ORDIN Nr. 388
din 5 august 2010
pentru punerea în aplicare a
Instructiunilor privind definirea pietei relevante
ACT EMIS DE:
CONSILIUL CONCURENTEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 553 din 5 august 2010
In baza:
- Decretului Preşedintelui României nr. 700/2009 pentru
numirea preşedintelui Consiliului Concurenţei;
- prevederilor art. 20 alin. (4) lit. d), art. 21 alin.
(2), art. 27 alin. (3) şi (4), precum şi ale art. 28 alin. (1) din Legea
concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare,
având în vedere avizul favorabil al Consiliului
Legislativ,
preşedintele Consiliului Concurenţei emite următorul ordin:
Art. 1. - In urma adoptării în plenul Consiliului
Concurenţei, se pun în aplicare Instrucţiunile privind definirea pieţei
relevante, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Compartimentele de specialitate din cadrul
Consiliului Concurenţei vor urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului
ordin.
Art. 3. - Instrucţiunile intră în vigoare la data
publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Preşedintele Consiliului Concurenţei,
Bogdan Marius Chiriţoiu
ANEXA
INSTRUCŢIUNI
privind definirea pieţei relevante
In temeiul art. 27 alin. (1) şi (3) din Legea
concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare,
Consiliul Concurenţei adoptă
prezentele instrucţiuni.
I. Introducere
1. Prezentele instrucţiuni urmăresc o abordare
similară cu cea din Comunicarea Comisiei privind definirea pieţei relevante în
sensul dreptului comunitar al concurenţei, publicat în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene seria C nr. 372 din 9 decembrie 1997, şi oferă un cadru
conceptual privind definirea pieţei relevante.
2. Prezentele instrucţiuni reprezintă recomandări şi
au rolul de a oferi instrumente utile în activitatea de aplicare a legislaţiei
în domeniul concurenţei. Indrumările menţionate în cele ce urmează sunt doar o
bază de plecare în identificarea pieţei relevante, iar în analizele sale
Consiliul Concurentei nu va urma în mod mecanic fiecare etapă descrisă în
prezentele instrucţiuni, ci va analiza doar acele elemente care sunt relevante
pentru fiecare caz. Analiza poate fi completată cu alte elemente de fapt şi va
fi întotdeauna circumscrisă fiecărui caz.
3. Scopul prezentelor instrucţiuni este de a explica
modul în care Consiliul Concurenţei utilizează conceptele de piaţă relevantă a
produsului şi piaţă relevantă geografică în aplicarea legislaţiei în domeniul
concurenţei.
4. Definirea pieţei relevante este un instrument de
identificare şi de delimitare a cadrului în interiorul căruia se exercită
concurenţa între întreprinderi1. Scopul principal al definirii
pieţei relevante este acela de a identifica în mod sistematic constrângerile
concurentiale cu care se confruntă întreprinderile în cauză2.
Definirea pieţei relevante, atât la nivelul produsului, cât şi la nivel
geografic, trebuie să permită identificarea concurenţilor reali ai
întreprinderilor în cauză, care sunt capabili să influenţeze comportamentul
respectivelor întreprinderi şi să le împiedice să acţioneze independent de
presiunile unei concurenţe efective. Definirea pieţei relevante permite,
printre altele, calcularea cotelor de piaţă, care pot oferi informaţii
relevante privind puterea de piaţă, în vederea aplicării art. 5 şi 6 din Legea
concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, denumită în continuare Lege, respectiv a art. 101 şi 102 din
Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (denumit în continuare TFUE)3,
precum şi a art. 15 şi a altor dispoziţii din Lege.
5. Conceptul de piaţă relevantă este diferit de alte
definiţii ale pieţei utilizate frecvent în alte contexte. De exemplu,
întreprinderile utilizează deseori termenul „piaţă" pentru a desemna zona
în care îşi vând produsele sau pentru a se referi, în sens larg, la sectorul
economic în care activează. Este posibil ca termenul de piaţă utilizat în mod
uzual de către o întreprindere şi piaţa relevantă să se suprapună. Cu toate
acestea, este necesară întotdeauna efectuarea unei analize a pieţei relevante
din punctul de vedere al concurenţei, conform indicaţiilor furnizate în cele ce
urmează.
6. Definirea pieţei relevante, atât la nivelul
produsului, cât şi la nivel geografic, are o influenţă decisivă asupra
evaluării unui caz de concurenţă. Prin elaborarea prezentelor instrucţiuni,
Consiliul Concurenţei urmăreşte să indice elementele pe care se bazează în
procesul de definire a pieţei relevante, în vederea creşterii calităţii
informaţiilor prezentate de către părţi şi a nivelului de transparenţă a
politicii sale în domeniul concurenţei.
7. Totodată, întreprinderile vor putea să anticipeze
într-o mai mare măsură posibilitatea stabilirii de către Consiliul Concurenţei
a faptului că un anumit caz ridică probleme de concurenţă. In consecinţă,
întreprinderile vor putea să ia în considerare acest aspect în procesul
decizional intern, atunci când planifică, de exemplu, o achiziţie, înfiinţarea
unei societăţi în comun sau încheierea anumitor înţelegeri. De asemenea,
întreprinderile pot înţelege mai bine ce tip de informaţii sunt considerate
relevante de către Consiliul Concurenţei, în vederea definirii pieţei
relevante.
II. Definirea pieţei relevante
Definirea pieţei relevante a produsului şi a pieţei relevante geografice
8. Piaţa relevantă a produsului cuprinde toate
produsele şi/sau serviciile pe care consumatorul le consideră interschimbabile
sau substituibile, datorită caracteristicilor, preţurilor şi utilizării
acestora.
