ORDIN Nr. 461
din 27 mai 2009
pentru aprobarea Strategiei
nationale privind implementarea serviciului universal în sectorul
comunicatiilor electronice
ACT EMIS DE:
MINISTERUL COMUNICATIILOR SI TEHNOLOGIEI INFORMATIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 411 din 16 iunie 2009
Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) din Legea
nr. 304/2003 pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire
la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, republicată,
în baza art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr.
12/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Comunicaţiilor şi
Societăţii Informaţionale, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul comunicaţiilor şi societăţii
informaţionale emite prezentul ordin.
Art. 1. - Se aprobă Strategia naţională privind
implementarea serviciului universal în sectorul comunicaţiilor electronice,
prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Art. 3. - Incepând cu data prezentului ordin se abrogă
Ordinul ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei nr. 184/2004
pentru aprobarea Documentului de politică şi strategie privind implementarea
serviciului universal în sectorul comunicaţiilor electronice, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 7 iunie 2004, cu
modificările ulterioare.
Ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale,
Gabriel Sandu
ANEXĂ
STRATEGIA NAŢIONALĂ
privind implementarea serviciului universal în
sectorul comunicaţiilor electronice
1. Introducere
Comunicaţiile reprezintă astăzi pentru România, ca şi
pentru majoritatea statelor lumii, un sector strategic al economiei naţionale.
Amploarea investiţiilor atrase, expansiunea rapidă şi mai ales capacitatea de a
induce un efect multiplicativ de creştere economică, prin potenţialul deosebit
de stimulare a dezvoltării altor sectoare, au transformat în ultimii 20 de ani
comunicaţiile în unul dintre cele mai importante motoare ale economiei, atât la
nivelul fiecăruia dintre statele lumii, cât şi la nivel global.
Sectorul comunicaţiilor electronice cunoaşte în România
o orientare clară către un anumit profil concurenţial. Astfel, dezvoltarea
ofertelor bazate pe infrastructura proprie de acces la utilizatori a
înregistrat un succes notabil în ţara noastră, pe fundalul cererii în continuă
creştere, alimentate de sporirea puterii de cumpărare şi de preferinţele de
consum tot mai sofisticate ale utilizatorilor români, care nu a putut fi
acoperită de oferta insuficientă a unei reţele fixe tradiţionale subdezvoltate.
La sfârşitul anului 2008, în România existau nu mai puţin de 6 companii de
telefonie mobilă ce furnizau sau se pregăteau să furnizeze servicii pe
infrastructură proprie, 33 de operatori care furnizau servicii de acces la
reţeaua proprie de telefonie fixă şi peste o mie de reţele de comunicaţii
electronice utilizate pentru furnizarea accesului la internet în bandă largă.
Totodată, fenomenul de convergenţă apărut datorită
noilor tehnologii dă un impuls tot mai puternic concurenţei directe dintre
companiile care oferă servicii de telefonie la puncte fixe şi la puncte mobile,
operatorii de reţele publice mobile câştigând din ce în ce mai mult teren pe
segmentul serviciilor oferite la puncte fixe.
Astfel, din punctul de vedere al utilizatorilor finali,
maximizarea posibilităţilor de alegere între mai mulţi furnizori şi asigurarea
unui maximum de beneficii din serviciile disponibile, la un anumit nivel al
preţului, devin instrumente esenţiale pentru a creşte în mod direct gradul de
satisfacţie al acestora, din punctul de vedere al preţului sau al valorii de
întrebuinţare a serviciilor.
In acest context şi luând în considerare necesitatea
alinierii complete la standardele de serviciu universal, astfel cum sunt
prevăzute acestea în Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile
utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii
(directiva privind serviciul universal), se impune revizuirea de către
Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, denumit în continuare MCSI,
a Documentului de politică şi strategie privind implementarea serviciului
universal în sectorul comunicaţiilor electronice, document adoptat prin Ordinul
ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei nr. 184/2004, cu
modificările ulterioare. Noua strategie cuprinde obiective şi măsuri corespunzătoare,
care vor trebui implementate până la data de 31 decembrie 2012.
2. Informaţii generale relevante
Existenţa unui mediu concurenţial real în sectorul
comunicaţiilor electronice nu constituie încă o garanţie suficientă pentru
satisfacerea nevoilor de comunicare ale tuturor cetăţenilor României.
Eforturile de asigurare a dreptului de acces la serviciul universal trebuie să
continue prin furnizarea unui set de servicii de comunicaţii electronice de
calitate şi la tarife accesibile, pe întreg teritoriul României, astfel încât,
indiferent de localizarea geografică, utilizatorii finali să beneficieze de
aceleaşi avantaje şi oportunităţi de dezvoltare.
