ORDIN Nr. 241
din 6 octombrie 2006
pentru aprobarea Normei
sanitare veterinare care stabileste reguli specifice privind controalele
oficiale pentru Trichinella in carne
ACT EMIS DE:
AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 896 din 3 noiembrie 2006
Având în vedere prevederile
art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea
activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi
completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din
Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a
unităţilor din subordinea acesteia,
văzând Referatul de aprobare nr. 86.607 din 25
septembrie 2006, întocmit de Direcţia de igienă şi sănătate publică veterinară
din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite
prezentul ordin.
Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară care
stabileşte reguli specifice privind controalele oficiale pentru Trichinella în carne, prevăzută în
anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile sanitar-veterinare
şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce
la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului
ordin se abrogă orice alte dispoziţii contrare.
Art. 4. - Prezentul ordin preia în legislaţia naţională
prevederile Regulamentului Comisiei nr. 2.075/2005/CE care stabileşte reguli
specifice privind controalele oficiale pentru Trichinella
în carne, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene nr. 338 din 22 decembrie 2005, p. 27.
Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Marian Avram
ANEXĂ
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ
care stabileşte reguli specifice privind controalele
oficiale pentru Trichinella în carne
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
ARTICOLUL 1
Definiţie
In scopurile prezentei norme sanitare veterinare,
„Trichinella" înseamnă orice nematod care aparţine speciilor din genul Trichinella.
CAPITOLUL II
Obligaţiile autorităţilor competente şi ale operatorilor cu activitate în domeniul alimentar
ARTICOLUL 2
Prelevarea probelor din carcase
(1) Din carcasele suinelor domestice trebuie să se
preleveze probe în mod sistematic în abatoare, ca parte a examinării
post-mortem.
(2) Trebuie colectată o probă
din fiecare carcasă, care va fi examinată pentru Trichinella
într-un laborator desemnat de autorităţile
competente, utilizând una dintre următoarele metode de detecţie:
a) metoda de detectare de referinţă, stabilită în cap.
I al anexei nr. 1; sau
b) o metodă echivalentă de detectare stabilită în cap.
II al anexei nr. 1.
(3) In aşteptarea rezultatelor examenului pentru
evidenţierea prezenţei Trichinella şi cu condiţia unei trasabilităţi depline garantate de către
operatorul cu activitate în domeniul alimentar:
a) aceste carcase pot fi tranşate în maximum 6 părţi,
în abator sau într-o unitate de tranşare situată în incinta abatorului;
b) prin derogare de la lit. a) şi ca urmare a
aprobării autorităţii competente, aceste carcase pot fi tranşate într-o unitate
de tranşare integrată abatorului sau separată de acesta, cu condiţia ca:
(i) procedura să fie sub supravegherea autorităţilor
competente;
(ii) o carcasă sau părţi ale acesteia să nu fie
destinate mai multor unităţi de tranşare;
(iii) unitatea de tranşare să
fie situată pe teritoriul României; şi
(iv) în cazul unui rezultat pozitiv toate părţile vor
fi declarate neconforme consumului uman.
(4) Carcasele cailor, mistreţilor şi ale altor
animale de crescătorie sau sălbatice, susceptibile de
infestare cu Trichinella, trebuie supuse
sistematic la prelevarea de probe, în abatoare sau în unităţile în care se
manipulează vânatul, ca parte a examinării post-mortem.
(5) Această prelevare de probe nu trebuie să fie
efectuată în cazul în care autorităţile competente, ca urmare a unei evaluări a
riscului, au stabilit că riscul de contaminare cu Trichinella
a unei specii particulare de crescătorie sau
sălbatice este neglijabil.
(6) Trebuie să se preleveze o probă din fiecare
carcasă, care va fi examinată, în concordanţă cu anexele nr. 1 şi 3, într-un
laborator desemnat de autorităţile competente.
ARTICOLUL 3
Derogări
(1) Prin derogare de la
art. 2 alin. (1), carnea de suine domestice care a fost supusă unui tratament
de congelare în concordanţă cu prevederile anexei nr. 2 şi sub supravegherea
autorităţilor competente se exclude de la examinarea pentru Trichinella.
(2) Prin derogare de la art. 2 alin. (1), carcasele
şi carnea suinelor domestice destinate exclusiv îngrăşării şi tăierii se exclud de la examinarea pentru Trichinella în cazul în care
animalele provin dintr-o:
a) exploataţie sau categorie de exploataţii
recunoscute oficial de autorităţile competente ca libere de Trichinella, în concordanţă cu
procedurile stabilite la cap. II al anexei nr. 4;
b) regiune unde riscul prezenţei Trichinella la suinele domestice este
oficial recunoscut ca fiind neglijabil, ca urmare a:
(i) înaintării către Comisia Europeană şi statele
membre ale Uniunii Europene a unei notificări în acest sens din partea
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
împreună cu un raport iniţial care va conţine informaţiile stabilite la cap. II lit. D al anexei nr. 4; şi
(ii) aprobării regiunii ca regiune care prezintă un
risc neglijabil de prezenţă a Trichinella, în concordanţă cu procedura comunitară. Dacă regiunea este
recunoscută ca regiune cu risc scăzut în ceea ce priveşte prezenţa Trichinella, suinele domestice provenite
din aceste regiuni vor fi excluse de la examinarea pentru Trichinella în momentul sacrificării.
(3) In cazul în care se aplică derogările la care se
referă alin. (2), Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor va transmite Comisiei Europene un raport anual conţinând
informaţiile la care se referă cap. II lit. D al anexei nr. 4, în concordanţă cu art. 9 alin. (1) din
Norma sanitară veterinară referitoare la monitorizarea zoonozelor şi agenţilor
zoonotici, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 34/2006, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 2 martie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva
2003/99/CE.
(4) In cazul în care Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nu prezintă informaţiile solicitate
sau acest raport este nesatisfăcător pentru scopul prezentului articol,
derogarea încetează să fie aplicată în România.
ARTICOLUL 4
Examenul pentru detectarea Trichinella si aplicarea mărcii de sănătate
(1) Carcasele
menţionate la art. 2 sau părţi ale acestora, cu excepţia celor la care se
referă art. 2 alin. (2) lit. b), nu pot părăsi locaţiile înainte ca rezultatul
examenului pentru detectarea Trichinella să fie demonstrat a fi negativ.
(2) In mod similar, alte
părţi ale animalului destinat consumului uman sau animal, care conţin ţesut
muscular striat, nu pot părăsi locaţiile înainte ca rezultatul examenului
pentru detectarea Trichinella să fie demonstrat a fi negativ.
(3) Deşeurile de origine animală şi subprodusele de
origine animală care nu sunt destinate consumului uman şi care nu conţin
musculatură striată pot părăsi locaţiile înainte ca rezultatele examenului
pentru detectarea Trichinella să fie disponibile. Totuşi, autorităţile competente pot solicita un examen pentru detectarea Trichinella sau un tratament prealabil al subproduselor de origine animală ce
urmează să fie efectuat înainte de a se permite părăsirea locaţiilor.
(4) In cazul în care în abator este instituită o
procedură pentru a se asigura că nicio parte din carcasele examinate nu părăseşte
locaţia până ce rezultatele examenului pentru detectarea Trichinella se constată a fi negative,
iar procedura este aprobată oficial de autorităţile competente, marca de
sănătate prevăzută la art. 5 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 955/2005
privind aprobarea Regulilor specifice pentru organizarea de controale oficiale
referitoare la produse de origine animală destinate consumului uman, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 5 septembrie 2005, ce transpune în legislaţia naţională
prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii
Europene nr. 854/2004/CE, poate fi aplicată înainte ca rezultatele examenului
pentru detectarea Trichinella să fie disponibile.
ARTICOLUL 5
Instruire
Autorităţile competente trebuie să se asigure ca tot
personalul care participă la examinarea probelor pentru detectarea Trichinella să fie instruit în mod
corespunzător şi să participe la:
a) un program de control al
calităţii testelor utilizate pentru detectarea Trichinella;
şi
b) o evaluare regulată a testelor, a înregistrărilor
şi a procedurilor de analiză utilizate în laborator.
ARTICOLUL 6
Metode de detectare
(1) Metodele de detectare stabilite la cap. I şi II ale
anexei nr. 1 se utilizează pentru a examina probele, aşa cum este menţionat la
art. 2:
a) în cazul în care există un motiv pentru care se
suspectează o infestare cu Trichinella; sau
b) în cazul în care probele provin din aceeaşi
exploataţie în care anterior au existat rezultate pozitive, folosindu-se metoda
trichineloscopică menţionată la art. 16 alin. (1).
(2) Toate probele pozitive vor fi trimise la
laboratorul naţional de referinţă sau la laboratorul comunitar de referinţă
pentru determinarea speciilor de Trichinella implicate.
ARTICOLUL 7
Planuri de contingenţă
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor trebuie să pregătească un plan de contingenţă până la 31
decembrie 2006, schiţând toate măsurile care urmează să fie luate în cazul în
care testarea probelor la care fac referire art. 2 şi 16 confirmă prezenţa Trichinella. Planul trebuie să includă
detalii despre:
a) trasabilitatea carcasei/carcaselor infestate şi
părţi ale acestora care conţin ţesut muscular;
b) măsuri pentru tratarea carcasei/carcaselor infestate
şi a părţilor acestora;
c) investigarea sursei infestării şi răspândirii în
fauna sălbatică;
d) orice măsuri ce vor fi adoptate la nivel de comerţ
cu amănuntul sau la nivel de consumator;
e) măsuri ce vor fi luate în cazul în care în abator
nu se poate identifica carcasa infestată;
f) determinarea speciei de Trichinella implicate.
