ORDIN   Nr. 219 din 4 mai 2009

pentru stabilirea Metodologiei cercetarii statistice privind inovarea în industrie si servicii

ACT EMIS DE: INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 321 din 14 mai 2009

Având în vedere Hotărârea Comitetului de avizare metodologică nr. 2/2009,

în temeiul prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 9/1992 privind organizarea statisticii oficiale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr. 957/2005 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Statistică, republicată, cu modificările ulterioare,

ţinând seama de dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1.450/2004 al Comisiei de punere în aplicare a Deciziei nr. 1.608/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind producerea şi dezvoltarea statisticilor comunitare privind inovarea, cu modificările ulterioare,

preşedintele Institutului Naţional de Statistică emite următorul ordin:

Art. 1. - Obiectul prezentului ordin este stabilirea Metodologiei cercetării statistice privind inovarea în industrie şi servicii.

Art. 2. - Metodologia menţionată la art. 1 este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Institutul Naţional de Statistică va asigura actualizarea metodologiei în funcţie de legislaţia europeană.

Art. 4. - (1) Prezentul ordin va fi pus în aplicare de către compartimentul de specialitate din Institutul Naţional de Statistică.

(2) Prevederile prezentului ordin devin obligatorii pentru statistica oficială din România.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Preşedintele Institutului Naţional de Statistică,

Vergii Voineagu

ANEXA

METODOLOGIA

cercetării statistice privind inovarea în industrie şi servicii

1. Cadrul general

Cercetarea statistică privind inovarea în industrie şi servicii îşi propune să colecteze informaţii despre numărul de întreprinderi inovative şi noninovative, tipologia inovatorilor, cifra de afaceri a produselor noi sau semnificativ îmbunătăţite, cheltuielile de inovare, finanţarea publică a inovării, cooperarea întreprinderilor inovative şi nivelul de importanţă al partenerilor în domeniul inovării, sursele de informare pentru inovare, efectele inovării, utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală, inovările organizaţionale şi de marketing şi efectele acestora, precum şi indicatorii economici pentru întreprinderile din industrie şi o parte a serviciilor, selectate în funcţie de mărimea întreprinderii, după numărul de salariaţi.

Pentru a dispune de date statistice coerente şi comparabile la nivel internaţional, Institutul Naţional de Statistică continuă experienţa câştigată în domeniul statisticii inovării, lansând concomitent cu ţările Uniunii Europene cercetarea statistică INOVdin 2 în 2ani.

1.1. Obiectivele cercetării statistice

Cercetarea statistică privind inovarea are următoarele obiective:

• menţinerea în sistemul informaţional statistic a unei cercetări statistice privind inovarea, respectându-se regulamentele europene şi principiile directoare propuse de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OCDE/Oficiul de Statistică al Comisiei Europene-Eurostat;

• asigurarea fondului de date statistice referitoare la inovare, concomitent cu cele obţinute în statisticile ţărilor Uniunii Europene;

• îmbunătăţirea sistemului de producere a tabelelor şi microdatelor conform cerinţelor Eurostat;

• creşterea calităţii datelor şi îmbunătăţirea relevanţei datelor;

• utilizarea mai bună a microdatelor şi îmbunătăţirea accesului cercetătorilor la microdate;

• măsurarea costurilor şi a sarcinii de răspuns a respondenţilor;

• reducerea eşantionului de întreprinderi la nivel naţional şi european;

• revizuirea regulamentului european de producere şi dezvoltare a statisticilor de inovare;

• asigurarea măsurilor de protecţie a datelor şi respectarea confidenţialităţii datelor pe parcursul întregii perioade a cercetării statistice privind inovarea;

• diseminarea datelor obţinute prin publicaţii, baza de date a Institutului National de Statistică, studii si analize;

• transmiterea la Eurostat a indicatorilor obţinuţi din cercetarea statistică privind inovarea, pentru baza de date New Cronos;

• obţinerea unui set de indicatori specifici necesari pentru domeniul cercetare-dezvoltare şi inovare din Planul naţional de dezvoltare 2007-2013.

1.2.  Cadrul legal

Cercetarea statistică respectă legislaţia europeană şi se realizează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.450/2004 al Comisiei de punere în aplicare a Deciziei nr 1.608/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind producerea şi dezvoltarea statisticilor comunitare privind inovarea, cu modificările ulterioare.

Cercetarea statistică privind inovarea respectă principiile directoare propuse de OCDE/Eurostat şi cuprinse în Ghidul pentru culegerea şi interpretarea datelor privind inovarea tehnologică - Manualul OSLO, ediţia 2005.

1.3. Concepte şi definiţii

Inovarea este o activitate din care rezultă un produs, bun sau serviciu, nou ori semnificativ îmbunătăţit sau un proces nou ori semnificativ îmbunătăţit, o metodă nouă de marketing sau o metodă nouă organizaţională în practicile de afaceri, în organizarea locului de muncă sau în relaţiile externe. Inovarea este bazată pe rezultatele unor tehnologii noi, pe noi combinaţii ale tehnologiei existente sau pe utilizarea altor cunoştinţe obţinute de întreprindere.

Cerinţa minimă pentru o inovare este ca produsul, procesul, metoda de marketing sau metoda organizaţională să fie nou/nouă ori semnificativ îmbunătăţit/îmbunătăţită pentru întreprindere. Inovarea trebuie să fie dezvoltată prima dată în întreprindere, dar poate fi adoptată şi de la alte întreprinderi sau organizaţii. Nu vor fi considerate ca inovări vânzările de produse inovative ale unei întreprinderi care au fost realizate sau dezvoltate anterior de către alte întreprinderi.

Activităţile inovative reprezintă totalitatea paşilor ştiinţifici, tehnologici, organizaţionali, financiari şi comerciali care conduc sau intenţionează să conducă la implementarea inovărilor. Unele activităţi inovative sunt ele însele inovative, altele nu sunt activităţi de noutate, dar sunt necesare pentru implementarea inovărilor. Activităţile inovative includ activităţi de achiziţionare de utilaj, echipament, software şi licenţe, activităţi inginereşti şi de dezvoltare a muncii, design industrial, formare profesională şi pregătirea pieţei şi activităţi de dezvoltare şi implementare pentru inovări, cum ar fi metodele noi de marketing ori metodele noi organizaţionale, care nu sunt inovări de produs sau de proces. Activităţile inovative pot include achiziţii de cunoştinţe externe sau bunuri de capital care nu fac parte din activităţile de cercetare-dezvoltare. De asemenea, se includ activităţi privind cercetarea-dezvoltarea şi cercetarea-dezvoltarea fundamentală.

