ORDIN Nr. 198 din 24
august 2006
privind aprobarea Normei
sanitare veterinare ce stabileste cerintele pentru determinarea in furaje a
nivelurilor de dioxina si a compusilor policlordifenili (PCBs) asemanatori
dioxinei
ACT EMIS DE:
AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 739 din 30 august 2006
Având în vedere prevederile art. 10 lit. b)
din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului
nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea
acesteia,
văzând Referatul de aprobare nr. 80.098 din 6 iulie 2006, întocmit
de Direcţia de control şi coordonare a activităţii farmaceutice veterinare din
cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:
ART. 1
Se aprobă Norma sanitară veterinară ce
stabileşte cerinţele pentru determinarea în furaje a nivelurilor de dioxină şi
a compuşilor policlordifenili (PCBs) asemănători dioxinei, prevăzută în anexa care face parte integrantă din
prezentul ordin.
ART. 2
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului
Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 3
(1) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 109/2004 privind
aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor ce
stabileşte cerinţe pentru determinarea nivelurilor de dioxină şi a compuşilor
policlordifenili (PCB) asemănători dioxinei din furaje, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 137 şi 137 bis din 15 februarie 2005.
(2) De la data intrării în vigoare a
prezentului ordin referirile făcute la ordinul menţionat la alin. (1) se vor
considera ca fiind referiri la prezentul ordin.
ART. 4
Prezentul ordin transpune Directiva Consiliului 2002/70/CE ce
stabileşte cerinţe pentru determinarea nivelurilor de dioxine şi PCBs
asemănători dioxinei în furaje, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr. L 209 din 6 august 2002, p. 15, astfel cum a fost
modificată ultima dată de Directiva Comisiei 2005/7/CE, publicată în Jurnalul
Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 27 din 29 ianuarie 2005, p. 41.
ART. 5
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Marian Avram
ANEXA 1
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ
ce stabileşte cerinţele pentru determinarea în furaje a nivelurilor
de dioxină şi a compuşilor policlordifenili (PCBs) asemănători dioxinei
ART. 1
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor stabileşte condiţiile de lucru care să garanteze că prelevarea de
probe pentru controlul oficial al nivelurilor de dioxine şi furani (PCDD/PCDF)
şi pentru determinarea nivelurilor de compuşi policlordifenili (PCBs) asemănători
dioxinei din furaje se efectuează în conformitate cu metodele descrise în anexa nr. 1.
ART. 2
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor se asigură că prepararea probei şi metodele de analiză utilizate
pentru controlul oficial al nivelurilor de dioxine şi furani (PCDD/PCDF) şi
determinarea nivelurilor de compuşi policlordifenili (PCBs) asemănători
dioxinei în furaje sunt conforme cu criteriile descrise
în anexa nr. 2.
ART. 3
(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor elaborează acte normative, reglementări şi prevederi
administrative, necesare pentru aplicarea prezentei norme sanitare veterinare
şi va informa Comisia Europeană despre acestea.
(2) Reglementările adoptate de Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor menţionate la alin. (1) trebuie să
facă referire expresă la prezenta normă sanitară veterinară.
ART. 4
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.
ANEXA 1 la norma sanitară veterinară
METODE DE PRELEVARE
a probelor pentru controlul oficial al nivelurilor de dioxine şi furani (PCDD/PCDF) şi pentru determinarea în anumite
furaje a nivelurilor de compuşi policlordifenili (PCBs) asemănători dioxinei
1. Scop şi aplicabilitate
Probele pentru controlul oficial privind nivelurile conţinutului de
dioxine (PCDD/PCDF), precum şi pentru determinarea conţinutului de dioxine de
tip PCB din furaje trebuie prelevate în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare privind
controlul oficial al furajelor la animale, aprobată prin Ordinul ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 390/2001, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 30 noiembrie 2001, ce transpune în
legislaţia naţională Directiva 76/371/CEE. Este necesar să se aplice cerinţele
cantitative privind controlul substanţelor sau produselor uniform repartizate
în furaje, aşa cum este prevăzut la pct. 5.a) din Norma sanitară veterinară, aprobată prin Ordinul ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 390/2001, ce transpune în
legislaţia naţională Directiva 76/371/CEE. Probele globale astfel obţinute
trebuie să fie considerate ca reprezentative pentru loturile sau subloturile
din care sunt prelevate. Respectarea nivelurilor maxime stabilite prin Norma sanitară veterinară şi pentru
siguranţa alimentelor privind substanţele nedorite din hrana pentru animale,
aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 120/2005, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.043 din 24 noiembrie 2005, ce transpune în legislaţia
naţională Directiva 2002/32/CE, este stabilită pe baza conţinuturilor
determinate în probele de laborator.
