documentatia tehnica
- Documentatia va prezenta proiectul care trebuie sa garanteze ca
instalatia este proiectata, echipata si va functiona astfel incat prevederile
din Hotararea Guvernului nr. 128/2002 sa fie respectate intrutotul.
- Fundamentarea din punct de vedere al cantitatilor si tipurilor deseurilor
(conform codurilor deseurilor conform Hotararii Guvernului nr. 856/2002) ce
urmeaza a fi introduse in instalatie, capacitatea de incinerare a instalatiei,
implicatiile energetice si implicatiile din punct de vedere a protectiei
mediului.
Descrierea instalatiilor
- se vor descrie instalatiile de ardere folosite, se va specifica motivul
pentru care a fost ales incineratorul, respectiv coincineratorul, si modul de
functionare a acestuia
- se vor descrie depozitele de combustibili traditionali (conventionali)
(ex. carbune, combustibil lichid, gaze naturale) - amplasament in cadrul
platformei, volume, materiale de constructie, masuri de siguranta in
exploatare, modul de aprovizionare si manipulare etc.
- se vor descrie depozitele in care vor fi stocate deseurile - amplasament
in cadrul platformei, volume, materiale de constructie, masuri de siguranta in
exploatare, modul de aprovizionare si manipulare etc. si depozitele pentru
"deseurile finale", rezultate in urma incinerarii, acolo unde este
cazul.
- se vor descrie utilitatile platformei - drumuri de acces, drumuri
interioare, reteaua de alimentare cu apa, reteaua de canalizare, alimentarea cu
energie electrica, retelele de conducte de abur si energie termica interioare
si exterioare, sistemul de iluminare, cladirile, sistemele de protectie
impotriva incendiilor, sistemele de siguranta functionarii instalatiilor si
siguranta personalului de exploatare.
- se vor descrie instalatiile pentru protectia mediului pe fiecare factor
de mediu: aer, apa de suprafata si subterana, sol, zgomot si vibratii etc.;
- echipamente de masurare si control a proceselor;
- alte instalatii si echipamente.
Descrierea proceselor tehnologice
- Modul de functionare a instalatiilor.
- Modul de aprovizionare si manipulare a deseurilor inainte de depozitare
(transport, verificarea categoriilor de deseuri intrate pe platforma, modul de
stabilire a cantitatilor intrate in platforma etc.).
- Procedurile de receptie si control a categoriilor de deseuri ce se vor
incinera, modul de depozitare si supraveghere inainte de incinerare. Se vor
specifica in functie de tipul incineratorului categoriile de deseuri care nu
vor fi folosite. In cazul obtinerii de "deseuri finale" se vor
specifica cantitatile si compozitia acestora pentru a se putea stabili modul de
depozitare finala.
Protectia si igiena muncii.
Prevenirea si stingerea incendiilor.
Modul de asigurare a securitatii zonei platformei si in special a
depozitelor de deseuri.
Prevederi pentru monitorizarea mediului
Se vor descrie dotarile si masurile prevazute pentru controlul emisiilor de
poluanti in mediu, supravegherea calitatii factorilor de mediu si monitorizarea
activitatilor destinate protectiei mediului.
ANEXA 1
la normativul tehnic
MANAGEMENTUL INTEGRAT AL DESEURILOR SOLIDE
_____________________________________________________________
| _______________________ |
INTRARI | / | \ |
EMISII
| /Compostare | \ |
| / _______| \ |
| / /\ \ | \ |
Deseu | /TRATAMENT/\ \ \ | \ |
Emisii
--|-> /BIOLOGIC /\ \ \ | \ | in
aer
| / /Biogazeificare| RECICLAREA \ --|->
| / /\ \ \ \__|__ MATERIALELOR \ |
Energie | | /\ \ \ \ / \ | |
--|->| /\ \ \ \ / COLECTARE \ | |
| |----------\---\----\| SI |--------------------| |
--|->| \ Combustibil\ SORTARE / \ \ \ \ / |--|->
Alte | | \ars \ \ / \_______/ Depozitare \/ | |
Emisii
mate- | \TRATAMENT \ \ /\ \| \ Folosirea\/ / | in
apa
riale | \TERMIC \ / Materii | \ gazului\/ / |
| \ \ arse \ | \ \ / / --|->
| \incinerare\ \ |\ \ / /
|Materiale
| \cu/fara \_____\_|__\____/ / |
inerte
| \recuperare | DEPOZITARE/ |
reci-
Valoare | \de energie | / |
clabile
--|-> \____________|____________/ |