9. Piaţa relevantă geografică cuprinde zona în care
întreprinderile în cauză sunt implicate în cererea şi oferta de produse sau
servicii, în care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene şi care
poate fi delimitată de zonele geografice învecinate, deoarece condiţiile de
concurenţă diferă în mod apreciabil în respectivele zone.
10. Prin urmare, piaţa relevantă în cadrul căreia
trebuie evaluată o anumită problemă de concurenţă se determină prin analiza
atât a pieţei relevante a produsului, cât şi a pieţei relevante geografice.
Principii fundamentale de definire a pieţei
relevante
A. Constrângerile concurentiale
11. Intreprinderile se confruntă cu 3 mari surse de
constrângeri concurentiale:
- substituibilitatea la nivelul cererii;
- substituibilitatea la nivelul ofertei;
- concurenţa potenţială.
Din punct de vedere economic, pentru definirea pieţei
relevante, substituibilitatea la nivelul cererii reprezintă cel mai rapid şi
eficace element disciplinar care acţionează asupra furnizorilor unui anumit
produs, în special în ceea ce priveşte deciziile acestora în materie de
preţuri. O întreprindere sau o asociaţie de întreprinderi nu poate avea un
impact semnificativ asupra condiţiilor de vânzare existente, de exemplu, asupra
preţurilor, atunci când clienţii săi sunt în măsură să se orienteze fără
dificultate spre produse substituibile sau spre furnizori situaţi în altă
parte. De aceea, procesul de definire a pieţei relevante constă, în principal,
în identificarea surselor alternative reale de aprovizionare la care clienţii
întreprinderilor în cauză pot apela, atât sub aspectul produselor/serviciilor
propuse de ceilalţi furnizori, cât şi sub aspectul localizării geografice a
acestora.
1 Prin întreprindere
se înţelege orice entitate angajată într-o activitate economică, adică o
activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată,
independent de statutul său juridic şi de modul de finanţare.
2 In sensul
prezentelor instrucţiuni, întreprinderile în cauză sunt, în cazul unei
concentrări, părţile care participă la concentrare; în cadrul investigaţiilor
realizate în temeiul art. 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Lege, acestea
sunt întreprinderile investigate sau reclamanţii; în cazul investigaţiilor
realizate în sensul art. 5 din Lege, întreprinderile în cauză sunt părţile la
înţelegere.
3 Pe parcursul
prezentelor instrucţiuni, referirile la art. 5 şi 6 din Lege se vor interpreta
în mod corespunzător şi ca referiri la art. 101 şi 102 din TFUE.
12. Constrângerile concurenţiale care decurg din
substituibilitatea la nivelul ofertei, altele decât cele descrise la pct.
18-21, şi din concurenţa potenţială nu sunt, în general, imediate şi necesită
întotdeauna analizarea unor factori suplimentari. Astfel de constrângeri nu
sunt în general luate în considerare în definirea pieţei relevante.
B. Substituibilitatea la nivelul cererii
13. Evaluarea substituibilităţii la nivelul cererii
presupune determinarea gamei de produse considerate de către consumator ca
fiind substituibile. Pentru a realiza acest lucru, se poate utiliza testul
SSNIP4. Testul SSNIP încearcă să identifice cea mai restrânsă piaţă
relevantă în care un monopolist ipotetic ar putea practica în mod profitabil o
creştere mică, dar semnificativă (de obicei, se ia în considerare o creştere a
preţului între 5% şi 10%) şi de durată a preţului prin evaluarea reacţiilor
clienţilor la această creştere. Acest test poate furniza indicaţii cu privire
la elementele de fapt necesare definirii pieţei relevante.
14. Prin urmare, punctul de plecare în definirea
pieţei relevante constă în identificarea tipului de produse pe care
întreprinderile implicate le comercializează, precum şi a zonei geografice în
cauză. Ulterior, se va testa dacă alte produse şi zone geografice au
capacitatea de a exercita o presiune concurenţială suficientă asupra politicii
de preţ a întreprinderilor implicate şi cu rezultate imediate, pentru a putea
fi incluse în piaţa relevantă.
15. La nivel conceptual, testul monopolistului
ipotetic explorează dacă clienţii ar fi în măsură să se orienteze spre produse
substitute, uşor accesibile sau spre furnizori situaţi într-o zonă geografică
diferită în cazul în care un monopolist ipotetic ar practica, în acea zonă
geografică, pentru produsul (produsele) respectiv (respective), o creştere a
preţului mică, dar semnificativă şi de durată. Dacă substituibilitatea la
nivelul cererii este suficientă, pentru a face neprofitabilă, din cauza
scăderii vânzărilor, creşterea preţului monopolistului ipotetic, se va include
cel mai apropiat produs substitut, respectiv o altă zonă geografică în piaţa
relevantă. Procedeul se va repeta până când produsele şi zonele geografice în
cauză vor fi de aşa natură încât o creştere mică, dar semnificativă şi de
durată a preţului practicată de un monopolistul ipotetic ar deveni profitabilă.
Setul de produse sau de zone geografice astfel determinate vor constitui piaţa
relevantă. O analiză echivalentă este aplicabilă în cazurile privind
concentrarea puterii de cumpărare, unde punctul de plecare al analizei este
furnizorul, iar testul la nivelul preţurilor permite identificarea canalelor
alternative de distribuţie pentru produsele respectivului furnizor, In aplicarea
acestor principii, anumite situaţii particulare, astfel cum sunt cele descrise
la pct. 52 şi 54, trebuie să fie examinate cu mai multă atenţie.