2. Conformitatea lotului sau a sublotului cu specificaţiile
Lotul este acceptat dacă rezultatul unei singure analize nu
depăşeşte nivelul maxim respectiv, aşa cum este stabilit de Norma sanitară veterinară şi pentru
siguranţa alimentelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 120/2005, ce
transpune în legislaţia naţională Directiva 2002/32/CE, luându-se în
considerare incertitudinea de măsurare.
Lotul nu corespunde nivelului maxim stabilit de Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată prin
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 120/2005, ce transpune în legislaţia naţională
Directiva 2002/32/CE, dacă rezultatul confirmat de o analiză paralelă şi
calculat ca medie a cel puţin două determinări separate depăşeşte indubitabil
nivelul maxim, luându-se în considerare incertitudinea de măsurare.
Incertitudinea de măsurare poate fi luată în considerare în una
dintre următoarele situaţii:
a) calculându-se incertitudinea extinsă cu ajutorul unui coeficient
de acoperire 2, care dă un nivel de confidenţă de aproximativ 95%;
b) stabilindu-se limita de decizie (CCalpha) în conformitate cu pct.
2 lit. e) al cap. III (A) din Norma sanitară veterinară
de implementare a măsurilor de supraveghere şi control al unor substanţe şi al
reziduurilor acestora la animale vii şi la produsele lor privind performanţa
metodelor analitice şi interpretarea rezultatelor, aprobată prin Ordinul
preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor nr. 51/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 718 şi 718 bis din 9 august 2005, ce preia în legislaţia naţională
prevederile Deciziei Comisiei 2002/657/CE - cazul substanţelor cu un nivel
permis stabilit.
Aceste reguli de interpretare se aplică la
rezultatele analizei probelor destinate controlului oficial. Acestea nu aduc
atingere drepturilor României de a aplica regulile naţionale în cazul analizei
efectuate în scopurile de apărare sau de arbitraj la care se face referire în art. 11 din Regulile privind controalele
oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformităţii cu legislaţia
privind hrana pentru animale şi cea privind alimentele şi cu regulile de
sănătate şi de protecţie a animalelor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
925/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5
septembrie 2005, ce transpune în legislaţia naţională Regulamentul nr.
882/2004/CE.
|
Congener
|
Valoarea
TEF
|
Congener
|
Valoarea
TEF
|
|
Dibenzo-p-dioxine (PCDDs)
|
Compuşi PCB (policlordifenili) +
Mono-orto PCB asemanatori dioxinei
|
|
2, 3, 7, 8 -
TCDD
1, 2, 3, 7, 8
- PeCDD
1, 2, 3, 4,
7, 8 - HxCDD
1, 2, 3, 6,
7, 8 - HxCDD
1, 2, 3, 7,
8, 9 - HxCDD
1, 2, 3, 4,
6, 7, 8 - HpCDD
OCDD
Dibenzofurani
(PCDFs)
2, 3, 7, 8 -
TCDF
1, 2, 3, 7, 8
- PeCDF
2, 3, 4, 7, 8
- PeCDF
1, 2, 3, 4,
7, 8 - HxCDF
1, 2, 3, 6,
7, 8 - HxCDF
1, 2, 3, 7,
8, 9 - HxCDF
2, 3, 4, 6,
7, 8 - HxCDF
1, 2, 3, 4,
6, 7, 8 - HpCDF
1, 2, 3, 4,
7, 8, 9 - HpCDF
OCDF
|
1
1
0,1
0,1
0,1
0,01
0,0001
0,1
0,05
0,5
0,1
0,1
0,1
0,1
0,01
0,01
0,0001
|
Non-orto PCBs Mono-orto PCBs
PCB 77
PCB 81
PCB 126
PCB 169
Mono-orto PCBs