Intreprinderea este o grupare de unităţi legale care se constituie ca o entitate organizaţională de producţie de bunuri, servicii comerciale sau servicii de interes social, ce beneficiază de o autonomie de decizie, mai ales pentru asigurarea resurselor sale curente.

O întreprindere exercită una sau mai multe activităţi, în unul ori mai multe locuri, sedii sau unităţi locale ale întreprinderii.

Intreprinderea activă reprezintă entitatea care, din punct de vedere economic, este activă în perioada de observare, respectiv realizează bunuri sau servicii, înregistrează cheltuieli şi întocmeşte bilanţ contabil.

Intreprinderile - în sensul larg al cuvântului, după forma juridică de organizare, specifică sferei anchetei statistice INOV, sunt următoarele: regii autonome şi institute naţionale, societăţi comerciale, societăţi cooperatiste, alte instituţii ale administraţiei publice, centrale şi locale, instituţii bugetare.

Grupul de întreprinderi reprezintă o asociere de întreprinderi reunite prin legături financiare. Grupul de întreprinderi poate avea unul sau mai multe centre de decizie, în special pentru politica producţiei, a vânzărilor şi profiturilor. Grupul poate centraliza anumite aspecte de management financiar şi de plată a taxelor şi se constituie într-o entitate economică împuternicită să ia decizii privind unităţile care o compun.

Activitatea principală a întreprinderii se stabileşte în funcţie de produsele sau serviciile a căror realizare implică cele mai multe resurse umane ori care aduc cele mai mari venituri întreprinderii.

Inovarea se clasifică în 4 tipuri principale: inovare de produs, inovare de proces, inovare organizaţională şi inovare de marketing.

Inovarea de produs este o activitate de introducere pe piaţă a unui bun ori serviciu nou sau semnificativ îmbunătăţit, cu respectarea însuşirilor sale, ori de introducere de elemente de utilizare prietenoase, componente sau subsisteme. Acestea includ: îmbunătăţiri semnificative în specificaţiile tehnice, în componente şi materiale, software încorporat, introducerea de elemente de utilizare prietenoase sau alte caracteristici funcţionale. Spre deosebire de inovările de proces, ele se vând direct clienţilor.

Produsele inovate pot fi noi pentru piaţă sau noi numai pentru întreprindere. O întreprindere poate avea inovare de produs chiar dacă acesta nu este nou pentru piaţă, dar este nou pentru întreprindere. De asemenea, o întreprindere poate avea inovare de proces, chiar dacă ea nu este prima care a introdus procesul pe piaţă.

Inovarea de proces corespunde implementării unei producţii noi sau semnificativ îmbunătăţite ori unor metode de distribuţie noi sau semnificativ îmbunătăţite. Se includ schimbări semnificative în tehnici specifice, echipament şi/sau software, intenţionându-se să se scadă costurile producţiei şi distribuţiei, să se îmbunătăţească calitatea, să se producă ori să se distribuie produse noi sau îmbunătăţite, eficienţa ori flexibilitatea unei activităţi productive sau a unei activităţi de aprovizionare şi să reducă riscurile privind siguranţa mediului ambiant.

Inovarea organizaţională reprezintă implementarea unor metode noi organizaţionale în practicile de afaceri ale întreprinderii, inclusiv managementul cunoaşterii, în organizarea locului de muncă sau în relaţiile externe care nu au mai fost utilizate înainte de întreprindere. Aceasta trebuie să fie rezultatul unor decizii strategice luate de echipa managerială. Schimbarea organizaţională este considerată inovare doar dacă există o schimbare măsurabilă a randamentului, precum productivitatea sau vânzările directe.

Inovările organizaţionale de obicei implică schimbări mai importante în lanţul furnizor al firmei şi sunt mai puţin dependente de tehnologie decât inovările de proces. Principalele obiective ale inovărilor organizaţionale pot fi:

- reducerea timpului necesar pentru a răspunde nevoilor cumpărătorului sau furnizorului;

- îmbunătăţirea abilităţii de dezvoltare de noi produse sau procese;

- îmbunătăţirea calităţii bunurilor şi serviciilor.

Inovarea de marketing reprezintă implementarea unui nou concept sau a unei noi strategii de marketing care diferă semnificativ de metodele de marketing existente în întreprindere şi care nu au mai fost utilizate înainte. Ea necesită schimbări semnificative în designul sau ambalarea produsului, în plasarea produsului, promovarea sau stabilirea preţurilor produsului. Principalele obiective ale inovărilor de marketing sunt:

- creşterea sau menţinerea ponderii pieţei;

- introducerea de produse pentru noi grupe de clienţi;

- introducerea de produse pentru noi pieţe geografice.

Inovatorii de succes reprezintă întreprinderile care au introdus sau implementat cel puţin un produs ori un proces de inovare.

Intreprinderi inovative sunt întreprinderile care au lansat produse noi sau semnificativ îmbunătăţite. Conceptul acoperă inovatorii de produs, de proces, precum şi întreprinderile cu inovări nefinalizate sau abandonate şi se referă la întreprinderile active.

Intreprinderile cu inovări nefinalizate sau abandonate sunt întreprinderile care au dezvoltat ori au implementat activităţi inovative nefinalizate sau abandonate, pentru dezvoltarea ori introducerea produselor noi sau semnificativ îmbunătăţite, bunuri ori servicii, sau pentru implementarea noilor procese, inclusiv activitatea de cercetare-dezvoltare.

Intreprinderile noninovative sunt întreprinderile care nu au activitate inovativă în perioada analizată. Aceste întreprinderi răspund unui set limitat de întrebări din chestionar, referitor la absenţa inovării, factori de blocare, drepturi de proprietate intelectuală, inovări organizaţionale şi de marketing.

Intreprinderile cu inovări organizaţionale şi/sau de marketing se determină separat, atât din numărul întreprinderilor inovative, cât şi din al celor noninovative.