16. O concentrare economică între îmbuteliatori de
băuturi răcoritoare poate fi oferită drept exemplu de analiză a
substituibilităţii la nivelul cererii prin aplicarea testului SSNIP. In acest
caz, se pune problema dacă diferitele arome de băuturi răcoritoare aparţin sau
nu aceleiaşi pieţe relevante a produsului. In practică, întrebarea care se pune
este dacă consumatorii aromei „A" ar alege alte arome, în cazul în care
aroma „A" ar suferi o creştere definitivă a preţului, între 5% şi 10%. In
cazul în care numărul consumatorilor care ar alege aroma „B", de exemplu,
ar fi suficient pentru a face neprofitabilă, din cauza scăderii vânzărilor,
creşterea de preţ a aromei „A", atunci piaţa relevantă a produsului ar
cuprinde cel puţin ambele arome „A" şi „B". Testul ar trebui extins
în acest caz şi pentru celelalte arome disponibile, până când se identifică un
ansamblu de produse pentru care o creştere de preţ nu ar atrage o
substituibilitate suficientă la nivelul cererii, iar creşterea de preţ ar
deveni profitabilă.
17. In cazul în care pieţele implicate în analiză nu
prezintă un grad ridicat de concentrare, preţul care va fi luat în considerare,
în general, va fi preţul pieţei. Situaţia ar putea fi diferită în cazul în care
preţul pieţei a fost determinat în absenţa manifestării unei concurenţe
suficiente. In special în cazul investigaţiilor privind abuzul de poziţie
dominantă, este posibil ca preţul pieţei să fi fost supus deja unei creşteri ca
urmare a existenţei puterii de piaţă.
C. Substituibilitatea la nivelul ofertei
18. In definirea pieţei relevante s-ar putea, de
asemenea, ţine seama de substituibilitatea la nivelul ofertei, în cazurile în
care aceasta ar avea efecte echivalente celor ale substituibilităţii la nivelul
cererii, în ceea ce priveşte eficacitatea şi obţinerea unor rezultate imediate.
Aceasta înseamnă că, în cazul în care un monopolist ipotetic ar practica, în
acea zonă geografică, pentru produsul respectiv, o creştere a preţului mică,
dar semnificativă şi de durată, furnizorii care nu produc în mod curent
produsul respectiv ar trebui să fie în măsură să îşi reorienteze producţia spre
acesta şi să îl comercializeze în termen scurt5 fără a suporta
costuri sau riscuri suplimentare semnificative. Atunci când aceste condiţii
sunt îndeplinite, producţia suplimentară introdusă pe piaţa relevantă va avea
un efect disciplinar asupra comportamentului concurenţial al întreprinderilor
implicate. Un astfel de efect este echivalent, sub aspectul eficacităţii şi al
rezultatelor imediate, cu cel al substituibilităţii la nivelul cererii.
19. Situaţiile menţionate anterior apar, de obicei,
atunci când întreprinderile comercializează produse de diferite clase de
calitate. Chiar dacă în viziunea unui anumit client final sau al unui grup de
consumatori diferitele clase de calitate ale unui anumit produs nu sunt
substituibile, acestea vor fi grupate într-o singură piaţă relevantă a
produsului, cu condiţia ca majoritatea furnizorilor să fie în măsură să ofere
aceste produse de calitate diferită imediat şi fără să înregistreze costuri
suplimentare semnificative. In aceste cazuri, piaţa relevantă a produsului va
cuprinde toate produsele substituibile la nivelul cererii şi al ofertei, iar
vânzările de astfel de produse vor fi însumate pentru a se calcula valoarea şi
volumul total al pieţei. Acelaşi raţionament poate conduce la gruparea unor
zone geografice diferite.
4 Testul monopolistului
ipotetic (testul SSNIP - creşterea mică, dar semnificativă şi de durată a
preţurilor), utilizat pentru prima dată de Comisia Europeană în cazul
Nestle/Perrierdin 1992.
5 Adică acea
perioadă pentru care o ajustare semnificativă a activelor corporale şi
necorporale nu este necesară.
20. Un exemplu practic de analiză a substituibilităţii
la nivelul ofertei în vederea definirii pieţei relevante a produsului poate fi
găsit în sectorul hârtiei. In general, există diferite clase de calitate a
hârtiei, de la hârtia standard de imprimare la hârtia de calitate superioară
utilizată, de exemplu, pentru publicarea cărţilor de artă. în ceea ce priveşte
cererea, fiecărui nivel de calitate a hârtiei i se asociază o anumită
utilizare, de exemplu, o carte de artă sau o publicaţie de lux nu se va imprima
pe hârtie de calitate inferioară. Cu toate acestea, fabricile de hârtie pot
fabrica diferite tipuri de hârtie, iar producţia poate fi adaptată în termen
scurt şi cu costuri neglijabile. In consecinţă, în absenţa unor dificultăţi de
distribuţie specifice, producătorii de hârtie pot concura pentru comenzi de
diferite tipuri de hârtie, în special în cazul în care respectivele comenzi
sunt făcute cu suficient timp înainte pentru a permite modificarea planurilor
de producţie. In aceste condiţii, nu se defineşte o piaţă relevantă a
produsului distinctă pentru fiecare nivel de calitate a hârtiei şi fiecare
utilizare asociată acestuia. Prin urmare, diversele niveluri de calitate a
hârtiei sunt incluse într-o singură piaţă relevantă a produsului, iar vânzările
vor fi însumate pentru a estima valoarea şi volumul total ale pieţei.