PCB 105
PCB 114
PCB 118
PCB 123
PCB 156
PCB 157
PCB 167
PCB 189
|
0,0001
0,0001
0,1
0,01
0,0001
0,0005
0,0001
0,0001
0,0005
0,0005
0,00001
0,0001
|
Abrevieri utilizate: T = tetra; Pe = penta;
Hx = hexa; Hp = hepta; O = octo; CDD - clorodibenzo-p-dioxină; CDF =
clorodibenzofuran; CB = clordifenil
ANEXA 2 la norma sanitară
veterinară
PREPARAREA PROBELOR ŞI METODELE DE ANALIZĂ
utilizate pentru controlul oficial
al nivelurilor de dioxine şi furani (PCDD/PCDF) şi determinarea în anumite
furaje a compuşilor policlordifenili (PCBs) asemănători dioxinei
1. Obiective şi domeniu de aplicare
Aceste cerinţe trebuie să fie aplicate atunci când sunt analizate
materiile furajere şi furajele pentru determinarea nivelurilor de dioxine
[dibenzo-p-dioxine policlorurate (PCDD) şi dibenzofurani policloruraţi (PCDF)]
şi pentru determinarea compuşilor policlordifenili (PCBs) asemănători dioxinei.
Monitorizarea prezenţei dioxinelor în
furaje poate fi efectuată printr-o strategie ce implică o metodă de screening,
cu scopul de a selecta acele probe cu niveluri de dioxine şi compuşi
policlordifenili asemănători dioxinei (PCBs), ce au valori cuprinse între 30 -
40%, fie inferioare, fie superioare concentraţiei de interes. Concentraţia de
dioxine din acele probe cu niveluri semnificative trebuie să fie
determinată/confirmată printr-o metodă de confirmare.
Metodele de screening sunt metodele utilizate pentru a detecta prezenţa dioxinelor şi a compuşilor policlordifenili
(PCBs) asemănători dioxinei la concentraţia de interes. Aceste metode au o
capacitate mare de examinare a probelor şi sunt utilizate pentru a detecta un
număr mare de probe ca fiind potenţial pozitive.
Acestea sunt special desemnate pentru a se evita rezultate fals negative.
Metodele de confirmare sunt metodele ce furnizează informaţii
complete sau complementare, care permit ca dioxinele şi compuşi
policlordifenili asemănători dioxinelor să fie clar identificaţi şi
cuantificaţi la concentraţia de interes.
2. Date de referinţă
Deoarece probele de mediu şi probele biologice (ce includ probe de
materii furajere/furaje) conţin în general amestecuri complexe de diferiţi
congeneri de dioxină, a fost elaborat conceptul de "Factori de echivalenţă
toxică" (TEFs), pentru a se facilita evaluarea riscului. Aceşti TEFs au
fost stabiliţi pentru a se exprima concentraţiile de amestecuri de PCDDs şi de
substituenţi 2, 3, 7, 8 - PCDFs şi, mai recent, a unor substituenţi non-orto şi
mono-orto clor de PCB, ce posedă activitate asemănătoare dioxinei, în
echivalenţi toxici (TEQs) de 2, 3, 7, 8 - TCDD (vezi nota de subsol de la anexa nr. 1).
Concentraţiile substanţelor individuale într-o probă dată sunt
multiplicate prin valoarea TEF respectivă a acestora şi apoi însumate, pentru a
se obţine concentraţia totală a compuşilor asemănători dioxinei, exprimată ca
TEQs.
Conceptul de "limită superioară" necesită utilizarea
limitei de cuantificare pentru participarea la TEQ a fiecărui congener
necuantificat.
Conceptul de "limită inferioară" necesită utilizarea
valorii zero pentru participarea la TEQ a fiecărui congener necuantificat.