Cheltuielile pentru inovare reprezintă totalitatea cheltuielilor atât pentru inovarea realizată, cât şi pentru inovarea nefinalizată sau abandonată. Principalele componente ale cheltuielilor de inovare se realizează pentru următoarele activităţi inovative:

-  cercetarea-dezvoltarea internă, din întreprindere - se referă la activităţile creatoare întreprinse sistematic în cadrul întreprinderii, în vederea creşterii volumului de cunoştinţe şi a utilizării lor în scopul realizării de produse - bunuri sau servicii şi procese noi şi îmbunătăţite, inclusiv dezvoltarea de software, Intreprinderea poate desfăşura cercetare-dezvoltare continuu sau ocazional;

- cercetarea-dezvoltarea externă - se referă la aceleaşi activităţi  de  cercetare-dezvoltare  ca  cele  anterioare,  dar dezvoltate de alte întreprinderi, inclusiv alte întreprinderi din interiorul grupului, sau de organizaţii publice ori private de cercetare, achiziţionate de întreprindere;

- achiziţiile de utilaj, echipament şi software - se referă la achiziţionarea de utilaje performante, echipamente şi hardware sau software pentru obţinerea produselor ori proceselor noi sau semnificativ îmbunătăţite;

-  achiziţiile de alte cunoştinţe externe - se referă la achiziţionarea sau obţinerea de licenţe de brevete şi invenţii nebrevetate, know-how şi alte tipuri de cunoştinţe, de la alte întreprinderi sau organizaţii;

-  formarea profesională - conţine activităţi de formare profesională internă ori externă a personalului direct implicat în dezvoltarea şi/sau introducerea produselor şi proceselor noi sau semnificativ îmbunătăţite;

-  introducerea pe piaţă a inovărilor - activităţile pentru introducerea pe piaţă a bunurilor şi serviciilor noi sau semnificativ îmbunătăţite, inclusiv studiile de piaţă şi de publicitate pentru lansarea lor.

In calculul cheltuielilor totale pentru inovare se iau doar cheltuielile pentru primele 4 activităţi inovative enumerate, respectiv cheltuieli pentru:

• cercetarea-dezvoltarea internă, din întreprindere;

• cercetarea-dezvoltarea externă;

• achiziţii de utilaj, echipament şi software;

• achiziţii de alte cunoştinţe externe.

In cazul în care întreprinderea a desfăşurat activitate de cercetare-dezvoltare proprie sau a preluat activităţi de cercetare-dezvoltare de la alte întreprinderi ori a achiziţionat echipamente şi aparatură, respectiv a completat chestionarul statistic privind activitatea de cercetare-dezvoltare, trebuie să existe corelaţii ale cheltuielilor raportate între cele două cercetări statistice.

Finanţarea publică a inovării include sprijin financiar sub formă de granturi, împrumuturi nerambursabile, credite, subvenţii şi garanţii pentru credite primite de întreprinderi din partea diferitelor organisme: autorităţi locale şi regionale, Guvern, inclusiv instituţii lucrând în numele Guvernului, şi Uniunea Europeană.

Cooperarea în domeniul inovăriiÎnseamnă participare activă la proiecte comune de cercetare-dezvoltare şi la alte proiecte de inovare cu alte întreprinderi sau instituţii. Din această cooperare nu este neapărat necesar ca ambii parteneri să aibă beneficii comerciale imediate comune. Contractarea de lucrări, fără o colaborare activă, nu înseamnă cooperare.

Sursele de informare pentru inovare se referă la principalele surse necesare pentru iniţierea de noi proiecte de inovare, pentru contribuţia la completarea proiectelor de inovare existente sau pentru utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală. Acestea sunt grupate în:

•  surse interne: - surse din interiorul întreprinderii sau grupului de întreprinderi;

• surse privind piaţa:

- furnizori de echipamente, materiale componente sau software;

- clienţi sau cumpărători;

- concurenţi sau alte întreprinderi din aceleaşi sectoare de activitate;

- consultanţi, laboratoare comerciale sau institute de cercetare-dezvoltare private;

• surse instituţionale:  - universităţi sau alte instituţii de învăţământ superior;

- instituţii guvernamentale sau institute publice de cercetare;

• alte surse: - conferinţe, târguri, expoziţii;

- reviste ştiinţifice şi alte publicaţii comerciale/tehnice;

- asociaţii profesionale şi industriale.

Obiectivele inovării reprezintă intenţiile întreprinderii în realizarea sau implementarea activităţilor inovative.

Principalele obiective urmărite sunt următoarele:

• extinderea gamei de bunuri sau servicii;

• înlocuirea produselor sau proceselor vechi;

• intrarea pe noi pieţe;

• creşterea ponderii pieţei;

• îmbunătăţirea calităţii bunurilor şi serviciilor;

• îmbunătăţirea flexibilităţii pentru producerea de bunuri şi servicii;

• creşterea capacităţii de producere de bunuri şi servicii;

• îmbunătăţirea sănătăţii şi gradului de securitate a muncii;

•  reducerea costurilor cu forţa de muncă pe unitatea de produs rezultat.

Factorii care au condus la blocarea activităţilor inovative, proiectelor inovative sau au influenţat decizia de a nu inova. Factorii de blocare se clasifică în:

• factori de cost: - lipsa   de   fonduri   din   interiorul întreprinderii   sau   grupului   de întreprinderi;

- lipsa de finanţare din surse din afara întreprinderii;

- costuri de inovare prea ridicate;

• factori privind acumularea cunoştinţelor:

- lipsa de personal calificat;

- lipsa de informaţii privind tehnologia;

- lipsa de informaţii privind pieţele;

- dificultăţi privind găsirea partenerilor de cooperare pentru inovare;

• factori de piaţă: - piaţă  dominată de întreprinderi consacrate;

- cerere  fluctuantă  de   bunuri   şi servicii inovative;

• motive de a nu inova:

- nu a fost nevoie datorită inovărilor anterioare;

- nu a fost nevoie datorită faptului că nu au fost cereri pentru inovări.

De un real interes este şi cunoaşterea preocupărilor întreprinderii pentru asigurarea dreptului de proprietate intelectuală prin solicitarea:

• cel puţin a unui brevet/model de utilitate;

• cererii de înregistrare a unui desen sau model industrial;

• cererii pentru înregistrarea unei mărci;

• revendicării dreptului de autor şi drepturilor conexe.

Indicatorii economici ai întreprinderii urmăriţi în cercetarea statistică privind inovarea sunt:

- cifra de afaceri totală, exclusiv TVA - serveşte ca indicator de măsurare a volumului şi evoluţiei activităţii comerciale şi reprezintă suma totală a veniturilor obţinute din vânzările de bunuri, vânzările de mărfuri, executarea de lucrări şi prestări de servicii, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor, efectuate în cursul anilor de referinţă. Pentru sistemul bancar se includ dobânzile încasate şi alte venituri similare, iar pentru activităţile de asigurare se includ primele de asigurare brute;

-  numărul mediu anual de salariaţi reprezintă media aritmetică rezultată din însumarea datelor pentru acest indicator, calculate pentru cele 12 luni ale anului.

Numărul mediu al salariaţilor din cadrul unei luni reprezintă media aritmetică simplă, rezultată din suma efectivelor zilnice ale salariaţilor, inclusiv din zilele de repaus săptămânal, sărbători legale şi alte zile nelucrătoare, împărţită la numărul total al zilelor calendaristice, 365 de zile. Salariaţii care nu au fost angajaţi cu normă întreagă se includ în numărul mediu proporţional cu timpul de lucru prevăzut în contractul individual de muncă.