ARTICOLUL 8
Recunoaşterea exploataţiilor oficial libere de Trichinella
Autoritatea competentă poate recunoaşte oficial
exploataţii sau categorii de exploataţii ca libere de Trichinella, în cazul în care sunt
îndeplinite următoarele cerinţe:
a) în cazul exploataţiilor, cerinţele stabilite la
cap. I şi cap. II lit. A, B şi D ale anexei nr. 4;
b) în cazul categoriilor de
exploataţii, cerinţele stabilite la cap. II lit. C şi D ale anexei nr. 4.
ARTICOLUL 9
Obligaţia operatorilor cu activitate în domeniul
alimentar de a informa
Operatorii cu activitate în domeniul alimentar din
exploataţiile recunoscute ca fiind libere de Trichinella
trebuie să informeze autorităţile competente
despre orice cerinţă care nu mai este îndeplinită, aşa cum este stabilită la
cap. I şi cap. II lit. B ale anexei nr. 4, sau despre orice modificare ce ar putea
afecta statusul de liber de Trichinella al
exploataţiei.
ARTICOLUL 10
Inspecţia exploataţiilor libere de Trichinella
(1) Autoritatea competentă trebuie să se asigure că în
exploataţiile declarate libere de Trichinella sunt efectuate inspecţii periodice.
(2) Frecvenţa inspecţiilor se bazează pe analiza
gradului de risc, luându-se în considerare istoricul bolii şi prevalenta,
constatările anterioare, zona geografică, fauna sălbatică locală sensibilă,
metodele de creştere, supraveghere veterinară şi conformarea crescătorilor.
(3) Autoritatea competentă se
asigură că toate scroafele şi vierii de reproducţie care provin din exploataţii
libere de Trichinella sunt
examinaţi în concordanţă cu art. 2 alin. (1).
ARTICOLUL 11
Programe de monitorizare
(1) Autoritatea competentă va implementa un program
de monitorizare a suinelor domestice, cailor şi altor specii de animale
sensibile la Trichinella, care provin din exploataţii sau categorii de exploataţii
recunoscute ca fiind libere de Trichinella ori din regiuni în care riscul de infestare a porcilor domestici cu Trichinella
este recunoscut ca fiind neglijabil, pentru a
verifica dacă animalele sunt într-adevăr libere de Trichinella.
(2) In programul de monitorizare se stabilesc
frecvenţa testelor, numărul de animale care urmează să fie testate şi planul de
prelevare a probelor. In acest scop sunt prelevate şi examinate probe de carne
pentru detectarea prezenţei parazitului Trichinella,
în concordanţă cu cap. I
sau II al anexei nr. 1.
(3) Programul de monitorizare poate include metode
serologice, ca instrument suplimentar, în momentul în
care se validează un test corespunzător de către laboratorul comunitar de
referinţă.
ARTICOLUL 12
Retragerea recunoaşterii oficiale de exploataţii
libere de Trichinella sau de regiuni cu un nivel de risc neglijabil
(1) In cazul în care suine domestice sau alte specii de
animale cu risc de infestare cu Trichinella, provenind
dintr-o exploataţie recunoscută oficial a fi liberă de Trichinella, prezintă rezultate
pozitive la testele pentru detectarea Trichinella, autoritatea competentă trebuie fără
întârziere:
a) să retragă recunoaşterea oficială a exploataţiei
ca liberă de Trichinella;
b) să examineze toate suinele domestice în timpul
tăierii, în concordanţă cu art. 2 alin. (1), şi să dispună efectuarea de teste serologice la toate animalele cu risc de infestare cu Trichinella
din exploataţie, imediat ce un test corespunzător
a fost validat de laboratorul comunitar de referinţă;
c) să urmărească şi să testeze toate animalele de
reproducţie sosite în exploataţie şi, în măsura posibilităţilor, toate cele
care au părăsit exploataţia în cursul a cel puţin 6 luni precedente
rezultatelor pozitive; în acest scop sunt prelevate probe de carne şi examinate
pentru detectarea prezenţei parazitului Trichinella,
utilizându-se metodele de
detectare prevăzute la cap. I şi
II ale anexei nr. 1; este
posibilă utilizarea unui test serologic imediat ce un test corespunzător este
validat de laboratorul comunitar de referinţă;
d) în măsura în care este fezabil, să investigheze
răspândirea infestaţiei parazitare datorate distribuţiei de carne provenită de
la suine domestice tăiate în perioada precedentă rezultatelor pozitive;
e) să informeze Comisia Europeană şi statele membre
ale Uniunii Europene;
f) să iniţieze o anchetă epidemiologică pentru a
elucida cauza infestării;
g) să crească frecvenţa testelor în baza şi în scopul
programului de monitorizare, prevăzut la art. 11;
h) să ia măsuri adecvate, în cazul în care în abator
orice carcasă infestată nu se poate identifica, care să includă:
(i) creşterea dimensiunilor fiecărei probe de carne
colectate pentru analize din carcasele suspecte; sau
(ii) declararea carcaselor ca fiind improprii
consumului uman; şi
(iii) întreprinderea de măsuri corespunzătoare în
vederea eliminării carcaselor suspecte sau părţilor acestora şi a celor cu
rezultate pozitive.
(2) Autoritatea competentă revocă recunoaşterea
oficială a exploatatiilor sau categoriilor de exploataţii libere de Trichinella, în cazul în care:
a) oricare dintre condiţiile stabilite la cap. I sau II al anexei nr. 4 nu mai
este îndeplinită;
b) rezultatele testelor serologice sau rezultatele
analizelor de laborator după prelevarea de probe de la suine tăiate arată că
exploataţia sau categoria de exploataţii nu mai poate fi considerată liberă de Trichinella.
(3) Atunci când informaţiile obţinute din programul
de monitorizare sau programul de monitorizare a faunei sălbatice indică faptul
că o regiune nu mai poate fi considerată regiune în care riscul de infestare cu
Trichinella la suinele domestice este recunoscut a fi neglijabil, Comisia Europeană
elimină regiunea de pe listă şi informează celelalte state membre ale Uniunii
Europene.
(4) Ca urmare a revocării recunoaşterii, exploataţiile
pot fi recunoscute din nou ca fiind oficial libere de Trichinella
imediat ce problemele identificate au fost
soluţionate şi cerinţele stabilite la cap. II lit. A din anexa nr. 4 sunt îndeplinite, pentru satisfacerea
solicitărilor autorităţilor competente.
CAPITOLUL III
Import
ARTICOLUL 13
Cerinţe de sănătate pentru import
(1) Carnea speciilor de animale care pot fi
purtătoare de Trichinella, care conţine musculatură striată şi care provine dintr-o ţară
terţă, poate fi importată în Comunitatea Europeană numai dacă a fost examinată
pentru detectarea Trichinella în ţara terţă respectivă înaintea exportului.
(2) Acest examen trebuie să fie efectuat, în
concordanţă cu art. 2, din întreaga carcasă sau, acolo unde nu este posibil,
din fiecare jumătate, sfert, parte sau secţiune a acesteia.
ARTICOLUL 14
Derogări de la art. 13
(1) Carnea de suine domestice poate fi importată fără
să fi fost supusă examenului la care se face referire la art. 13, cu condiţia
ca aceasta să provină dintr-o exploataţie a unei ţări terţe care a fost
recunoscută de Comunitatea Europeană ca fiind oficial liberă de Trichinella, în concordanţă cu art. 13
din Regulile specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la
produse de origine animală destinate consumului uman, denumite în continuare Reguli specifice, prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 955/2005, pe baza unei
solicitări din partea autorităţii competente a ţării respective, însoţită de un
raport către Comisia Europeană care furnizează dovezi despre faptul că
cerinţele stabilite la cap. I al anexei nr. 4 sunt
îndeplinite.
(2) Carnea suinelor domestice poate fi importată fără
să fi fost supusă examenului la care se referă art. 13, cu condiţia ca aceasta
să fi fost supusă unui tratament prin congelare în concordanţă cu anexa nr. 2,
efectuat sub supravegherea autorităţii competente din ţara terţă.
ARTICOLUL 15
Documente
(1) Certificatul de sănătate care însoţeşte
importurile de carne, după cum este menţionat la art. 13, este susţinut de o
declaraţie a medicului veterinar oficial care atestă următoarele:
a) carnea a fost examinată în ţara terţă de origine
în concordanţă cu art. 13; sau
b) carnea îndeplineşte cerinţele stabilite la art. 14
alin. (1) sau (2).
(2) Acel document în original însoţeşte lotul, în
afara cazului în care a fost acordată o derogare în concordanţă cu art. 14
alin. (4) din Regulile specifice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
955/2005, ce transpune în legislaţia naţională prevederile Regulamentului
Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene nr. 854/2004/CE.