Conceptul de "limită medie" necesită utilizarea jumătăţii
limitei de cuantificare, calculându-se participarea la TEQ a fiecărui congener
necuantificat.
Numai în sensul prezentei norme sanitare veterinare limita
specifică de cuantificare acceptată a unui congener este concentrarea unui analit
în extrasul dintr-o probă care produce un răspuns instrumental le cei doi ioni
diferiţi, care trebuie monitorizaţi printr-un raport S/Z (semnal/zgomot) de 3:1
pentru semnalul cel mai puţin sensibil, şi care îndeplineşte condiţiile de
bază, cum sunt, de exemplu, timpul de retenţie şi raportul izotopic conform
procedurii de determinare descrise în metoda EPA 1613, revizia B.
3. Cerinţe de asigurare a calităţii, ce trebuie să fie respectate
pentru prepararea probei
Se aplică prevederile generale privind prepararea probelor pentru
analiză, aşa cum sunt stabilite în anexa la Directiva Comisiei 81/680/CEE, ce
stabileşte metodele comunitare de analiză pentru controlul oficial al
furajelor.
Suplimentar, probele trebuie să fie conforme cu următoarele
cerinţe:
a) trebuie să fie depozitate şi transportate în containere din
sticlă, aluminiu, polipropilenă sau polietilenă. Trebuie să fie îndepărtate
urmele resturilor de hârtie de pe containerul cu probă. Sticlăria trebuie să
fie spălată cu solvenţi în prealabil controlaţi în vederea detectării
dioxinelor;
b) să se realizeze o analiză-martor prin efectuarea întregii
proceduri analitice, dar omiţând numai proba;
c) greutatea probei utilizate pentru extracţie trebuie să fie
suficientă, pentru a se întruni cerinţele în ceea ce priveşte sensibilitatea.
4. Cerinţe pentru laboratoare
a) Laboratoarele trebuie să demonstreze performanţa unei metode în
zona nivelului de interes, de exemplu 0,5 x 1 x şi 2 x nivelul de interes, cu
un coeficient acceptabil de variaţie pentru analiza repetată. Detaliile privind
criteriile de acceptare sunt cuprinse la pct. 5.
b) Limita cuantificării pentru o metodă de confirmare trebuie să
fie într-un interval de aproximativ o cincime din nivelul de interes (limită),
pentru a fi siguri că, în fapt, coeficienţii de variaţie acceptabili sunt
întâlniţi în zona nivelului de interes (limită).
c) Trebuie să fie efectuate controale oarbe regulate ale martorului
şi ale probelor fortificate sau analiza pe probe de control (preferabil, dacă
este disponibil, pe material de referinţă certificat), ca măsuri interne de
control al calităţii.
d) Cea mai bună cale pentru a se demonstra competenţa în efectuarea
analizelor specifice este participarea cu succes la studii interlaboratoare ce
evaluează eficienţa laboratorului. Totuşi, participarea cu succes la studiile
interlaboratoare, de exemplu pentru probe de sol sau probe de apă uzată, nu
dovedeşte neapărat competenţa în domeniul probelor de furaje şi de alimente
care prezintă niveluri de contaminare inferioare. De aceea este obligatorie
participarea continuă la studiile interlaboratoare pentru determinarea
dioxinelor şi a compuşilor policlordifenili asemănători dioxinei în matricele
relevante de alimente şi furaje.
e) Laboratoarele trebuie să fie acreditate de un organism
recunoscut în conformitate cu ghidul ISO 58, pentru a se asigura că acestea
aplică proceduri analitice de asigurare a calităţii. Laboratoarele trebuie să
fie acreditate urmând standardul ISO/IEC/17025:1999.