|________________|__________________________|___________|_____|
PRODUSE | | |
v v v
Materiale Compost Energie
secundare utila
_____________________________________________________________
| _______________________ |
VENITURI| / | \ |
COSTURI
NEPRO- | /Compostare | \ |
DUCTIVE | / ______| \ --|->
| / /\ \ | \ |
Costuri
Taxe | /TRATAMENT/\ \ \ | \ |
pentru
--|-> /BIOLOGIC /\ \ \ | \
|colectare
| / /Biogazeificare| RECICLAREA \ --|->
| / /\ \ \ \__|__ MATERIALELOR \ |
Costuri
| | /\ \ \ \ / \ | |
pentru
| | /\ \ \ \ / COLECTARE \ | |
sortare
| |----------\---\----\| SI |--------------------| -|->
--|->| \ Combustibil\ SORTARE / \ \ \ \ / | |
Costuri
Altele | | \ars \ \ / \_______/ Depozitare \/ | |
pentru
(ex. | \TRATAMENT \ \ /\ \| \ Folosirea\/ /
|transport
cheltu- | \TERMIC \ / Materii | \ gazului\/ / --|->
ieli | \ \ arse \ | \ \ / / |
Costuri
pentru | \incinerare\ \ |\ \ / / |
pentru
ambala- | \cu/fara \_____\_|__\____/ / |
tratare
re) | \recuperare | DEPOZITARE/ --|->
| \de energie | / |
Costuri
| \____________|____________/ |
pentru
|________________|__________________________|___________|_____|
depozi-
| | | tare
VENITURI DE | | |
LA PRODUSE: v v v
Materiale Compost Energie
secundare utila
ANEXA 2
la normativul tehnic
SCHEMA PROCESELOR TEHNOLOGICE A POSIBILITATILOR DE ELIMINARE A DESEURILOR
PERICULOASE
_______________________________ __________________________
<--| DESEU 1 DESEU 2 DESEU 3 | .....| CARBUNE PACURA
GAZ |
| |_______________________________| : |__________________________|
| | | : | |
| ____v_____ ____v_____ : | |
| |COLECTARE | |COLECTARE | : | |
| |SI | |SI | : | |
|------>|PREGATIREA| |PREGATIREA|__........:...............|....|...
| |IN COMUN | |SEPARATA | | : | | | |
| |__________| |__________| | : | | | |
| | | | : | | | |
| | | | : | | | |
|________ | | | : _____v__v_ _v__v_______
| | | | : |STATII DE ||INSTALATII
|
_____v______ _v_____v_ __________v__ : |PRODUCERE ||DE
|
| INCINERARE ||PROCESE ||PROCESE | : |A ENERGIEI||FABRICARE
|
| ||TERMICE ||SPECIALE | : | ||(Ex.
CIMENT)|
| ||COMBINATE||(HIDROGENARE)| :
|__________||____________|
|____________||_________||_____________| :
^ ^ ^ :
| | | :
| | | :
|............|............|...........:
ANEXA 3
la normativul tehnic
PRINCIPIILE PROCESELOR DE TRATARE TERMICA A DESEURILOR
_________
| DESEURI |
|_________|
:
-------:----------------------------->
.....................|..................|...................|...........
: | | | :
_____:____ _____v____ ____v_____ _____v_____ :
|TRATARE | |INCINERARE| | PIROLIZA | |GAZEIFICARE| :
|TERMICA | | | | | | | :
|(TREAPTA | | | | | | | :
|I) | | | | | | | :
|__________| |__________| |__________| |___________| :
: | | | :
:...................|..................|...................|...........:
| <--------------| <---------------|
....................|..|...............|..|................|............
: | | | | | :
_____:____ ____v__v__ ___v__v___ ____v_____ :
|TRATARE | |POSTARDERE| |CONVERSIE/| |COMBUSTIE | :
|(TREAPTA | |(PRODUCERE| |SEPARARE | |(PRODUCERE| :
|II) | |DE ABUR) | |(METANOL) | |DE ABUR, | :
| | | | | | |ENERGIE) | :
|__________| |__________| |__________| |__________| :
: :
:......................................................................:
ANEXA 4
la normativul tehnic
PREZENTAREA ALTOR TEHNOLOGII PENTRU TRATAREA TERMICA A DESEURILOR
______________________________________________________________________________
|N | TEHNOLOGIA| TIPUL | DESCRIEREA | FOLOSINTE | OBSERVATII
|
|r.| | CUPTORULUI/ | PROCESULUI | |
|
| | | REACTORULUI | | |
|
|c | | | | |
|
|r | | | | |
|
|t.| | | | |
|
|__|___________|______________|_______________|_______________|________________|
| 1|Incinerare |Cuptor cu |Este o varianta|Sunt in |Aerul primar
|
| | |camera |a cuptorului |functiune mai |este mai bine
|
| | |rotativa |rotativ in care|multe statii |introdus si
|
| | | |un tub conic |pentru |distribuit
|
| | | |pivotant |incinerarea |decat la
|
| | | |alimenteaza cu |deseurilor |cuptorul
|
| | | |deseuri intr-un|menajere |rotativ.
