ORDIN Nr. 717
din 2 mai 2006
privind cerinte specifice de
stabilitate pentru navele de pasageri de tip Ro-Ro
ACT EMIS DE:
MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 480 din 2 iunie 2006
Având în vedere prevederile art. 69 şi 70 din Acordul european instituind o
asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile
Europene şi statele membre ale
acestora, pe de altă parte,
semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993,
în temeiul art. 16 alin. (3) şi al art. 26 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval, republicată, precum şi al art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului emite următorul
ordin:
ARTICOLUL 1
Scop
Scopul prezentului ordin este de a stabili un nivel
uniform al cerinţelor
specifice de stabilitate pentru navele de pasageri de tip Ro-Ro, care să îmbunătăţească capacitatea de supravieţuire a acestui tip de navă în caz de avarie datorată unei coliziuni şi care să asigure
un nivel ridicat de siguranţă
pentru pasageri şi membrii
echipajului.
ARTICOLUL 2
Definiţii
In înţelesul
prezentului ordin termenii utilizaţi se definesc după
cum urmează:
a) Acordul de la Stockholm - Acordul încheiat
la Stockholm la 28 februarie 1996 conform Rezoluţiei 14 a Conferinţei
SOLAS 95 „Acorduri regionale privind cerinţele specifice de stabilitate pentru navele de pasageri de tip
Ro-Ro", adoptată la 29
noiembrie 1995;
b) administraţia statului pavilionului - autorităţile competente ale statului care acordă navelor de pasageri de tip Ro-Ro dreptul
de a arbora pavilionul acestuia;
c) Autoritatea Navală Română - organ
tehnic de specialitate din subordinea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, căruia
i se deleagă competenţele privind aplicarea prevederilor
prezentului ordin, denumită în
continuare ANR;
d) bordul liber rezidual (fr) - distanţa minimă dintre puntea ro-ro avariată şi linia de
plutire finală în dreptul
avariei, fără a lua în calcul
efectul suplimentar al apei de mare acumulate pe puntea ro-ro avariată;
e) cerinţe specifice de stabilitate - cerinţele de stabilitate prevăzute în anexa nr. 1;
f) convenţii internaţionale - Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS 1974), încheiată la Londra la 1 noiembrie 1974, la care România a aderat prin
Decretul Consiliului de Stat nr. 80/1979, şi Convenţia internaţională asupra liniilor de încărcare (LL), încheiată la Londra la 5 aprilie 1966, la care România a aderat prin Decretul
Consiliului de Stat nr. 80/1971, împreună cu protocoalele şi
amendamentele la acestea, în versiunile lor actualizate;
g) înălţimea
semnificativă a
valului (hs) - înălţimea medie
calculată prin luarea în
considerare a unei treimi din valurile cu înălţimea cea mai
mare, observate în cursul unei perioade de timp date;
h) navă de pasageri de tip Ro-Ro - o navă care transportă mai mult de 12 pasageri, prevăzută cu încăperi ro-ro de marfă sau încăperi de categorie specială, aşa cum este
definită în Regula II-2/3 din
Convenţia SOLAS, astfel cum a
fost amendată, denumită în continuare pasager Ro-Ro]
i) navă existentă - o navă care nu este navă
nouă;
j) navă nouă
- o navă a cărei chilă a fost pusă sau care se afla într-un stadiu similar de construcţie la 1 octombrie 2004 sau după această dată. Stadiu
similar de construcţie înseamnă stadiul la care:
(i) construcţia începe să fie
identificată cu o navă specifică;
şi
(ii) asamblarea navei respective a început,
cuprinzând cel puţin 50 de
tone sau 1% din masa totală
estimată a întregului
material structural, luându-se în considerare valoarea cea mai mică dintre acestea;
k) pasager - orice persoană, alta decât comandantul şi membrii echipajului sau alte
persoane implicate sau angajate în orice funcţie la bordul unei nave, precum şi alta decât un copil cu vârsta mai mică de un an;
l) serviciu regulat - o serie de traversări efectuate de un pasager Ro-Ro pentru
deservirea traficului între aceleaşi două sau mai
multe porturi, fie:
(i) conform unui orar publicat;
fie
(ii) cu o asemenea regularitate sau frecvenţă astfel încât constituie o serie
sistematică recunoscută;
m) stat gazdă - România sau un stat membru al
Uniunii Europene spre sau dinspre porturile căruia un pasager Ro-Ro este angajat într-un serviciu regulat;
n) voiaj internaţional - un voiaj pe mare efectuat
dintr-un port românesc către
un port din alt stat sau invers.
ARTICOLUL 3
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul ordin se aplică tuturor pasagerelor Ro-Ro, indiferent de pavilionul pe care îl
arborează, care operează în serviciu regulat spre sau dinspre un
port românesc şi care sunt
angajate în voiajuri internaţionale.
(2) Inainte de a fi angajate să efectueze voiajuri dinspre sau spre porturile româneşti, ANR trebuie să verifice că pasagerele
Ro-Ro care nu arborează
pavilionul românesc sau al unui stat membru al Uniunii Europene respectă în totalitate cerinţele prezentului ordin, în conformitate cu
prevederile art. 4 din Directiva 1999/35/CE1).
ARTICOLUL 4
Inălţimea
semnificativă a
valului
Inălţimea semnificativă a valului (hs) va fi utilizată la determinarea înălţimii apei pe
puntea ro-ro, în aplicarea cerinţelor specifice de stabilitate prevăzute în anexa nr. 1. Probabilitatea de depăşire a valorii înălţimii semnificative a valului nu trebuie să fie mai mare de 10% pe o perioadă de un an.
ARTICOLUL 5
Zone maritime
(1) ANR împreună cu autoritatea competentă a statului membru al Uniunii Europene spre sau dinspre ale cărui porturi sunt angajate pasagere Ro-Ro
într-un serviciu regulat trebuie să stabilească lista
cuprinzând zonele maritime traversate de aceste nave, precum şi valorile corespunzătoare ale înălţimii
semnificative a valului din aceste zone.
(2) Zonele maritime şi valorile aplicabile ale înălţimii
semnificative a valului din aceste zone se determină prin acord între ANR şi statul membru al Uniunii Europene implicate sau, după caz şi atunci când este posibil, printr-un acord între ANR şi autoritatea competentă a statului terţ de la capătul celălalt al rutei. In cazul în care ruta navei
traversează mai mult de o zonă maritimă, nava trebuie să respecte
cerinţele specifice de
stabilitate pentru cea mai mare valoare a înălţimilor
semnificative a valului definite pentru aceste zone.
(3) ANR trebuie să notifice Comisiei Europene lista prevăzută la alin. (1) şi să o publice într-o bază de date accesibilă
publicului pe site-ul său pe
Internet. De asemenea, ANR trebuie să notifice Comisiei Europene locaţia acestor informaţii
şi orice actualizare a
acesteia însoţită de motivele care au stat la baza actualizării.
ARTICOLUL 6
Cerinţe specifice de stabilitate
(1) Fără a aduce atingere
cerinţelor Regulii 11-1 /B/8
din Convenţia SOLAS, ediţia 1990, privind compartimentarea etanşă şi stabilitatea în condiţii de avarie, toate pasagerele Ro-Ro prevăzute la art. 3 alin. (1) trebuie să corespundă cerinţelor specifice de stabilitate din anexa
nr. 1.
(2) In cazul pasagerelor Ro-Ro exploatate exclusiv în
zonele maritime în care înălţimea semnificativă a valului este egală sau mai mică de
1,5 m, conformitatea cu cerinţele
regulii prevăzute la alin. (1)
este considerată ca fiind
echivalentă conformităţii cu cerinţele specifice de stabilitate din anexa nr. 1.