CAPITOLUL IV
Prevederi tranzitorii şi finale
ARTICOLUL 16
Prevederi tranzitorii
(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor poate permite utilizarea metodei trichineloscopice
stabilite la cap. III al anexei nr. 1, în cazuri excepţionale, la suinele
domestice şi sălbatice, până la 31 decembrie 2009, dacă:
a) carcasele unice, aşa cum este menţionat la art. 2,
necesită să fie examinate individual într-o unitate care nu taie mai mult de 15
suine domestice pe zi ori 75 de suine domestice pe săptămână sau care nu
pregăteşte pentru punere pe piaţă mai mult de 10 porci sălbatici pe zi; şi
b) metodele de detectare stabilite la cap. I şi II ale anexei nr. 1 nu sunt disponibile.
(2) In cazul în care se utilizează metoda
trichineloscopică, autoritatea competentă trebuie să se asigure că:
a) carnea este marcată cu o marcă de sănătate care
diferă în mod evident de cea prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. a) din Regulile
specifice de igienă pentru alimente de origine animală, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 954/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 5 septembrie 2005, ce
transpune în legislaţia naţională prevederile Regulamentului Parlamentului
European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 853/2004/CE, iar carnea este
furnizată direct consumatorului final sau către unităţi de vânzare cu amănuntul
care aprovizionează direct consumatorul final; şi
b) carnea nu este utilizată pentru fabricarea unor
produse printr-un proces care nu ucide Trichinella.
ARTICOLUL 17
Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta
normă sanitară veterinară.
ANEXA Nr. 1 la norma sanitară veterinară
METODE DE DETECTARE
CAPITOLUL I
Metoda de detectare de referinţă
Metoda cu agitatorul magnetic pentru digestia de
probe colective/compuse
1. Aparatură şi reactivi:
a) cuţit sau foarfecă şi pense pentru tăierea
mostrelor;
b) tăviţe marcate cu 50 de pătrate, fiecare dintre
acestea putând conţine probe de aproximativ 2 g, sau alte instrumente care
oferă garanţii echivalente privind trasabilitatea probelor;
c) mixer cu cuţit de tocat ascuţit. Dacă probele
depăşesc 3 g, trebuie utilizată o maşină de tocat carne cu o sită cu ochiuri de
2-4 mm sau foarfecă. In cazul cărnii congelate sau al limbii (după îndepărtarea
stratului superficial care nu poate fi digerat), este necesară o maşină de
tocat carne, iar mărimea probei trebuie mărită considerabil;
d) un agitator magnetic cu placă de încălzire
controlată de un termostat şi baghete teflonate pentru omogenizare, de aproximativ 5 cm lungime;
e) pâlnii conice din sticlă pentru separare, de cel
puţin 2 litri, de preferat cu dop de siguranţă din teflon;
f) suporturi, inele de fixare şi cleme;
g) sită din plasă de oţel inoxidabil cu ochiurile de
180 microni şi diametrul extern de 11 cm;
h) pâlnii, cu diametrul intern nu mai mic de 12 cm,
pentru a putea susţine sitele;
i) pahar din sticlă, cu capacitatea de 3 litri;
j) cilindru gradat din sticlă, cu capacitatea de 50-100
ml, sau tuburi de centrifugă;
k) trichineloscop dotat cu o
masă orizontală sau un stereomicroscop, cu lumină transmisă diascopic, cu
intensitate reglabilă;
l) un număr de plăci Petri de 9
cm diametru (pentru a le utiliza la stereomicroscop), marcate pe partea interioară
în pătrate de examinare de câte 10 x 10 mm, folosindu-se un instrument ascuţit;
m) un bazin pentru numărarea larvelor (de utilizat la
trichineloscop), format din plăci acrilice de 3 mm grosime, cu următoarele
caracteristici:
(i) baza bazinului să fie de 180 x 40 mm, delimitată în pătrate;
(ii) laturile să fie de 230 x 20 mm;
(iii) capetele să fie de 40 x 20 mm. Baza şi
capetele trebuie inserate între laturi, pentru a forma două mânere mici la
capete. Partea superioară a bazei trebuie ridicată cam 7-9 mm în raport cu
baza formată de laturi şi capete. Componentele trebuie să fie lipite între ele
cu un adeziv potrivit pentru material;
n) folie de aluminiu;
o) acid clorhidric 25%;
p) pepsină, concentraţie 1:10.000 NF (US National
Formulary), corespunzând la 1:12.500 BP (British Pharmacopoeia) şi la 2000 FIP
(Federation Internationale de Pharmacie);
q) apă de la robinet încălzită la 46-48°C;
r) balanţă cu precizie de minimum 0,1 g;
s) vase metalice, cu capacitatea de 10-15 litri, pentru
colectarea lichidului de digestie rămas;
t) pipete cu dimensiuni diferite (1, 10, 25 ml) şi
suporturi pentru pipete;
u) termometru cu precizie de 0,5°C pentru temperaturi
cuprinse între 1 şi 100°C;
v) sifon pentru apa de la robinet.
2. Prelevarea de probe şi cantitatea care va fi
digerată
a) In cazul carcaselor întregi de suine domestice se
prelevează o probă de minimum 1 g din pilierii diafragmatici, din zona de
tranzit spre partea tendinoasă. Se pot utiliza pense speciale pentru Trichinella, cu condiţia să se poată
garanta un grad de precizie cuprins între 1,00 şi 1,15 g.
In cazul scroafelor şi vierilor de reproducţie se
prelevează o probă mai mare, de minimum 2 g, din pilierul diafragmatic din zona
de tranzit spre partea tendinoasă.
In absenţa pilierilor diafragmatici, se va preleva o
probă de două ori mai mare de 2 g (sau 4 g, în cazul scroafelor şi vierilor de
reproducţie) din partea costală sau sternală a diafragmei ori din maseteri,
limbă sau muşchii abdominali.
b) In cazul bucăţilor de carne se prelevează o mostră
de cel puţin 5 g de muşchi striat, care conţine puţină grăsime, şi pe cât
posibil din apropierea oaselor sau tendoanelor. O probă de aceleaşi dimensiuni
va fi prelevată din carnea care nu este destinată preparării termice complete
sau altor procesări ulterioare tăierii.
c) Pentru probele congelate se prelevează o probă cu o
greutate de minimum 5 g de ţesut muscular striat în vederea efectuării
analizei.
Greutatea probei de carne se raportează la o probă de
carne care nu conţine grăsime sau ţesut conjunctiv. Trebuie acordată o atenţie
deosebită în momentul prelevării de probe din limbă, pentru a se evita o
eventuală prelevare din stratul superficial al limbii, care nu este digerabil
şi poate împiedica citirea sedimentului.
3. Procedură
I. Probe colective complete
(100 de probe odată)
a) Se adaugă 16 ± 0,5 ml de acid clorhidric într-un
pahar de 3 litri, conţinând 2,0 litri de apă de la robinet, preîncălzită la
46-48C; se introduce în pahar o baghetă pentru agitare, paharul se aşază pe o
placă preîncălzită şi se începe agitarea.
b) Se adaugă 10 ± 0,2 g de pepsină.
c) Se mărunţesc în mixer 100 g de probe prelevate în
concordanţă cu cerinţele pct. 2.
d) Carnea mărunţită va fi transferată în paharul de 3
litri care conţine apă, pepsină şi acid clorhidric.
e) Dispozitivul de mărunţire al mixerului se imersează
în mod repetat în lichidul de digestie din pahar, iar vasul în care se amestecă
va fi clătit cu o cantitate mică de lichid de digestie pentru a îndepărta orice
fragment de carne aderent.
f) Paharul se acoperă cu folie
de aluminiu.
g) Agitatorul magnetic trebuie reglat astfel încât să
se menţină o temperatură constantă de 44-46°C pe parcursul operaţiei. In timpul
agitării lichidul de digestie trebuie să se învârtă la o viteză suficient de
mare pentru a forma un vârtej adânc, dar fără a provoca stropi.
h) Lichidul de digestie este agitat până când
fragmentele de carne dispar (aproximativ 30 de minute). Agitatorul este apoi
oprit şi lichidul de digestie este turnat prin sită în pâlnia de sedimentare. Pentru unele tipuri de carne (limbă,
carne de vânat etc.) pot fi necesare perioade mai lungi de digestie (nu mai
mult de 60 de minute).
i) Procesul de digestie este considerat a fi satisfăcător
atunci când în sită nu rămâne mai mult de 5% din greutatea probei iniţiale.
j) Lichidul de digestie poate rămâne în pâlnia de
sedimentare pentru 30 de minute.
k) După 30 de minute, se toarnă rapid o probă de 40 ml
de lichid de digestie în cilindrul gradat sau într-un tub de centrifugă.
l) Lichidul de digestie şi alte
deşeuri lichide se păstrează într-un vas special până la finalizarea citirii
rezultatelor.
m) Proba de 40 ml va fi lăsată în repaus 10 minute. Se
aspiră atent 30 ml lichid supernatant, pentru a se îndepărta straturile
superioare şi pentru a se lăsa un volum de cel mult 10
ml.
n) Proba de sediment de 10 ml rămasă se transferă
într-un bazin pentru numărarea larvelor sau într-o placă Petri.
o) Cilindrul gradat sau tubul de centrifugă va fi
spălat cu maximum 10 ml apă de la robinet, care trebuie să fie adăugaţi probei
în bazinul de numărare a larvelor sau în placa Petri. Ulterior, proba se
examinează cu trichineloscopul sau stereomicroscopul, la o putere de mărire de
15-20 de ori. Este permisă vizualizarea şi prin alte tehnici, cu condiţia ca
examinarea probelor pozitive de control să fi prezentat rezultate egale sau mai
bune decât metodele de vizualizare tradiţionale. In toate cazurile în care
există zone suspecte sau forme similare paraziţilor, trebuie să fie utilizate
puteri de mărire de 60-100 de ori.
p) Digeratele trebuie să fie
examinate imediat ce sunt gata. Sub niciun pretext examinarea nu poate fi
amânată pentru a doua zi.