2. Descrierea cercetării statistice

2.1. Sfera de cuprindere

Sfera de cuprindere a cercetării statistice privind inovarea în industrie şi servicii este reprezentată de populaţia totală de întreprinderi care, conform CAEN Rev.2, aparţine secţiunilor A- M şi care este cuprinsă într-un eşantion reprezentativ la nivel de ţară. Secţiunile CAEN Rev.2 includ cele mai multe activităţi de piaţă. Cercetarea exclude activităţile CAEN Rev.2 aparţinând secţiunilor O-U, care cuprind administraţia publică, învăţământ, sănătate şi asistenţa socială, activităţi de spectacole, culturale şi recreative, alte activităţi de servicii, activităţi ale gospodăriilor private şi ale organizaţiilor şi organismelor extrateritoriale. De asemenea, nu se includ anumite diviziuni CAEN Rev.2 unde pot exista atât servicii publice, cât şi servicii de piaţă.

Faţă de cercetările statistice anterioare care au utilizat Clasificarea activităţilor economice CAEN Rev. 1, începând cu anul de referinţă 2008 se utilizează noua clasificare CAEN Rev.2. Intrucât ţara noastră, ca stat membru al Uniunii Europene, are obligaţia de a respecta şi de a implementa prevederile legislaţiei europene, Institutul Naţional de Statistică a implementat la nivel naţional prevederile Regulamentului (CE) nr. 973/2007 al Comisiei de modificare a anumitor regulamente CE privind domeniile statistice specifice de punere în aplicare a nomenclatorului statistic al activităţilor economice NACE Revizia 2 şi a elaborat clasificarea naţională CAEN Rev.2, aprobată prin Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 337/2007 privind actualizarea clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, cu modificările ulterioare.

Regulamentul european referitor la statisticile de inovare prevede o sferă de cuprindere obligatorie care, conform CAEN Rev.2, este următoarea:

- industria extractivă, CAEN Rev.2, secţiunea B, diviziunile 05-09;

- industria prelucrătoare, CAEN Rev.2, secţiunea C, diviziunile 10-33;

- producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat, CAEN Rev.2, secţiunea D, diviziunea 35;

- distribuţia apei, salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare, CAEN Rev.2, secţiunea E, diviziunile: 36, 37, 38, 39;

- comerţ cu ridicata, cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete, CAEN Rev.2, diviziunea 46;

- transport şi depozitare, CAEN Rev.2 secţiunea H, diviziunile 49-53;

- activităţi de editare, CAEN Rev.2, diviziunea 58;

- telecomunicaţii, CAEN Rev.2, diviziunea 61;

- activităţi de servicii în tehnologia informaţiei, CAEN Rev.2, diviziunea 62;

- activităţi de servicii informatice, CAEN Rev.2, diviziunea 63;

- intermedieri financiare şi asigurări, CAEN Rev.2, secţiunea K, diviziunile 64, 65 şi 66;

- activităţi de arhitectură şi inginerie; activităţi de testări şi analiză tehnică, CAEN Rev.2, diviziunea 71.

Adiţional, pentru comparabilitate cu cercetările statistice anterioare, Institutul Naţional de Statistică cercetează şi întreprinderile din cercetare-dezvoltare, CAEN Rev.2, diviziunea 72.

2.2. Unitatea statistică utilizată

Principala unitate statistică este întreprinderea, aşa cum este ea definită în Regulamentul (CEE) nr.696/1993 al Consiliului privind unităţile statistice pentru observarea şi analizarea sistemului de producţie comunitar, cu modificările ulterioare.

2.3. Clasificări şi nomenclatoare utilizate

a) Clasificarea întreprinderilor

Intreprinderile sunt selectate în funcţie de mărimea întreprinderii care este evaluată după criteriul numărului mediu de salariaţi în perioada de referinţă. In concordanţă cu criteriile emise de Eurostat, se efectuează delimitarea întreprinderilor, specifică cercetării statistice privind inovarea, în următoarele clase de mărime:

• întreprinderi mici:         10-49 de salariaţi;

• întreprinderi mijlocii:     50-249 de salariaţi;

• întreprinderi mari:         250 de salariaţi şi peste.

b) Nomenclatoare utilizate

Pentru realizarea cercetării statistice privind inovarea în industrie şi servicii se utilizează următoarele nomenclatoare:

- Registrul statistic al întreprinderilor- REGIS -;

- Nomenclatorul clasificării activităţilor economice CAEN Rev.2;

- Nomenclatorul SIRUTA pentru localităţi şi judeţe;

- Nomenclatorul de ţări şi teritorii pentru statisticile de comerţ exterior al Comunităţii şi statistici ale comerţului dintre statele sale membre, conform Regulamentului (CE) nr. 1.833/2006 al Comisiei privind Nomenclatura ţărilor şi teritoriilor pentru statisticile comerţului exterior al Comunităţii şi ale comerţului dintre statele sale membre;

- Clasificarea comună a unităţilor teritoriale pentru scopuri statistice conform Regulamentului (CE) nr. 1.059/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului privind instituirea unui nomenclator comun al unităţilor teritoriale de statistică (NUTS), cu modificările ulterioare.

2.4.  Principalele variabile studiate şi chestionarul cercetării statistice

a) Variabilele studiate

Principalele variabile studiate sunt:

• numele întreprinderii pe baza identificatorului statistic;

• adresa conform clasificării teritoriale, nivel două cifre;

• apartenenţa întreprinderilor la un grup de întreprinderi;

• activitatea principală conform cod CAEN Rev.2;

• ţara de origine a sediului central al grupului de întreprinderi;

• pieţele geografice unde întreprinderea îşi vinde produsele;

• introducerea pe piaţă a unui produs, bun ori serviciu, nou sau semnificativ îmbunătăţit;

• cine a dezvoltat inovările de produse;

• introducerea de către întreprindere a unei inovări noi pentru piaţă;

• introducerea de către întreprindere a unei inovări noi pentru întreprindere;

• % din cifra de afaceri în produse noi pentru una dintre pieţe;

• % din cifra de afaceri în produse noi numai pentru întreprindere;

• % din cifra de afaceri în produse neschimbate;

• introducerea pe piaţă a unei noi metode de prelucrare sau producere de bunuri şi servicii;

• introducerea pe piaţă a unei noi metode logistice, de furnizare şi de livrare de bunuri şi servicii;

• introducerea pe piaţă a unor activităţi-suport pentru procese noi sau semnificativ îmbunătăţite;

• cine a dezvoltat inovările de proces;

• inovări abandonate sau suspendate înaintea finalizării;

• inovări încă nefinalizate la sfârşitul anului;

• angajarea în cercetarea-dezvoltarea internă;

• tipul de angajament al cercetării-dezvoltării;