21. Substituibilitatea la nivelul ofertei nu poate fi
luată în considerare în etapa de definire a pieţei relevante atunci când
necesită modificări semnificative ale activelor corporale şi necorporale
existente, investiţii suplimentare, decizii strategice sau întârzieri
importante. Exemple în care substituibilitatea la nivelul ofertei nu conduce la
lărgirea pieţei relevante pot fi întâlnite în sectorul bunurilor de consum, în
special în cel al băuturilor care sunt mărci înregistrate. Cu toate că
fabricile de îmbuteliere pot, în principiu, să îmbutelieze tipuri diferite de
băuturi, în realitate, produsele nu se pot vinde decât cu preţul unor costuri şi
întârzieri importante (legate de publicitate, de testarea produselor şi de
distribuţie). In aceste condiţii, efectele substituibilităţii la nivelul
ofertei şi ale altor forme de concurenţă potenţială vor fi examinate într-o
etapă ulterioară a analizei.
D. Concurenţa potenţială
22. Concurenţa potenţială, a treia sursă de
constrângere concurenţială, nu este luată în considerare în definirea pieţei
relevante, întrucât condiţiile în care concurenţa potenţială reprezintă efectiv
o constrângere concurenţială depind de analiza factorilor şi împrejurărilor
specifice referitoare la condiţiile de intrare pe piaţă. Dacă este cazul,
această analiză va fi realizată doar într-o etapă ulterioară, în general atunci
când poziţia pe piaţa relevantă a întreprinderilor implicate a fost deja
determinată şi când această poziţie ridică probleme de concurenţă.
III. Elementele de fapt care pot fi luate în
considerare în definirea pieţelor relevante
A. Procesul de definire a pieţei relevante
23. Pe baza informaţiilor preliminare disponibile sau
a informaţiilor comunicate de întreprinderile în cauză, Consiliul Concurenţei
este, în principiu, în măsură să determine, la nivel general, posibilele pieţe
relevante în cadrul cărora, de exemplu, o concentrare economică sau o
restrângere a concurenţei trebuie să fie evaluată. In general şi din motive de
ordin practic, atunci când analizează cazuri individuale, Consiliul Concurenţei
trebuie să decidă între câteva posibile alternative de pieţe relevante.
B. Piaţa relevantă a produsului
24. Problema care se pune de obicei în procesul de
definire a pieţe relevante a produsului este de a stabili, într-o primă etapă,
pe baza informaţiilor preliminare disponibile sau a informaţiilor comunicate de
întreprinderile în cauză, dacă produsul Aşi produsul B aparţin sau nu aceleiaşi
pieţe relevante a produsului.
25. Ulterior vor fi luate în considerare o serie de
elemente de fapt care permit evaluarea măsurii în care substituţia între
produse ar putea avea loc. Astfel, în anumite cazuri, în funcţie de caracteristicile
şi de specificitatea sectoarelor din economie şi a produselor şi serviciilor
care sunt analizate, anumite elemente de fapt pot fi decisive, în timp ce, în
alte cazuri, aceleaşi elemente de fapt ar putea fi irelevante. In majoritatea
cazurilor, evaluarea trebuie să se bazeze pe examinarea mai multor elemente de
fapt. Acesta este un mod de abordare deschis, cu scopul de a exploata în mod
eficace toate informaţiile disponibile care ar putea fi relevante în evaluarea
cazurilor individuale. Din acest motiv, nu se utilizează o ierarhie strictă a
diferitelor surse de informaţii sau a diferitelor tipuri de elemente de fapt
pentru stabilirea existenţei substituibilităţii.
26. In numeroase cazuri, includerea celui mai apropiat
produs substitut în piaţa relevantă a produsului ar putea fi suficientă pentru
a elimina orice probleme de concurenţă. In astfel de situaţii, nu este necesar
să se determine dacă piaţa relevantă a produsului include sau nu produse
suplimentare sau să se delimiteze precis piaţa relevantă a produsului. Atunci
când, luând în considerare diferitele pieţe relevante posibile, operaţiunea în
cauză nu ridică probleme de concurenţă, problema definirii pieţei relevante a
produsului rămâne deschisă.
C. Piaţa relevantă geografică
27. Procesul de definire a pieţei relevante
geografice debutează cu elaborarea unei ipoteze preliminare de lucru cu privire
la dimensiunea pieţei geografice, pe baza unor indicii generale privind cotele
de piaţă deţinute de părţi şi de concurenţii lor, precum şi pe baza unei
analize preliminare a modului de stabilire a preţurilor şi a diferenţelor de
preţ. Această ipoteză iniţială de lucru permite Consiliului Concurenţei să îşi
concentreze cercetările în scopul determinării exacte a pieţei relevante geografice.
28. Este necesar să fie analizate motivele care se
află la originea oricărei configuraţii date a preţurilor şi a cotelor de piaţă.
Din acest motiv, ipoteza iniţială de lucru se va verifica cu ajutorul unei
analize a caracteristicilor cererii (importanţa preferinţelor naţionale sau
locale, comportamentul de cumpărare al clienţilor, diferenţierea produselor,
mărcile etc), pentru a stabili dacă întreprinderile situate în alte zone
constituie, în mod real, o sursă alternativă de aprovizionare pentru consumatori.
In acest caz, experimentul teoretic se bazează, de asemenea, pe substituţia
care rezultă în urma unor variaţii ale preţurilor, iar întrebarea care se pune
este dacă clienţii părţilor şi-ar transfera comenzile altor întreprinderi
situate în alte zone, în termen scurt şi cu costuri neglijabile.