|
| | | |ritm oscilant. | |Nu poate fi
|
| | | |Aerul primar | |folosit pentru
|
| | | |este alimentat | |incinerarea de
|
| | | |la nivelul | |deseuri
cleioase|
| | | |stratului | |si cilindrice
|
| | | |fierbinte, iar | |(tip bara).
|
| | | |aerul secundar | |
|
| | | |la nivelul | |
|
| | | |sistemului de | |
|
| | | |descarcare a | |
|
| | | |zgurii | |
|
|__|___________|______________|_______________|_______________|________________|
| 2|Incinerare |Cuptor cu |Sistemul de |Sunt in |Este folosit
|
| | |gratare in |gratare este |functiune mai |pentru
|
| | |miscare |alcatuit din |multe statii |incinerarea
|
| | | |mai multe |pentru |deseurilor sub
|
| | | |trepte |incinerarea |forma de
|
| | | |conectate |deseurilor |bulgari. |
| | | |secvential care|spitalicesti |Asigura o buna
|
| | | |sunt miscate de|si a |aprovizionare
|
| | | |aerul in |anvelopelor |cu aer a
|
| | | |miscare |uzate |materialului
|
| | | | | |incinerat.
|
| | | | | |Nu poate fi
|
| | | | | |folosit pentru
|
| | | | | |incinerarea de
|
| | | | | |deseuri
cleioase|
| | | | | |si cilindrice
|
| | | | | |(tip bara).
|
|__|___________|______________|_______________|_______________|________________|
| 3|Incinerare |Cuptor |Deseurile sunt |Este realizat |Timpul de
|
| | |continuu sau |introduse cu un|ca un cuptor |stationare
poate|
| | |tunelar |transportor de |otelit si |fi controlat.
|
| | | |tip sita |emailat si |Nu asigura
|
| | | |metalica in |este folosit |omogenizarea
|
| | | |cuptorul care |pentru |deseurilor.
|
| | | |functioneaza |incinerarea |Nu poate fi |
| | | |continuu la o |solurilor |folosit pentru
|
| | | |presiune redusa|contaminate. |incinerarea
|
| | | |si este | |deseurilor
|
| | | |incalzit cu | |municipale
decat|
| | | |radiatii | |daca acestea au
|
| | | |infrarosii la | |fost tratate
|
| | | |o temperatura | |special intr-o
|
| | | |de peste | |etapa
|
| | | |1000 grade C. | |anterioara.
|
| | | | | |
|
|__|___________|______________|_______________|_______________|________________|
| 4|Incinerare |Cuptor cu |In cuptorul cu |Sunt in |Se asigura o
|
| | |strat |strat fluidizat|functiune mai |incalzire
rapida|
| | |fluidizat |rotativ, aerul |multe statii |a deseurilor
|
| | |(strat |primar este |pentru |datorita
|
| | |fluidizat |injectat |incinerarea |suprafetei
|
| | |rotativ sau |printr-o placa |deseurilor |mari de
|
| | |circulant) |de distributie |municipale, |transfer.
|
| | | |in camera de |deseurilor din |In sectiunea cu
|
| | | |incinerare |lemn, |temperatura
|
| | | |astfel incat |namolurilor |inalta nu sunt
|
| | | |stratul |orasenesti si |parti in
|
| | | |fluidizat |solurilor |miscare.
|
| | | |(nisipul) are |contaminate. |Ofera
|
| | | |un profil | |posibilitatea
de|
| | | |eliptic. In | |a lega
|
| | | |cuptorul cu | |componentii
|
| | | |strat | |organici in
|
| | | |circulant, | |stratul
|
| | | |nisipul din | |fluidizat
|
| | | |strat este | |folosind
|
| | | |descarcat in | |aditivi.
|
| | | |camere de | |Asigura o
foarte|
| | | |incinerare, | |buna ardere,
|
| | | |separat si | |completa,
|
| | | |recirculat. | |datorita
|
| | | | | |amestecarii
|
| | | | | |puternice din
|
| | | | | |stratul
|
| | | | | |fluidizat si
|
| | | | | |contactului
|
| | | | | |intens dintre
|
| | | | | |fazele solide
|
| | | | | |si gazoase.