• angajarea în cercetarea-dezvoltarea externă;

• angajarea în achiziţii de utilaj, echipament şi software;

• angajarea în achiziţii de alte cunoştinţe externe;

• angajarea în perfecţionarea personalului;

• angajarea în introducerea pe piaţă a inovărilor;

• angajarea în alte activităţi pregătitoare;

• cheltuieli pentru activitatea de cercetare-dezvoltare internă;

• cheltuieli pentru activitate de cercetare-dezvoltare externă;

• cheltuieli pentru achiziţii de utilaj, echipament şi software;

• cheltuieli pentru achiziţii de alte cunoştinţe externe;

• finanţarea publică a inovării de la autorităţi locale/regionale;

• finanţarea publică a inovării de la Guvern;

• finanţarea publică a inovării de la Uniunea Europeană;

• sursele de informare pentru inovare din întreprindere sau din grupul de întreprinderi;

• sursele de informare pentru inovare de la furnizori de echipamente, materiale, componente software;

• sursele de informare pentru inovare de la clienţi sau cumpărători;

• sursele de informare pentru inovare de la concurenţi sau alte întreprinderi din acelaşi sector de activitate;

• sursele de informare pentru inovare de la consultanţi, laboratoare comerciale sau institute de cercetare-dezvoltare private;

• sursele de informare pentru inovare de la universităţi sau alte instituţii de învăţământ superior;

• sursele de informare pentru inovare de la institute de cercetare-dezvoltare publice sau private nonprofit;

• sursele de informare pentru inovare de la conferinţe, târguri, expoziţii;

• sursele de informare pentru inovare din reviste ştiinţifice şi publicaţii comerciale/tehnice;

• sursele de informare pentru inovare de la asociaţii profesionale şi industriale;

• cooperare pentru inovare;

• cooperare pentru inovare cu grupul de întreprinderi;

• cooperare pentru inovare cu furnizori de echipamente, materiale, componente software;

• cooperare pentru inovare cu clienţi sau cumpărători;

• cooperare pentru inovare cu concurenţi sau alte întreprinderi din acelaşi sector de activitate;

• cooperare pentru inovare cu consultanţi, laboratoare comerciale sau institute de cercetare-dezvoltare private;

• cooperare pentru inovare cu universităţi sau alte instituţii de învăţământ superior;

• cooperare pentru inovare cu institute de cercetare-dezvoltare publice sau private nonprofit;

• cooperare pentru inovare la nivel naţional;

• cooperare pentru inovare la nivelul Uniunii Europene;

• cooperare pentru inovare cu alte ţări;

• cel mai important partener de cooperare;

• extinderea gamei de bunuri sau servicii;

• înlocuirea produselor sau proceselor vechi;

• intrarea pe noi pieţe;

• creşterea ponderii pieţei;

• îmbunătăţirea calităţii bunurilor şi serviciilor;

• îmbunătăţirea flexibilităţii pentru producerea de bunuri şi servicii;

• creşterea capacităţii de producere de bunuri şi servicii;

• îmbunătăţirea sănătăţii şi gradului de securitate a muncii;

• reducerea costurilor cu forţa de muncă pe unitatea de produs rezultat;

• factori care blochează inovarea - lipsa fondurilor din întreprindere;

• factori care blochează inovarea - lipsa finanţării din exterior;

• factori care blochează inovarea - costuri de inovare prea ridicate;

• factori care blochează inovarea - lipsa personalului calificat;

• factori care blochează inovarea - lipsa de informaţii privind tehnologia;

• factori care blochează inovarea - lipsa de informaţii privind pieţele;

• factori care blochează inovarea - dificultăţi în găsirea partenerilor de cooperare;

• factori care blochează inovarea - piaţă dominată de întreprinderi consacrate;

• factori care blochează inovarea - cerere fluctuantă de bunuri şi servicii inovative;

• dreptul de proprietate intelectuală - aplicarea unui brevet;

• dreptul de proprietate intelectuală - aplicarea unui desen industrial;

• dreptul de proprietate intelectuală - înregistrarea unei mărci;

• dreptul de proprietate intelectuală - revendicarea drepturilor de autor şi drepturi conexe;

• inovare organizaţională - noi practici de afaceri;

• inovare organizaţională - noi metode de organizare a responsabilităţilor la locul de muncă şi luarea deciziilor;

• inovare organizaţională - noi metode de organizare a relaţiilor externe;

• obiectivul inovării organizaţionale - reducerea timpului necesar pentru a răspunde nevoilor cumpărătorului sau furnizorului;

• obiectivul inovării organizaţionale - îmbunătăţirea abilităţii de dezvoltare de noi produse sau procese;

• obiectivul inovării organizaţionale - îmbunătăţirea calităţii bunurilor şi serviciilor;

• obiectivul inovării organizaţionale - reducerea costurilor pe unitatea de produs rezultat;

• obiectivul inovării organizaţionale - îmbunătăţirea comunicaţiei sau deschiderea către informaţii în interiorul întreprinderii ori cu alte întreprinderi sau instituţii;

• inovare de marketing - schimbări semnificative ale designului estetic sau ambalării;

• inovare de marketing - nouă modalitate de publicitate sau tehnici pentru promovarea produsului;

• inovare de marketing - metode noi pentru plasarea produsului;

• inovare de marketing - metode noi pentru stabilirea preţurilor la bunuri şi servicii;

• obiectivul inovării de marketing - creşterea sau menţinerea ponderii pieţei;

• obiectivul inovării de marketing - introducerea de produse pentru noi grupe de clienţi;

• obiectivul inovării de marketing - introducerea de produse pentru noi pieţe geografice;

• cifra de afaceri a întreprinderii la începutul perioadei de referinţă;

• cifra de afaceri a întreprinderii la sfârşitul perioadei de referinţă;

• numărul mediu anual de salariaţi ai întreprinderii la începutul perioadei de referinţă;

• numărul mediu anual de salariaţi ai întreprinderii la sfârşitul perioadei de referinţă.

b) Chestionarul cercetării statistice

Chestionarul cercetării statistice este destinat completării de către managerii întreprinderilor sau de către alte persoane desemnate. Acesta este structurat după cum urmează:

Prima pagină conţine două casete:

- o casetă cuprinzând datele de identificare ale întreprinderii: identificatorul statistic, codul unic de înregistrare sau codul fiscal, denumirea, judeţul, localitatea, adresa, forma juridică, forma de proprietate, activitatea principală CAEN Rev.2;

- o casetă cu legislaţia statistică naţională în vigoare, cu data până la care se transmite formularul la direcţia regională de statistică/direcţia judeţeană de statistică, numele în clar al persoanei care a completat chestionarul, semnătura, telefonul şi data completării chestionarului;

- numele persoanei de contact din partea direcţiei regionale de statistică/direcţiei judeţene de statistică şi detalii de contact;

- precizări pentru completare.