In cazul în care digeratele nu sunt examinate în 30 de
minute de la preparare, acestea trebuie să fie clarificate după cum urmează.
Proba finală de 40 ml este turnată într-un cilindru gradat şi lăsată în repaus
10 minute. Apoi se îndepărtează 30 ml de supernatant, lăsându-se un volum de 10
ml. Acest volum va fi adus la 40 ml adăugând apă de la robinet. După o perioadă
de decantare de 10 minute, se aspiră 30 ml supernatant, lăsându-se într-o placă
Petri sau într-un bazin pentru numărarea larvelor un volum de maximum 10 ml
pentru examinare. Cilindrul gradat de măsurare se clăteşte cu cel mult 10 ml
apă de la robinet, iar lichidul rezultat va fi adăugat la proba din placa Petri
sau din bazinul pentru numărarea larvelor, în vederea examinării.
Dacă sedimentul nu este clar în momentul examinării,
proba va fi turnată într-un cilindru gradat şi adusă la un volum de 40 ml prin
adăugare de apă de la robinet şi se efectuează apoi procedurile menţionate
anterior. Procedura poate fi repetată de două până la 4 ori, până când lichidul
este suficient de clar pentru o citire corectă.
II. Probe colective mai mici de 100 g
Dacă este necesar, se pot adăuga până la 15 g la o
probă totală de 100 g şi se pot examina împreună cu aceste probe, în
concordanţă cu pct. I alin. 3.
Dacă proba este mai mare de 15 g, aceasta se examinează ca probă colectivă
completă. Pentru probele de până la 50 g lichidul de digestie şi ingredientele
pot fi reduse la: 1 litru de apă, 8 ml de acid clorhidric şi 5 g de pepsină.
III. Rezultate pozitive sau incerte
In cazul în care examinarea unor probe comune prezintă
un rezultat pozitiv sau incert, se prelevează de la fiecare porc o probă
suplimentară de 20 g, în concordanţă cu pct. 2 lit. a). Probele de 20 g provenite de la 5 porci se adună
şi se examinează folosindu-se metoda descrisă anterior. Astfel vor fi examinate
probele provenite de la 20 de grupuri a câte 5 porci.
Atunci când se detectează
prezenţa Trichinella într-o
probă comună de la 5 porci, se vor preleva probe suplimentare individuale de
câte 20 g de la porcii din grup şi fiecare probă se va examina separat
utilizându-se metoda descrisă anterior.
Probele care conţin paraziţi se vor ţine în alcool
etilic 90%, pentru conservare şi identificare la nivel de specie, în
laboratorul comunitar de referinţă sau în laboratorul naţional de referinţă.
După colectarea paraziţilor, lichidele de la probele
pozitive (lichid de digestie, lichid supernatant, lichide de spălare etc.)
urmează să fie decontaminate prin încălzire la o temperatură minimă de 60°C.
CAPITOLUL II
Metode echivalente
A. Metoda de digestie a probelor colective asistată
mecanic/tehnica sedimentării
1. Aparatură şi reactivi:
a) cuţit sau foarfecă pentru tăierea probelor;
b) tăviţe marcate cu 50 de pătrate, fiecare putând
cuprinde 2 g de carne, sau alte instrumente care pot oferi garanţii echivalente
privind trasabilitatea probelor;
c) maşină de tocat carne sau mixer electric;
d) un mixer de laborator Stomacher, model 3500
thermo;
e) pungi de plastic potrivite pentru mixerul de
laborator Stomacher;
f) pâlnii conice de separare, cu capacitate de 2
litri, de preferinţă prevăzute cu un dop teflonat;
g) suporturi, inele şi cleme;
h) site cu plasă de oţel sau alamă şi ochiuri de 180
microni, cu diametrul extern de 11 cm;
i) pâlnii, cu diametrul intern de cel puţin 12 cm, care
să susţină sitele;
j) cilindri gradaţi de 100 ml;
k) un termometru cu precizie de 0,5°C, cu scală de la 1 la 100°C;
l) un vibrator, de exemplu un
aparat de bărbierit electric fără cap;
m) un comutator care se deschide şi se închide la interval
de un minut;
n) un trichineloscop cu masă orizontală sau un
stereomicroscop, cu lumină transmisă diascopic, cu intensitate reglabilă;
o) un bazin de numărare a larvelor şi un număr de plăci
Petri cu diametrul de 9 cm, aşa cum este prevăzut la cap. I pct. 1 lit. I) şi m);
p) acid clorhidric 17,5%;
q) pepsină, concentraţie 1:10.000 NF (US National
Formulary), corespunzătoare la 1: 12:500 BP (British Pharmacopoeia) şi la 2.000
FIP (Federation Internationale de Pharmacie);
r) un număr de 10 recipiente pentru reziduuri, care să
fie utilizate pentru decontaminarea aparatelor, de exemplu cu formol, şi a
lichidului de digestie rămas în cazul probelor testate cu rezultat pozitiv;
s) o balanţă cu precizie de 0,1 g.
2. Recoltarea probelor şi cantităţilor care vor fi
digerate astfel cum este stipulat la cap. I pct.
2
3. Procedură
I. Triturarea
Triturarea în prealabil a
probelor de carne într-o maşină de tocat va îmbunătăţi calitatea digestiei.
Dacă se utilizează un mixer electric, acesta trebuie acţionat de 3-4 ori timp
de aproximativ câte o secundă de fiecare dată.
II. Procedura digestiei
Această procedură poate implica probe colective
complete (100 g de probe odată) sau probe colective mai mici de 100 g.
a) Probe colective complete (100 g de probă odată):
(i) la mixerul de laborator Stomacher-3500 thermo se
potriveşte o pungă dublă de plastic, iar termostatul se setează la 40-41°C;
(ii) în punga de plastic interioară se toarnă un litru
şi jumătate de apă preîncălzită la 40-41 °C;
(iii) la apa din stomacher se adaugă 25 ml de acid
clorhidric 17,5%;
(iv) se adaugă 100 de probe cântărind aproximativ 1 g
fiecare (la 25-30°C), luate din fiecare probă individuală, în concordanţă cu
pct. 2;
(v) în final, se adaugă 6 g de pepsină. Această ordine
trebuie respectată cu stricteţe pentru a se evita descompunerea pepsinei;
(vi) se pune în funcţiune stomacherul pentru a tritura
conţinutul pungii, timp de 25 de minute;
(vii) punga de plastic se scoate din stomacher, iar
lichidul de digestie se filtrează prin sită într-un pahar de laborator de 3
litri;
(viii) punga de plastic se spală cu aproximativ 100 ml
apă, care apoi se utilizează pentru clătirea sitei şi în final se adaugă
filtratului din pahar;
(ix) până la 15 probe individuale pot fi adăugate
la o probă completă de 100
de probe şi pot fi examinate împreună cu acestea.
b) Probe colective mai mici (mai puţin de 100 de probe):
(i) la mixerul de laborator Stomacher-3500 thermo se
potriveşte o pungă dublă de plastic, iar controlul temperaturii se setează la 40-41
°C;
(ii) se prepară un lichid de digestie prin amestecarea
a circa un litru şi jumătate de apă cu 25 ml acid clorhidric 17,5 %. Se adaugă
6 g de pepsină, apoi se omogenizează la temperatura de 40-41 °C. Această ordine
trebuie urmată cu stricteţe pentru a se evita descompunerea pepsinei;
(iii) din lichidul de digestie se măsoară un volum
corespunzător la 15 ml per gram de probă (de exemplu, pentru 30 de probe
volumul necesar este 30 x 15 = 450 ml) şi se transferă în punga interioară de
plastic, împreună cu probele de carne care cântăresc aproximativ
1 g (la 25 -30°C), luate din fiecare probă
individuală, în concordanţă cu pct. 2;
(iv) apa la temperatura de 41 °C se toarnă în punga
exterioară, pentru a se realiza un volum total al celor două pungi, de un litru
şi jumătate. Stomacherul este lăsat apoi să tritureze conţinutul pungilor timp
de 25 de minute;
(v) punga de plastic se scoate apoi din stomacher, iar
lichidul de digestie este filtrat printr-o sită într-un pahar cu capacitate de
3 litri;
(vi) punga de plastic este spălată cu aproximativ 100
ml apă (la 25-30°C), care va fi folosită ulterior şi la spălarea sitei şi în
final va fi adăugată filtratului colectat în pahar.