|
| | | | | |Deseurile
|
| | | | | |trebuie
|
| | | | | |maruntite
|
| | | | | |inainte de
|
| | | | | |incinerare.
|
| | | | | |Materialele cu
|
| | | | | |o densitate
|
| | | | | |relativ mare
|
| | | | | |(metale)
trebuie|
| | | | | |eliminate din
|
| | | | | |deseuri inainte
|
| | | | | |de a fi
|
| | | | | |introduse in
|
| | | | | |incinerator.
|
| | | | | |Reziduurile se
|
| | | | | |obtin in mare |
| | | | | |parte sub forma
|
| | | | | |de pulbere.
|
|__|___________|______________|_______________|_______________|________________|
| 5|Incinerare |Cuptor cu mai |Traseul |Se foloseste |Este utilizat
ca|
| | |multe trepte |deseurilor este|pentru arderea |uscator.
|
| | | |de la partea |namolurilor. |Se asigura
|
| | | |superioara la | |separarea zonei
|
| | | |cea inferioara | |de uscare de
cea|
| | | |a cuptorului | |de ardere prin
|
| | | |prin mai multe | |controlul
|
| | | |trepte si sunt | |reactiilor.
|
| | | |astfel uscate. | |Nu poate fi
|
| | | | | |folosit pentru
|
| | | | | |incinerarea de
|
| | | | | |deseuri care
|
| | | | | |prin incalzire
|
| | | | | |devin cleioase
|
| | | | | |si nici pentru
|
| | | | | |cele de forma
|
| | | | | |cilindrica (tip
|
| | | | | |bara).
|
| | | | | |Domeniul de
|
| | | | | |temperatura
este|
| | | | | |limitat pentru
|
| | | | | |ca partile
|
| | | | | |solide sa nu se
|
| | | | | |topeasca.
|
|__|___________|______________|_______________|_______________|________________|
| 6|Incinerare |Reactor de |Intr-un astfel |Instalatii |Amestecarea
|
| | |mare |de reactor |experimentale |rapida si
|
| | |turbulenta |gazele de |pentru arderea |intensa
datorita|
| | | |ardere se |deseurilor |conditiilor de
|
| | | |introduc pe la |periculoase. |curenti
|
| | | |partea | |turbulenti.
|
| | | |inferioara iar | |Nu se foloseste
|
| | | |deseurile pe | |pentru deseuri
|
| | | |la partea | |lichide si
|
| | | |superioara, | |pastoase. |
| | | |arderea avand | |Marimea
|
| | | |loc la | |particulelor
|
| | | |temperaturi de | |trebuie sa fie
|
| | | |1200 - 1600 | |de maxim 1 mm.
|
| | | |grade C. | |
|
|__|___________|______________|_______________|_______________|________________|
| 7|Piroliza/ |Tambur de |Piroliza |Sunt in |Volum redus de
|
| |Incinerare |carbonizare |deseurilor se |functiune la |gaze reziduale.
|
| | |la |face la |scara |Necesita
|
| | |temperatura |temperatura |industriala. |separarea
|
| | |scazuta. |scazuta | |substantelor
|
| | | |intr-un tambur | |minerale si
|
| | | |de carbonizare | |metalice.
|
| | | |cu un curent | |Rezulta produsi
|
| | | |descendent de | |vitrificati.
|
| | | |curatare si | |Deseurile
|
| | | |tratare a | |trebuie
|
| | | |gazului de | |maruntite
|
| | | |carbonificare. | |inainte de
|
| | | | | |introducere in
|
| | | | | |proces.
|
| | | | | |Este necesara
|
| | | | | |depozitarea
|
| | | | | |cocsului de
|
| | | | | |piroliza
|
| | | | | |rezultat.
|
| |
|______________|_______________|_______________|________________|
| | |Carbonizare la|Piroliza |A fost realizat|Volum redus de
|
| | |temperatura |deseurilor la |la scara |gaze reziduale.
|
| | |scazuta cu |temperatura |industriala, |Nu poate fi
|
| | |camera de |scazuta intr-un|dar nu a fost |folosit pentru
|
| | |combustie in |tambur de |adoptat pentru |incinerarea de
|
| | |curent |carbonizare cu |eliminarea |deseuri
cleioase|
| | |descendent. |o combustie in |deseurilor. |si de forma
|
| | |Gratare de |sens descendent| |cilindrica (tip
|
| | |piroliza cu |a gazelor de | |bara) sau
pentru|
| | |tub rotativ |piroliza si o | |deseuri care au
|
| | |in curent |combustie | |punctul de
|
| | |descendent. |aditionala a | |topire la
|
| | | |cocsului de | |temperatura de
|
| | | |piroliza dupa | |piroliza.