Accesul la un set minim de servicii de comunicaţii
electronice este considerat un drept fundamental al cetăţenilor, esenţial
pentru integrarea acestora în comunitate şi, în sens mai larg, în societatea
informaţională. Serviciile de comunicaţii electronice depăşesc latura personală
şi de afaceri a comunicării, constituind un instrument esenţial pentru furnizarea
către public a tuturor tipurilor de informaţii, bunuri şi servicii, atât de
către administraţia publică (servicii sociale, de învăţământ sau medicale, de
exemplu), cât şi de către sectorul privat (serviciile societăţii
informaţionale). Cei care nu au acces la servicii de comunicaţii electronice
riscă să fie marginalizaţi în societatea secolului XXI.
Având în vedere toate aceste aspecte, protejarea
intereselor utilizatorilor finali necesită definirea şi implementarea unei
politici şi strategii de serviciu universal eficiente şi coerente.
In România, sectorul comunicaţiilor electronice a
cunoscut în ultimii ani o evoluţie deosebit de dinamică, bazată pe investiţii
structurale în dezvoltarea tehnologiilor consacrate şi pe adoptarea rapidă a
inovaţiilor în domeniu. Cu o rată a penetrării telefoniei la puncte mobile de
peste 114% la sfârşitul anului 2008, România s-a aliniat tendinţelor
înregistrate în celelalte state membre ale Uniunii Europene, în timp ce rata
penetrării accesului la internet în bandă largă, practic inexistent în România
în urmă cu 4 ani, a cunoscut o dezvoltare semnificativă, ajungând la 11,7% la
sfârşitul anului 2008. Totodată, aproximativ 54% din gospodăriile din România
beneficiau la sfârşitul anului 2008 de acces la reţeaua publică de telefonie la
un punct fix, însă 60% din aceste gospodării se află în mediul urban.
Ca urmare a creşterii concurenţei şi a evoluţiei
economico-sociale de ansamblu, care au dus la apropierea situaţiei de fapt din
România de limitele naturale de creştere a disponibilităţii serviciilor, va
putea fi luată în considerare folosirea parţială sau chiar integrală a
fondurilor disponibile pentru finanţarea creşterii disponibilităţii serviciilor
de telefonie.
Creşterea gradului de utilizare şi asigurarea calităţii
şi accesibilităţii conexiunii de acces la internet în toate sectoarele vieţii
economico-sociale conduc la atingerea dezideratului de societate
informaţională, oferind întregii societăţi posibilitatea de a beneficia din
plin de avantajele accesului la informaţii, condiţie esenţială a noii direcţii
în care se îndreaptă România.
3. Priorităţi, politici şi cadru juridic existente
3.1. Premisele şi priorităţile implementării
serviciului universal
Acţiunile întreprinse până în prezent în vederea
implementării serviciului universal au ţinut cont de particularităţile
situaţiei din România faţă de situaţia existentă în alte ţări europene şi, în
special, în statele membre ale Uniunii Europene. In timp ce în majoritatea
ţărilor din Uniunea Europeană a fost posibilă desemnarea cvasiautomată ca
furnizor de serviciu universal a operatorului naţional de reţele publice fixe,
fost deţinător al monopolului, datorită reţelei sale bine dezvoltate care putea
fi relativ uşor extinsă către orice nou utilizator, în România situaţia a fost
radical diferită din cauza ratei de penetrare considerabil mai mici. Astfel, în
timp ce în statele membre ale Uniunii Europene deservirea tuturor
utilizatorilor poate fi realizată la costuri rezonabile, în România costurile
de conectare pe termen scurt a tuturor gospodăriilor la reţeaua publică fixă ar
fi fost foarte mari, necesitând o extindere masivă a reţelei. In plus, relieful
României, constituit în proporţie de 30% din munţi, ar fi făcut şi mai dificilă
această extindere.
Având în vedere cele de mai sus, MCSI s-a concentrat,
conform Documentului de politică şi strategie privind implementarea serviciului
universal în sectorul comunicaţiilor electronice, document adoptat prin Ordinul
ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei nr. 184/2004, cu modificările
ulterioare, pe două direcţii de dezvoltare pe termen scurt: asigurarea
accesului comunităţilor rurale izolate la reţeaua publică de telefonie, prin
intermediul telecentrelor, şi asigurarea accesibilităţii serviciilor de acces
la reţeaua publică de telefonie la punct fix, pentru anumite categorii
defavorizate de utilizatori, urmând ca pe termen lung obiectivul să fie
furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie, la puncte fixe, în
fiecare casă.