29. In cazul în care este necesar, factorii care
influenţează oferta vor fi, de asemenea, analizaţi, pentru a verifica dacă
întreprinderile situate în alte zone geografice nu se confruntă cu obstacole în
extinderea vânzărilor în condiţii competitive pe întreaga piaţă geografică.
Respectiva analiză include o examinare a condiţiilor necesare pentru ca o
întreprindere să aibă o prezenţă locală în vederea desfăşurării activităţii de
vânzare în zona respectivă, a condiţiilor de acces la canalele de distribuţie,
a costurilor de dezvoltare a unei reţele de distribuţie, precum şi a
eventualelor bariere de natură legislativă, tehnică sau administrativă. Acestea
din urmă pot fi legate de achiziţiile publice, de preţuri, de cote şi tarife
vamale care limitează comerţul sau producţia, de standarde tehnice, de
existenţa unor monopoluri, de libertatea de stabilire şi de condiţiile de
obţinere a autorizaţiilor administrative, de reglementările privind ambalajele
etc. Consiliul Concurenţei identifică eventualele obstacole şi bariere care
izolează întreprinderile situate într-o anumită zonă geografică de presiunea
concurenţială a întreprinderilor situate în afara acelei zone geografice,
astfel încât să determine cu precizie gradul de întrepătrundere a pieţelor la
nivel local, naţional, comunitar european sau global.
30. Structura efectivă şi evoluţia fluxurilor
comerciale oferă indicaţii suplimentare utile, referitoare atât la importanţa
economică a fiecărui factor menţionat anterior care influenţează cererea sau
oferta, cât şi la măsura în care aceste fluxuri pot constitui sau nu bariere
reale care conduc la crearea unor pieţe relevante geografice distincte. In
general, analiza fluxurilor comerciale abordează problema costurilor de
transport şi a măsurii în care acestea pot reprezenta un obstacol în calea
comerţului între zone geografice diferite, luând în considerare amplasamentul
unităţii de producţie, costurile de producţie şi nivelurile preţurilor. Piaţa
geografică nu se suprapune în mod necesar unităţilor administrativ-teritoriale
-judeţe, oraşe -, o piaţă locală putând fi mai mică decât o astfel de unitate
sau, dimpotrivă, să cuprindă mai multe localităţi ori judeţe sau părţi din
acestea, conform condiţiilor concrete.
D. Procesul de culegere a datelor şi informaţiilor
necesare
31. Atunci când consideră necesară definirea precisă a
pieţei, Consiliul Concurenţei poate contacta clienţii şi întreprinderile
importante din sectorul economic respectiv pentru a cunoaşte punctul de vedere
al acestora asupra limitelor pieţei relevante a produsului, respectiv a pieţei
relevante geografice şi pentru a obţine elementele de fapt necesare formulării
unei concluzii privind piaţa relevantă. De asemenea, Consiliul Concurenţei
poate contacta asociaţiile profesionale din domeniu şi întreprinderile care
activează pe piaţa din amonte, astfel încât să poată defini, în măsura în care
acest lucru este necesar, pieţe relevante ale produsului şi pieţe relevante
geografice distincte pentru diferite niveluri de producţie sau de distribuţie a
produselor/serviciilor în cauză. Totodată, Consiliul Concurenţei poate solicita
întreprinderilor în cauză informaţii suplimentare care pot clarifica anumite
elemente necesare definirii pieţei relevante.
32. Consiliul Concurenţei solicită în scris informaţii
celor prevăzuţi la pct. 31 atunci când consideră necesar acest lucru.
Solicitările de informaţii includ, în mod normal, întrebări referitoare la
reacţiile întreprinderilor la o eventuală creştere a preţurilor şi la opiniile
acestora în ceea ce priveşte limitele pieţei relevante. De asemenea, Consiliul
Concurenţei solicită şi elementele de fapt considerate necesare pentru a putea
ajunge la o concluzie în ceea ce priveşte definirea pieţei relevante. Consiliul
Concurenţei poate discuta şi cu factorii de decizie din cadrul acestor
întreprinderi, pentru a înţelege mai bine procesul de negociere între furnizori
şi clienţi, precum şi aspectele referitoare la definirea pieţei relevante. In
cazul în care este necesar, Consiliul Concurenţei se poate deplasa la sediile
părţilor, ale clienţilor şi/sau ale concurenţilor lor, pentru a înţelege mai
bine procesul de fabricaţie şi de vânzare a produselor respective.
33. Elementele de fapt care pot fi utilizate pentru
definirea pieţei relevante pot fi clasificate după cum urmează:
Elemente de fapt care pot fi utilizate pentru
definirea pieţei relevante a produsului
34. Analiza caracteristicilor produsului şi a
utilizării acestuia permite Consiliului Concurenţei, într-o primă etapă, să limiteze
sfera cercetărilor sale privind eventualele produse substituibile. Cu toate
acestea, caracteristicile produsului şi utilizarea acestuia nu sunt suficiente
pentru a demonstra că două produse sunt sau nu substituibile la nivelul
cererii. Substituibilitatea funcţională sau similaritatea caracteristicilor nu
pot reprezenta, ca atare, elemente de fapt suficiente, întrucât capacitatea de
reacţie a clienţilor la variaţii ale preţurilor poate fi determinată şi de alte
cauze. De exemplu, pot exista constrângeri concurenţiale diferite pe piaţa
echipamentelor originale pentru componente de automobil şi pe piaţa pieselor de
schimb, determinând astfel definirea a două pieţe relevante ale produsului.
Nici existenţa unor caracteristici diferite ale produselor nu este suficientă,
ca atare, pentru a putea exclude substituibilitatea la nivelul cererii,
întrucât aceasta din urmă depinde în cea mai mare măsură de importanţa pe care
clienţii o acordă acestor caracteristici diferite.