5. Cerinţe ce trebuie să fie îndeplinite de procedura analitică
pentru dioxine şi compuşi policlordifenili asemănători dioxinelor
Cerinţe fundamentale pentru acceptarea procedurilor analitice:
a) Sensibilitate înaltă şi limite reduse
de detecţie. Pentru PCDDs şi PCDFs cantităţile
detectabile trebuie să fie de ordinul picogramelor TEQ
(10-12 g) din cauza toxicităţii extreme a
unora dintre aceşti compuşi. Este cunoscut faptul că, de regulă, compuşii
policlordifenili asemănători dioxinelor apar la niveluri mai mari decât PCDDs
şi PCDFs. Pentru cei mai mulţi congeneri ai compuşilor policlordifenili
asemănători dioxinelor sensibilitatea exprimată în nanograme (10^-9 g) este
suficientă. Totuşi, pentru măsurarea congenerilor mai toxici ai compuşilor
policlordifenili asemănători dioxinelor (în special congeneri non-orto
substituiţi) trebuie să fie atinsă aceeaşi sensibilitate ca şi pentru PCDDs şi
PCDFs.
b) Selectivitate înaltă (specificitate). Este necesară o distincţie
a compuşilor PCDDs, PCDFs şi a compuşilor policlordifenili asemănători
dioxinelor dintr-o multitudine de alţi compuşi coextraşi şi posibili compuşi de
interferenţă prezenţi la concentraţii de până la câteva ordine de mărime mai
mari decât cele ale substanţelor analizate luate în consideraţie. Pentru
metodele de gaz-cromatografie/spectrometrie de masă (GC-MS) este necesară o
diferenţiere între diferiţi congeneri, precum şi între compuşii toxici (de
exemplu, 17 PCDDs 2, 3, 7, 8 substituit şi PCDFs şi compuşi policlorodifenili
asemănători dioxinei) şi alţi congeneri. Biotestele trebuie să permită
determinarea selectivă a valorilor TEQ, ca sumă a PCDDs, PCDFs şi a compuşilor
policlordifenili asemănători dioxinei.
c) Înaltă acurateţe (fidelitate şi precizie). Determinarea trebuie
să furnizeze o estimare validă a concentraţiei reale a unei probe. O înaltă
acurateţe (acurateţea măsurătorii: fidelitatea gradului de concordanţă între
rezultatul unei măsurători cu o valoare reală sau atribuită a măsurătorii) este
necesară pentru a se evita respingerea rezultatului analizei unei probe, ca
urmare a unui deficit de fiabilitate a TEQ estimat. Acurateţea este exprimată
ca fidelitate (diferenţa dintre valoarea medie măsurată pentru o substanţă de
analizat dintr-un material certificat şi valoarea certificată a acesteia,
exprimată ca procentaj din această valoare) şi precizie (precizia este, în mod
obişnuit, calculată ca o deviaţie standard ce include repetabilitatea şi
reproductibilitatea şi indică gradul de concordanţă între rezultatele obţinute
prin aplicarea repetată a procedurii experimentale în condiţii determinate).
Metodele de screening pot cuprinde bioteste şi metode GC-MS. Ca metode de
confirmare sunt: metodele de gazcromatografie de înaltă rezoluţie
şi/spectrofotometrie de masă de înaltă rezoluţie (HRGC/HRMS). Trebuie să fie
respectate următoarele criterii privind valoarea totală a TEQ:
|
|
Metode de screening
|
Metode de confirmare
|
|
Rată de fals
negative
|
< 1%
|
|
|
Fidelitate
|
|
De la -20% la +20%
|
|
CV
|
< 30%
|
< 15%
|
6. Cerinţe specifice pentru metode de GC-MS ce trebuie să fie
respectate în scop de confirmare sau de screening
a) Adăugarea de standarde interne de substituent 2, 3, 7, 8-clor-PCDD/F marcate cu C13 [şi de standarde interne ale compuşilor policlordifenili (PGB)
asemănători dioxinei, marcaţi C13, dacă trebuie să fie determinaţi compuşi policlordifenili (PCB)
asemănători dioxinei] trebuie să fie efectuată la debutul metodei de analiză,
de exemplu, anterior extracţiei, pentru a se valida procedura analitică.