III. Recuperarea larvelor prin sedimentare:
a) peste lichidul de digestie se adaugă gheaţă (300 -
400 g de fulgi de gheaţă, solzi de gheaţă sau gheaţă zdrobită) pentru a aduce
volumul acestuia până la 2 litri. Apoi, fluidul de digestie se amestecă până la
topirea gheţii. In cazul probelor mici [vezi pct. II lit. b)], cantitatea de gheaţă trebuie redusă în consecinţă;
b) lichidul de digestie răcit se transferă într-o
pâlnie de separare de 2 litri, echipată cu un vibrator ataşat cu ajutorul unei
cleme;
c) se va permite sedimentarea 30 de minute, timp în
care pâlnia de sedimentare va vibra intermitent (de exemplu, un minut vibraţii urmat de un minut pauză);
d) după 30 de minute, 60 ml de probă din sediment se
toarnă rapid într-un cilindru gradat de 100 ml (după utilizare pâlnia se spală
cu o soluţie de detergent);
e) proba de 60 ml se lasă în repaus cel puţin 10
minute, după care se recoltează supernatantul prin aspirare lăsând un volum de
15 ml probă, care va fi examinată pentru detectarea prezenţei larvelor;
f) pentru aspirare se poate utiliza o seringă de
unică folosinţă, dotată cu un tub de plastic. Lungimea tubului de plastic
trebuie să fie suficientă pentru a permite ca un volum de 15 ml să rămână în
cilindrul gradat atunci când pistonul seringii se află la nivelul maxim de
absorbţie;
g) cei 15 ml rămaşi se toarnă într-un bazin de
numărare a larvelor sau în două plăci Petri şi se examinează cu ajutorul unui
trichineloscop sau stereomicroscop;
h) cilindrul gradat va fi spălat cu 5-10 ml de apă de
la robinet, iar lichidul de spălare se adaugă probei;
i) lichidul de digestie se va examina imediat.
Examinarea nu trebuie amânată sub nicio formă pentru a
doua zi.
Dacă lichidul de digestie nu este limpede sau dacă
examinarea nu s-a realizat în 30 de minute după preparare, aceasta se va
clarifica după cum urmează:
a) proba finală de 60 ml se toarnă într-un cilindru
gradat şi se lasă în repaus 10 minute; se vor aspira 45 ml de supernatant, iar
cei 15 ml rămaşi vor fi aduşi la 45 ml cu apă de la robinet;
b) după încă o perioadă de repaus de 10 minute, se
îndepărtează prin aspirare 30 ml supernatant, iar cei 15 ml rămaşi se toarnă
într-o placă Petri sau într-un bazin pentru numărarea larvelor, pentru
examinare;
c) cilindrul gradat se spală cu 10 ml apă de la
robinet, lichidul de spălare adăugându-se la probă, în plăcile Petri sau în
bazinul de numărare a larvelor, pentru examinare.
IV. Rezultate pozitive sau incerte
In cazul rezultatelor pozitive sau incerte se aplică
dispoziţiile cap. I pct. 3.III.
B. Metoda de digestie a
probelor colective asistată mecanic/tehnica izolării prin filtrare
1. Aparatură şi reactivi
Aşa cum a fost stipulat la cap.
II lit. A pct. 1.
Echipament suplimentar:
a) pâlnie Ghelman de 1 litru, cu suport de filtru
(diametru 45 mm);
b) filtre rotunde, constând în site rotunde de oţel,
cu ochiuri de 35 microni (diametrul discului: 45 mm), două inele de cauciuc cu
grosimea de 1 mm (diametrul extern: 45 mm, diametrul intern: 38 mm); sita
circulară se fixează între cele două inele de cauciuc şi se ataşează de acestea
folosindu-se un lipici cu două componente potrivit pentru cele două materiale;
c) un balon Erlenmeyer de 3 litri, dotat cu un tub
lateral pentru aspirare;
d) o pompă de filtrare;
e) pungi de plastic, cu capacitate de minimum 80 ml;
f) echipament pentru închiderea pungilor de plastic;
g) renilază, concentraţie 1:150.000 unităţi Soxhlet per gram.
2. Prelevarea probelor
Aşa cum s-a stipulat la cap. I
pct. 2.
3. Procedură
I. Triturarea
Triturarea în prealabil a probelor de carne în maşina
de tocat carne va îmbunătăţi calitatea digestiei. Dacă se utilizează un blender
electric, acesta trebuie acţionat de 3-4 ori timp de aproximativ câte o
secundă.
II. Procedura de digestie
Această procedură poate implica grupuri complete de
probe (100 g odată) sau grupuri mai mici de 100 g.
a) Probe complete (100 g de probe odată) Vezi cap. II lit. A pct. 3.II lit. a).
b) Probe mai mici (mai puţin de 100 de probe) Vezi
cap. II lit. A pct. 3.II lit. b).
III. Recuperarea larvelor prin filtrare:
a) peste lichidul de digestie se adaugă gheaţă (300 -
400 g de fulgi de gheaţă, solzi de gheaţă sau gheaţă zdrobită) pentru a aduce
volumul acestuia până la 2 litri. In cazul probelor mici, cantitatea de gheaţă
trebuie redusă corespunzător;
b) lichidul de digestie este amestecat până la topirea
gheţii. Lichidul de digestie răcit va fi lăsat în repaus cel puţin 3 minute,
pentru a se permite larvelor să se spiraleze;
c) pâlnia Ghelman, dotată cu suport de filtru şi un
disc filtrant, se montează pe un balon Erlenmeyer conectat la o pompă de filtru;
d) lichidul de digestie se toarnă în pâlnia Ghelman
şi se filtrează. Spre sfârşitul filtrării, lichidul de digestie poate fi ajutat
să străbată filtrul prin aspirare cu pompa de filtru. Aspirarea trebuie oprită
înainte de uscarea filtrului, de exemplu, atunci când mai rămân 2-5 ml de
lichid în pâlnie;
e) odată ce întregul lichid
de digestie a fost filtrat, discul de filtrare se îndepărtează şi se introduce
într-o pungă de plastic cu capacitate de 80 ml, împreună cu 15-20 ml soluţie de
renilază. Soluţia de renilază se obţine prin adăugarea a 2 g renilază la 100 ml
apă de la robinet;
f) punga de plastic se sigilează de două ori şi se va
introduce între punga interioară şi cea exterioară ale stomacherului;
g) se pune în funcţiune stomacherul pentru a tritura
conţinutul pungii timp de 3 minute, de exemplu, în timp ce aceasta lucrează
probe colective complete sau incomplete;
h) după 3 minute, punga de plastic, discul de filtrare
şi soluţia de renilază se îndepărtează din stomacher şi se deschide cu ajutorul
unei foarfeci. Conţinutul lichid se toarnă în bazinul de numărare a larvelor
sau într-o placă Petri. Punga se va spăla cu 5-10 ml apă, care este apoi
adăugată în bazinul pentru numărarea larvelor pentru examinarea cu trichineloscopul
sau în placa Petri pentru examinare cu stereomicroscopul;
i) lichidele de digestie
trebuie examinate imediat ce procedura s-a terminat. Examenul nu trebuie amânat
sub nicio formă pentru ziua următoare.
Notă: Discurile de filtrare nu trebuie utilizate dacă
nu sunt perfect curate. Discurile necurăţate nu trebuie lăsate să se usuce.
Discurile de filtrare pot fi curăţate prin menţinerea acestora peste noapte
într-o soluţie de renilază. Inainte de folosire acestea trebuie clătite într-o
soluţie proaspătă de renilază, utilizându-se stomacherul.
IV. Rezultate pozitive sau incerte
In cazul rezultatelor pozitive
sau incerte, se aplică prevederile stabilite la cap. I
pct. 3.III.
C. Metoda digestiei automate
pentru probe colective de până la 35 g
1. Aparatură şi reactivi:
a) cuţit şi foarfecă pentru obţinerea probelor;
b) tăviţe marcate cu 50 de pătrăţele, fiecare putând
să conţină 2 g de carne, sau alte materiale care oferă garanţii echivalente
privind trasabilitatea probelor;
c) un mixer Trichomatic 35® cu dispozitiv de filtrare;
d) acid clorhidric 8,5 ± 0,5%;
e) membrană filtrantă de policarbonat transparent, cu
un diametru de 50 mm şi ochiuri de 14 microni;
f) pepsină, concentraţie 1:10.000 NF (US National
Formulary), corespunzătoare la 1:12.500 BP (British Pharmacopoeia) şi la 2.000
FIP (Federation Internationale de Pharmacie);
g) o balanţă cu precizie de
0,1 g;
h) pense cu vârful plat;
i) un număr de lame de microscop cu lungimea laterală
de 5 cm sau un număr de plăci Petri cu diametrul minim de 6 cm, cu baza marcată
în pătrăţele de 10 x 10 mm folosind un instrument ascuţit;
j) un (stereo)microscop cu
sursă de lumină transmisă (capacitate de mărire de 15 - 60 de ori) sau un
trichineloscop cu masă orizontală;
k) un recipient pentru colectarea lichidelor reziduale;
l) un număr de 10 recipiente
pentru reziduuri care se vor utiliza pentru decontaminarea aparatelor, de
exemplu, formol, şi pentru sucul de digestie rămas când probele testate sunt
pozitive;
m) un termometru cu precizie de 0,5°C, cu scală de la 1
la 100°C.
2. Prelevarea probelor
După cum se stipulează la cap. I
pct. 2.