(3) La aplicarea cerinţelor prevăzute în
anexa nr. 1, ANR trebuie să
utilizeze instrucţiunile din
anexa nr. 2 în măsura în care
acest lucru este practic şi
compatibil cu proiectarea navei respective.
ARTICOLUL 7
Introducerea cerinţelor specifice de stabilitate
(1) Pasagerele Ro-Ro noi trebuie să corespundă cerinţelor
specifice de stabilitate din anexa nr. 1.
(2) Pasagerele Ro-Ro existente, cu excepţia acelor nave la care se aplică prevederile art. 6 alin. (2), trebuie să corespundă cerinţelor
specifice de stabilitate din anexa nr. 1, până la 1 octombrie 2010 cel târziu.
(3) Pasagerele Ro-Ro existente, care la 17 mai 2003
corespundeau cerinţelor
regulii prevăzute la art. 6
alin. (1), trebuie să
corespundă cerinţelor specifice de stabilitate din anexa
nr. 1, până la 1 octombrie
2015 cel târziu.
(4) Prevederile prezentului articol nu aduc atingere
prevederilor art. 4 alin. (1) lit. e) din Directiva 1999/35/CE.
ARTICOLUL 8
Certificate
(1) Toate pasagerele Ro-Ro noi şi existente, care arborează pavilionul român, trebuie să deţină un certificat
care să ateste conformitatea
cu cerinţele specifice de
stabilitate prevăzute la art.
6 şi în anexa nr. 1.
(2) Certificatul prevăzut la alin. (1) se emite de către ANR, poate fi combinat cu alte certificate conexe şi va indica înălţimea semnificativă a valului până la care nava poate respecta cerinţele specifice de stabilitate.
(3) Certificatul prevăzut la alin. (1) rămâne
valabil atât timp cât nava este exploatată într-o zonă cu
aceeaşi valoare sau cu o
valoare mai mică a înălţimii semnificative a valului.
(4) In România, în calitatea sa de stat gazdă, ANR trebuie să recunoască
certificatele emise de un stat
1) Directiva Consiliului nr. 1999/35/CE din 29 aprilie
1999 privind sistemul de inspecţii obligatorii la navele de tip feribot Ro-Ro, precum şi la navele de pasageri de mare viteză care operează în serviciu regulat, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 138 din 1 iunie 1999, p. 0001-0019,
astfel cum a fost amendată
membru al Uniunii Europene în conformitate cu prevederile Directivei
2003/25/CE.
(5) In România, în calitatea sa de stat gazdă, ANR trebuie să accepte certificatele emise de un stat terţ care atestă faptul
că o navă care arborează pavilionul acestuia corespunde cerinţelor specifice de stabilitate.
ARTICOLUL 9
Exploatarea sezonieră şi
pe termen scurt
(1) Dacă o companie de navigaţie care operează în
serviciu regulat întregul an spre sau dinspre un port românesc doreşte să introducă pasagere
Ro-Ro suplimentare care să fie
exploatate o perioadă mai
scurtă de timp în acel
serviciu, aceasta trebuie să
notifice ANR şi autoritatea
competentă a statului gazdă de la capătul celălalt al
rutei asupra acestei intenţii
cu cel puţin o lună înainte ca respectivele nave să opereze în acel serviciu. Totuşi, dacă în cazuri neprevăzute
o înlocuire de pasager Ro-Ro trebuie să fie efectuată
rapid în scopul asigurării
continuităţii serviciului,
trebuie să se aplice
prevederile Directivei 1999/35/CE.
(2) Dacă o companie de navigaţie doreşte să opereze în serviciu regulat spre sau
dinspre un port românesc în regim sezonier de maximum 6 luni, aceasta trebuie să notifice ANR şi autoritatea competentă a statului gazdă
de la capătul celălalt al rutei asupra acestei intenţii cu cel puţin 3 luni înainte de a începe operarea în acel serviciu.
(3) In cazul în care astfel de operări se desfăşoară în condiţii în care înălţimea semnificativă a valului este mai mică decât cea stabilită pentru aceeaşi zonă maritimă pentru o exploatare care se desfăşoară de-a lungul întregului an, ANR poate utiliza valoarea înălţimii semnificative a valului aplicabilă acestei perioade mai scurte de timp, în scopul determinării înălţimii apei pe
punte atunci când se aplică
cerinţele specifice de
stabilitate din anexa nr. 1. Valoarea înălţimii
semnificative a valului aplicabilă pentru această
perioadă de timp mai scurtă trebuie convenită, când este aplicabil şi posibil, între ANR şi autoritatea competentă a statului gazdă
de la capătul celălalt al rutei.
(4) Ca urmare a acordului dintre ANR şi autoritatea competentă a statului gazdă de la capătul celălalt al rutei pentru operarea în sensul
alin. (1) şi (2), pasagerul
Ro-Ro care desfăşoară astfel de servicii trebuie să deţină un certificat
care să ateste conformitatea
cu prevederile prezentului ordin, emis în temeiul art. 8 alin. (1)-(3).
ARTICOLUL 10
Sancţiuni
Contravenţiile la prevederile prezentului ordin se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
ARTICOLUL 11
ANR va duce la îndeplinire prevederile prezentului
ordin.
ARTICOLUL 12
Prezentul ordin transpune Directiva Parlamentului
European şi a Consiliului
2003/25/CE din 14 aprilie 2003 privind cerinţe specifice de stabilitate pentru navele de pasageri de tip Ro-Ro,
publicată în Jurnalul Oficial
al Comunităţilor Europene
(JOCE) nr. L 123 din 17 mai 2003, p. 0022 - 0041, şi Directiva Comisiei 2005/12/CE din 18 februarie 2005 care amendează anexele I şi II la Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2003/25/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 048 din 19 februarie 2005, p. 0019-0027.
ARTICOLUL 13
Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.
ARTICOLUL 14
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ARTICOLUL 15
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă
Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.316/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice
privind stabilitatea navelor Ro-Ro pasager, cod MTCT.ANR-NSRP-2004, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 9 februarie 2005.
Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului,
Gheorghe Dobre
*) Anexele nr. 1 şi 2 sunt reproduse în facsimil.
Anexa nr. 1
Cerinţe specifice de stabilitate pentru navele de
pasageri de tip Ro-Ro (în conformitate cu prevederile art. 6)
1. In plus faţă de cerinţele Regulii II-1/B/8 din
Convenţia SOLAS referitoare la compartimentarea etanşă şi stabilitatea în
condiţii de avarie, toate pasagerele Ro-Ro prevăzute la art. 3 alin.(l),
trebuie să respecte prevederile prezentei anexe.
1.1. Prevederile Regulii II-1/B/8.2.3 trebuie să fie
respectate atunci când se ia în considerare efectul cantităţii ipotetice de apă
de mare presupusă că se acumulează pe prima punte a compartimentului pentru
încărcătura ro-ro sau a compartimentului de mărfuri speciale, aşa cum este
definit în Regula II-2/3, presupus a fi avariat, denumită în continuare punte ro-ro
avariată, situată deasupra liniei de plutire teoretică. Nu este necesar ca
celelalte prevederi ale Regulii II-l/B/8 să fie respectate la aplicarea normei
de stabilitate prevăzută în prezenta anexă. Cantitatea de apă de mare,
presupusă că se acumulează pe această punte, se calculează pe baza nivelului
suprafeţei de apă situat deasupra:
a) punctului cel mai de jos al marginii punţii
compartimentului avariat al punţii ro-ro, sau
b) când marginea punţii compartimentului avariat este
acoperită cu apă, calculul se bazează pe un nivel situat deasupra suprafeţei
apei calme la toate unghiurile de bandă şi asietă, după cum urmează:
(i) 0,5 m dacă bordul liber rezidual (fr) este 0,3 m sau mai mic;
(ii) 0,0 m dacă bordul liber rezidual (fr) este 2 m sau mai mult;
si
(iii) valorile intermediare se
determină prin interpolare liniară dacă bordul liber rezidual (fr)
este egal sau mai mare de 0,3 m dar mai mic de 2 m,
unde bordul liber rezidual (fr) este
distanţa minimă între puntea ro-ro avariată şi linia de plutire finală în
dreptul avariei fără a lua în considerare efectul volumului de apă presupus că
se acumulează pe puntea ro-ro avariată.