|
| | | |separarea de | |Alegerea
|
| | | |substantele | |materialelor de
|
| | | |inerte. | |constructie
|
| | | | | |este dificila.
|
| | | | | |Duce la
|
| | | | | |mobilizarea de
|
| | | | | |metale grele
|
| | | | | |volatile.
|
| | | | | |Necesita
|
| | | | | |separarea
|
| | | | | |substantelor
|
| | | | | |minerale si
|
| | | | | |metalice.
|
| | | | | |Rezulta produsi
|
| | | | | |vitrificati.
|
| | | | | |Deseurile
|
| | | | | |trebuie
|
| | | | | |maruntite
|
| | | | | |inainte de |
| | | | | |introducere in
|
| | | | | |proces.
|
| | | | | |Este necesara
|
| | | | | |depozitarea
|
| | | | | |cocsului de
|
| | | | | |piroliza
|
| | | | | |rezultat.
|
| |
|______________|_______________|_______________|________________|
| | |Piroliza pe |Piroliza |Realizat la |Volum redus de
|
| | |gratare cu |deseurilor |scara |gaze reziduale.
|
| | |camera de |intr-o camera |industriala, |Nu poate fi
|
| | |combustie in |cu gratare o |dar ca statie |folosit pentru
|
| | |curent |combustie in |experimentala. |incinerarea de
|
| | |descendent |sens descendent| |deseuri
cleioase|
| | |si reactor de |a gazelor de | |si de forma
|
| | |topire cu |piroliza si o | |cilindrica (tip
|
| | |oxigen |combustie | |bara) sau
pentru|
| | |suplimentar |aditionala a | |deseuri care au
|
| | |pentru toate |cocsului de | |punctul de |
| | |procesele de |piroliza | |topire la
|
| | |incinerare. |intr-un reactor| |temperatura de
|
| | | |de topire. | |piroliza.
|
| | | | | |Alegerea
|
| | | | | |materialelor de
|
| | | | | |constructie
|
| | | | | |este dificila.
|
| | | | | |Duce la
|
| | | | | |mobilizarea de
|
| | | | | |metale grele
|
| | | | | |volatile.
|
| | | | | |Necesita
|
| | | | | |separarea
|
| | | | | |substantelor
|
| | | | | |minerale si
|
| | | | | |metalice.
|
| | | | | |Rezulta produsi
|
| | | | | |vitrificati.
|
| | | | | |Deseurile
|
| | | | | |trebuie
|
| | | | | |maruntite
|
| | | | | |inainte de
|
| | | | | |introducere in
|
| | | | | |proces.
|
| | | | | |Are loc
|
| | | | | |separarea
|
| | | | | |cuprului si
|
| | | | | |fierului in
|
| | | | | |sarja.
|
|__|___________|______________|_______________|_______________|________________|
| 8|Procese de |Tambur de |Pe perioada |A fost realizat|Volum redus de
|
| |gazeificare|carbonizare la|pirolizei cu un|pentru |gaze reziduale.
|
| | |temperatura |gazeificator |cocsificare si |Nu poate fi
|
| | |scazuta cu |introdus in |verificat |folosit pentru
|
| | |gazeificator |curent |numai |incinerarea de
|
| | |in curent |descendent, |experimental |deseuri
cleioase|
| | |descendent. |gazul de |pentru deseuri |si de forma
|
| | |Reactor cu |piroliza si |si namol. |cilindrica (tip
|
| | |pat fix. |cocsul de | |bara) sau
pentru|
| | | |piroliza sunt | |deseuri care au
|
| | | |convertiti in | |punctul de
|
| | | |gaz de | |topire la
|
| | | |combustie cu | |temperatura de
|
| | | |adaugarea | |piroliza.
|
| | | |controlata de | |Alegerea
|
| | | |aer, in timp | |materialelor de
|
| | | |ce procesul de | |constructie
|
| | | |conversie este | |este dificila.
|
| | | |realizat cu | |Duce la
|
| | | |adaugarea | |mobilizarea de
|
| | | |controlata de | |metale grele
|
| | | |aer intr-un | |volatile.
|
| | | |reactor cu | |Necesita
|
| | | |strat incarcat | |separarea
|
| | | |sub presiune. | |substantelor
|
| | | |Pentru deseuri | |minerale si
|
| | | |periculoase cu | |metalice.
|
| | | |granulatie fina| |Rezulta produsi
|
| | | |procesul de | |vitrificati.
|
| | | |conversie se | |Deseurile |
| | | |realizeaza | |trebuie
|
| | | |numai in | |maruntite
|
| | | |reactor. | |inainte de
|
| | | | | |introducere in
|
| | | | | |proces.