3. Proceduri
I. Procedura de digestie:
a) dispozitivul de filtrare se fixează în mixer, se
conectează tubul de evacuare la recipientul de colectare a reziduurilor;
b) odată cu activarea mixerului va începe încălzirea;
c) înainte de pornire, valva localizată sub camera de reacţie trebuie deschisă şi închisă;
d) se adaugă apoi până la 35 de probe cu greutatea de
aproximativ 1 g fiecare (la 25-30°C) prelevate din fiecare eşantion individual,
în concordanţă cu pct. 2. Se asigură ca fragmentele mari de tendoane să fie
îndepărtate, pentru a nu obstrucţiona filtrul;
e) se toarnă apă până la limita superioară a camerei
de lichide conectate la mixer (aproximativ 400 ml);
f) se toarnă circa 30 ml acid clorhidric (8,5%) până
la limita superioară a camerei mai mici de lichide
conectate;
g) se pune o membrană filtrantă sub filtrul grosier,
în suportul de filtru în dispozitivul de filtrare;
h) în final, se adaugă 7 g de pepsină. Această ordine
trebuie urmată cu stricteţe pentru a se evita descompunerea pepsinei;
i) se închid capacele camerei de reacţie şi ale camerei
pentru lichide;
j) se selectează timpul de digestie. Trebuie selectat
un timp scurt de digestie (5 minute) pentru porcii tăiaţi la vârsta normală de
tăiere şi un timp mai lung (8 minute) pentru alte
probe;
k) când se porneşte mixerul, procesul de dispersare şi
digestie va începe automat, urmat de filtrare. După 10 - 13 minute, procesul se
termină, iar aparatul se opreşte automat;
l) se deschide capacul camerei
de reacţie, după ce s-a verificat golirea acesteia. Dacă se formează spumă sau
în cameră rămâne lichid de digestie se repetă procedura în concordanţă cu pct. V.
II. Recuperarea larvelor:
a) se îndepărtează suportul filtrului şi se transferă
membrana filtrantă pe o lamă sau pe o placă Petri;
b) se examinează membrana filtrantă, folosindu-se un
(stereo)microscop sau un trichineloscop.
III. Curăţarea
aparatelor:
a) în cazul rezultatelor pozitive se umple camera de
reacţie a blenderului cu apă clocotită până la 2/3. In camera pentru lichide se
toarnă apă de la robinet, până când acoperă senzorul inferior. După aceasta are
loc operaţiunea de curăţare automată. Se decontaminează suportul filtrului şi
orice alt echipament, de exemplu, cele cu formol;
b) după încheierea zilei de lucru, camera pentru
lichide a mixerului se va umple cu apă şi se va seta pe un ciclu standard.
IV. Utilizarea membranelor filtrante
Fiecare membrană de policarbonat poate fi utilizată de
maximum 5 ori. Filtrul va fi întors între două folosiri. In plus, filtrul
trebuie verificat după fiecare utilizare pentru detectarea oricărei deteriorări
care ar putea să determine un caracter impropriu pentru utilizare ulterioară.
V. Metoda care trebuie
aplicată atunci când digestia este incompletă şi nu poate fi efectuată
filtrarea
Odată ce mixerul a fost setat pe un ciclu automat, în
concordanţă cu prevederile lit. C pct. 3.I, se deschide capacul camerei de
reacţie şi se va verifica dacă s-a format spumă sau a rămas lichid. In această
situaţie se procedează după cum urmează:
a) se închide valva de sub
camera de reacţie;
b) se îndepărtează suportul de filtru şi se transferă
membrana filtrantă pe o lamă sau într-o placă Petri;
c) se pune o nouă membrană filtrantă în suportul de
filtru, care se ataşează apoi aparatului;
d) se umple camera pentru
lichide a mixerului până la nivelul senzorului inferior;
e) se porneşte ciclul de curăţare automată;
f) după finalizarea ciclului de curăţare automată, se
deschide capacul camerei de reacţie şi se verifică dacă mai există lichid în
ea;
g) dacă camera este goală, se
îndepărtează suportul filtrului şi se transferă membrana filtrantă pe o lamă
sau o placă Petri, cu ajutorul unei pensete;
h) se examinează cele două membrane filtrante în
concordanţă cu prevederile pct. 3.II. Dacă nu este posibilă examinarea filtrelor, se repetă întregul
proces de digestie, cu prelungirea timpului de digestie, în concordantă cu pct.
3.I.
VI. Rezultate pozitive sau incerte
In cazul rezultatelor pozitive sau incerte se aplică
prevederile stabilite la cap. I pct. 3.III.
CAPITOLUL III
Examinarea trichineloscopică
1. Aparatură:
a) un trichineloscop cu bec incandescent cu mărire de
34-40 sau 80 - 100 de ori sau un stereomicroscop cu lumină transmisă diascopic,
cu intensitate reglabilă;
b) un compresor pentru presarea
probelor, format din două lame de sticlă (una dintre acestea este divizată în
câmpuri egale);
c) foarfeci mici, curbate;
d) pense mici;
e) un cuţit pentru tăierea probelor;
f) containere numerotate mici pentru păstrarea
separată a probelor;
g) o pipetă cu picurător;
h) un pahar cu acid acetic şi unul cu hidroxid de
potasiu pentru clarificarea calcificărilor şi înmuierea cărnii uscate.
2. Recoltarea probelor
In cazul carcaselor întregi, se recoltează câteva probe
de mărimea unei alune de la fiecare animal:
a) la porcii domestici, aceste probe sunt recoltate
din ambii pilieri diafragmatici la tranzitul dintre musculatură şi partea
tendinoasa;
b) la mistreţi, probele se recoltează din ambii
pilieri diafragmatici în zona de tranzit dintre musculatură şi partea
tendinoasa şi suplimentar din maseteri, musculatura distală a membrului
anterior, muşchii intercostali şi linguali, însumând un total de 6 probe de la
fiecare animal individual;
c) dacă unii dintre aceşti muşchi nu sunt disponibili
recoltării, se recoltează un total de 4 probe din musculatura disponibilă;
d) la bucăţile de carne, din fiecare piesă se
recoltează 4 probe de musculatură striată din zone diferite, de mărimea unei
alune, dacă este posibil fără grăsime, şi, acolo unde este posibil, aproape de os sau tendon.
3. Procedeu
a) In general, pe un câmp al compresorului se depun
1,0 ± 0,1 g carne, care corespund în mod normal la 28 de bucăţi de mărimea unui
bob de ovăz. Dacă este necesar, se examinează două compresoare, respectiv 56 de
etalări.
b) Dacă la porcii domestici sunt prezenţi ambii
pilieri diafragmatici, persoana care efectuează examenul pentru Trichinella va decupa câte 28 de bucăţi
de mărimea unui bob de ovăz din fiecare pilier, rezultând un total de 56.
c) Dacă este prezent doar un singur pilier, atunci se
decupează 56 de bucăţi din zone diferite, dacă este posibil de la locul de
tranzit dintre musculatură şi partea tendinoasa.
d) Probele prelevate din celelalte 4 grupe musculare
de la mistreţi sunt tăiate fiecare în 7 fragmente de mărimea boabelor de ovăz,
obţinându-se un total de 28 de fragmente suplimentare.
e) Persoana care efectuează examenul pentru Trichinella va compresa cele 56 (sau
84) de bucăţi între lamele compresorului, astfel încât acestea să permită
citirea unui text tipărit normal prin preparatul lamelar.
f) Dacă carnea sau proba care se va examina este
veche şi uscată, preparatul poate fi reîmprospătat timp de 10 sau 20 de minute,
înainte de compresie, cu ajutorul unei soluţii care conţine o parte hidroxid de
potasiu şi două părţi apă.
g) Din fiecare probă prelevată din bucăţile de carne,
persoana care efectuează examenul pentru Trichinella
va tăia 14 fragmente de dimensiunea bobului de
ovăz, realizând un total de 56 de etalări.
h) Examinarea microscopică
trebuie realizată prin scanarea lentă si atentă a fiecărui preparat la o mărire
de 30-40 de ori.
i) Dacă examinarea trichineloscopică relevă zone
suspecte, acestea trebuie să fie examinate la cea mai mare putere de mărire a
trichineloscopului (80-100 de ori).
j) Atunci când rezultatul este incert, examinarea se
repetă prin prelevarea de noi probe şi preparate lamelare până când se vor obţine
informaţiile solicitate. Examenul trichineloscopic trebuie să fie efectuat timp
de cel puţin 6 minute.
k) Timpul minim stabilit pentru
examinare nu include timpul necesar pentru prelevarea probelor şi realizarea
preparatelor.
l) Ca o regulă generală, examinatorul
nu trebuie să inspecteze mai mult de 840 de piese pe zi, ceea ce corespunde
examinării a 15 porci domestici sau 10 mistreţi.