Pagina a doua conţine o scrisoare adresată de preşedintele Institutului Naţional de Statistică managerilor întreprinderilor şi precizări metodologice.

Pentru o mai bună înţelegere a indicatorilor în precizările metodologice de la începutul formularului, pe lângă definirea acestora sunt prezentate o serie de exemple de inovări de produse, bunuri sau servicii, de procese, organizaţionale şi de marketing. De asemenea, pentru fiecare tip de inovare se prezintă exemple de activităţi care nu sunt considerate inovări şi de aceea se exclud.

După parcurgerea precizărilor metodologice se continuă cu completarea chestionarului statistic. In vederea comparării întreprinderilor inovative cu cele noninovative, se completează de către întreprinderi toate capitolele din chestionar, cu excepţia celor pentru care există menţiuni de a nu se completa.

De asemenea, întreprinderea va acorda o atenţie deosebită perioadei la care se referă întrebările din chestionar, precum şi modului cum trebuie completate răspunsurile, fie prin bifarea în căsuţe închise, fie cu cifre în căsuţele deschise.

Pentru a putea comensura indicatorii urmăriţi prin cercetarea statistică, întreprinderea trebuie să înscrie date acolo unde se solicită sau să marcheze anumite situaţii chiar şi prin aproximare.

2.5. Metodele de calcul al principalilor indicatori

Cercetarea statistică privind inovarea în industrie şi servicii urmăreşte obţinerea de informaţii referitoare la:

a) cifra de afaceri (CA) a întreprinderilor care au inovat produse noi sau semnificativ îmbunătăţite, noi pentru una dintre pieţe:

-  se calculează ca procent din cifra de afaceri totală a întreprinderii:

CA prod. noi pentru una dintre pieţe = CAp x CAt,

unde CAp = ponderea din cifra de afaceri a întreprinderii pentru produse noi pentru piaţă, în procente; CAt = cifra de afaceri a întreprinderii;

b) cifra de afaceri (CA) a întreprinderilor care au inovat produse noi sau semnificativ îmbunătăţite, noi pentru întreprindere:

-  se calculează ca procent din cifra de afaceri totală a întreprinderii:

CA prod. noi pentru întreprindere = CAin x CAt,

unde CA_{prod noi pentru întreprindere} = cifra de afaceri a produselor noi pentru întreprindere, în lei;

CAin = ponderea din cifra de afaceri a întreprinderii pentru produse noi pentru întreprindere, în procente;

CAt = cifra de afaceri a întreprinderii, în lei şi în euro;

c) cheltuiala totală pentru inovare:

- se calculează ca sumă a cheltuielilor componente pentru inovare

Ctot = Cint + Cext + Caues + Cace,

unde Ctot = cheltuiala totală de inovare, în lei şi în euro;

Cint = cheltuiala pentru cercetare-dezvoltare internă, în lei şi în euro;

Cext = cheltuiala pentru cercetare-dezvoltare externă, în lei şi în euro;

Caues = cheltuiala pentru achiziţia de utilaj, echipament şi software, în lei şi în euro;

Cace = cheltuiala pentru achiziţia de cunoştinţe externe, în lei şi în euro.

Intrucât la Eurostat datele valorice se solicită în moneda europeană (euro), se calculează datele utilizându-se cursul mediu anual de schimb pentru euro primit de la Eurostat.

Formula de calcul este următoarea:

valoarea absolută, în euro = valoarea absolută, în lei/rata de schimb, în lei/euro

3. Eşantionul cercetării statistice

3.1. Baza de sondaj

Baza de sondaj este reprezentată de întreprinderile active la sfârşitul anului anterior sfârşitului perioadei de referinţă a cercetării statistice, cu personalitate juridică, având peste 9 salariaţi, şi care îşi desfăşoară activitatea principală în sfera de cuprindere a cercetării statistice, extrase din Registrul statistic al întreprinderilor - REGIS.

a) Selecţia eşantionului şi alocarea

Selecţia eşantionului se bazează pe tehnici de eşantionare aleatoare, cu probabilităţi de selecţie cunoscute, aplicate la nivel de strat cu respectarea criteriilor de precizie pentru populaţia totală de întreprinderi. Dacă într-un strat particular sunt mai puţin de 6 întreprinderi, atunci toate întreprinderile de pe acel strat vor fi selectate.

b) Mărimea eşantionului pentru întreprinderi

Eşantionul de întreprinderi este format dintr-o zonă exhaustivă - întreprinderile cu 100 de salariaţi şi peste - şi o zonă selectivă -întreprinderi cu 10-99 de salariaţi.

Numărul de întreprinderi cuprinse în eşantion trebuie astfel ales încât să îndeplinească nivelurile de precizie cerute de Regulamentul european.

c) Stratificarea populaţiei-ţintă de întreprinderi Populaţia-ţintă este împărţită în subgrupe sau straturi, cât mai omogene posibil şi care formează grupuri exclusiv comune. Variabilele de stratificare utilizate sunt:

-  activitatea economică în concordanţă cu clasificarea CAEN Rev. 2;

- mărimea întreprinderii după numărul de salariaţi;

-  aspectul regional - în conformitate cu Regulamentul european privind statisticile de inovare, criteriile de eşantionare trebuie să includă regiunea; eşantionul la nivel regional trebuie să fie reprezentativ pentru a obţine rezultate corespunzătoare cel puţin pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

3.2. Planul de sondaj

Pentru repartizarea numărului total de chestionare pe judeţ se calculează numărul de întreprinderi, pe clase de mărime după numărul de salariaţi, extrase din baza de sondaj, care aparţin fiecărui judeţ în parte.

4. Organizarea culegerii şi prelucrării datelor

4.1. Metoda de înregistrare

Colectarea datelor se face în principal prin e-mail şi vizite la întreprinderi, efectuate de statisticienii de la nivelul direcţiilor teritoriale de statistică. In cazul acţiunilor-pilot se recurge şi la interviuri faţă în faţă cu persoana desemnată din partea întreprinderii.

Metoda de completare a chestionarului este autoînregistrarea, efectuată de reprezentantul întreprinderii sau de către reprezentanţi din diferite departamente, în cazul întreprinderilor mari.

4.2. Perioada de referinţă şi de înregistrare

Perioada de referinţă a cercetării statistice pentru cea mai mare parte a indicatorilor este reprezentată de ultimii 3 ani, iar pentru o parte din indicatori este anul precedent.

Perioada de colectare a datelor este perioada mai-iunie a anului următor sfârşitului perioadei de observaţie, conform etapelor prevăzute în Programul statistic de activitate al Institutului Naţional de Statistică. Datele se colectează de către direcţiile regionale/judeţene de statistică prin chestionarul statistic autoadministrat INOV - „Inovare în industrie şi servicii".