1.2. Când este prevăzută o instalaţie de evacuare a
apei foarte eficientă, administraţia statului pavilionului poate permite o
reducere a înălţimii suprafeţei apei.
1.3. Pentru navele care se găsesc în zone de
exploatare delimitate din punct de vedere geografic, administraţia statului
pavilionului poate reduce nivelul suprafeţei apei determinată conform paragrafului
1.1., înlocuind acest nivel după cum urmează:
1.3.1. 0,0 m dacă înălţimea semnificativă a
valului (hs) din zona respectivă este de 1,5 m sau mai mică ;
1.3.2. valoarea determinată conform paragrafului
1.1, dacă înălţimea semnificativă a valului (hs)
din zona respectivă este de 4 m sau mai mare;
1.3.3. valorile intermediare se determină prin
interpolare liniară dacă înălţimea semnificativă a valului (hs) din zona respectivă
este mai mare sau egală cu 1,5 m, dar mai mică de 4 m, cu menţiunea că trebuie
îndeplinite următoarele condiţii:
1.3.4. Administraţia statului pavilionului
condideră că zona delimitată este caracterizată de o înălţime semnificativă a
valului (hs), care nu este depăşită cu o probabilitate mai mare de 10%; şi
1.3.5. pe certificate sunt indicate zona de exploatare şi, dacă este cazul, perioada de exploatare din an
pentru care a fost determinată o valoare certă a înălţimii semnificative a
valului (hs),
1.4. Ca o alternativă la cerinţele paragrafului 1.1
sau 1.3, administraţia statului pavilionului poate scuti de aplicarea
cerinţelor paragrafului 1.1 sau 1.3 şi poate accepta rezultatele încercărilor
pe model efectuate pentru o navă individuală conform metodei de încercare pe
model prezentată în Apendice prin care se stabileşte pe bază de încercări că
nava nu se va răsturna pe valuri neregulate dacă suferă o avarie precum cea
prevăzută la Regula II-1/B/8.4,
amplasată cel mai nefavorabil, aşa cum indică paragraful 1.1, şi
1.5. Se va menţiona în certificatele navei că sunt
acceptate rezultatele încercărilor pe model ca fiind echivalente cu respectarea
prevederilor paragrafului 1.1 sau 1.3, şi valoarea înălţimii semnificative a
valului (hs) utilizată la încercările pe model.
1.6. Informaţiile furnizate comandantului navei
conform regulilor II-1/B/8.7.1 şi II-1/B/8.7.2, aşa cum sunt completate în
vederea îndeplinirii regulilor II-1/B/8.2.3 până la II-1/B/8.2.3.4, trebuie aplicate nemodificat
pasagerelor Ro-Ro aprobate conform acestor cerinţe.
2. Pentru evaluarea efectului volumului de apă de mare
presupus că se acumulează pe puntea ro-ro avariată menţionată la paragraful
1.1, trebuie convenite următoarele:
2.1 un perete transversal sau longitudinal trebuie
să fie considerat intact dacă toate părţile sale se găsesc în interiorul celor
două suprafeţe verticale situate în ambele borduri ale navei, la o distanţă de
învelişul bordajului egală cu o cincime din lăţimea navei, aşa cum este
definită la Regula II-1/2 şi
măsurată perpendicular pe planul diametral al navei, la nivelul liniei de
încărcare maximă de compartimentare;
2.2 în cazul în care corpul navei este parţial lăţit
prin modificarea structurii sale în scopul satisfacerii prevederilor prezentei
anexe, creşterea rezultată a valoarii de o cincime din lăţimea navei trebuie să
fie utilizată în toate calculele dar nu trebuie să determine reamplasarea
trecerilor existente prin pereţi, instalaţiilor de tubulaturi existente, etc,
care au fost acceptate înainte de modificare;
2.3 pereţii transversali sau longitudinali care sunt
consideraţi eficace pentru a reţine volumul de apă de mare presupus că se
acumulează în compartimentul aflat pe puntea ro-ro avariată, trebuie să aibă o
etanşeitate corespunzătoare în raport cu instalaţia de evacuare a apei şi
trebuie să reziste la presiunea hidrostatică în conformitate cu rezultatele
calculelor de avarie. Aceşti pereţi trebuie să aibă o înălţime minimă de 4 m,
cu excepţia cazului în care înălţimea apei este mai mică de 0,5 m. In aceste
cazuri înălţimea peretelui poate fi calculată astfel:
Bh = 8hw
unde:
Bh este înălţimea
peretelui; şi
hw este înălţimea
apei.
In orice caz, înălţimea minimă a peretelui nu trebuie
să fie mai mică de 2,2 m. Totuşi, în cazul navelor cu punţi suspendate pentru
maşini, înălţimea minimă a peretelui nu trebuie să fie mai mică decât înălţimea
liberă de sub puntea suspendată pentru maşini când aceasta este în poziţia cea
mai de jos;
2.4 în cazul unor configuraţii particulare, aşa cum
sunt de exemplu punţile suspendate extinse pe întreaga lăţime şi chesoanele
laterale mari, pot fi acceptate alte înălţimi ale pereţilor în funcţie de
rezultatele încercărilor pe modele.
2.5 efectul volumului de apă de mare presupus că se
acumulează poate să nu fie luat în considerare pentru un compartiment de pe
puntea ro-ro avariată, dacă compartimentul are, în fiecare bord, saborduri de
evacuare uniform repartizate în lungul compartimentului şi care îndeplinesc
următoarele :
2.5.1. A > 0,3 1
unde A este suprafaţa
totală a sabordurilor de evacuare din fiecare bord al punţii în m2; l este lungimea compartimentului în
m;
2.5.2. nava trebuie să menţină un bord liber
residual de cel puţin 1 m în cazul celei mai nefavorabile avarii, fără a ţine
cont de efectul volumului de apă presupus că se acumulează pe puntea ro-ro
avariată ;
si
2.5.3. sabordurile de evacuare
trebuie să fie situate pe o înălţime de cel mult 0,6 m deasupra punţii ro-ro
avariate iar extremitatea inferioară a sabordurilor trebuie să fie situată pe o
înălţime de cel mult 2 cm deasupra punţii ro-ro avariate; şi
2.5.4. sabordurile de evacuare
trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de închidere sau clapeţi pentru a
împiedica apa să intre pe puntea ro-ro, care însă să permită evacuarea apei
presupusă că se acumulează pe puntea ro-ro.
2.6. Când un perete situat deasupra punţii ro-ro este
presupus avariat, ambele compartimente separate de acest perete trebuie să fie
presupuse inundate la aceeaşi înălţime de la suprafaţa apei calculată conform
paragrafului 1.1 sau 1.3.
3. La determinarea înălţimii semnificative a
valului, trebuie utilizate înălţimile valurilor indicate pe hărţi sau în lista
cuprinzând zonele maritime stabilită conform art. 5 din prezentul ordin.
3.1. In cazul navelor care sunt exploatate o perioadă mai
scurtă, autorităţile competente ale statelor ale căror porturi sunt incluse în
ruta navei vor determina printr-un acord înălţimea semnificativă a valului care
va fi utilizată.
4. Incercările pe modele trebuie realizate
conform Apendicelui la prezenta anexă.