ANEXA Nr. 2 la norma sanitară veterinară
TRATAREA PRIN CONGELARE
A. Metoda de congelare 1
a) Carnea adusă în stare congelată trebuie păstrată
în această stare.
b) Echipamentul tehnic şi sursa de alimentare cu
energie a camerei de refrigerare trebuie să fie de aşa natură încât să poată
asigura ca temperatura necesară să fie atinsă foarte rapid şi menţinută la nivelul
întregului spaţiu, cât şi al cărnii.
c) Ambalajele izolatoare trebuie să fie îndepărtate
înainte de congelare, cu excepţia cazului în care carnea se află deja la
temperatura necesară atunci când este introdusă în camera de refrigerare sau
carnea este astfel ambalată încât ambalajul nu va împiedica să se atingă
temperatura necesară în intervalul de timp specificat.
d) Loturile stocate în camera de refrigerare trebuie
ţinute separat şi închise cu cheie.
e) Data şi ora la care este introdus fiecare lot în
camera de congelare trebuie să fie înregistrate.
f) Temperatura din camera de refrigerare trebuie să
fie de cel puţin -25°C. Aceasta trebuie să fie măsurată folosindu-se
instrumente termoelectrice calibrate şi înregistrate în mod continuu. Măsurarea
nu se poate efectua direct în coloana de aer rece. Instrumentele trebuie să fie
ţinute închise cu cheie. Graficele de temperatură trebuie să includă date
relevante din registrul de inspecţie a cărnii privind data şi ora începerii şi
finalizării congelării, iar înregistrările trebuie păstrate timp de un an după
redactare.
g) Carnea cu un diametru sau cu o grosime de până la 25 cm trebuie să fie congelată timp de cel puţin 240 de
ore consecutiv, iar carnea cu diametrul sau grosimea între 25 şi 50 cm trebuie
congelată timp de cel puţin 480 de ore consecutiv. Acest proces de congelare nu
trebuie să fie aplicat cărnii cu grosime sau cu diametru mai mare. Timpul de
congelare este calculat începând cu punctul din care temperatura din camera de
congelare atinge valoarea specificată la lit. f).
B. Metoda de congelare 2
Este în conformitate cu prevederile generale de la lit. a) -e) ale metodei 1 de congelare şi se aplică următoarea
combinaţie timp-temperatură:
a) carnea cu diametrul sau grosimea de până la 15 cm trebuie
congelată respectându-se una dintre următoarele combinaţii timp-temperatură:
(i) 20 de zile la -15°C;
(ii) 10 zile la -23°C;
(iii) 6 zile la -29°C;
b) carnea cu diametrul sau grosimea între 15 şi 50 cm
trebuie congelată respectându-se una dintre următoarele combinaţii
timp-temperatură:
(i) 30 de zile la -15°C;
(ii) 20 de zile la -25°C;
(iii) 12 zile la -29°C.
Temperatura din camera de refrigerare nu trebuie să fie
mai mare decât nivelul temperaturii selectate pentru inactivare. Aceasta
trebuie să fie măsurată folosindu-se instrumente termoelectrice calibrate şi
înregistrată în mod continuu. Măsurarea nu se poate efectua direct în coloana
de aer rece. Instrumentele trebuie să fie ţinute închise cu cheie.
Graficele de temperatură trebuie să includă date
relevante din registrul de inspecţie a cărnii privind data şi ora începerii şi
finalizării congelării, iar înregistrările trebuie păstrate timp de un an după
redactare.
Atunci când se utilizează tuneluri de frig şi
procedurile amintite nu sunt urmate cu stricteţe, operatorul cu activitate în
domeniul industriei alimentare trebuie să aibă capacitatea de a dovedi
autorităţilor competente că metoda alternativă aplicată este eficientă în
distrugerea parazitului Trichinella din carnea de porc.
C. Metoda de congelare 3
Tratamentul constă în congelarea-deshidratarea
comercială sau congelarea cărnii în combinaţiile timp-temperatură specificate,
cu monitorizarea temperaturii în centrul fiecărei secţiuni.
a) Trebuie să fie respectate prevederile generale de
la lit. a) -e) ale metodei 1 de congelare şi se aplică următoarea combinaţie
timp-temperatură:
(i) 106 ore la -18°C;
(ii) 82 de ore la -21 °C;
(iii) 63 de ore la -23,5°C;
(iv) 48 de ore la -26°C;
(v) 35 de ore la -29°C;
(vi) 22 de ore la -32°C;
(vii) 8 ore la -35°C;
(viii) 1/2 oră la -37°C.
b) Temperatura trebuie să fie
măsurată prin utilizarea unor instrumente calibrate termoelectric şi
înregistrată în mod continuu. Sonda termometrului se inserează în centrul unei
probe de carne, care nu va fi mai mică decât cea mai subţire bucată de carne
care va fi congelată. Această bucată trebuie plasată în poziţia cea mai puţin
favorabilă din camera de refrigerare, nu în apropierea echipamentului de răcire
sau expusă direct jetului de aer rece. Instrumentele trebuie păstrate închise
cu cheie. Graficele de temperatură trebuie să includă date relevante din
registrul de inspecţie a cărnii privind data şi ora începerii şi finalizării
congelării, iar înregistrările trebuie păstrate timp de un an după redactare.
ANEXA Nr. 3 la norma sanitară veterinară
EXAMINAREA ALTOR ANIMALE DECÂT SUINELE
Carnea de cal, vânat sălbatic sau altă carne care ar
putea conţine parazitul Trichinella trebuie să fie examinată în concordanţă cu una dintre metodele de
digestie specificate în cap. I sau II al anexei nr. 1, cu următoarele modificări:
a) probele care cântăresc cel puţin 10 g sunt prelevate
din musculatura linguală sau maseterină a cailor şi din musculatura membrelor anterioare, limbă
sau diafragm la mistreţi;
b) în cazul cailor, atunci când aceşti muşchi lipsesc,
se va preleva o probă mai voluminoasă din pilierii diafragmatici la locul de
tranzit spre porţiunea tendinoasă. Muşchii trebuie să fie curăţaţi de ţesut
conjunctiv şi grăsime;
c) cel puţin 5 g de probă trebuie să fie supuse
digestiei, urmând metoda de referinţă de detectare prezentată în cap. I al anexei nr. 1 sau o metodă echivalentă
prezentată în cap. II al
aceleiaşi anexe. Pentru fiecare digestie, greutatea totală a muşchilor
examinaţi nu trebuie să depăşească 100 g, în cazul metodei prezentate în cap. I şi al metodelor prezentate în cap. II lit. A şi B, şi 35 g în
cazul metodei prezentate în cap. II lit. C din anexa
nr. 1;
d) atunci când rezultatul este pozitiv, se prelevează
încă o probă de 50 g pentru examinare independentă ulterioară;
e) fără a se aduce atingere regulilor de conservare a
speciilor de animale, toate tipurile de carne de vânat, altele decât cea de
mistreţ, cum ar fi cea de ursi, mamifere carnivore (inclusiv mamifere marine) şi reptile, vor fi testate
prin prelevarea unor probe de 10 g de muşchi din locurile de elecţie sau
cantităţi mai mari dacă musculatura de elecţie lipseşte.
Locurile de elecţie sunt:
(i) la urs: diafragm, maseteri şi limbă;
(ii) la mamifere acvatice: limbă;
(iii) la crocodil: maseteri, musculatura
pterigoidiană şi intercostală;
(iv) la păsări: musculatura capului (de exemplu,
maseteri şi muşchii gâtului);
f) timpul de digestie trebuie să fie suficient pentru a
asigura digestia adecvată a ţesuturilor acestor animale, însă nu trebuie să
depăşească 60 de minute.
ANEXA Nr. 4
la norma sanitară veterinară
CONDIŢII DETALIATE
pentru exploataţiile libere de Trichinella şi pentru regiunile
cu risc neglijabil pentru Trichinella
In scopul prezentei anexe, condiţii
controlate de adapostire în sisteme integrate de producţie înseamnă un tip de îngrijire a animalelor
în care suinele sunt ţinute permanent în condiţii controlate de către operatorul
cu activitate în domeniul alimentar în ceea ce priveşte hrănirea şi
adăpostirea.