35. Elementele de fapt pe care Consiliul Concurenţei
le consideră relevante pentru aprecierea substituibilităţii între două produse
la nivelul cererii pot fi clasificate după cum urmează:
36. Date şi informaţii privind substituţia în
trecutul apropiat. In anumite cazuri, este posibilă analiza datelor şi
informaţiilor legate de evenimente sau dezechilibre bruşte produse de curând pe
piaţă, care reprezintă exemple reale de substituţie între două produse. Atunci
când este disponibilă, această informaţie este, în principiu, fundamentală
pentru definirea pieţei relevante a produsului. In cazul în care în trecut au
existat modificări ale preţurilor (toate celelalte condiţii ale pieţei fiind
identice), reacţiile la nivelul cantităţilor cerute vor fi determinante pentru
stabilirea existenţei substituibilităţii. De asemenea, lansările anterioare de
produse noi pe piaţă pot oferi informaţii utile, în cazul în care se pot
determina cu precizie produsele pentru care vânzările au scăzut în favoarea
noului produs.
37. Există un anumit număr de fesfe cantitative care
au fost concepute tocmai pentru delimitarea pieţelor. Respectivele teste
constau în diferite abordări econometrice şi statistice: estimarea
elasticităţilor şi a elasticităţilor încrucişate6 ale cererii unui
produs, teste bazate pe similaritatea variaţiilor preţurilor în timp, analiza
legăturilor de cauzalitate între serii de preţuri şi similitudinea nivelurilor
preţului şi/sau convergenţa lor. Pentru a determina condiţiile în care s-a
produs substituţia în trecut, Consiliul Concurenţei ia în considerare
elementele cantitative disponibile, capabile să reziste unei examinări
riguroase.
6 Elasticitatea
cererii în funcţie de preţ pentru produsul X este o măsură a sensibilităţii
cererii pentru produsul X la variaţiile propriului său preţ. Elasticitatea încrucişată
între produsele X şi Y este sensibilitatea cererii pentru produsul X la
variaţiile preţului produsului Y.
38. Punctele de vedere ale clienţilor şi ale
concurenţilor. In cadrul cercetărilor sale, Consiliul Concurenţei
contactează adeseori principalii clienţi şi concurenţi ai întreprinderilor în
cauză, pentru a cunoaşte punctele de vedere ale acestora cu privire la
graniţele pieţei relevante a produsului, precum şi pentru a obţine cea mai mare
parte a informaţiilor factuale de care are nevoie pentru a ajunge la o
concluzie privind definirea pieţei relevante a produsului. Consiliul
Concurenţei ţine seama de răspunsurile argumentate ale clienţilor şi ale
concurenţilor în legătură cu reacţiile la creşteri mici ale preţurilor
produselor relevante (de exemplu, între 5% şi 10%) în zona geografică în cauză,
atunci când aceste răspunsuri sunt suficient susţinute de elemente de fapt.
39. Preferinţele consumatorilor. In cazul
bunurilor de consum, ar putea fi dificil pentru Consiliul Concurenţei să
cunoască în mod direct opiniile consumatorilor finali în legătură cu produsele
substituibile. Studiile de piaţă, comandate şi utilizate în trecut de
întreprinderi în procesul decizional pentru stabilirea preţurilor şi/sau pentru
planificarea acţiunilor comerciale, pot furniza Consiliului Concurenţei
informaţii utile pentru delimitarea pieţei relevante, iar furnizarea lor ajută
la soluţionarea mai rapidă şi eficientă a cazului. Prin urmare, sondajele de
opinie ce au ca scop obţinerea unor informaţii cu privire la obiceiurile de
consum şi comportamentul de cumpărare al consumatorilor, opiniile exprimate de
comercianţii cu amănuntul şi, în general, studiile de piaţă prezentate de părţi
şi de concurenţii lor sunt luate în considerare pentru a determina dacă o parte
semnificativă din punct de vedere economic a consumatorilor consideră că două
produse sunt substituibile, ţinându-se seama şi de importanţa mărcilor pentru
produsele relevante. Metodologia urmată în studiile desfăşurate adhocde întreprinderile
în cauză sau de către concurenţii lor în scopul unei proceduri de concentrare
economică sau al altei proceduri în temeiul Legii este, în principiu, examinată
cu cea mai mare precauţie, spre deosebire de studiile realizate în desfăşurarea
normală a activităţilor întreprinderii pentru adoptarea unor decizii de
afaceri.
40. Barierele şi costurile asociate unui transfer
al cererii către produse potenţial substituibile. Există un număr de
bariere şi de costuri care ar putea împiedica Consiliul Concurenţei să
considere că două produse, care la prima vedere par substituibile la nivelul
cererii, aparţin aceleiaşi pieţe relevante a produsului. Este imposibilă
realizarea unei liste exhaustive a costurilor de transfer sau a barierelor
potenţiale susceptibile să împiedice substituţia. Cu titlu de exemplu, aceste
bariere şi obstacole ar putea avea origini diverse, de exemplu: bariere de
reglementare sau alte forme de intervenţii ale statului, constrângeri la
nivelul pieţelor din aval, necesitatea realizării unor investiţii specifice de
capital sau a suportării unei micşorări a producţiei curente pentru a utiliza
bunuri intermediare alternative, localizarea clientelei, investiţii specifice
în procesul de producţie, în formare şi în capitalul uman, cheltuieli aferente
cumpărării de noi utilaje sau alte investiţii, incertitudine în legătură cu
calitatea şi cu reputaţia furnizorilor necunoscuţi etc.
