ORDIN
Nr. 1826 din 22 decembrie 2003
pentru aprobarea Precizarilor privind unele masuri referitoare la organizarea
si conducerea contabilitatii de gestiune
ACT EMIS DE: MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 23 din 12 ianuarie 2004
In temeiul prevederilor art. 12 alin. (6) din Hotararea Guvernului nr.
735/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice,
cu modificarile si completarile ulterioare,
avand in vedere prevederile art. 1 alin. (1) si ale art. 4 alin. (1) din
Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata,
ministrul finantelor publice emite urmatorul ordin:
Art. 1
Se aproba Precizarile privind unele masuri referitoare la organizarea si
conducerea contabilitatii de gestiune, cuprinse in anexa care face parte
integranta din prezentul ordin.
Art. 2
Directia de reglementari contabile va lua masuri pentru ducerea la
indeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Art. 3
Prezentul ordin va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tanasescu
ANEXA 1
PRECIZARI
privind unele masuri referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii de
gestiune
1. Prevederi generale privind contabilitatea de gestiune
Potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 629 din 26 august 2002, persoanele
juridice prevazute la art. 1 alin. (1) din lege au obligatia sa organizeze si
sa conduca contabilitatea proprie, inclusiv contabilitatea de gestiune adaptata
la specificul activitatii.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicata,
raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune
adaptate la specificul activitatii revine administratorului sau altei persoane
juridice care are obligatia gestionarii unitatii respective.
In functie de specificul activitatii desfasurate, contabilitatea de
gestiune va asigura, in principal, inregistrarea operatiilor privind colectarea
si repartizarea cheltuielilor pe destinatii, respectiv pe activitati, sectii,
faze de fabricatie, centre de costuri, centre de profit, dupa caz, precum si
calculul costului de achizitie, de productie, de prelucrare al bunurilor
intrate, obtinute, lucrarilor executate, serviciilor prestate, productiei in
curs de executie, imobilizarilor in curs etc., din unitatile de productie,
comerciale, prestatoare de servicii, financiare si alte domenii de activitate.
Prin contabilitatea de gestiune persoanele juridice pot obtine informatii
care sa asigure o gestionare eficienta a patrimoniului, respectiv:
- informatii legate de costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor, pentru
persoanele juridice care desfasoara activitati de productie, prestari de
servicii, precum si de costul bunurilor vandute pentru persoanele juridice care
desfasoara activitate de comert;
- informatii care stau la baza bugetarii si controlului activitatii de
exploatare;
- informatii necesare analizelor financiare in vederea fundamentarii
deciziilor manageriale privind conducerea activitatii interne;
- alte informatii impuse de realizarea unui management performant.
Contabilitatea de gestiune se organizeaza de administratorul persoanei
juridice fie utilizand conturi specifice, fie prin dezvoltarea conturilor din
contabilitatea financiara, fie cu ajutorul evidentei tehnico-operative proprii.
Folosirea conturilor contabile, precum si simbolizarea acestora se
efectueaza astfel incat sistemul de stocare si de accesare a informatiilor
obtinute sa fie flexibil si sa permita o gama larga de optiuni. Lista
conturilor de gestiune este adaptata in functie de scopurile urmarite,
respectiv: evidentierea fluxului costurilor, determinarea costurilor aferente
stocurilor, determinarea veniturilor si a rezultatelor in functie de
activitatea care le genereaza, efectuarea de previziuni etc.
Contabilitatea de gestiune furnizeaza informatii necesare elaborarii de
rapoarte si analize interne utilizate de managementul unitatii in luarea
deciziilor. Cerintele de prezentare si analiza a informatiilor oferite de
contabilitatea de gestiune nu sunt limitative. La organizarea contabilitatii de
gestiune se va urmari ca informatiile obtinute sa satisfaca atat necesitatile
de informare existente, cat si pe cele in continua schimbare.
Procedeele si tehnicile utilizate in contabilitatea de gestiune se stabilesc
in functie de caracteristicile calitative ale informatiilor cerute de
utilizatori, precum si de particularitatile activitatii desfasurate.
2. Prevederi privind calculatia costurilor
Calculatia costurilor presupune ansamblul lucrarilor efectuate intr-o forma
organizata cu scopul de a obtine informatii privind costul bunurilor,
lucrarilor, serviciilor, activitatilor sau altor obiecte de calculatie.
Organizarea lucrarilor privind calculatia costurilor depinde de o serie de
factori, cum ar fi: marimea unitatii, structura organizatorica a acesteia,
tipul si modul de organizare a productiei, tehnologia de fabricatie, gradul de
integrare a productiei, caracterul etc.