Trebuie să fie adăugat cel puţin un congener pentru fiecare dintre grupele clorurate
omoloage de la tetra la octo de PCDD/F (şi cel puţin un congener pentru fiecare
dintre grupele omoloage de compuşi policlordifenili asemănători dioxinei, dacă
aceştia trebuie să fie determinaţi) şi alternativ cel puţin un congener pentru
fiecare funcţie de înregistrare a ionului selecţionat prin spectrometrie de
masă, utilizat pentru monitorizarea PCDD/F şi a compuşilor policlordifenili
asemănători dioxinei. Există cu siguranţă o preferinţă clară, în cazul
metodelor de confirmare, de utilizare a tuturor celor 17 standarde interne de
substituenţi PCDD/F 2, 3, 7, 8, marcate C13, şi a tuturor celor 12 standarde interne ale compuşilor
policlordifenili asemănători dioxinei, marcate C13, dacă trebuie să fie determinaţi compuşii policlordifenili
asemănători dioxinei. Trebuie să fie determinaţi, de asemenea, factorii de
răspuns relativ pentru acei congeneri pentru care nu este adăugat nici un
analog marcat C13,
prin utilizarea soluţiilor de etalonare corespunzătoare.
b) Pentru furajele de origine vegetală şi furajele de origine
animală ce conţin mai puţin de 10% grăsime, adăugarea de standarde interne este
obligatorie anterior extracţiei. Pentru furajele de origine vegetală ce conţin
mai mult de 10% grăsime, standardele pot fi adăugate fie înaintea extracţiei,
fie după extracţia grăsimii. Trebuie să fie efectuată o validare
corespunzătoare a eficienţei extracţiei, în funcţie de stadiul la care
standardele interne sunt introduse şi dacă rezultatele sunt raportate pe baza
produsului sau grăsimii.
c) Anterior metodei de analiză GC-MS trebuie să fie adăugate unul
sau două standarde de recuperare (substituţie).
d) Este necesar controlul recuperării. Pentru metodele de
confirmare, recuperările de standarde interne individuale trebuie să fie
cuprinse între 60% şi 120% . Pentru congeneri individuali, în special pentru
unele dibenzodioxine şi dibenzofurani hepta şi octoclorurate, sunt acceptabile
recuperări inferioare sau superioare, cu condiţia ca, în fapt, participarea
acestora la valoarea TEQ să nu depăşească 10% din totalul valorii TEQ (bazat
doar pe PCDD/F). Pentru metode de screening, recuperarea trebuie să fie situată
în limitele de 30% - 140% .
e) Separarea dioxinelor de compuşii cloruraţi interferenţi, ca de
exemplu compuşii policlordifenili asemănători dioxinei şi difenileterii
cloruraţi, trebuie să fie efectuată prin tehnici cromatografice corespunzătoare
(de preferinţă pe o coloană de florisil, alumină şi/sau cărbune).
f) Separarea izomerilor prin gazcromatografie trebuie să fie
suficientă (mai puţin de 25% de la vârf la vârf între 1, 2, 3, 4, 7, 8-HxCDF şi
1, 2, 3, 6, 7, 8-HxCDF).
g) Determinarea trebuie să fie efectuată în conformitate cu Metoda
EPA 1613 revizuire B "Dioxine şi furani de la tetra la octocloruraţi prin
metoda de diluţie a izotopilor, HRGC/HRMS sau altă metodă cu criterii
echivalente de performanţă".
h) Diferenţa dintre limita superioară şi limita inferioară nu
trebuie să depăşească 20% pentru furaje cu o contaminare în dioxine, la un
nivel egal cu sau care depăşeşte nivelul maxim. Pentru furajele cu niveluri de
contaminare mult sub nivelul maxim, diferenţa între limita superioară şi limita
inferioară poate fi cuprinsă între 20 - 40% .
7. Metode de analiză de screening
7.1. Introducere
Pot fi efectuate diferite abordări analitice utilizând o metodă de
screening: o abordare pură pentru screening şi o abordare cantitativă.
Abordare pură pentru screening
Răspunsul probelor este comparat cu cel al unei probe de referinţă,
la nivelul de interes (limită). Probele cu un răspuns inferior celui de referinţă
sunt declarate negative şi cele cu un răspuns superior sunt presupuse pozitive.