In decurs de 4 ani, între 2004 şi 2008, Autoritatea
Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumită în
continuare ANCOM, a organizat 7 licitaţii pentru instalarea de
telecentre în 633 de localităţi din mediul rural fără acces sau cu acces redus
la reţelele publice de telefonie, 7 operatori fiind desemnaţi furnizori de
serviciu universal, având obligaţia de a oferi locuitorilor servicii de
telefonie, fax şi acces la internet. Instalarea de telecentre în localităţi
izolate a fost primul pas spre reducerea decalajului informaţional existent
între mediul urban şi cel rural. Astfel, telecentrele asigură accesul
comunităţilor rurale la serviciile de comunicaţii electronice şi reprezintă,
totodată, avanposturi ale infrastructurii de comunicaţii care facilitează
extinderea reţelelor la nivelul gospodăriilor individuale. In acelaşi timp,
înfiinţarea telecentrelor contribuie la familiarizarea şi educarea
consumatorilor cu privire la serviciile de comunicaţii electronice, conducând
şi la creşterea cererii pentru acest tip de servicii în mediul rural.
O altă direcţie de dezvoltare pe termen scurt a avut ca
scop sprijinirea anumitor categorii defavorizate de populaţie în vederea
asigurării accesibilităţii serviciilor de acces la reţeaua publică de telefonie
la un punct fix. In acest sens, în anii 2004 şi 2005 au fost acordate subvenţii
pentru plata abonamentelor pentru serviciile de telefonie la puncte fixe unui
număr de peste 500.000 de familii cu venituri reduse.
La momentul implementării lor, aceste măsuri au
constituit o soluţie viabilă pentru asigurarea posibilităţii de comunicare
pentru toţi cetăţenii, dar în contextul aderării României la Uniunea Europeană
este nevoie de o nouă abordare cu privire la serviciul universal, pentru a
asigura disponibilitatea serviciilor de telefonie la puncte fixe în fiecare
casă.
In astfel de condiţii se impune dezvoltarea unei noi
strategii prin care să se asigure un grad ridicat de acces, într-un timp
relativ scurt, la serviciile de comunicaţii electronice din sfera serviciului
universal, care să dea posibilitatea conectării unui număr cât mai mare de
utilizatori.
3.2. Cadrul juridic şi politica de reglementare a
serviciului universal la nivelul Uniunii Europene
Asigurarea unui nivel determinat de calitate a
serviciilor incluse în sfera serviciului universal, la un tarif accesibil,
pentru toţi utilizatorii a fost consacrată ca obiectiv al politicii comunitare,
în contextul adoptării pachetului de măsuri menite să pregătească momentul
liberalizării depline a pieţei de telecomunicaţii. Insă odată cu revizuirea
cadrului european de reglementare, finalizată prin adoptarea pachetului de
directive din anul 2002, normele referitoare la serviciul universal au fost
revizuite şi grupate în Directiva 2002/22/CE. Conform acestei directive,
fiecare stat membru are obligaţia de a asigura disponibilitatea unui set minim
de servicii pentru toţi utilizatorii finali, la un preţ accesibil şi în
condiţii de calitate determinate. Directiva detaliază cerinţele aferente
fiecărui serviciu care intră în componenţa setului minim şi conţine prevederi
referitoare la accesibilitatea tarifelor, controlul cheltuielilor de către
utilizatorii finali, calitatea serviciilor, costul asigurării serviciului
universal, finanţarea acestuia şi transparenţa mecanismului de finanţare,
precum şi la posibilitatea revizuirii setului minim de servicii, ca urmare a
evoluţiilor sociale, economice şi tehnologice.
3.3. Cadrul juridic şi politica naţională de
reglementare a serviciului universal
Cadrul legislativ cu privire la serviciul universal are
la bază Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal şi drepturile
utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice,
republicată, denumită în continuare Legea serviciului universal, care
transpune în plan naţional prevederile Directivei 2002/22/CE.
Conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea
serviciului universal, „dreptul de acces la serviciul universal reprezintă
dreptul tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul României de a beneficia
de serviciile din sfera serviciului universal, la un anumit nivel de calitate,
indiferent de localizarea geografică şi la tarife accesibile".
MCSI, în calitatea sa de coordonator şi garant al
dezvoltării pieţei de comunicaţii electronice din România, are atribuţia de a
stabili politica şi strategia privind implementarea serviciului universal. In
acest sens, MCSI stabileşte obiectivele de atins în vederea asigurării
posibilităţii de comunicare pentru toţi cetăţenii, cu respectarea principiilor
transparenţei, obiectivitătii, proporţionalităţii şi nediscriminării şi având
în vedere limitarea posibilelor efecte negative asupra concurenţei.