In scopul determinarii costurilor unitare astfel incat bunurile, lucrarile,
serviciile sa poata fi evaluate si recunoscute in contabilitatea financiara,
iar preturile de vanzare sa poata fi stabilite si verificate, precum si pentru
analiza costurilor si a eficientei activitatii, in contabilitatea de gestiune
cheltuielile se clasifica in:
- costuri de achizitie;
- costuri de productie;
- costuri de prelucrare;
- cheltuieli ale perioadei.
2.1. Principiile calculatiei costurilor
Pentru asigurarea unui continut real si exact al structurii costurilor se
vor avea in vedere urmatoarele principii:
1. Principiul separarii cheltuielilor care privesc obtinerea bunurilor,
lucrarilor, serviciilor de cheltuielile care nu sunt legate de achizitia,
productia sau prelucrarea etc. acestora. Acesta presupune ca la nivelul obiectelor
de calculatie stabilite de fiecare persoana juridica sa se separe cheltuielile
atribuibile obiectelor respective de cheltuielile ocazionate de restul
activitatii. Cheltuielile care nu participa la obtinerea obiectelor de
calculatie mentionate, cum ar fi: cheltuielile de administratie, cheltuielile
de desfacere, regia fixa nealocata costului, cheltuielile financiare,
cheltuielile extraordinare etc., nu se includ in costul acestora.
2. Principiul delimitarii cheltuielilor in timp. Acesta presupune ca
includerea cheltuielilor in costuri sa se efectueze in perioada de gestiune
careia ii apartin cheltuielile in cauza.
3. Principiul delimitarii cheltuielilor in spatiu. Acesta presupune
delimitarea cheltuielilor efectuate intr-o anumita perioada de gestiune pe
principalele procese sau alte locuri de cheltuieli care le-a ocazionat, cum ar
fi: aprovizionare, productie, administratie, desfacere, iar in cadrul
sectorului productie, pe sectii, ateliere, linii de fabricatie etc. In cadrul
structurilor mentionate se pot constitui centre de productie, centre de profit
sau alte centre de responsabilitate in raport de care se adanceste delimitarea
cheltuielilor.
4. Principiul delimitarii cheltuielilor productive de cele cu caracter
neproductiv. Acesta presupune delimitarea cheltuielilor productive, care sunt
creatoare de valoare, de cheltuielile cu caracter neproductiv.
5. Delimitarea cheltuielilor privind productia finita de cheltuielile
aferente productiei in curs de executie. Acest principiu este valabil pentru
acele unitati productive a caror productie se prezinta partial la sfarsitul
perioadei de gestiune in diverse stadii de transformare, cantitatea si valoarea
acesteia fiind diferita de la o perioada de gestiune la alta.
2.2. Structura costurilor
Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei,
productiei, prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce
bunurile, lucrarile, serviciile in forma si in locul in care se gasesc in
prezent.
Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare, taxele de
import si alte taxe (cu exceptia acelora pe care persoana juridica le poate
recupera de la autoritatile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare si
alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achizitiei bunurilor respective.
Reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare nu se includ in
costul de achizitie.
Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor, precum si costul de
productie al imobilizarilor cuprind cheltuielile directe aferente productiei,
si anume: materiale directe, energie consumata in scopuri tehnologice, manopera
directa si alte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor
indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de fabricatia
acestora.
Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera si alte
cheltuieli legate de personalul direct angajat in furnizarea serviciilor,
inclusiv personalul insarcinat cu supravegherea, precum si regiile
corespunzatoare.
Costul complet cuprinde costul de productie plus cheltuielile generale de
administratie si cheltuielile de desfacere, repartizate rational.
Alte cheltuieli se includ in costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor
numai in masura in care reprezinta costuri suportate pentru a aduce stocurile
in forma si in locul in care se gasesc in prezent.
2.3. Gruparea cheltuielilor in vederea calcularii costurilor
Pentru calculul costurilor bunurilor, lucrarilor, serviciilor si al
costurilor perioadei, cheltuielile inregistrate in contabilitatea financiara
dupa natura lor se grupeaza in contabilitatea de gestiune astfel:
a) cheltuieli directe;
b) cheltuieli indirecte;
c) cheltuieli de desfacere;
d) cheltuieli generale de administratie.
Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifica pe un anumit
obiect de calculatie (produs, serviciu, lucrare, comanda, faza, activitate,
functie, centru etc.) inca din momentul efectuarii lor si ca atare se includ
direct in costul obiectelor respective.