Cerinţe:
a) în fiecare serie de testări trebuie să fie incluse un martor şi
o probă de referinţă ce trebuie să fie extrasă şi testată în acelaşi timp şi în
condiţii identice. Răspunsul probei de referinţă trebuie să fie crescut evident
în comparaţie cu al unui martor;
b) trebuie să fie incluse probele de referinţă suplimentare, într-o
gamă de concentraţii de 0,5x şi 2x nivelul de interes, pentru a se demonstra
performanţa proprie a testului în vederea controlului nivelului considerat;
c) atunci când se testează alte matrice trebuie să fie demonstrată
aplicabilitatea probei/probelor de referinţă, de preferat prin includerea
probelor evidenţiate de metoda HRGC/HRMS, şi trebuie să conţină un nivel TEQ
aproape de cel al probei de referinţă sau al unui martor îmbogăţit la acest
nivel;
d) din moment ce niciun standard intern nu poate fi utilizat în
bioteste, testele cu privire la repetabilitate sunt foarte
importante, pentru a se obţine informaţii privind deviaţia standard în cadrul
unei serii de teste. Coeficientul de variaţie trebuie să fie inferior valorii
de 30%;
e) pentru bioteste, trebuie să fie definiţi compuşii-ţintă,
interferenţele posibile şi nivelurile maxime tolerabile ale martorului.
Abordare cantitativă
Abordarea cantitativă necesită serii de diluţii ale standardului,
curăţare şi măsurare dublă sau triplă, precum şi controale de recuperare şi ale
martorului. Rezultatul poate fi exprimat ca TEQ, prin aceasta presupunându-se
că, în fapt, compuşii responsabili de semnal sunt conformi cu principiul TEQ.
Aceasta poate fi efectuată prin utilizarea TCDD (sau a unui amestec standard de
dioxină/furan), pentru a se elabora o curbă de etalonare în vederea calculării
valorii nivelului TEQ din extract şi în consecinţă din probă. Aceasta este
ulterior corectată pentru nivelul TEQ calculat pentru o probă martor (pentru a
se ţine cont de impurităţile din solvenţi şi substanţele chimice utilizate) şi
pentru recuperare (calculată pornind de la nivelul TEQ dintr-o probă de control
de calitate apropiată de nivelul de interes). Este esenţial a se nota că o
parte a recuperării pierderii aparente poate fi datorată efectelor matricei
şi/sau diferenţelor dintre valorile TEF în bioteste şi valorile TEF oficiale,
stabilite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
7.2. Cerinţe pentru metode de analiză utilizate pentru screening:
a) metodele de analiză GC-MS şi biotestele pot fi utilizate pentru
screening. Cerinţele stabilite la pct. 6 trebuie să fie utilizate pentru
metodele GC-MS. La pct. 7.3 sunt stabilite cerinţe specifice pentru bioteste
celulare, iar la pct. 7.4, cerinţe pentru bioteste realizate cu ajutorul
kiturilor;
b) trebuie să fie furnizate informaţii privind numărul de rezultate
fals pozitive şi fals negative ale unui set mare de probe, peste sau sub
nivelul maxim ori nivelul de lucru, în comparaţie cu valoarea TEQ determinată
printr-o metodă de confirmare. Ratele de probe fals negative actuale trebuie să
fie sub 1% . Rata de probe fals pozitive trebuie să fie suficient de mică,
pentru a face o metodă avantajoasă ca instrument de screening;
c) rezultatele pozitive trebuie să fie întotdeauna confirmate
printr-o metodă de analiză de confirmare (HRGC/HRMS). În plus, probe dintr-o
gamă largă de TEQ trebuie să fie confirmate prin HRGC/HRMS (aproximativ 2% -
10% din probele negative). Trebuie să fie furnizate informaţii privind
corespondenţa între biotest şi rezultatele HRGC/HRMS.
