ORDIN Nr. 3
din 15 martie 2007
pentru punerea in aplicare a
Normelor privind legea aplicabila contractelor de asigurare care reglementeaza
riscuri situate in statele membre ale Uniunii Europene sau in cele apartinand
Spatiului Economic European
ACT EMIS DE:
COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 200 din 23 martie 2007
In temeiul prevederilor art. 4 alin. (27) din Legea nr.
32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu
modificările şi completările ulterioare,
potrivit Hotărarii Consiliului Comisiei de Supraveghere
a Asigurărilor din data de 27 februarie 2007, prin care s-au aprobat Normele
privind legea aplicabilă contractelor de asigurare care reglementează riscuri
situate în statele membre ale Uniunii Europene sau în cele aparţinand Spaţiului
Economic European,
preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
emite următorul ordin:
Art. 1. - Se pun în aplicare Normele privind legea
aplicabilă contractelor de asigurare care reglementează riscuri situate în
statele membre ale Uniunii Europene sau în cele aparţinand Spaţiului Economic European, prevăzute în anexa care face parte integrantă din
prezentul ordin.
Art. 2. - (1) Prezentul ordin va fi publicat în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) Direcţia generală reglementări şi autorizări
asigurări generale, Direcţia generală reglementări şi autorizări asigurări de
viaţă şi administrare fonduri de pensii şi Direcţia generală comunicare şi mass-media din cadrul Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
Angela Toncescu
ANEXĂ
NORME
privind legea aplicabilă contractelor de asigurare
care reglementează riscuri situate în statele membre ale Uniunii Europene sau în cele
aparţinand Spaţiului Economic European
Art. 1. - Prezentele norme stabilesc legea aplicabilă
contractelor de asigurare care reglementează riscuri situate în statele membre
ale Uniunii Europene sau în cele aparţinand Spaţiului Economic European,
contracte încheiate de asigurătorii autorizaţi de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor conform prevederilor art. 12 din Legea nr. 32/2000 privind
activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi
completările ulterioare, şi ale normelor emise în aplicarea acesteia.
Art. 2. - (1) Legea aplicabilă contractelor de
asigurare din categoria asigurărilor generale, exceptand asigurările
obligatorii, se alege în funcţie de următoarele criterii:
a) în cazul în care asiguratul/titularul poliţei îşi
are domiciliul, reşedinţa sau sediul social pe teritoriul statului membru în
care este situat riscul, legea aplicabilă contractului de asigurare poate fi
legea statului membru respectiv sau, dacă aceasta permite, legea unei alte ţări
aleasă de către părţi.
Prin stat membru în care este situat riscul se înţelege, după caz:
1. statul membru în care se găsesc bunurile, atunci
cand asigurarea se referă fie la clădiri, fie la clădiri şi conţinutul lor, în
măsura în care acestea se află sub incidenţa aceluiaşi contract de asigurare;
2. statul membru de înregistrare, atunci cand
asigurarea se referă la vehicule de orice natură;
3. statul membru în care asiguratul/titularul poliţei
de asigurare a semnat contractul, în cazul unui contract cu durată mai mică sau
egală cu 4 luni, privind riscurile din cursul unei călătorii sau a unei
vacanţe, indiferent de clasa de asigurare avută în vedere;
4. statul membru în care asiguratul/titularul poliţei
de asigurare îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, dacă acesta este o persoană
juridică, statul membru în care este situat sediul social al acestei persoane
juridice la care se referă contractul, în toate cazurile care nu sunt
menţionate în mod explicit la punctele precedente;
b) în cazul în care asiguratul/titularul poliţei de
asigurare nu îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul social în statul membru
în care este situat riscul, părţile care încheie contractul de asigurare pot să
aleagă fie aplicarea legii statului membru în care este situat riscul, fie
aplicarea legii statului în care asiguratul/titularul poliţei de asigurare îşi are domiciliul, reşedinţa
sau sediul social;
c) în cazul în care asiguratul/titularul poliţei de
asigurare desfăşoară o activitate comercială, industrială sau profesie liberală
şi contractul de asigurare acoperă două sau mai multe riscuri legate de această
activitate, riscuri situate în state membre diferite, părţile care încheie
contractul de asigurare pot alege fie aplicarea legii unuia dintre statele
membre, fie aplicarea legii statului în care asiguratul/titularul poliţei de
asigurare îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul social;
d) fără a se aduce prejudicii drepturilor prevăzute
la lit. a), b) şi c), atunci cand riscurile acoperite prin contractul de
asigurare se limitează doar la acele riscuri asigurate produse în alte state
membre decat statul în care este situat riscul, părţile contractante pot alege
întotdeauna aplicarea legii primului stat;
e) în cazul riscurilor majore
menţionate la lit. E din anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi
completările ulterioare, părţile contractante pot alege aplicarea oricărei legi
agreate de acestea;
f) alegerea de către părţi a legii aplicabile
contractului, în cazurile prevăzute la lit. a) sau e), nu poate aduce vreun
prejudiciu prevederilor imperative ale statului membru în care sunt situate
riscurile reglementate de contractul de asigurare şi de la aplicarea cărora
legea statului membru respectiv nu permite nicio
derogare prin contract.