Apendice la Anexa nr. 1
Metoda de încercare pe model
1. Obiective
Această metodă de încercare pe model este o revizuire a
metodei conţinută în Apendicele la Anexa Rezoluţiei 14 a Conferinţei SOLAS din
1995. De la data intrării în vigoare a Acordului de la Stockholm au fost
efectuate o serie de încercări pe model în conformitate cu metoda de încercare
care era anterior în vigoare. Aceste încercări au scos în evidenţă
posibilitatea efectuării unor îmbunătăţiri la proceduri. Această nouă metodă de
încercare pe model are ca scop introducerea acestor îmbunătăţiri şi, împreună
cu Notele de recomandare incluse, asigurarea unei proceduri mult mai fiabile
pentru evaluarea supravieţuirii unui pasager Ro-Ro avariat şi aflat pe mare. In
timpul încercărilor prevăzute la paragraful 1.4 al cerinţelor de stabilitate
din Anexa nr.1, nava trebuie să fie capabilă să reziste condiţiilor mării aşa
cum s-a definit în paragraful 4 al acestui apendice, în cazul de avarie cel mai
defavorabil.
2. Definiţii
LOA - lungimea totală
LBp - lungimea între perpendiculare
L - 96% din lungimea navei la linia de plutire
Hs -
înălţimea valului semnificativ
B - lăţimea teoretică
de construcţie a navei
TA - pescajul la pupa
TM - pescajul la centru
Tf - pescajul la prova
KG - cota centrului de greutate
GM - înălţimea
metacentrică
GZ - braţul de redresare
Mh -
momentul de înclinare transversală
Mpass -
momentul de înclinare datorat aglomerării tuturor pasagerilor într-un bord
Mlaunch - momentul
de înclinare datorat lansării într-un bord cu gruiele a tuturor ambarcaţiunilor de salvare
complet încărcate
Mwind - momentul de înclinare datorat
presiunii vântului
TP - perioada la vârf
Tz - perioada de trecere prin zero
FP - perpendiculara prova
AP - perpendiculara pupa
3. Modelul de
navă
3.1. Modelul trebuie să reproducă nava reală, atât
în ceea ce priveşte configuraţia exterioară cât şi amenajarea interioară, şi în
particular toate compartimentele avariate care au influenţă asupra procesului
de inundare şi ambarcare de apă. Pescajul, asieta, înclinarea transversală şi
valoarea limită de exploatare a cotei centrului de greutate KG trebuie să
corespundă celui mai defavorabil caz de avarie. In plus, cazul sau cazurile de
încercare examinat(e) trebuie să reprezinte cel mai defavorabil caz de avarie
definit conform Regulii II-1/8.2.3.2 din SOLAS 90 referitor la aria totală cuprinsă
sub diagrama pozitivă a braţelor de redresare GZ, iar linia mediană a găurii
avariei trebuie să fie situată între următoarele limite:
3.1.1. +35% Lbp faţă de
mijlocul navei;
3.1.2. o încercare suplimentară va fi cerută pentru
cel mai defavorabil caz de avarie produsă la o distanţă de +10% LBp faţa de mijlocul navei, atunci
când cazul de avarie menţionată la subparagraful 3.1.1. se situează în afara
limitei de +10% LBp
faţă de mijlocul navei.
3.2. Modelul de navă trebuie să îndeplinească cerinţele
următoare:
3.2.1. lungimea între perpendiculare LBp trebuie să fie de cel puţin 3 m sau o lungime corespunzătoare
unei scări a modelului de 1:40, luându-se valoarea mai mare dintre acestea, iar
extinderea verticală trebuie să fie de până la cel puţin trei înălţimi standard
de suprastructură deasupra punţii pereţilor etanşi (punţii de bord liber);
3.2.2. grosimea corpului la nivelul compartimentelor
inundate nu trebuie să depăşească
4 mm;
3.2.3. atât în condiţia intactă cât şi în cea de
avarie, modelul trebuie să respecte scala de deplasament şi scările de pescaj
corecte (pescajul la prova TF, pescajul la
centru TM şi pescajul la pupa TA, babord şi tribord) cu o toleranţă
maximă de + 2 mm prevăzută pentru orice scară de pescaj. Scările de pescaj
prova şi pupa trebuie să fie situate cât mai aproape posibil de perpendiculara
prova FP şi perpendiculara pupa AP;
3.2.4. toate compartimentele şi spaţiile ro-ro
avariate trebuie să fie construite cu permeabilităţi corecte de suprafaţă şi volum
(valori şi distribuţii reale) care să asigure o reprezentare corectă a masei de
apă de inundare şi a distribuţiei masei;
3.2.5. caracteristicile de mişcare a navei reale
trebuie să fie reprezentate în mod corespunzător, acordând o atenţie specială toleranţei
înălţimii metacentrice GM pentru starea intactă şi razelor de giraţie
corespunzătoare mişcărilor de ruliu şi tangaj. Ambele raze de giraţie trebuie
să fie măsurate la suprafaţa apei şi să se situeze în domeniul de la 0,35 B
până la 0,4 B pentru mişcarea de ruliu şi în domeniul de la 0,2 LOA până la
0,25 LOA pentru mişcarea de tangaj;
3.2.6. principalele elemente constructive, cum ar fi
pereţii etanşi, deschiderile pentru aerisire etc, situate deasupra şi sub
puntea pereţilor etanşi, care pot antrena o inundare asimetrică, vor fi
reprezentate în mod corespunzător, în măsura în care este posibil, pentru a
reda situaţia reală; dispozitivele de ventilaţie şi echilibrare trebuie să fie
construite cu o secţiune transversală minimă de 500 mm2;
3.2.7. forma găurii avariei trebuie să fie după cum
urmează:
3.2.7.1. de trapez, cu laturile laterale înclinate la un unghi de 15 în raport cu verticala şi lăţimea
la linia de plutire proiectată conform Regulii II-1/8.4.1 din SOLAS;
3.2.7.2.de triunghi isoscel, în plan orizontal, cu o
înălţime egală cu B/5 conform Regulii II-1/8.4.2 din
SOLAS; în cazul în care sunt instalate chesoane
laterale de stabilitate cu o lăţime mai mică de B/5, lungimea avariei în
dreptul chesoanelor laterale nu trebuie să fie mai mică de 25 mm;
3.2.7.3. fără a ţine seama de prevederile
subparagrafelor 3.2.7.1. şi 3.2.7.2. de mai sus, toate compartimentele
considerate ca avariate în cadrul calculului pentru cazul cel mai defavorabil
de avarie menţionat la paragraful 3.1, trebuie să fie inundate la încercările
pe model;
3.3. In starea de echilibru după inundare, modelul de
navă trebuie să fie înclinat transversal cu un unghi suplimentar care
corespunde aceluia indus de momentul de înclinare transversală Mh = max (Mpass; Mia0nch)-MWind, dar în nici un caz înclinarea finală nu trebuie să fie mai mică
de 1 înspre avarie. Momentele Mpass, Miaunch şi Mwind sunt cele definite conform
Regulii II-1/8 2 3.4 din SOLAS. La navele existente, acest unghi poate fi luat
egal cu 1°.
4. Procedura
de încercări
4.1. Modelul va fi supus la încercare în condiţiile
unui val neregulat cu creastă lungă definit de spectrul JONSWAP cu o înălţime a
valului semnificativ Hs, un coeficient de creştere maximă y = 3,3 şi o perioadă maximă TP = 4 >/Hs (Tz
= Tp/1,285). Valoarea lui Hs este înălţimea
valului semnificativ pentru zona de exploatare, a cărei probabilitate anuală de
depăşire nu este mai mare de 10 %, dar este limitată la un maxim de 4 m.