Conform art. 4 alin. (3) din Legea serviciului
universal, pe baza politicii şi strategiei stabilite de MCSI, ANCOM are
obligaţia să asigure dreptul de acces la serviciul universal pe întreg
teritoriul României. ANCOM are atribuţii concrete în implementarea serviciului
universal, fiind instituţia abilitată să elaboreze condiţiile şi procedura de
desemnare a furnizorilor de serviciu universal, să impună obligaţii în sarcina
acestor furnizori în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite de către MCSI,
precum şi să asigure îndeplinirea acestor obligaţii prin intermediul
activităţilor de monitorizare şi control.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea
serviciului universal, serviciile incluse în sfera serviciului universal sunt:
a) furnizarea accesului la reţeaua publică de
telefonie, la punct fix;
b) serviciul de informaţii privind abonaţii şi punerea
la dispoziţie a registrelor abonaţilor;
c) accesul la telefoanele publice cu plată.
Pe lângă acestea, ANCOM poate dispune măsuri specifice
pe care, în temeiul dispoziţiilor art. 8 şi 9 din Legea serviciului universal,
le poate impune furnizorilor de serviciu universal pentru a asigura accesul utilizatorilor
finali cu dizabilităţi la serviciile incluse în sfera serviciului universal şi,
respectiv, pentru a asigura accesibilitatea serviciilor de telefonie destinate
publicului.
In vederea asigurării condiţiilor de exercitare a
dreptului de acces la serviciul universal, art. 4 din Legea serviciului
universal prevede soluţia desemnării unuia sau mai multor furnizori de serviciu
universal, cărora li se va impune obligaţia de a presta unul sau mai multe
servicii din sfera serviciului universal, în anumite zone sau pe întreg
teritoriul României. Condiţiile şi procedura de desemnare a furnizorilor de
serviciu universal se stabilesc de ANCOM, cu respectarea principiilor
eficienţei, obiectivitătii, transparenţei şi nediscriminării, niciun furnizor
de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice nefiind a priori exclus.
In cazul în care estimează că furnizarea serviciilor
din sfera serviciului universal ar putea constitui o sarcină injustă pentru
furnizorii de serviciu universal, ANCOM va acţiona în vederea determinării
costului net al furnizării acestor servicii. In cazul în care constată, pe baza
stabilirii costului net, că prestarea serviciilor din sfera serviciului
universal reprezintă o sarcină injustă pentru furnizorul de serviciu universal,
ANCOM va decide, la cererea furnizorului de serviciu universal, compensarea
costului net astfel determinat, utilizând un mecanism de compensare a costului
net, prin intermediul unui fond de serviciu universal.
4. Definirea problemei
In general, în România utilizatorii din mediul urban
beneficiază de o mai mare diversitate a ofertei de servicii faţă de
utilizatorii din mediul rural, care se confruntă fie cu problema posibilităţii
limitate de alegere, având la dispoziţie un singur furnizor sau un număr
restrâns de furnizori pentru majoritatea serviciilor, fie cu problema lipsei
accesului la mijloacele de comunicaţii, în situaţia în care se află în afara
ariei de acoperire a reţelelor de comunicaţii electronice.
Prin urmare, se impune adoptarea de măsuri care să
transforme serviciul universal într-un instrument eficient de promovare a
coeziunii sociale, economice şi culturale în cadrul comunităţii, care să
încurajeze o distribuţie mai echilibrată a populaţiei, având ca efect
decongestionarea zonelor metropolitane, reducerea poluării şi a traficului în
marile oraşe, şi care să contribuie la estomparea diferenţelor de dezvoltare
dintre zonele rurale şi cele urbane.
Conform Comunicării Comisiei Europene din 25 septembrie
2008 privind revizuirea periodică a scopului serviciului universal în
comunicaţii electronice, termenul de „acces la punct fix" se referă la
reşedinţa utilizatorului (acolo unde mai mulţi membri ai unei gospodării pot
folosi în comun o conexiune), şi nu la obligaţia operatorului de a folosi o
tehnologie fixă, astfel încât nu se impune nicio constrângere în ceea ce
priveşte mijloacele tehnice - fie ele fixe sau mobile - prin care conexiunea
este furnizată.