41. Diferitele categorii de clienţi şi
discriminarea prin preţ. Existenţa unor grupuri diferite de clienţi ar
putea restrânge piaţa relevantă a produsului. Fiecare dintre aceste grupuri
distincte de clienţi pentru produsul relevant poate constitui o piaţă relevantă
a produsului distinctă atunci când acestea pot fi supuse unei discriminări prin
preţ din partea unui monopolist ipotetic. In astfel de situaţii, piaţa
relevantă a produsului ar putea să fie constituită din vânzările de produse
relevante destinate unui anumit grup de clienţi în zona relevantă geografică.
Acesta va fi, de cele mai multe ori, cazul în care sunt îndeplinite două
condiţii: a) este posibilă identificarea cu precizie a grupului căruia îi
aparţine un client la momentul la care îi sunt vândute produsele relevante; şi
b) comerţul între clienţi sau arbitrajul de către terţi nu este posibil.
Elementele de fapt care pot fi utilizate pentru
definirea pieţei relevante geografice
42. Elementele de fapt pe care Consiliul Concurenţei
le consideră relevante pentru definirea pieţei relevante geografice pot fi
clasificate după cum urmează:
43. Date şi informaţii anterioare referitoare la reorientarea
comenzilor către alte zone. In anumite cazuri, ar putea fi disponibile date
şi informaţii referitoare la faptul că anumite variaţii de preţ între diferite
zone au determinat reacţii din partea clienţilor. In general, testele
cantitative utilizate pentru definirea pieţei relevante a produsului pot fi
utilizate şi pentru definirea pieţei relevante geografice. Cu toate acestea,
trebuie să se ţină seama de faptul că anumite comparaţii ale preţurilor între
diferite zone pot fi mai complexe ca urmare a unor factori cum ar fi evoluţia
cursurilor de schimb, fiscalitatea şi diferenţierea produselor.
44. Caracteristicile fundamentale ale cererii. Natura
cererii pentru produsul relevant poate determina dimensiunea pieţei relevante
geografice. Anumiţi factori, cum ar fi loialitatea faţă de mărcile naţionale
sau locale, cultura şi stilul de viaţă, precum şi necesitatea unei prezenţe
locale, au un potenţial mare de a limita sfera geografică a concurenţei.
45. Punctele de vedere ale clienţilor şi ale
concurenţilor. Acolo unde este cazul, Consiliul Concurenţei va contacta
principalii clienţi şi principalii concurenţi ai părţilor implicate în
cercetările sale, pentru a cunoaşte opiniile acestora cu privire la graniţele
pieţei relevante geografice, precum şi pentru a colecta cea mai mare parte a
informaţiilor factuale de care are nevoie pentru a ajunge la o concluzie
privind definirea pieţei relevante geografice, atunci când aceste opinii sunt
suficient susţinute de elemente de fapt.
46. Dimensiunea geografică a comportamentului de
cumpărare al clienţilor. Analiza comportamentului de cumpărare al
clienţilor la momentul desfăşurării cercetării permite obţinerea unor elemente
de fapt utile în legătură cu posibilele dimensiuni ale pieţei relevante
geografice. Atunci când clienţii cumpără, în condiţii similare, de la
întreprinderi situate oriunde pe teritoriul României sau când se aprovizionează
prin licitaţii la care ofertanţii sunt întreprinderi situate oriunde pe
teritoriul României, se consideră, în general, că piaţa geografică relevantă
este teritoriul României.
47. Fluxurile comerciale. Atunci când numărul
clienţilor este atât de mare încât informaţiile furnizate de aceştia nu permit
formarea unei imagini clare cu privire la comportamentul de cumpărare al clienţilor,
este posibilă utilizarea ca alternativă a informaţiilor despre fluxurile
comerciale, cu condiţia existenţei unor statistici comerciale suficient de
detaliate pentru produsele relevante. Analiza fluxurilor comerciale permite
obţinerea unor informaţii utile pentru stabilirea dimensiunii pieţei relevante
geografice, dar acestea nu sunt suficiente pentru a putea formula concluzii
definitive în legătură cu acest aspect.
48. Barierele şi costurile de transfer asociate
reorientării comenzilor către întreprinderi situate în alte zone. Inainte
de a concluziona că piaţa relevantă geografică este locală, trebuie
identificate barierele care o izolează de alte zone. Obstacolul cel mai evident
care va împiedica un client să îşi reorienteze comenzile spre alte zone este
impactul costurilor de transport şi al restricţiilor în materie de transport
prevăzute de legislaţie sau determinate de natura produselor relevante.
Impactul costurilor de transport limitează, de obicei, sfera pieţei geografice
pentru produsele voluminoase de valoare mică, ţinându-se cont însă de faptul că
anumite inconveniente sub aspectul transportului ar putea fi compensate de
costuri comparativ mai avantajoase în alte domenii (costuri salariale sau cu
materiile prime). Accesul la reţeaua de distribuţie într-o zonă dată, barierele
de reglementare care mai există încă în anumite sectoare ar putea, de asemenea,
să constituie obstacole care izolează o zonă geografică dată de presiunea
concurenţială a întreprinderilor situate în afara respectivei zone. Costurile
de transfer semnificative, legate de aprovizionarea de la întreprinderi situate
în alte zone, reprezintă obstacole suplimentare.
49. Pe baza datelor şi informaţiilor obţinute,
Consiliul Concurenţei defineşte piaţa relevantă geografică, care pentru unele
bunuri şi servicii poate avea o dimensiune locală, naţională (România), iar
pentru altele ar putea avea o dimensiune mai largă, care depăşeşte graniţele
ţării (de exemplu, o parte a Comunităţii Europene incluzând România sau chiar
internaţională).