Profilul de prelucrare al datelor: naţional, macroregiuni, regiuni de dezvoltare, activităţi ale economiei naţionale şi clase de mărime după numărul de salariaţi.

Eşantionul de întreprinderi stabilit de Serviciul de eşantionare din cadrul Direcţiei registrului statistic din Institutul Naţional de Statistică este apoi transmis direcţiilor regionale de statistică/direcţiilor judeţene de statistică. Chestionarele statistice sunt distribuite la întreprinderi. Datele sunt introduse pe calculator, se realizează controlul logic al acestora şi apoi datele sunt validate, utilizându-se programele informatice primite de la Institutul Naţional de Statistică. La termenul stabilit prin programul cercetării statistice, chestionarele completate sunt predate responsabilului de anchetă de la direcţiile regionale de statistică/direcţiile judeţene de statistică. Se întocmeşte o statistică a raportării datelor. După realizarea acestor operaţiuni, datele la nivel de chestionar sunt transmise la Institutul Naţional de Statistică, unde se procesează.

4.3. Prelucrarea datelor

a) Verificarea corectitudinii datelor

Pe perioada procesării datelor se menţine legătura cu întreprinderile repondente, pentru verificarea calităţii datelor primite. Verificarea calităţii datelor se face la nivel micro şi la nivel macro, înainte de a fi procesate, prin comparaţie cu alte date naţionale din alte cercetări statistice. Principalele verificări constau în:

- verificarea completării întregului chestionar;

- verificarea populaţiei-ţintă şi eliminarea unităţilor care au alte coduri CAEN sau altă clasă de salariaţi decât cele care aparţin cercetării statistice;

- verificarea corectitudinii răspunsurilor în chestionar şi permisivităţii acestora;

- verificarea relaţiei dintre anumite variabile şi limitele acestora, de exemplu suma componentelor cheltuielilor de inovare care trebuie să fie egală cu cheltuiala totală de inovare;

- verificarea şi eliminarea erorilor de rutină, respectiv a acelor erori care provin din necompletarea anumitor capitole ce se corelează între ele, de exemplu întreprinderea care este un inovator, dar nu completează obiectivele inovării, ceea ce înseamnă că nu a înţeles corelaţia dintre cele două capitole.

b) Calitatea datelor

In vederea obţinerii unor date de calitate, Eurostat a recomandat pentru prelucrarea datelor de inovare utilizarea unor programe software SAS, care realizează automat verificări de date, imputări şi comparaţii cu alte seturi de date anterioare sau din alte anchete statistice. Aceste pachete SAS sunt transmise de Eurostat şi îmbunătăţite atunci când este nevoie.

c) Ratele de răspuns

Intrucât întreprinderile care refuză să răspundă pot avea caracteristici diferite de ale celor care răspund, trebuie făcute eforturi în vederea reducerii ratei de nonrăspuns la nivel de întreprindere sau chiar la nivel de capitol din chestionar. In acest sens, se utilizează metoda transmiterii a două scrisori de revenire prin e-mail, după o perioadă acceptabilă de la trimiterea chestionarului original. De asemenea, rata de răspuns la nivel de întreprindere poate fi îmbunătăţită prin apelare periodică la telefon a respondenţilor, prin utilizarea metodei proiectării totale - răspunsul unei persoane la un chestionar este corelat cu efortul cerut de solicitant, dar şi cu ceea ce se obţine de pe urma completării acestuia -, proiectarea unui chestionar prietenos, folosirea plicurilor cu timbru pentru returnarea chestionarului, folosirea corespondenţei personalizate - nume reale şi semnături reale aplicate în scrisoarea care însoţeşte chestionarul.

Rata de răspuns la nivel de întreprindere şi ancheta nonrăspunsurilor

Dacă nonrespondenţii reprezintă un procentaj neponderat mai mare de 30% din totalul întreprinderilor din eşantion, atunci se selectează un nou eşantion din întreprinderile nonrespondente de cel mult 10% din totalul nonrespondenţilor, pentru care se proiectează un chestionar mai simplu cu un schelet de întrebări pentru a determina dacă nonrespondenţii sunt inovatori sau nu, folosindu-se definiţiile pentru diferite tipuri de activităţi inovative:

1.  întreprinderea este un inovator de produs/proces. Ea a introdus o inovare de produs sau proces, dar nu a desfăşurat activitate de cercetare-dezvoltare pentru inovare;

2. întreprinderea desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare pentru inovare;

3. întreprinderea este numai un inovator nontehnologic: ea a introdus o inovare organizaţională sau de marketing, dar nu este un inovator.

Analiza nonrăspunsurilor va determina dacă există o diferenţă statistică semnificativă între respondenti şi nonrespondenţi.

Ancheta nonrăspunsurilor trebuie să aibă o rată de răspuns ridicată, iar eşantionul trebuie să conţină întreprinderi care aparţin populaţiei-ţintă obligatorii CAEN Rev.2.

In cazul în care pentru una dintre cele 3 tipuri de activităţi inovative analiza nonrăspunsurilor indică diferenţe între respondenti şi nerespondenţi, într-un anumit strat, atunci informaţia se foloseşte la calculul factorilor de ponderare.

Rata de răspuns la nivel de chestionar

Rata de răspuns la nivel de chestionar trebuie ţinută la un minim prin folosirea unor informaţii suplimentare necesare. Unii respondenti pot returna chestionare care au completate numai anumite capitole, ei pot fi număraţi ca respondenti dacă datele lor sunt utile în stadiul de procesare a datelor.

d) Imputarea datelor lipsă

Pentru corectarea ratelor de răspuns la nivel de chestionar se aplică imputarea datelor, care se poate realiza cu ajutorul unui pachet software SAS. Astfel, se poate aplica imputarea metrică - măsurarea variabilelor - separat de imputarea ordinală a acestora. Se calculează o mărime ponderată a fiecărei variabile metrice, după CAEN şi clasă de mărime, şi se aplică ca raport al întreprinderilor cu valori lipsă din stratul conţinut.

e) Ponderarea şi calibrarea

Utilizându-se un eşantion, datele cercetării statistice sunt ponderate pentru a obţine rezultate valide ce caracterizează întreaga populaţie a anchetei.

Dacă în unele sectoare de activitate rata de răspuns este redusă, se impune tratarea nonrăspunsurilor, care se realizează prin metoda poststratificării, respectiv prin calibrarea estimaţiilor obţinute prin aplicarea coeficienţilor iniţiali de extindere, astfel încât ei să coincidă în limite statistice acceptabile cu distribuţiile marginale ale numărului de întreprinderi şi ale cifrei de afaceri pe diviziuni CAEN Rev.2 şi clase de mărime. Estimatorul utilizat este de tip raport, utilizându-se cifra de afaceri ca variabilă auxiliară.