In plus,
4.1.1. lăţimea bazinului trebuie să fie suficientă
pentru a preveni contactul sau altă interacţiune cu laturile bazinului şi se
recomandă ca aceasta să nu fie mai mică de LBP + 2 m;
4.1.2. adâncimea bazinului trebuie să fie suficientă
pentru modelarea corespunzătoare a valului, dar nu trebuie să fie mai mică de 1
m;
4.1.3. pentru atingerea unui val reprezentativ ce va
fi utilizat, înaintea încercării trebuie să se
efectueze măsurători în trei locuri diferite în interiorul zonei de manifestare
a derivei;
4.1.4. sonda de val cea mai apropiată de generatorul
de val trebuie să fie amplasată în poziţia în care se află modelul în momentul
începerii încercării;
4.1.5. variaţia în Hs şi Tp trebuie să se situeze în limita de
+ 5% pentru cele trei locuri, şi
4.1.6. în timpul încercărilor, în scopul aprobării,
trebuie permisă o toleranţă de + 2,5% pentru Hs, + 2,5% pentru Tp şi + 5%
pentru Tz cu referire la sonda cea mai apropiată de generatorul de val.
4.2. Modelul trebuie să fie lăsat liber în derivă
şi să fie plasat pe valuri de travers (cap compas 90°), cu gaura provocată de
avarie în bordul din care vin valurile, fără utilizarea vreunui sistem de
legare ataşat permanent la model. Pentru menţinerea unui cap compas de
aproximativ 90° cu valuri de travers în timpul încercării modelului, trebuie să
se respecte următoarele cerinţe:
4.2.1. parâmele pentru controlul capului compas,
destinate reglărilor minore, trebuie să fie situate în
planul diametral al etravei şi pupei, în mod simetric, între poziţia lui KG şi
linia de plutire în condiţii de avarie; şi
4.2.2. viteza de deplasare a căruciorului trebuie să
fie egală cu viteza de derivă reală a modelului şi să poată fi reglată, dacă
este necesar.
4.3. Trebuie efectuate cel puţin 10 încercări.
Durata fiecărei încercări trebuie să fie suficientă pentru a permite modelului
să ajungă într-o poziţie staţionară, dar nu trebuie să fie mai mică de 30 minute în timp real. Un şir de
valuri diferite trebuie să fie utilizat pentru fiecare încercare.
5. Criterii de supravieţuire
Se va considera că modelul de navă supravieţuieşte dacă
ajunge într-o poziţie staţionară după efectuarea încercărilor succesive
prevăzute la paragraful 4.3. Se va considera că modelul de navă se răstoarnă
dacă unghiurile de ruliu sunt mai mari de 30° în raport cu axa verticală sau
dacă unghiurile de înclinare transversală stabile (medii) sunt mai mari de 20°
pe o perioadă mai mare de trei minute de timp real, chiar dacă modelul ajunge
la o stare staţionară.
6. Documentaţia de încercare
6.1. Programul de încercare pe model trebuie să
fie aprobat în prealabil de către administraţie.
6.2. Incercările trebuie să fie consemnate într-un
proces-verbal şi înregistrate pe casete video sau pe alt suport vizual,
conţinând toate informaţiile pertinente referitoare la model şi rezultatele
încercărilor, care trebuie să fie aprobate de către administraţie. Aceste
informaţii trebuie să includă, cel puţin, spectre de valuri teoretice şi valuri
măsurate, precum şi statistici (Hs, TP şi Tz) privind înălţimea valului în trei
locuri diferite din bazin pentru a obţine un şir reprezentativ de valuri, iar
pentru încercările efectuate pe model aceste informaţii trebuie să includă
perioadele de timp ale principalelor statistici privind înălţimea valului
măsurat în apropierea generatorului de valuri şi înregistrările mişcărilor
datorate ruliului, oscilaţiilor pe verticală şi tangajului, precum şi viteza de
derivă.
Anexa nr. 2
Instrucţiuni pentru Autoritatea Navală Română [în
conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3)]
Partea I
Aplicare
Conform dispoziţiilor art.6 alin.(3), ai prezentului
ordin, ANR trebuie să utilizeze prezentele instrucţiuni la aplicarea cerinţelor
specifice de stabilitate definite în Anexa nr. 1 la prezentul ordin, în măsura
în care acest lucru este posibil şi compatibil cu proiectarea navei în
discuţie. Numărul paragrafelor de mai jos corespunde celor din Anexa nr. 1 la prezentul ordin.
Paragraful 1.
Toate categoriile de pasagere Ro-Ro prevăzute la art.3
alin.(l) al prezentului ordin trebuie să respecte, ca prim pas, standardul
SOLAS 90 privind stabilitatea reziduală, deoarece acest standard se aplică
tuturor navelor de pasageri construite la 29 aprilie 1990 sau după această
dată. Acest standard defineşte bordul liber rezidual (fr), necesar pentru
efectuarea calculelor cerute la paragraful 1.1.
Paragraful 1.1.
1. Prezentul paragraf se referă la stabilirea
volumului ipotetic de apă de mare acumulat pe puntea pereţilor etanşi sau pe
puntea ro-ro. Apa, se presupune, că a intrat pe punte prin deschiderea
provocată de avarie. Acest paragraf impune ca la calculul cantităţii de apă de
pe punte, nava, suplimentar faţă de cerinţele standardului SOLAS 90, să
corespundă şi acelei părţi din SOLAS 90 ce conţine criteriile enunţate de la
punctele 2.3 până la 2.3.4 din Regula II-1/B/8. Pentru acest calcul nici o altă
cerinţă a Regulii II-1/B/8 nu
trebuie să fie luată în considerare. De exemplu, pentru acest calcul, nava nu
trebuie să îndeplinească cerinţele privind unghiurile de echilibru sau linia de
supraimersiune.
2. Apa acumulată este introdusă ca o încărcătură
lichidă avînd o suprafaţă întinsă pe toate compartimentele
care sunt presupuse inundate pe puntea ro-ro.
Inălţimea apei (hw)
pe punte depinde de bordul liber rezidual (fr)
după avarie şi este măsurată în dreptul avariei, conform
figurii 1. Bordul liber rezidual este distanţa minimă între puntea ro-ro
avariată şi plutirea finală, după luarea măsurilor de egalizare, dacă au fost
necesare în dreptul avariei
ipotetice, după analiza tuturor situaţiilor de avarie posibile conform
standardului SOLAS 90, aşa cum se cere la paragraful 1 din Anexa nr. 1 la
prezentul ordin. Nu trebuie să se ţină cont de efectul volumului ipotetic de
apă de mare presupus că se acumulează pe puntea ro-ro avariată când se
calculează (fr).
3. Dacă (fr) este 2 m sau mai mare, se presupune că nu se acumulează apă pe
puntea ro-ro. Dacă (fr) este 0,3 m sau mai mic, înălţimea apei (hw) se presupune că este
0,5 m. Pentru valori intermediare ale (fr),
înălţimea apei se determină prin interpolare
liniară, conform figurii 2.
Paragraful 1.2.
Mijloacele de evacuare a apei pot fi considerate eficace
numai dacă aceste mijloace au capacitatea de a
împiedica acumularea pe punte a volumelor mari de apă, şi anume mai multe mii
de tone pe oră, ceea ce depăşeşte cu mult capacităţile disponibile în momentul
adoptării prezentelor prescripţii. Aceste instalaţii de evacuare a apei, de
mare eficienţă pot fi realizate şi aprobate în viitor, pe baza recomandărilor
stabilite de Organizaţia Maritimă Internaţională.
Paragraful 1.3.