In contextul existenţei unei multitudini de servicii,
de modele de afaceri, tipuri de reţele şi tehnologii, convergenţa reprezintă un
obiectiv major pentru toţi factorii interesaţi în dezvoltarea pieţei de
comunicaţii în ansamblul ei. Ca urmare a digitalizării reţelelor, diferenţierea
din punctul de vedere al potenţialului de furnizare a serviciilor între reţelele
de comunicaţii electronice (fixe şi mobile) se reduce din ce în ce mai mult,
acestea devenind complementare. Aceasta înseamnă că serviciile respective pot
fi furnizate printr-o gamă foarte vastă de categorii de infrastructură,
determinând o creştere a concurenţei. In mod subsecvent, ca urmare a
eficientizării utilizării elementelor de infrastructură, lipsa de capacitate
devine din ce în ce mai puţin o problemă. Intensificarea competiţiei va face ca
părţile care anterior aveau strict delimitate poziţiile pe piaţă să devină
brusc competitori. Acest fapt conduce la scăderea tarifelor, la creşterea
rapidă a capacităţii/vitezei de conectare şi la o puternică creştere a
numărului de servicii şi aplicaţii.
5. Obiectivele strategiei privind implementarea
serviciului universal
Promovarea intereselor utilizatorilor finali reprezintă
o prioritate majoră a strategiei de dezvoltare a sectorului comunicaţiilor.
Instrumentele la care statul trebuie să recurgă pentru atingerea acestui
obiectiv sunt multiple şi complexe, mergând de la impunerea unor obligaţii de
transparenţă menite să ajute utilizatorii finali în luarea unei decizii
informate, până la protejarea acestora în relaţia cu furnizorii, prin
mecanismele administrate de autoritatea de reglementare. Totodată, statul
trebuie să vegheze la implementarea unor sisteme adecvate de apărare a
dreptului la viaţă privată în acest sector, în vederea combaterii ameninţărilor
specifice, inerente utilizării noilor tehnologii de comunicaţie, precum şi la
asigurarea integrităţii şi securităţii reţelelor publice de comunicaţii
electronice.
De asemenea, promovarea intereselor specifice ale
utilizatorilor cu nevoi sociale speciale trebuie să constituie o prioritate, în
spiritul politicilor europene de promovare a incluziunii sociale.
In acest sens, se impune implementarea unui set de
acţiuni care să ducă la îndeplinirea următoarelor obiective strategice:
5.1. Asigurarea, până la data de 31 decembrie
2012, a condiţiilor necesare pentru ca cererile rezonabile ale utilizatorilor
finali privind accesul şi conectarea la un punct fix la reţelele publice de
telefonie, precum şi accesul la un punct fix la serviciile de telefonie
destinate publicului să fie acoperite de cel puţin un furnizor de reţele sau
servicii de comunicaţii electronice.
5.2. Asigurarea serviciului de informaţii privind
abonaţii şi punerea la dispoziţie a registrelor abonaţilor.
5.3. Asigurarea accesului la telefoanele publice cu
plată.
5.4. Asigurarea de condiţii echivalente de acces
pentru utilizatorii finali cu dizabilităţi la serviciile de telefonie.
6. Principii generale
Având în vedere caracteristicile tehnice, care permit
operatorilor de reţele publice mobile să furnizeze acces la reţeaua publică de
telefonie în condiţii de funcţionalitate similare cu cele oferite de operatorii
de reţele publice fixe, precum şi scopul principal al serviciului universal, şi
anume asigurarea posibilităţii de comunicare pentru toţi cetăţenii, prezentul
document de politică şi strategie porneşte de la principiul neutralităţii
tehnologice, considerând că obiectivul asigurării accesului la reţeaua publică
de telefonie la punct fix şi al furnizării unui mijloc rezonabil de acces la
serviciul de telefonie destinat publicului poate fi atins atât prin intermediul
reţelelor de telefonie fixă, cât şi prin intermediul reţelelor de telefonie
mobilă. Astfel, această conexiune poate fi realizată prin folosirea oricărei
tehnologii, prin cablu sau pe cale radio (wireline sau wireless), în măsura în
care sunt asigurate funcţiile cerute.
Luând în considerare principiul neutralităţii
tehnologice, România va beneficia de dezvoltarea reţelelor publice mobile,
acestea devenind o alternativă viabilă ca urmare a extinderii din ultimii ani
şi a dezvoltării serviciilor de telefonie la puncte fixe, operatorii de telefonie
mobilă acoperind până la 96% din populaţie, rata de acces ajungând la sfârşitul
anului trecut până la 114% (SIM-uri active).
De asemenea, la desemnarea furnizorilor de serviciu
universal se va avea în vedere respectarea principiilor eficienţei, obiectivitătii,
transparenţei şi nediscriminării, niciun furnizor de reţele sau de servicii
nefiind a priori exclus.