|
| | | | | |Sinteza
|
| | | | | |aditionala a
|
| | | | | |metanolului in
|
| | | | | |procesul de
|
| | | | | |recuperare a
|
| | | | | |energiei.
|
| |
|______________|_______________|_______________|________________|
| | |Gazeificator |Gazeificarea |Realizat la |Numai volume
|
| | |cu strat fix |materialelor |scara |mici de gaze
|
| | | |brichetate sau |industriala |reziduale
|
| | | |sub forma de |si aflat in |necesita
|
| | | |bulgari |exploatare |epurarea (gazul
|
| | | |(deseuri |pentru |de sinteza).
|
| | | |amestecate cu |gazeificarea |Gazul de |
| | | |carbune) cu |amestecurilor |sinteza este
|
| | | |oxigen intr-un |deseuri/ |folosit ca o
|
| | | |reactor tip |carbune. |sursa de
energie|
| | | |coloana | |si de metanol
de|
| | | |proiectat ca | |sinteza.
|
| | | |un gazeificator| |Este necesara
|
| | | |presurizat cu | |brichetarea
|
| | | |strat fix. | |deseurilor.
|
| | | | | |Este necesara
|
| | | | | |separarea
|
| | | | | |substantelor
|
| | | | | |minerale si
|
| | | | | |metalice.
|
| | | | | |Duce la
|
| | | | | |mobilizarea de
|
| | | | | |metale grele
|
| | | | | |volatile.
|
| | | | | |Rezulta produsi
|
| | | | | |vitrificati.
|
| |
|______________|_______________|_______________|________________|
| | |Gazeificator |Gazeificarea |Este realizat |Numai volume
|
| | |cu strat in |deseurilor |la scara |mici de gaze
|
| | |miscare |lichide si |industriala si |reziduale
|
| | | |pastoase |folosit pentru |necesita
|
| | | |(uleiuri, |gazeificarea |epurarea (gazul
|
| | | |slamuri, |deseurilor |de sinteza).
|
| | | |gudroane) in |lichide si |Gazul de
|
| | | |reactor sub |pastoase. |sinteza este
|
| | | |presiune. | |folosit ca o
|
| | | | | |sursa de
energie|
| | | | | |si de metanol
de|
| | | | | |sinteza.
|
| | | | | |Duce la
|
| | | | | |mobilizarea de
|
| | | | | |metale grele
|
| | | | | |volatile.
|
| | | | | |Rezulta produsi
|
| | | | | |vitrificati.
|
|__|___________|______________|_______________|_______________|________________|
| 9|Piroliza/ |Canal de |Compactarea |Se foloseste |Se asigura
|
| |Gazeificare|degazeificare,|materialelor cu|pentru tratarea|degazeificarea,
|
| |/Incinerare|reactor de |o presa, uscare|deseurilor |combustia si
|
| | |gazeificare |suplimentara si|menajere si |topirea in
|
| | | |degazeificare |comerciale. |cadrul unui
|
| | | |partiala | |proces inchis.
|
| | | |intr-un canal | |Volume mai mici
|
| | | |rectangular si | |de gaze
|
| | | |gazeificare cu | |reziduale decat
|
| | | |adaugarea de | |in cazul
|
| | | |oxigen intr-un | |incinerarii
|
| | | |reactor tip | |necesita
|
| | | |coloana. | |epurarea.
|
| | | |Omogenizarea | |Duce la
|
| | | |zgurii. | |mobilizarea de
|
| | | | | |metale grele
|
| | | | | |volatile.
|
| | | | | |Rezulta produsi
|
| | | | | |vitrificati.
|
|__|___________|______________|_______________|_______________|________________|
|10|Procesul de|Reactor de |Hidrogenarea |Realizat pentru|Recuperarea de |
| |hidrogenare|hidrogenare |termica a |rafinarea |materii prime.
|
| | | |materialelor |reziduurilor si|Nu se poate
|
| | | |are loc la |experimental |folosi pentru
|
| | | |temperatura de |pentru deseuri |deseuri
|
| | | |700 - 1400 |individuale. |municipale
|
| | | |grade C | |netratate in
|
| | | |folosind | |mod special.
|
| | | |hidrogenul sau | |Necesita consum
|
| | | |butanul ca | |energetic mare.
|
| | | |agent de | |Alegerea
|
| | | |reducere; | |materialelor
|
| | | |hidrogenarea | |de constructie
|
| | | |catalitica are | |este dificila.