7.3. Cerinţe specifice pentru bioteste
celulare:
a) când se execută un biotest, fiecare testare necesită o serie de
concentraţii de referinţă ale TCDD sau ale unui amestec de dioxină/furan (curbă
de răspuns cu un R^2 > 0,95 pentru o doză completă). Totuşi, pentru scopuri
de screening poate fi utilizată o curbă de nivel scăzut extinsă, pentru
analizarea de probe de analiză cu nivel scăzut;
b) pentru rezultatul biotestului trebuie să fie utilizată pe o
foaie de control al calităţii o concentraţie TCDD de referinţă (aproximativ de
3 x limita de cuantificare) într-un interval de timp constant. O alternativă
poate fi răspunsul relativ al unei probe de referinţă în comparaţie cu curba de
etalonare TCDD, deoarece răspunsul celulelor poate depinde de mai mulţi factori;
c) graficele de control al calităţii (QC) pentru fiecare tip de
material de referinţă trebuie să fie înregistrate şi verificate, pentru a se
garanta că rezultatul este în conformitate cu liniile directoare stabilite;
d) realizarea diluţiei probei utilizate trebuie să fie situată în
cadrul porţiunii liniare a curbei de răspuns, în special pentru calculările
cantitative. Probele ce sunt situate deasupra acestei porţiuni liniare a curbei
de răspuns trebuie să fie diluate şi retestate. Totuşi, se recomandă să fie
testate periodic cel puţin 3 sau mai multe diluţii;
e) procentul deviaţiei standard nu trebuie să depăşească 15% într-o
determinare triplă pentru fiecare diluţie a probei şi să nu depăşească 30%
pentru 3 experimente independente;
f) limita de detecţie poate fi stabilită ca
de 3 x valoarea deviaţiei standard a solventului martor sau a răspunsului de
fond. Altă abordare este de a aplica un răspuns ce este superior celui de fond
(factor de inducţie de 5 x martorul solventului), calculat pe curba de
etalonare a zilei. Limita de cuantificare poate fi stabilită ca o valoare de la
5 x la 6 x deviaţia standard a martorului solventului sau a răspunsului de fond
ori să se aplice un răspuns ce este clar superior răspunsului de fond (factor
de inducţie de 10 x martorul solventului), calculat pe curba de etalonare a
zilei.
7.4. Cerinţe specifice pentru bioteste pe bază de kituri*1):
a) pentru prepararea probei şi pentru analize trebuie să fie urmate
instrucţiunile fabricantului;
b) kiturile pentru analize nu trebuie să
fie utilizate după data expirării;
c) nu trebuie să fie utilizate materiale sau componenţi destinaţi
pentru alte kituri;
d) kiturile pentru analize trebuie să fie păstrate în cadrul unui
interval specificat de temperatură
de depozitare şi utilizate la temperatura de lucru specificată;
e) limita de detecţie pentru imunodozări este determinată ca suma
mediei şi a valorii de 3 x deviaţia standard bazată pe o serie de 10 analize
repetate ale martorului şi care este divizată prin valoarea pantei dreptei
ecuaţiei de regresie liniară;
f) trebuie să fie utilizate standarde de referinţă pentru teste de
laborator, pentru a se asigura că răspunsul, în ceea ce priveşte standardul, se
situează într-un interval acceptabil de valori.
*1) Nu a fost transmisă încă nicio evidenţă a biotestelor pe bază
de kituri comerciale disponibile având sensibilitate şi fiabilitate suficiente
pentru a fi utilizate pentru screening în vederea detectării prezenţei
dioxinelor la nivelurile solicitate în probe de alimentaţie şi furaje.
8. Raportarea rezultatului
În măsura în care procedura analitică utilizată permite,
rezultatele analitice trebuie să conţină niveluri individuale ale congenerilor
PCDD/F şi PCB şi trebuie să fie raportate ca limită inferioară, limită
superioară şi limită medie, pentru a se include un maxim de informaţii în
raportarea rezultatelor şi astfel să se permită interpretarea rezultatelor în
conformitate cu cerinţele specifice.
Raportarea trebuie, de asemenea, să includă
conţinutul în lipide al probei, precum şi metoda utilizată pentru extracţia
lipidelor.
Trebuie să fie disponibile informaţii despre recuperările
standardelor interne individuale, în cazul recuperărilor situate în afara
intervalului menţionat la pct. 7.4 lit. f), în cazul în care nivelul maxim este
depăşit, precum şi în alte cazuri, la cerere.