7. Direcţii de acţiune
Pentru atingerea obiectivelor strategice, se va aplica
următorul set de acţiuni:
Obiectivul 5.1. Asigurarea, până la data de 31
decembrie 2012, a condiţiilor necesare pentru ca cererile rezonabile ale
utilizatorilor finali privind accesul şi conectarea la un punct fix la reţelele
publice de telefonie, precum şi accesul la un punct fix la serviciile de
telefonie destinate publicului să fie acoperite de cel puţin un furnizor de
reţele sau servicii de comunicaţii electronice.
Acţiunea 5.1.1. Crearea
premiselor pentru asigurarea posibilităţii de furnizare a serviciilor de
telefonie la puncte fixe din sfera serviciului universal, prin intermediul
oricărui tip de reţea (fixă sau mobilă) ce oferă astfel de servicii.
Pentru a asigura accesul tuturor cetăţenilor la
serviciile de comunicaţii electronice din sfera serviciului universal, se vor
lua măsuri pentru furnizarea de servicii de telefonie la punct fix.
In acest sens, ANCOM va stabili cadrul juridic necesar,
precum şi condiţiile pentru desemnarea unuia sau mai multor furnizori de
serviciu universal, care vor avea obligaţia de a satisface toate cererile
rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul şi conectarea la un punct
fix la reţele publice de telefonie şi de acces la un punct fix la serviciile de
telefonie destinate publicului.
Conexiunea furnizată trebuie să asigure utilizatorilor
finali posibilitatea de a iniţia şi de a primi apeluri telefonice locale,
naţionale şi internaţionale, comunicaţii prin fax, comunicaţii de date, la o
rată de transfer suficientă pentru a permite accesul funcţional la internet şi
de a iniţia, în mod gratuit, apeluri către numărul unic de urgenţă 112.
De asemenea, dezvoltarea de noi reţele publice de
telefonie care să ofere servicii la punct fix în vederea asigurării dreptului
de acces la serviciile din sfera serviciului universal pentru populaţia care nu
are acces la acest tip de servicii constituie un obiectiv al prezentei
strategii.
In acest scop, ANCOM va realiza un studiu pentru
identificarea localităţilor în care se impune realizarea de reţele de
comunicaţii electronice până la data de 31 octombrie 2009. Studiul va prezenta
defalcat localităţile în care nu există acoperire, respectiv localităţile
parţial acoperite de reţele de comunicaţii electronice.
Pentru a asigura disponibilitatea serviciilor de
telefonie la puncte fixe pentru utilizatorii finali care nu dispun de o astfel
de conexiune şi pentru a permite dezvoltarea de reţele publice de telefonie
care să asigure accesul utilizatorilor finali, ANCOM va desemna furnizorii de
serviciu universal prin intermediul unor proceduri competitive sau, acolo unde nu
este posibilă desemnarea pe baza unor astfel de proceduri, din oficiu.
Acţiunea 5.1.2. ANCOM
va putea stabili, în condiţiile legii, măsuri care să asigure abonaţilor
posibilitatea de a-şi monitoriza şi controla cheltuielile, precum şi de a evita
deconectarea nejustificată.
Obiectivul 5.2. Asigurarea continuităţii furnizării
serviciului de informaţii privind abonaţii şi punerea la dispoziţie a
registrelor abonaţilor
Acţiunea 5.2.1. ANCOM
va lua toate măsurile astfel încât furnizorul de serviciu universal desemnat să
pună la dispoziţia utilizatorilor finali cel puţin un registru complet al
abonaţilor, în formă tipărită, electronică sau în ambele forme. Registrul
trebuie actualizat periodic, cel puţin o dată pe an, iar forma acestuia se
aprobă în prealabil de către ANCOM.
Acţiunea 5.2.2. ANCOM
va lua de asemenea toate măsurile astfel încât furnizorul de serviciu universal
desemnat să pună la dispoziţia utilizatorilor finali, inclusiv a utilizatorilor
de telefoane publice cu plată, cel puţin un serviciu de informaţii privind
abonaţii.
ANCOM va stabili ce categorii de informaţii vor fi puse
la dispoziţia publicului prin intermediul registrului abonaţilor şi serviciului
de informaţii privind abonaţii, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 11
din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi
protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu
modificările şi completările ulterioare.