|
| | | |loc la o | |
|
| | | |temperatura de | |
|
| | | |250 - 450 | |
|
| | | |grade C si o | |
|
| | | |presiune de | |
|
| | | |peste 300 barr.| | |
|__|___________|______________|_______________|_______________|________________|
|11|Procese de |Echipamente |Substantele |Realizat |Rezulta produsi
|
| |topire |de topire |solide sunt |experimental |vitrificati.
|
| | |Cuptor de |topite in |in industria |Este necesara
|
| | |topire |cuptoare de |otelului si a |adaugarea de
|
| | | |topire |sticlei pentru |energie sau
|
| | | |electrice cu |tratarea de |combustibil.
|
| | | |incalzire |deseuri/ |Este necesara,
|
| | | |electrica sau |reziduuri. |in unele
cazuri,|
| | | |in cuptor-vana | |adaugarea de
|
| | | |pentru topirea | |aditivi.
|
| | | |sticlei | |Duce la
|
| | | |folosind | |mobilizarea de
|
| | | |combustibili | |metale grele
|
| | | |conventionali. | |volatile.
|
| | | | | |Nu poate fi
|
| | | | | |folosit pentru
|
| | | | | |deseuri
|
| | | | | |municipale
|
| | | | | |netratate in
|
| | | | | |mod special.
|
| |
|______________|_______________|_______________|________________|
| | |Cuptor de |Materialele |Sunt in |Rezulta produsi
|
| | |topire cu |sunt introduse |functiune |vitrificati.
|
| | |manta dubla |intr-un canal |instalatii |Este necesara
|
| | | |circular |pentru cenusa, |adaugarea de
|
| | | |amplasat intre |zgura si |energie sau
|
| | | |mantaua |deseuri din |combustibil.
|
| | | |exterioara si |plastic. |Este necesara,
|
| | | |cilindrul | |in unele
|
| | | |interior unde | |cazuri,
|
| | | |suprafata lor | |adaugarea de
|
| | | |este topita cu | |aditivi.
|
| | | |arzatoare. | |Duce la
|
| | | | | |mobilizarea de
|
| | | | | |metale grele.
|
| | | | | |Nu poate fi
|
| | | | | |folosit pentru
|
| | | | | |deseuri
|
| | | | | |municipale
|
| | | | | |netratate in
|
| | | | | |mod special.
|
| |
|______________|_______________|_______________|________________|
| | |Cuptor-vana |Materialele |A fost realizat|Rezulta produsi
|
| | |pentru topirea|sunt introduse |experimental, |vitrificati.
|
| | |sticlei |in cuptor la |pentru |Este necesara
|
| | | |temperatura de |incinerarea |adaugarea de
|
| | | |1200 grade C si|deseurilor |energie sau
|
| | | |substantele |periculoase. |combustibil.
|
| | | |nevolatile sunt| |Are loc
|
| | | |topite. | |vitrificarea
|
| | | | | |zgurii.
|
| | | | | |Duce la
|
| | | | | |mobilizarea de
|
| | | | | |metale grele
|
| | | | | |volatile.
|
| | | | | |Nu poate fi
|
| | | | | |folosit pentru
|
| | | | | |deseuri
|
| | | | | |municipale
|
| | | | | |netratate in
|
| | | | | |mod special.
|
|__|___________|______________|_______________|_______________|________________|
|12|Procese in |Cuptoare in |Are loc |A fost |Rezulta produsi
|
| |plasma |plasma |generarea de |realizata in |vitrificati.
|
| | | |plasma la |scop |Este necesara
|
| | | |temperaturi |experimental |adaugarea de
|
| | | |foarte ridicate|pentru |energie sau
|
| | | |(10000 grade C |incinerarea |combustibil.
|
| | | |care atomizeaza|deseurilor |Are loc
|
| | | |substantele |periculoase. |vitrificarea
|
| | | |volatile si | |zgurii.
|
| | | |topesc | |Duce la
|
| | | |substantele | |mobilizarea de
|
| | | |solide. | |metale grele.
|
| | | | | |Nu poate fi
|
| | | | | |folosit pentru
|
| | | | | |deseuri
|
| | | | | |municipale |
| | | | | |netratate in
|
| | | | | |mod special.
|
|__|___________|______________|_______________|_______________|________________|
|13|Procesul de|Cuptor cu |In cuptor |Realizat |Nu poate fi
|
| |piroliza |strat |materialele |experimental |folosit pentru
|
| | |circulant |sunt amestecate|pentru |deseuri
|
| | | |cu un reactiv |incinerarea |municipale
|
| | | |alcalin intr-o |hidrocarburilor|netratate in
|
| | | |atmosfera de |hidrogenate. |mod special.
|
| | | |gaz inert. | |Alegerea
|
| | | | | |materialelor de
|
| | | | | |constructie
|
| | | | | |este dificila.