Metoda de calibrare pentru ajustarea coeficienţilor de extindere poate fi:

- CLAN - o metodă realizată de statistica Suediei;

- CALMAR - calibrarea marginilor - o metodă realizată de Institutul de Statistică al Franţei;

- CALJACK - o metodă realizată de statistica Canadei. Coeficienţii de extindere obţinuţi  după  tratarea nonrăspunsurilor sunt ajustaţi astfel încât să fie obţinute simultan două egalităţi ale estimaţiilor obţinute din eşantion:

-  cu distribuţia numărului de întreprinderi pe grupe de activităţi CAEN Rev.2 şi pe clase de mărime, rezultat din ancheta structurală anuală în întreprinderi;

- cu distribuţia cifrei de afaceri pe grupe de activităţi CAEN Rev. 2, rezultată din ancheta structurală anuală în întreprinderi.

Pentru obţinerea rezultatelor finale sunt parcurse următoarele etape:

- compararea fişierului original de date cu cel final, corectat, şi imprimarea numărului de erori, precum şi a variabilelor pentru care au fost identificate erorile pe clase de mărime ale întreprinderilor şi pe secţiuni CAEN Rev. 2;

- compararea indicatorilor relevanţi din chestionarul INOV - cifra de afaceri, numărul de salariaţi, cheltuielile de cercetare-dezvoltare - cu cei similari obţinuţi din ancheta structurală anuală în întreprinderi, pentru identificarea întreprinderilor care nu au furnizat informaţii comparabile în cele două cercetări statistice.

Pentru determinarea acurateţii datelor se calculează coeficienţii de variaţie ai principalelor variabile.

5. Prezentarea şi utilizarea rezultatelor cercetării statistice

5.1. Principalii indicatori utilizaţi

Principalii indicatori rezultaţi din cercetarea statistică privind inovarea în industrie şi servicii sunt structuraţi pe activităţi economice, pe clase de mărime ale salariaţilor şi pe macroregiuni şi regiuni de dezvoltare şi sunt următorii:

• numărul şi ponderea întreprinderilor inovative şi noninovative;

• tipologia inovatorilor - inovatori numai de produs, inovatori numai de proces, inovatori de produs şi proces, inovatori cu inovări nefinalizate şi abandonate;

• cifra de afaceri a întreprinderilor pe activităţi economice şi clase de mărime;

• numărul mediu anual de salariaţi pe activităţi economice şi clase de mărime;

• numărul întreprinderilor cu produse noi - noi pentru una dintre pieţe, noi pentru întreprindere, produse neschimbate;

• cifra de afaceri a produselor noi pentru una dintre pieţe şi noi pentru întreprindere;

• numărul de întreprinderi care aparţin unui grup de întreprinderi şi piaţa de desfacere a întreprinderilor;

• numărul de întreprinderi pe tipuri de produse şi tipuri de procese;

• numărul de întreprinderi după locul dezvoltării inovării;

• întreprinderi care desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare;

• întreprinderi care nu desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare;

• cheltuielile pentru inovare pe elemente componente;

• numărul întreprinderilor inovative care au primit fonduri publice;

• numărul întreprinderilor cu impact ridicat al obiectivelor inovărilor;

• numărul întreprinderilor cu surse de informare pentru inovare;

• numărul întreprinderilor care au cooperat după tipul partenerului de cooperare şi locaţia geografică a acestuia;

• numărul întreprinderilor cu inovări abandonate sau întârziate;

• întreprinderi inovative şi noninovative care au declarat factori de blocare a inovărilor;

• întreprinderi care au indicat motive de a nu inova;

• întreprinderi care utilizează metode de protecţie pentru drepturi de proprietate intelectuală;

• întreprinderi inovative şi noninovative cu inovări organizaţionale şi de marketing;

• întreprinderi cu impact ridicat al obiectivelor inovărilor organizaţionale şi/sau de marketing.

Din datele obţinute se calculează şi indicatori derivaţi pe baza metodologiilor transmise de Eurostat:

• cheltuieli de inovare din achiziţii - % din cifra de afaceri; •întreprinderi mici şi mijlocii, cu inovare proprie;

• întreprinderi inovative mici şi mijlocii care cooperează;

• inovatori tehnologici - produs/serviciu/proces;

•  inovatori nontehnologici cu inovări organizaţionale şi/sau de marketing.

Cercetarea statistică privind inovarea se desfăşoară astfel încât să se respecte un nivel de precizie pentru populaţia totală de întreprinderi, referitoare la următorii indicatori:

1.  procentul întreprinderilor active inovative;

2.  procentul inovatorilor care au introdus produse noi sau îmbunătăţite pe piaţă;

3.  produsele noi sau îmbunătăţite ca procent din cifra de afaceri totală;

4.  procentul întreprinderilor active inovative implicate în cooperarea pentru inovare;

5.  cifra de afaceri totală pe salariat.

Conform Regulamentului (CE) nr. 1.450/2004 al Comisiei, cu modificările ulterioare, se transmit la Eurostat rezultatele privind calitatea datelor statistice, printr-un raport de calitate, care conţine date pentru cele 6 criterii de calitate: relevanţă, acurateţe, planificare şi respectarea termenelor, accesibilitate şi claritate, comparabilitate şi coerenţă.

5.2. Forme de prezentare a rezultatelor

Rezultatele cercetării statistice privind inovarea în industrie şi servicii sunt prezentate sub formă de:

-  tabele agregate pe activităţi economice şi clase de mărime ale salariaţilor;

- tabele agregate pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare, clase de mărime ale salariaţilor şi activităţi economice;

- microdate anonimizate.

a) Diseminarea datelor la nivel naţional

La nivel naţional datele sunt diseminate printr-o publicaţie specifică - Inovare în industrie şi servicii -, realizată după finalizarea cercetării statistice, aşa cum este prevăzută în Programul statistic anual. De asemenea, datele sunt diseminate în baza de date TEMPO a Institutului Naţional de Statistică şi în alte publicaţii: Anuarul Statistic al României, Repere economice - starea economică şi socială, Statistica teritorială.

b) Diseminarea şi transmiterea datelor la Eurostat

In conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.450/2004 al Comisiei, cu modificările ulterioare, datele se transmit la Eurostat la 18 luni după sfârşitul perioadei de referinţă. Datele transmise sunt următoarele:

-  tabele agregate pe activităţi economice şi clase de mărime ale salariaţilor;

- tabele agregate pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare, clase de mărime ale salariaţilor şi activităţi economice;

- microdate care sunt anonimizate;

- raport de calitate.