1. Cantitatea de apă
presupusă că se acumulează pe punte, în afară de reducerile prevăzute la
paragraful 1.1, poate fi micşorată în cazul exploatării în zonele geografice
definite cu restricţii. Aceste zone sunt stabilite în funcţie de înălţimea
semnificativă a valului (hs), conform dispoziţiilor art. 5 al prezentului ordin.
2. Dacă înălţimea semnificativă a valului (hs) în zona considerată
este de 1,5 m sau mai mică, se presupune că nici un volum de apă suplimentară
nu se acumulează pe puntea ro-ro avariata. Dacă înălţimea valului semnificativ (hs) în zona considerată,
este de 4 m sau mai mare, înălţimea volumului de apă presupus că se acumulează
trebuie să fie calculată conform paragrafului 1.1. Valorile intermediare se
obţin prin interpolare liniară, conform figurii 3.
3. Deşi înălţimea (hw)
este constantă, totuşi volumul de apă adăugat este
variabil deoarece el depinde de unghiul de înclinare şi dacă la acest unghi
marginea punţii este imersată sau nu, conform figurii 4. Permeabilitatea de
calcul a compartimentelor punţii de maşini trebuie să se ia 90% conform
MSC/Circ. 649, iar permeabilitatea altor compartimente presupuse inundate,
trebuie să corespundă celor stabilite în SOLAS.
4. In cazul în care calculele efectuate pentru a
demonstra respectarea prevederilor prezentului ordin duc la o înălţime
semnificativă a valului mai mică de 4 m, această valoare restrictivă trebuie să
fie consemnată în certificatul de siguranţă al navei de pasageri.
Paragrafele 1.4. şi 1.5.
Ca o alternativă la conformitatea cu noile cerinţe de
stabilitate de la paragraful 1.1. sau 1.3., ANR poate accepta verificarea
conformităţii prin încercări pe model. Cerinţele referitoare la încercările pe
model sunt detaliate în Apendicele Anexei nr. 1 la prezentul ordin.
Instrucţiunile privind încercările pe model sunt conţinute în partea a II-a a
prezentei anexe.
Paragraful 1.6.
Curbele critice KG sau GM stabilite după standardul SOLAS 90, utilizate în exploatare, pot să
nu fie aplicabile în cazul în care se presupune că se acumulează apă pe punte
în sensul prezentelor norme tehnice şi ca urmare poate fi necesar calculul
curbelor critice care ţine cont de efectul volumului de apă suplimentar. In
acest scop trebuie efectuate calcule pentru un număr suficient de mare de
valori ale pescajului şi asietei întîlnite în exploatare.
Notă : Curbele critice revizuite KG sau GM utilizate în exploatare pot fi stabilite prin iteraţii. GM minim excedentar obţinut din
calculul de stabilitate după avarie, cu apă pe punte, este adăugat la valoarea
de intrare a lui KG sau
dedus din GM pentru calculul valorilor bordului liber (fr)
după avarie, pe baza căruia se determină volumele
de apă de mare acumulate pe punte. Această procedură se repetă până când GM excedentar atinge o valoare neglijabilă.
Se anticipează că operatorii vor începe iteraţia cu valori KG maximale/valori GM minime care
ar putea corespunde unor valori de exploatare
rezonabile şi vor căuta să adopte o dispunere a punţii pereţilor etanşi astfel
încât să reducă la minim GM excedentar obţinut din calculul de stabilitate după avarie cu apă
pe punte.
Paragraful 2.1.
Ca şi în cerinţele convenţionale SOLAS aplicabile în
caz de avarie, pereţii situaţi în interiorul liniei B/5
sunt consideraţi intacţi în caz de avarie laterală
prin coliziune.
Paragraful 2.2.
Dacă sunt instalate chesoane laterale de stabilitate în
vederea respectării Regulii II-1/B/8 şi ca urmare apare o creştere a lăţimii B a navei şi deci a distanţei BIS de la bordul navei, această modificare nu trebuie să antreneze
deplasarea părţilor structurale existente sau a trecerilor prin principalii
pereţi transversali etanşi la apă de sub puntea pereţilor etanşi, conform
figurii 5.
Paragraful 2.3.
1. Pereţii/barierele transversale sau longitudinale
existente care se iau în considerare la limitarea mişcării apei presupusă că se
acumulează pe puntea ro-ro avariată nu este necesar să fie complet "etanşi
la apă". Mici cantităţi de scurgeri pot fi permise cu condiţia ca
dispozitivele de evacuare sa fie capabile să prevină acumularea apei de
"cealaltă parte" a peretelui/barierei. In astfel de cazuri, când
canalele de scurgere a apei devin ineficiente din cauza pierderii diferenţei
pozitive între nivelele de apă, trebuie prevăzute alte mijloace de evacuare
pasive
2. Inălţimea (Bh)
pereţilor/barierelor transversale şi longitudinale
nu trebuie să fie mai mică de (8 x hw) metri, (hw) fiind
înălţimea apei acumulate, calculată pe baza bordului liber rezidual şi a
înălţimii valului semnificativ, aşa cum se indică la paragrafele 1.1. şi 1.3.
înălţimea peretelui/barierei nu trebuie să fie în nici un caz mai mică decât
cea mai mare din valorile:
a) 2,2 metri; sau
b) înălţimea dintre puntea pereţilor etanşi şi punctul
cel mai de jos al elementelor structurale de sub punţile intermediare sau
suspendate pentru maşini, când acestea sunt în poziţia cea mai de jos.Toate
spaţiile situate între marginea superioară a peretelui etanş şi învelişul
punţilor intermediare sau suspendate pentru maşini trebuie să fie obturate în
plan transversal sau longitudinal, conform figurii 6.
Pereţii/barierele cu o înălţime mai mică decât cea
indicată mai sus, pot fi acceptaţi dacă încercările pe model, realizate conform
părţii a II-a a prezentei anexe, confirmă că normele de supravieţuire cerute
pot fi respectate cu acest tip de pereţi. Când se determină înălţimea
pereţilor/barierelor trebuie să se acorde atenţie faptului că înălţimea trebuie
să fie suficientă pentru a împiedica inundarea progresivă în limitele
domeniului de stabilitate cerut. Incercările pe model trebuie să respecte
limitele domeniului de stabilitate.
Notă :
Domeniul de stabilitate poate fi redus la 10 grade cu
condiţia ca aria de sub curbă să fie mărită corespunzător, conform MSC 64/22.
Paragraful 2.5.1.
Suprafaţa "A" corespunde deschiderilor
permanente. Soluţia "sabordurilor de evacuare" nu poate fi acceptată
pentru navele la care respectarea criteriilor de stabilitate şi bord liber,
impune flotabilitatea unei părţi sau a întregii suprastructuri. Sabordurile de
evacuare trebuie să fie prevăzute cu clapeţi de închidere care împiedică
intrarea apei, dar permit evacuarea apei.
Aceşti clapeţi nu trebuie să fie acţionaţi de
dispozitive. Ei trebuie sa funcţioneze automat şi trebuie demonstrat că ei nu
împiedică evacuarea în mod semnificat. Orice reducere semnificativă a
eficienţei trebuie să fie compensată prin instalarea de deschideri suplimentare
astfel încât suprafaţa cerută să fie menţinută.
Paragraful 2.5.2.
Pentru ca sabordurile de evacuare să fie considerate
eficace, distanţa minimă între marginea inferioară a sabordului şi linia de
plutire după avarie trebuie să fie cel puţin 1 m. Calculul distanţei minime nu
va ţine cont de efectul nici unei cantităţi suplimentare de apă pe punte,
conform figurii 7.
Paragraful 2.5.3.
Sabordurile de evacuare trebuie să fie situate cât mai
jos posibil în parapetul lateral sau în bordaj. Marginea inferioară a
deschiderii sabordului de evacuare nu trebuie să fie la mai mult de 2 cm
deasupra punţii pereţilor etanşi şi marginea sa superioară nu trebuie să fie la
mai mult de 0,6 m faţă de aceeaşi punte, conform figurii 8.