(2) Alegerea de către părţi a legii aplicabile
contractului de asigurare, conform alin. (1), trebuie să fie precisă şi să
rezulte în mod clar şi expres din clauzele contractului sau din circumstanţele
cauzei.
(3) Dacă părţile contractante nu au convenit asupra
legii aplicabile, conform alin. (1), atunci legea contractului de asigurare
este aceea a statului membru prevăzut la alin. (1) lit. a)-f), cu care se
consideră că acest contract are legăturile cele mai stranse.
(4) In mod excepţional, dacă
doar o parte a contractului de asigurare este separabilă de restul contractului
şi aceasta prezintă o legătură mai stransă cu un alt stat decat cu unul dintre
cele luate în considerare conform alineatelor precedente, se poate aplica
acestei părţi a contractului legea acelui stat, considerandu-se că acel contract are legăturile cele mai stranse
cu statul membru în care este situat riscul.
(5) Indiferent de legea aplicabilă contractului,
prezentul articol nu poate aduce prejudicii aplicării normelor de drept ale
ţării instanţei judecătoreşti care reglementează imperativ situaţia.
(6) Sub rezerva alineatelor anterioare, în Romania se
aplică, în cazul contractelor de asigurare menţionate anterior, normele
generale de drept internaţional privat roman incidente în domeniul obligaţiilor
contractuale.
Art. 3. - (1) Legea aplicabilă contractelor de
asigurare obligatorie este legea statului membru care impune obligativitatea
asigurării.
(2) In cazul în care există contradicţie între legea
statului membru în care este situat riscul şi cea a statului membru care impune
obligaţia încheierii unei asigurări obligatorii, prevalează legea acestuia din
urmă.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 2, contractele
de asigurare obligatorie din Romania trebuie să fie
încheiate în conformitate cu prevederile legale aplicabile acestei asigurări
reglementate numai de legea romană.
(4) Atunci cand un contract de asigurare acoperă
riscuri situate în mai mult de un stat membru şi cel puţin unul dintre riscuri
se circumscrie asigurărilor obligatorii, contractul de asigurare se consideră
ca fiind compus din mai multe contracte de asigurare, fiecare dintre acestea
fiind raportat la un stat membru. In acest caz se aplică în mod corespunzător
prevederile art. 2 alin. (5).
(5) Asigurătorii care au încheiat contracte de
asigurare obligatorie în Romania sunt obligaţi să informeze Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor despre încetarea obligaţiilor decurgand din astfel de contracte, acoperirea ce decurge din aceste
contracte fiind opozabilă terţilor doar în limita
condiţiilor contractului.
(6) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va comunica
Comisiei Europene riscurile cuprinse în asigurările obligatorii indicand toate
prevederile legale ce trebuie să fie îndeplinite de către părţile participante
la contractul de asigurare obligatorie.
Art. 4. - (1) Legea aplicabilă contractelor de
asigurare din categoria asigurărilor de viaţă este legea statului membru al
angajamentului.
(2) Cand asiguratul este o persoană fizică avand
domiciliul sau reşedinţa într-un stat membru, altul decat cel al cărui cetăţean
este, părţile pot alege ca lege aplicabilă contractului de asigurare legea
statului al cărui cetăţean este.
Art. 5. - Asigurătorii au obligaţia menţionării în
contractele de asigurare încheiate a legii aplicabile
acestora.
Art. 6. - Nerespectarea prevederilor prezentelor norme
se sancţionează în conformitate cu prevederile art. 8 şi 39 din Legea nr.
32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 7. - Prezentele norme
transpun art. 7 şi 8 din Directiva 88/357 din 22 iunie 1988 de coordonare a
dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative privind asigurarea
directă, alta decat asigurarea de viaţă, de stabilire a dispoziţiilor destinate
facilitării exercitării efective a liberei prestări de servicii şi de
modificare a Directivei 73/239/CEE şi art. 32 din Directiva 2002/83/CE din 5
noiembrie 2002 privind asigurarea directă de viaţă.