|
|__|___________|______________|_______________|_______________|________________|
ANEXA 5
la normativul tehnic
Lista standardelor din Romania referitoare la caracterizarea namolurilor si
deseurilor
NAMOLURI
1. SR-EN 12832:2002: Caracterizarea namolurilor. Valorificarea si
eliminarea namolurilor. Vocabular. Preluat prin traducere
2. SR-EN 12879:2002: Caracterizarea namolurilor. Determinarea pierderii la
calcinare a substantei uscate. Preluat prin traducere
3. SR-EN 12880:2002: Caracterizarea namolurilor. Determinarea reziduului
uscat si a continutului de apa. Preluat prin traducere
4. SR-EN 13342:2002: Caracterizarea namolurilor. Determinarea azotului
Kjeldahl. Preluat prin traducere
5. SR-EN 13346:2002: Caracterizarea namolurilor. Determinarea elementelor
in urme si a fosforului. Metode de extractie in apa regala. Preluat prin
traducere
6. SR-CR 13846:2002: Recomandari pentru pastrarea si extinderea utilizarii
namolurilor si caile de eliminare. Preluat prin traducere
7. SR-CR 13714:2002: Caracterizarea namolurilor. Managementul namolurilor
in vederea utilizarii sau a eliminarii lor. Preluat prin andorsare
8. SR-CR 13767:2002: Caracterizarea namolurilor. Buna practica pentru
incinerarea namolurilor cu si fara grasimi si ecranari. Preluat prin andorsare
9. SR-CR 13768:2002: Caracterizarea namolurilor. Buna practica pentru
incinerarea combinata a namolurilor si a deseurilor menajere. Preluat prin andorsare
10. SR-EN 12176:2000: Caracterizarea namolurilor. Determinarea valorii pH.
Preluat prin andorsare
11. SR-CR 13097:2002: Caracterizarea namolurilor. Buna practica pentru
utilizarea in agricultura. Preluat prin andorsare
DESEURI
1. SR-ENV 12506:2002: Caracterizarea deseurilor. Analiza eluatelor.
Determinarea pH-ului, As, Cd, Cr, Vl, Cu, Ni, Pb, Zn, Cl, NO, SO. Preluat prin
traducere.
2. SR-ENV 12920:2002: Caracterizarea deseurilor. Metodologie pentru
determinarea comportarii la levigare a unui deseu in conditii specificate.
Preluat prin traducere
3. SR-ENV 13370:2002: Caracterizarea deseurilor. Analiza chimica a
eluatilor. Determinarea: N amoniacal, AOX, Conductivitatii, Hg, "indicelui
fenol", COT, CN^- usor eliberabil, F^-. Preluat prin andorsare
4. SR-EN 13137:2002: Caracterizarea deseurilor. Determinarea carbonului
organic total (COT) in deseuri, namoluri si sedimente. Preluat prin andorsare
5. SR-EN 12457-1:2003: Caracterizarea deseurilor. Levigare. Test de
verificare a conformitatii pentru levigarea deseurilor granulare si a
namolurilor.
Partea 1 - Test cu o etapa pe sarja la un raport lichid-solid de 2 l/kg
pentru materiale cu dimensiunea particulei de 4 mm.
Partea 2 - Test cu o etapa pe sarja la un raport lichid-solid de 10 l/kg
pentru materiale cu dimensiunea particulei de 4 mm.
Partea 3 - Test cu doua etape pe sarja la un raport lichid-solid de 2 l/kg
si 8 l/kg pentru materiale cu dimensiunea particulei de 4 mm.
Partea 4 - Test cu o etapa pe sarja la un raport lichid-solid de 10 l/kg
pentru materiale cu dimensiunea particulei sub 10 mm. Preluat prin traducere
6. SR 13467:2002: Deseuri urbane. Metodologie pentru determinarea
compozitiei fizice. Standard national
7. SR 13480:2004: Caracterizarea deseurilor. Metodologie de caracterizare a
deseurilor menajere - ROMECOM. Standard national
8. SR EN 13370:2004: Caracterizarea deseurilor Analiza chimica a
eluatelor Determinarea amoniului, COA, conductivitatii, Hg, indicelui de
fenol, COT, CN^ usor eliberabil, F^ . Preluat prin andorsare
9. SR EN 12506:2004: Caracterizarea deseurilor Analiza eluatelor
determinarea pH ului si dozarea As, Ba, Cd, Cl^ , Co, Cr, Cr Vl, Cu, Mo, Ni,
NO2, Pb, S total, SO4^2 , V si Zn. Preluat prin andorsare