50. Pct. 34-49 prezintă diferiţii factori care ar
putea fi relevanţi pentru definirea pieţei relevante. Acest fapt nu înseamnă că
în fiecare caz individual va fi necesar să se obţină elemente de fapt şi să se
evalueze fiecare dintre aceşti factori, In practică, elementele de fapt
furnizate numai de un subansamblu al acestor factori pot fi suficiente pentru a
ajunge la o concluzie cu privire la definirea pieţei relevante.
IV. Calcularea cotelor de piaţă
51. Definirea pieţei relevante, atât la nivelul produsului,
cât şi la nivel geografic, permite identificarea furnizorilor şi a
clienţilor/consumatorilor care acţionează pe respectiva piaţă. Pe această bază
se pot calcula mărimea totală a pieţei şi cotele de piaţă ale furnizorilor, în
funcţie de vânzările de produse relevante realizate de aceştia în zona în
cauză. In practică, mărimea totală a pieţei şi cotele de piaţă deţinute de
furnizori pot fi cunoscute consultând surse de informaţie cum ar fi
previziunile întreprinderilor sau studiile comandate societăţilor de
consultanţă şi/sau asociaţiilor profesionale. In absenţa unor astfel de surse
de informaţie sau atunci când previziunile disponibile nu sunt credibile,
Consiliul Concurenţei poate solicita fiecărui furnizor de pe piaţa relevantă să
îi comunice propria cifră de afaceri, astfel încât să poată calcula mărimea
totală a pieţei şi cotele de piaţă.
52. In general, vânzările sunt punctul de referinţă
pentru calculul cotelor de piaţă, dar există şi alte repere care, în funcţie de
caracteristicile produselor specifice sau de sectorul economic în cauză, pot
oferi informaţii utile, cum ar fi capacitatea, numărul actorilor pe pieţele de
licitaţii, unităţile de flote în domeniul aerospaţial sau rezervele deţinute în
cazul anumitor sectoare, precum cel minier.
53. De regulă, atât volumul, cât şi valoarea
vânzărilor reprezintă informaţii utile. In cazul produselor diferenţiate, se
consideră, în general, că valoarea vânzărilor şi cota de piaţă corespunzătoare
lor reflectă mai bine poziţia şi puterea relativă a fiecărui furnizor.
V. Consideraţii suplimentare
54. Există anumite domenii în care aplicarea
principiilor menţionate anterior trebuie realizată cu precauţie. Este cazul în
care se analizează pieţele primare şi secundare, în special atunci când
comportamentul întreprinderilor la un moment dat trebuie analizat în temeiul
art. 6 din Lege. Metoda de definire a pieţelor este aceeaşi, adică este
necesară evaluarea reacţiilor clienţilor, bazate pe deciziile lor de cumpărare,
la variaţiile preţurilor. In aceste cazuri se va ţine seama, în acelaşi timp,
şi de eventualele constrângeri asupra substituibilităţii impuse de condiţiile
de pe pieţele conexe. O definire restrânsă a pieţei produselor secundare, de
exemplu, a pieţei pieselor de schimb, ar putea rezulta atunci când compatibilitatea
produsului secundar cu produsul primar este importantă. Problemele de
identificare a unor produse secundare compatibile, precum şi existenţa
preţurilor ridicate şi un ciclu de viaţă lung al produselor primare ar putea
face profitabile creşterile preţurilor produselor secundare. O definire mai
largă a pieţei produselor secundare ar putea rezulta în cazul în care există o
substituibilitate semnificativă între produsele secundare sau în cazul în care
caracteristicile produselor primare pot determina reacţii rapide şi directe ale
consumatorilor la creşterile preţurilor produselor secundare.
55. In anumite cazuri, existenţa unor „lanţuri de
substituţie" ar putea conduce la definirea unei pieţe relevante în care
produsele sau zonele situate la limitele pieţei nu sunt substituibile în mod
direct. Un exemplu îl constituie dimensiunea geografică a unui produs ale cărui
costuri de transport sunt semnificative. In astfel de cazuri, livrările
efectuate de o anumită întreprindere sunt limitate la un anumit perimetru din
jurul acesteia, din cauza impactului costurilor de transport. In principiu,
această zonă ar putea reprezenta piaţa relevantă geografică. Cu toate acestea,
în cazul în care repartizarea întreprinderilor în teritoriu este de aşa natură
încât există suprapuneri ale perimetrelor din jurul acestora, este posibil ca
un efect de substituţie în lanţ să exercite constrângeri asupra preţurilor
practicate pentru respectivele produse şi astfel să conducă la o definiţie mai
largă a pieţei geografice relevante. Acelaşi raţionament se aplică în cazul în
care produsul B este un produs substituibil la nivelul cererii pentru produsele
Aşi C. Chiar dacă produsele A şi C nu sunt substituibile în mod direct unul în
raport cu celălalt, ele se pot afla pe aceeaşi piaţă relevantă a produsului,
întrucât existenţa produsului substituibil B exercită influenţe asupra
preţurilor lor.
56. In practică, conceptul „lanţ de substituţie"
trebuie coroborat cu elemente reale, legate, de exemplu, de interdependenţa la
nivelul preţurilor existente la limitele lanţurilor de substituţie, pentru a
putea defini, în cazuri individuale, o piaţă relevantă mai largă. De asemenea,
nivelurile de preţ la limitele lanţurilor de substituţie trebuie să fie
comparabile din punctul de vedere al caracteristicilor.