Obiectivul 5.3. Optimizarea modalităţilor de
asigurare a accesului la telefoanele publice cu plată
Acţiunea 5.3.1. ANCOM
va realiza un studiu, până la data de 31 octombrie 2009, care să releve dacă la
nivel naţional există un număr suficient de telefoane publice cu plată, o
acoperire geografică corespunzătoare, care să asigure un nivel de calitate
adecvat al serviciilor, în vederea satisfacerii necesităţilor rezonabile ale
utilizatorilor finali, precum şi dacă accesibilitatea acestor telefoane pentru
persoanele cu dizabilităţi este asigurată în condiţii echivalente celor de care
beneficiază ceilalţi utilizatori finali. In urma analizării datelor obţinute,
ANCOM va decide, dacă va fi cazul, desemnarea unuia sau mai multor furnizori de
serviciu universal care vor avea obligaţia de a implementa telefoane publice cu
plată.
Obiectivul 5.4. Asigurarea de condiţii echivalente
de acces pentru utilizatorii finali cu dizabilităţi la serviciile de telefonie
ANCOM va lua toate măsurile pentru a asigura
posibilitatea utilizatorilor finali cu dizabilităţi de a beneficia de condiţii
echivalente de acces ale celorlalţi utilizatori finali la serviciile de
telefonie, inclusiv la numărul unic de urgenţă 112, la serviciile de informaţii
privind abonaţii şi la registrul abonaţilor. Aceste măsuri vor avea în vedere,
printre altele, următoarele:
a) eliberarea de facturi detaliate în formate
alternative, la cererea persoanelor cu deficienţe de vedere (tipărite cu
caractere mai mari sau în limbaj Braille);
b) furnizarea gratuită a unor servicii, precum
serviciul de informaţii privind abonaţii;
c) instalarea de telefoane publice cu plată care să
permită accesul persoanelor cu dizabilităţi locomotorii sau de telefoane
publice cu text pentru persoanele cu deficienţe de auz sau de vorbire.
8. Rezultatele strategiei
Prin implementarea prevederilor prezentei strategii se
urmăreşte alinierea completă la standardele de serviciu universal, astfel cum
sunt prevăzute acestea în Directiva 2002/22/CE, respectiv furnizarea accesului
la reţeaua publică de telefonie, la un punct fix, în condiţii de
disponibilitate, calitate şi accesibilitate similare mediei înregistrate în
statele membre ale Uniunii Europene.
9. Rezultatele acţiunilor
Politica MCSI se concentrează, pe termen scurt, pe
asigurarea accesibilităţii serviciilor de telefonie pentru o pătură socială cât
mai largă din rândul cetăţenilor României, prin extinderea gradului de acces la
reţelele de comunicaţii electronice. Pe această bază, se preconizează creşterea
gradului de disponibilitate a serviciilor de telefonie, acţionându-se în
direcţia îndeplinirii obiectivului privind furnizarea accesului la reţeaua
publică de telefonie, la un punct fix, şi prevenindu-se activ apariţia
fenomenului de excluziune socială.
De asemenea, implementarea obiectivelor prevăzute de
prezenta strategie va avea un rol esenţial în combaterea excluziunii sociale,
în dezvoltarea regională şi, mai ales, în asigurarea posibilităţii de
comunicare pentru toţi cetăţenii, înlăturând astfel barierele din calea
dezvoltării structurale a societăţii româneşti spre o societate informaţională
modernă, compatibilă cu standardele Uniunii Europene, cu baze solide, care să
asigure o integrare deplină şi eficientă în structurile comunitare. Astfel,
prezenta politică şi strategie constituie un pas esenţial în direcţia
integrării României din punct de vedere socioeconomic în Europa secolului XXI,
creând premisele trecerii într-o nouă etapă de evoluţie, cea a economiei bazate
pe cunoaştere.
10. Indicatori
Monitorizarea acţiunilor se va efectua în baza
următorilor indicatori:
1. rata de penetrare a serviciilor din sfera serviciului
universal la nivel de populaţie şi pe gospodării;
2. numărul de utilizatori finali în zonele geografice
unde au fost implementate măsuri pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite
prin prezenta strategie;
3. gradul de acoperire cu servicii din sfera
serviciului universal la nivel de populaţie;
4. numărul utilizatorilor cu dizabilităţi care au
optat pentru furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice ca urmare a
reglementărilor specifice privind serviciul universal.
11. Implicaţii pentru buget
Necesarul de finanţare urmează a fi asigurat din Fondul
pentru serviciul universal, în măsura în care asigurarea serviciilor din sfera
serviciului universal va reprezenta o sarcină injustă pentru furnizorii de serviciu
universal, gestionat de ANCOM şi bazat pe o contribuţie impusă unui număr cât
mai mare de furnizori de pe piaţă. Acest mecanism prezintă mai multe avantaje:
este cel mai eficient mijloc de a asigura finanţarea pentru programe destinate
unor regiuni şi utilizatori-ţintă; este cel mai transparent mecanism de
finanţare; este bazat pe principiul minimei distorsionări a pieţei;
contribuţiile sunt proporţionale şi nediscriminatorii.