Notă :
Compartimentele la care se aplică paragraful 2.5., de
ex. acele compartimente prevăzute cu saborduri de evacuare sau deschideri
similare, nu trebuie să fie incluse drept compartimente intacte în calculul
curbelor de stabilitate în stare intactă şi după avarie.
Paragraful 2.6.
1. Dimensiunea prescrisă a
avariei se aplică pe toată lungimea navei. Conform standardului de
compartimentare aplicat, avaria nu poate afecta nici un perete sau poate afecta
numai un perete situat sub puntea pereţilor etanşi sau numai un perete situat
deasupra punţii pereţilor etanşi sau diferite combinaţii.
2. Toţi pereţii/barierele transversale sau
longitudinale care permit limitarea volumului de apă presupus a se acumula pe
punte trebuie să fie menţinuţi pe poziţie şi asiguraţi când nava este pe mare.
3. In acele cazuri în care
peretele/bariera este avariată, apa acumulată pe punte se consideră că se află
de o parte şi de alta a peretelui sau barierei avariate avînd o suprafaţă
comună şi acelaşi nivel la înălţimea (hw), conform Figurii 9.
Figura 1

Figura 2

1. dacă fr>2
m, înălţimea apei pe punte (hw) =0 m.
2. dacă fr< 0,3 m, înălţimea apei pe punte (hw)
= 0,5 m.
Figura 3

1. dacă hs>4m,
înălţimea apei pe punte (hw) este calculată ca în
figura 3.
2. dacă hs < 1,5 m, înălţimea apei pe punte (hw)
= 0 m. De exemplu :
Dacă fr = 1,15 m şi hs = 2,75 m, înălţimea hw = 0,125 m.
Figura 4

Figura 5

Figura 6

Navă fără punţi suspendate pentru maşini Exemplul 1:
Inălţimea apei pe punte = 0,25 m Inălţimea minimă
cerută a barierei = 2,2 m
Navă cu punte suspendată (în dreptul barierei) Exemplul
2 :
Inălţimea apei pe punte (hw)
= 0,25 m Inălţimea minimă cerută a barierei = X
Figura 7

Figura 8

Figura 9


Partea a II-a
Incercări pe model
Scopul acestor instrucţiuni este de a asigura
uniformitatea metodelor folosite pentru construirea şi verificarea modelului
precum şi pentru realizarea şi analizarea încercărilor fiind ştiut că
mijloacele disponibile şi costurile vor influenţa această uniformitate.
Conţinutul paragrafelor 1. şi 2. din Apendicele la
Anexa nr.1 se consideră concludent.
Paragraful 3 - Modelul de navă
3.1. Materialul din care este construit modelul nu este
important în sine, cu condiţia ca modelul aflat atât în starea intactă cât şi
după avarie să fie suficient de rigid ca să se asigure că particularităţile
sale hidrostatice sunt identice cu cele ale navei reale şi că deformarea
corpului pe valuri este neglijabila.
Este de asemenea important să se asigure că
compartimentele avariate sunt reproduse cât mai fidel posibil pentru a asigura
că volumul de apă ambarcat este reprezentat corect.
Intrucât infiltrarea apei, chiar şi în cantităţi mici,
în părţile intacte ale modelului va afecta comportarea acestuia, trebuie luate
măsuri care să asigure că această infiltrare nu se produce.
La încercările pe model care implică cele mai
defavorabile cazuri de avarie prevăzute de SOLAS în apropierea extremităţilor navei,
s-a constatat că inundarea progresivă nu a fost posibilă din cauza tendinţei
apei de pe punte de a se strânge în apropierea găurii provocate de avarie şi de
a se scurge. Deoarece aceste modele au putut supravieţui în condiţii de valuri
foarte mari, în timp ce s-au răsturnat în condiţii de valuri mai mici după ce
au suferit avarii mai puţin importante decât cele care sunt prevăzute de SOLAS,
departe de extremităţi, s-a introdus limita de ±35% pentru a preveni acest
lucru.
Cercetările extinse efectuate pentru a stabili
criteriile corespunzătoare pentru navele noi au arătat în mod clar că,
suplimentar faţă de înălţimea metacentrică GM şi bordul liber, care sunt
parametrii importanţi pentru supravieţuirea navelor de pasageri, un alt factor
important este aria cuprinsă sub curba de stabilitate reziduală. In consecinţă,
cazul de avarie cel mai defavorabil prevăzut de SOLAS în scopul respectării cerinţelor
paragrafului 3.1 trebuie să fie ales acela pentru care aria de sub curba de
stabilitate reziduală este cea mai redusă.
3.2. Caracteristicile modelului
3.2.1. Recunoscând că efectele de scară joacă un rol
important în comportamentul modelului în timpul încercărilor, este important ca
aceste efecte să se reducă la minim, cât mai mult posibil. Modelul trebuie să
fie cât mai mare posibil pentru că detaliile compartimentelor avariate sunt mai
uşor de reprodus pe modele mari şi efectele de scară sunt reduse. Deci, se cere
ca lungimea modelului să nu fie mai mică decât cea corespunzătoare scării de
1:40 sau decât 3 m, luându-se valoarea mai mare dintre
acestea.
In timpul încercărilor s-a constatat că dimensiunea
verticală a modelului poate influenţa rezultatele atunci când se efectuează
încercări dinamice. Deci, se cere ca înălţimea modelului de navă deasupra punţii
pereţilor etanşi (punţii de bord liber) să corespundă la cel puţin trei
înălţimi standard ale unei suprastructuri, astfel încât valurile mari din şirul
de valuri să nu se spargă pe model.
3.2.2. Modelul trebuie de asemenea să fie cât mai
subţire posibil în dreptul avariei ipotetice, astfel încât să se asigure că
volumul de apă intrată şi centrul său de greutate sunt corect reprezentate.
Grosimea corpului nu trebuie să depăşească 4 mm. Este recunoscut faptul că
corpul modelului şi elementele de compartimentare primare şi secundare în
dreptul avariei nu pot fi reconstituite cu suficiente detalii şi datorită
acestor limitări constructive nu se poate calcula corect permeabilitatea
presupusă a compartimentului.
3.2.3. Este important să se verifice nu numai
pescajele modelului în stare intactă, ci şi ca pescajele modelului după avarie
să fie corect măsurate pentru corelarea cu pescajele rezultate din calculul de
stabilitate după avarie. Din motive practice, se acceptă o toleranţă de + 2 mm
la orice pescaj.
3.2.4. După măsurarea pescajelor după avarie, poate
fi necesară corectarea permeabilităţii compartimentului avariat fie prin
introducerea de volume intacte fie prin adăugarea de greutăţi. Totuşi, este de
asemenea important să se asigure că centrul de greutate al apei care pătrunde
în model, este corect reprezentat. Toate corecţiile trebuie să fie efectuate
luându-se marje de siguranţă suficiente.
Dacă se cere ca modelul să fie prevăzut cu bariere pe
punte şi dacă înălţimea acestor bariere este mai mică decât acea a peretelui
etanş indicat mai jos, modelul trebuie să fie prevăzut cu un sistem de
televiziune cu circuit închis (CCTV), astfel încât să poată fi supravegheată
orice pătrundere şi acumulare a apei în partea neavariată a punţii. In acest
caz, o înregistrare video trebuie să însoţească rapoartele de încercări.