CAPITOLUL I
Obligaţii ale operatorilor cu activitate în domeniul alimentar
A. Pentru a obţine recunoaşterea oficială de
exploataţie liberă de Trichinella trebuie să fie îndeplinite de către operatorii cu activitate în
domeniul alimentar următoarele cerinţe:
a) operatorul trebuie să fi luat toate măsurile de
precauţie privind construcţia şi întreţinerea clădirii pentru a se preveni
accesul rozătoarelor şi al oricăror alte mamifere şi păsări carnivore mari la
clădirile în care sunt ţinute animalele;
b) operatorul trebuie să aplice un program de control
al dăunătorilor, în special pentru rozătoare, eficient pentru prevenirea
infestării porcilor. Operatorul trebuie să ţină un registru al programului
pentru îndeplinirea cerinţelor autorităţii competente;
c) operatorul trebuie să se asigure că toată hrana
pentru animale este obţinută prin utilaje care produc hrana pentru animale în
concordanţă cu principiile descrise în Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 12 ianuarie 2005, care stabileşte
cerinţele de igienă pentru hrana animalelor;
d) operatorul trebuie să depoziteze hrana pentru
animale destinată speciilor susceptibile la Trichinella
în buncăre închise sau în alte containere care
sunt impenetrabile pentru rozătoare. Toate celelalte provizii de hrană pentru
animale trebuie să fie tratate termic sau produse şi depozitate astfel încât să
îndeplinească cerinţele autorităţilor competente;
e) operatorul trebuie să se asigure că animalele
moarte sunt colectate în vederea eliminării prin mijloace sanitare, într-un
interval de 24 de ore de la moarte. Totuşi, purceii morţi pot fi colectaţi şi
depozitaţi în exploataţie în containere bine închise, până la momentul
eliminării;
f) dacă în vecinătatea exploataţiei este localizată o
groapă de gunoi, operatorul trebuie să informeze autoritatea
competentă. Ulterior, autoritatea competentă trebuie
să evalueze riscul implicat şi să decidă dacă exploatatia va fi recunoscută ca
liberă de Trichinella;
g) operatorul trebuie să se asigure că purceii care
intră în exploataţie din exterior şi purceii cumpăraţi sunt născuţi şi crescuţi
în condiţii controlate de adapostire în sisteme integrate de producţie;
h) operatorul trebuie să se asigure că porcii sunt
identificaţi astfel încât fiecărui animal să îi poată fi trasată provenienţa;
i) operatorul poate introduce
animale noi în exploataţie numai dacă acestea:
(i) provin din exploataţii recunoscute oficial ca libere de Trichinella; sau
(ii) sunt însoţite de certificate autentificate
de autoritatea compententă din ţara exportatoare, care atestă că
animalele provin dintr-o exploataţie liberă de Trichinella;
sau
(iii) sunt ţinute în izolare până când rezultatele
testelor serologice aprobate de laboratorul comunitar de referinţă se
dovedesc a fi negative. Prelevarea probelor serologice trebuie începută
numai după ce animalele au fost prezente în exploataţie timp de 4 săptămâni;
j) operatorul trebuie să se asigure că niciun porc
destinat tăierii nu a avut acces în exterior, pe întreaga perioadă de
producţie;
k) accesul în exterior, pe
parcursul primelor câteva săptămâni de viaţă înainte de înţărcare, va fi permis
numai dacă toate condiţiile următoare sunt îndeplinite:
(i) nu au fost diagnosticate infestaţii cu Trichinella la animalele domestice din
ţară în ultimii 10 ani;
(ii) există un program de supraveghere anuală pentru
fauna sălbatică susceptibilă la Trichinella. Programele trebuie să fie bazate pe analiza riscului şi trebuie să
fie dirijate într-o arie epidemiologică legată de locaţia geografică a
exploataţii lor libere de Trichinella. Programul trebuie să testeze speciile indicator relevante pe baza
constatărilor precedente. Rezultatele trebuie să indice o prevalentă a Trichinella la animalele indicator de
sub 0,5%;
(iii) când sunt în exterior, animalele trebuie ţinute
în zone împrejmuite corespunzător;
(iv) trebuie să fie instituit
programul de monitorizare la care se face referire
la art. 11 din norma sanitară veterinară, iar
monitorizarea trebuie să fie
mai frecventă în exploataţiile implicate;
(v) de la toate scroafele şi
vierii ţinuţi în scop de reproducţie
în exploataţie trebuie să se preleveze probe în mod sistematic la tăiere, în vederea examinării, folosindu-se metoda
de referinţă de detectare
descrisă în cap. I al anexei nr. 1 sau una
dintre metodele echivalente descrise în cap. II al
aceleiaşi anexe; şi
(vi) trebuie să fie luate măsuri pentru prevenirea accesului carnivorelor mari şi al
păsărilor omnivore (de
exemplu, ciori, păsări răpitoare).
B. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar din
exploataţiile recunoscute ca libere de Trichinella trebuie să informeze autoritatea competentă în cazul
în care oricare dintre
cerinţele lit. A nu mai este îndeplinită sau atunci
când intervin orice alte modificări care ar putea
afecta statusul de
exploataţie liberă de Trichinella.
CAPITOLUL II
Obligaţiile autorităţilor competente
A. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor poate recunoaşte o explotaţie ca fiind liberă de Trichinella, cu condiţia ca:
a) într-un interval de 12 luni să fie efectuate cel
puţin două vizite de control, înainte de recunoaşterea exploatatiei, pentru a
se verifica conformitatea cu cerinţele cap. I lit. A al anexei nr. 4; şi
b) toţi porcii trimişi pentru tăiere pe parcursul a 24
de luni precedente recunoaşterii sau chiar o perioadă mai lungă, dacă Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor decide că este
necesar să fi fost testaţi pentru a se asigura îndeplinirea cerinţelor
autorităţii competente privind faptul că a fost testat un număr suficient de
animale dintr-o exploataţie, folosindu-se una dintre metodele de detectare a
paraziţilor descrise în cap. I şi II ale anexei
nr. 1; şi
c) rezultatele testelor să fi fost negative; şi
d) să fi fost instituit un program de monitorizare a
riscului privind fauna sălbatică, în acele zone în care fauna sălbatică
coexistă cu exploataţiile de animale domestice care au solicitat obţinerea
statusului de liber de Trichinella. Programul de monitorizare optimizează
detectarea paraziţilor prin aplicarea celei mai potrivite tehnici de detectare
şi utilizarea unui animal indicator corespunzător, prin prelevarea probelor de
la un număr mare de animale şi prelevarea cantitativă a probelor de carne atât
cât este fezabil. Paraziţii detectaţi la animalele sălbatice sunt identificaţi
la nivel de specie într-un laborator de referinţă, comunitar sau naţional.
Laboratorul comunitar de referinţă poate oferi asistenţă prin pregătirea unui
protocol standardizat pentru un program de monitorizare a faunei sălbatice.
Datele anamnetice pot fi utilizate pentru îndeplinirea cerinţelor menţionate în
această parte.
B. In situaţia în care în România nu a fost detectată
prezenţa Trichinella timp
de 10 ani consecutiv, autorităţile competente pot
recunoaşte o exploataţie ca fiind liberă de Trichinella,
cu condiţia ca cerinţele lit. A lit. d) să fie
îndeplinite.
C. Autoritatea competentă poate decide să recunoască o
categorie de exploataţii ca fiind liberă de Trichinella,
în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile
următoare:
a) toate cerinţele stabilite în cap. I lit. A al anexei nr. 4 sunt îndeplinite,
cu excepţia lit. k), care nu se aplică; şi
b) nu au fost detectate infestaţii autohtone cu Trichinella în ţară în ultimii 10 ani,
pe parcursul cărora au fost efectuate testări continue asupra populaţiei de
porcine tăiate, astfel încât să ofere o credibilitate de cel puţin 95% că, în
cazul în care prevalenta pentru Trichinella depăşeşte 0,0001%, orice infestaţie va fi detectată; şi
c) trebuie să fie disponibilă o descriere clară a
categoriei de exploataţie, a tipului de creştere a animalelor şi a tipului de
animale implicate; şi
d) a fost stabilit un program de monitorizare a
riscului pentru fauna sălbatică, în concordanţă cu cap. II lit. A lit. d) al anexei nr. 4.
D. Suplimentar faţă de cerinţele precizate în anexa nr.
4 la Norma sanitară veterinară referitoare la monitorizarea zoonozelor şi
agenţilor zoonotici, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 34/2006, ce transpune
în legislaţia naţională Directiva 2003/99/CE, raportul iniţial şi raportările
anuale ulterioare către Comisia Europeană vor trebui să conţină următoarele
informaţii:
a) numărul cazurilor (importate şi autohtone) de Trichinella la om, inclusiv datele
epidemiologice;
b) rezultatele testărilor pentru Trichinella la porcii domestici care nu
sunt crescuţi în condiţii controlate de cazare în sisteme integrate de
producţie. Rezultatele trebuie să includă vârsta şi sexul animalelor afectate,
tipul sistemului de management, tipul metodei de diagnostic utilizate, gradul
de infestaţie (dacă este cunoscut) şi orice altă informaţie relevantă;
c) rezultatele testărilor pentru Trichinella la scroafele şi vierii
de reproducţie. Rezultatele trebuie să includă informaţiile menţionate la lit.
b);
d) rezultatele testărilor pentru Trichinella la carcasele de mistreţi,
cai, vânat sau orice alt animal indicator;
e) rezultatul testelor
serologice la care se face referire la art. 11 din norma sanitară veterinară,
odată ce testul corespunzător a fost validat de laboratorul comunitar de
referinţă;
f) alte cazuri în care se suspectează prezenţa Trichinella, fie importate, fie autohtone, şi toate rezultatele de laborator relevante;
g) detaliile privind toate cazurile pozitive şi verificarea
speciei de Trichinella de
către laboratorul comunitar sau naţional de referinţă;
h) datele vor fi transmise în formatul şi în
concordanţă cu programarea efectuată de EFSA pentru raportarea zoonozelor;
i) pentru rapoartele care vizează exploataţiile sau
categoriile de exploataţii libere de Trichinella: informaţii asupra numărului de exploataţii libere de Trichinella şi rezumatul rezultatelor
inspecţiilor din exploataţiile libere de Trichinella,
inclusiv informaţiile privind conformitatea
fermierului;
j) pentru rapoartele privind regiunile cu risc
neglijabil, trebuie transmise informaţii privind:
(i) programul de monitorizare implementat în
concordanţă cu art. 11 din norma sanitară veterinară sau informaţii
echivalente;
(ii) programul de monitorizare a riscului privind fauna
sălbatică în concordanţă cu cerinţele lit. A lit. d) sau informaţii
echivalente.