12. Finanţarea acţiunilor întreprinse în vederea
îndeplinirii obiectivelor de serviciu universal
In vederea compensării costului net al furnizării
serviciilor din sfera serviciului universal, ANCOM va stabili un mecanism de
finanţare bazat pe contribuţiile furnizorilor de reţele sau de servicii de
comunicaţii electronice. Mecanismul de finanţare va fi administrat de ANCOM,
fondurile destinate finanţării serviciilor urmând a fi identificate distinct de
alte venituri administrate de autoritate.
In vederea asigurării transparenţei modului de
utilizare a resurselor din cadrul fondului de serviciu universal, ANCOM va
include în cadrul raportului anual privind implementarea serviciului universal
pus la dispoziţia MCSI, într-un capitol distinct, informaţii privind resursele
financiare disponibile în anul respectiv, modul de utilizare şi sumele totale
utilizate, precum şi totalul resurselor financiare disponibile la încheierea
exerciţiului financiar.
Alocarea fondurilor destinate compensării costului net
al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, în vederea atingerii
obiectivelor de politică şi strategie, va fi realizată de ANCOM, în funcţie de
priorităţile de implementare a serviciului universal, asigurându-se o utilizare
eficientă a acestor fonduri.
ANCOM va pune la dispoziţia MCSI raportul anual privind
implementarea serviciului universal, inclusiv informaţii privind mecanismul de
compensare a costului net şi contribuţiile furnizorilor de reţele şi servicii
de comunicaţii electronice la compensarea costului net.
13. Implicaţii juridice
Din punct de vedere al cadrului juridic existent în
domeniu, adoptarea prezentei strategii va necesita abrogarea Ordinului
ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei nr. 184/2004 şi emiterea
de decizii ale preşedintelui ANCOM pentru punerea în aplicare a acţiunilor
prevăzute la cap. 6.
14. Proceduri de monitorizare şi evaluare
Implementarea măsurilor destinate atingerii
obiectivelor stabilite prin prezenta strategie revine ANCOM.
Pe parcursul implementării, MCSI va urmări aplicarea
eficientă a măsurilor stabilite, prin monitorizarea continuă a modului de
desfăşurare a acţiunilor întreprinse în direcţia îndeplinirii obiectivelor
fixate, cu scopul de a identifica din timp tendinţele de schimbare şi de a
elabora căi de acţiune adecvate noilor situaţii existente pe piaţă.
15. Etape ulterioare şi instituţii responsabile
Intr-o societate globală aflată într-un proces de
transformare semnificativ la începutul mileniului trei, autorităţile europene
au conştientizat necesitatea unei viziuni de modernizare a societăţii şi de
dezvoltare a competitivităţii economiei europene. Această viziune, formulată în
urma Consiliului Europei de la Lisabona din anul 2000 (Strategia Lisabona), a
urmărit să creioneze liniile directoare ale strategiilor şi politicilor care să
constituie răspunsul adecvat pentru provocările generate de procesul de
îmbătrânire a populaţiei europene şi de competiţia din ce în ce mai acerbă pe
plan global.
In realizarea obiectivelor fundamentale ale Strategiei
Lisabona - susţinerea creşterii economice şi crearea locurilor de muncă - unul
dintre instrumentele principale identificate a fost dezvoltarea unei economii
bazate pe cunoaştere în coroborare cu stimularea sectorului de tehnologia
informaţiei şi comunicaţiilor (TIC). Astfel, au fost recunoscute
avantajele utilizării serviciilor şi echipamentelor TIC asupra creării
societăţii informaţionale, capabilă să stimuleze creşterea gradului de
competitivitate economică, precum şi de coeziune socială.
Având în vedere faptul că răspândirea beneficiilor
internetului depinde tot mai mult de disponibilitatea accesului la internet cu
viteză mare în rândul cetăţenilor şi companiilor, utilizarea sporită a
serviciilor de comunicaţii în bandă largă a fost identificată drept un obiectiv
major la nivel european ca rezultat al faptului că societatea bazată pe
cunoaştere are un impact semnificativ asupra competitivităţii, dezvoltării
rapide a comunicaţiilor şi a tehnologiilor IT, constituind un factor
determinant al dezvoltării economiei în ansamblul său. In acest context, la
nivel european se analizează oportunitatea includerii serviciilor de bandă
largă în sfera serviciului universal, urmând ca în cazul în care la nivel
european se vor adopta reglementări în acest sens, MCSI şi ANCOM să dezvolte
direcţiile de acţiune în sensul specificat în noul cadru de reglementare.