Inălţimea pereţilor transversali sau longitudinali,
care sunt consideraţi eficienţi pentru a limita apa de mare presupusă a se
acumula în respectivul compartiment de pe puntea ro-ro avariată, trebuie să fie
de cel puţin 4 m, în afară de cazul în care înălţimea apei este mai mică de 0,5
m. In aceste cazuri, înălţimea peretelui etanş poate fi calculată în
conformitate cu următoarele:
Bh = 8hw
unde: Bh este
înălţimea peretelui etanş; şi hw este înălţimea apei.
In orice caz, înălţimea minimă a peretelui etanş nu
trebuie să fie mai mică de 2,2 m. Totuşi, în cazul unei nave cu punţi
suspendate pentru vehicule, înălţimea minimă a peretelui etanş nu trebuie să
fie mai mică decât înălţimea de dedesubtul punţii suspendate pentru vehicule
atunci când aceasta se află în poziţia cea mai de jos.
3.2.5. Pentru a se asigura faptul că
particularităţile de mişcare a modelului reprezintă pe cele ale navei reale,
este important ca modelul să fie supus înclinărilor şi mişcărilor de ruliu în
stare intactă, astfel încât să se verifice GM şi distribuţia masei în stare
intactă. Distribuţia masei trebuie să fie măsurată la suprafaţa apei. Raza de
giraţie transversală a navei reale trebuie să se situeze în domeniul de la 0,35
B la 0,4 B, iar raza de giraţie longitudinală trebuie să se situeze în domeniul
de la 0,2 L la 0,25 L.
Notă:
Dacă încercările de înclinare transversală şi ruliu
efectuate pe model după avarie pot fi acceptate pentru verificarea curbei de
stabilitate reziduală, astfel de încercări nu trebuie să fie acceptate în locul
încercărilor pe model în stare intactă.
3.2.6. Se presupune că ventilatoarele
compartimentului avariat al navei reale sunt adecvate inundării şi circulaţiei
libere a apei. Totuşi, la încercarea de a reproduce la scară mijloacele de
ventilaţie ale navei reale, se pot introduce în model efecte de scară nedorite.
Pentru a se asigura că acest
lucru nu se întâmplă, se recomandă construirea sistemelor de ventilaţie la o
scară mai mare decât cea a modelului, asigurându-se că aceasta nu afectează
curgerea apei pe puntea vehiculelor.
3.2.7. Se consideră potrivit să se ia în calcul o formă
de avarie reprezentativă pentru o secţiune transversală a navei abordoare în
zona etravei. Unghiul de 15° se bazează pe un studiu al secţiunii transversale
la o distanţă de B/5 de la prova, pentru un eşantion reprezentativ de nave de
diferite tipuri şi mărimi.
Profilul de triunghi isoscel al breşei de forma
prismatică este corespunzător liniei de plutire de încărcare.
Suplimentar, în cazul în care sunt instalate chesoane
laterale de stabilitate cu o lăţime mai mică de B/5, lungimea avariei la
nivelul ' chesoanelor nu trebuie să fie mai mică de 25 mm, în vederea
evitării tuturor efectelor de scară posibile.
3.3. La metoda iniţială de încercare pe model din
rezoluţia 14 a Conferinţei SOLAS 1995, efectul de înclinare transversală ce
rezultă din momentul maxim produs de orice aglomerare de pasageri, de lansare
la apă a ambarcaţiunilor de salvare, de vânt şi de giraţie, nu a fost luat în
considerare chiar dacă acest efect este inclus în Convenţia SOLAS. Totuşi,
rezultatele unei astfel de investigaţii au arătat că ar fi prudent să se ţină
seama de aceste efecte şi, din motive practice, să se menţină o înclinare
minimă de 1° în direcţia avariei. Este de notat faptul că înclinarea
transversală datorată giraţiei s-a considerat a nu fi relevantă.
3.4. In cazurile în care
există o marjă de siguranţă a înălţimii metacentrice în situaţiile reale de
încărcare în comparaţie cu curba valorilor limită ale înălţimii metacentrice
(care rezultă din standardul SOLAS 90), ANR poate accepta ca această marjă de
siguranţă să fi acceptată la încercarea pe model. In aceste cazuri, curba
valorilor limită ale înălţimii metacentrice trebuie să fie corectată. Această
corecţie se poate efectua astfel:

Pescaj d = ds-0,6(ds-dLS)
unde: ds este pescajul de compartimentare, iar dLS
este pescajul navei goale.
Curba corectată este o linie dreaptă între înălţimea
metacentrica GM utilizată la încercarea pe model, care corespunde pescajului de
compartimentare, şi punctul de intersecţie dintre curba iniţială, conform
standardului SOLAS 90, şi pescajul d.
Paragraful 4 - Procedura pentru încercări
4.1. Spectrul de val
Trebuie să fie utilizat spectrul JONSWAP pentru că
descrie starea mării datorată vântului şi starea mării pe durată limitată,
corespunzând majorităţii situaţiilor observate pe mările globului. Din acest
punct de vedere, este important să se verifice nu numai perioada maximă a
şirului de valuri, ci şi dacă perioada de trecere prin zero este corectă.
Se cere ca la fiecare efectuare de încercare, să se
înregistreze şirul de valuri şi să se consemneze datele cu privire la acesta.
Măsurătorile pentru această înregistrare trebuie să fie efectuate la sonda cea
mai apropiată de generatorul de valuri.
De asemenea, se cere ca modelul să fie prevăzut cu
instrumente astfel încât mişcările sale (ruliu, oscilaţie pe verticală şi
tangaj), precum şi comportarea sa (înclinarea transversală, afundarea şi
asieta) să fie monitorizate şi înregistrate pe parcursul încercării.
S-a constatat că nu este practic să se stabilească
limite absolute pentru înălţimile valului semnificativ, perioadele maxime şi
perioadele de trecere prin
zero ale spectrului de val modelat. In consecinţă, s-a introdus o toleranţă
acceptabilă.
4.2. Pentru a se evita interferenţa sistemului de
legare cu dinamica navei, căruciorul remorcher (la care se prinde sistemul de
legare) trebuie să urmeze modelul la viteza reală de derivă. In cazul în care
starea mării prezintă valuri neregulate, viteza de derivă nu este constantă; o
viteză constantă a căruciorului va produce oscilaţii ale derivei de o mare
amplitudine şi de frecvenţă scăzută, ceea ce ar putea să afecteze
comportamentul modelului.
4.3. Este necesară efectuarea unui număr suficient
de încercări la diferite şiruri de valuri în scopul obţinerii unei fiabilităţi
statistice, respectiv, obiectivul fiind acela de a determina cu un grad mare de
certitudine că o navă care nu respectă criteriilor de siguranţă se va răsturna
în condiţiile alese. Se estimează că un număr minim de 10 încercări asigură un
grad de fiabilitate rezonabil.
Paragraful 5. - Criterii de supravieţuire
Conţinutul paragrafului 5 din apendicele la Anexa nr. 1
la prezentul ordin se consideră concludent.
Paragraful 6 - Aprobarea încercării
Următoarele documente trebuie să fie anexate raportului
transmis ANR:
a) calculele de stabilitate după avarie pentru
cazul cel mai defavorabil de avarie prevăzut de convenţia SOLAS şi pentru cazul
de avarie la mijlocul navei (dacă diferă);
b) planul general de amenajare a modelului, cu
detaliile de construcţie şi instrumentele de măsură;
c) proba de înclinare (stabilitate) şi măsurătorile
razelor de giraţie;
d) spectrele de val nominal şi măsurat (în trei
locuri diferite, în scopul obţinerii datelor reprezentative, iar pentru
încercările pe model, la sonda cea mai apropiată de generatorul de valuri);
e) înregistrări reprezentative ale mişcărilor,
comportamentului şi derivei modelului;
f) inregistrări video corespunzătoare.
Notă:
Toate încercările trebuie să fie asistate de către un reprezentant
al ANR.