Cheltuielile directe cuprind: costul de achizitie al materiilor prime si
materialelor directe consumate, energia consumata in scopuri tehnologice,
manopera directa (salarii, asigurari si protectia sociala etc.), alte
cheltuieli directe.
Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica si
atribui direct pe un anumit obiect de calculatie, ci privesc intreaga productie
a unei sectii sau a persoanei juridice in ansamblul ei.
Cheltuielile indirecte cuprind:
- regia fixa de productie, formata din cheltuielile indirecte de productie
care raman relativ constante indiferent de volumul productiei, cum ar fi:
amortizarea utilajelor si echipamentelor, intretinerea sectiilor si utilajelor,
precum si cheltuielile cu conducerea si administrarea sectiilor;
- regia variabila de productie, care consta in cheltuielile indirecte de
productie, care variaza in raport cu volumul productiei, cum ar fi:
cheltuielile indirecte cu consumul de materiale si forta de munca.
Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacitatii normale
de productie.
Capacitatea normala de productie reprezinta productia estimata a fi
obtinuta, in medie, de-a lungul unui anumit numar de perioade, in conditii
normale, avand in vedere si pierderea de capacitate rezultata din intretinerea
planificata a echipamentului.
Regia fixa care se recunoaste ca o cheltuiala a perioadei = regia fixa x (1
- nivelul real al activitatii/nivelul normal al activitatii).
Nivelul real al activitatii este reprezentat de productia obtinuta, iar
nivelul normal al activitatii este reprezentat de capacitatea normala de
productie.
Regia nealocata este recunoscuta drept cheltuiala in contul de profit si
pierdere in perioada in care a aparut.
Atunci cand costurile de productie, de prelucrare nu se pot identifica
distinct pentru fiecare produs in parte, acestea se aloca pe baza unor procedee
rationale aplicate cu consecventa (procedeul diviziunii simple, procedeul
cantitativ, procedeul indicilor de echivalenta, procedeul echivalarii
cantitative a produsului secundar cu produsul principal, procedeul deducerii
valorii produselor secundare etc.).
Calculatia costurilor poate fi efectuata dupa una dintre metodele: metoda
costului standard, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda globala, metoda
direct costing sau alte metode adoptate de persoana juridica in functie de
modul de organizare a productiei, specificul activitatii, particularitatile
procesului tehnologic si de necesitatile proprii.
Cheltuielile perioadei sunt acele cheltuieli reprezentate de consumurile de
bunuri si servicii aferente perioadei curente, care nu se pot identifica pe
obiectele de calculatie stabilite, deoarece nu participa efectiv la obtinerea
stocurilor, fiind necesare la realizarea activitatii in ansamblul ei.
In costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor nu trebuie incluse urmatoarele
elemente care se recunosc drept cheltuieli ale perioadei in care au survenit:
a) pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie
inregistrate peste limitele normal admise;
b) cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care astfel de
costuri sunt necesare in procesul de productie, anterior trecerii intr-o noua
faza de fabricatie;
c) regiile generale de administratie care nu participa la aducerea
stocurilor in forma si in locul in care se gasesc in prezent;
d) costurile de desfacere;
e) regia fixa nealocata costului.
Alte cheltuieli care pot fi incluse in anumite conditii specifice in costul
bunurilor, lucrarilor, serviciilor:
- costurile indatorarii pot fi incluse in costul bunurilor, lucrarilor,
serviciilor etc. numai in masura in care sunt direct atribuibile achizitiei,
constructiei sau producerii unui activ cu ciclu lung de fabricatie, in conformitate
cu reglementarile contabile aplicabile.
Costurile indatorarii cuprind dobanzile si alte cheltuieli suportate de
persoana juridica in legatura cu imprumutul de fonduri.
Un activ cu ciclu lung de fabricatie este un activ care solicita in mod
necesar o perioada substantiala de timp pentru a fi gata in vederea utilizarii
sale prestabilite sau pentru vanzare;
cheltuielile generale de administratie pot fi incluse in costul bunurilor
in masura in care reprezinta cheltuieli suportate pentru a aduce bunurile in
forma si in locul in care se gasesc in prezent si se justifica luarea lor in
considerare in anumite conditii specifice de exploatare.
Recunoasterea si evaluarea initiala a bunurilor, lucrarilor, serviciilor in
contabilitatea financiara se efectueaza la cost de achizitie sau cost de
productie, dupa caz.