ORDIN Nr. 1540
din 11 decembrie 2006
privind aprobarea
Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala in radiologia
pediatrica
ACT EMIS DE:
MINISTERUL SANATATII
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 3 din 3 ianuarie 2007
Având în vedere:
- Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru
Controlul Activităţilor Nucleare nr. 14/2000 pentru aprobarea Normelor
fundamentale de securitate radiologică, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei şi al
preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr.
285/79/2002 pentru aprobarea Normelor privind radioprotectia persoanelor în
cazul expunerilor medicale la radiaţii ionizante;
- Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru
Controlul Activităţilor Nucleare nr. 173/2003 pentru aprobarea Normelor de
securitate radiologică în practicile de radiologie de diagnostic şi radiologie
intervenţională, cu modificările şi completările ulterioare;
- Documentul de poziţie al României CONF-RO 37/01,
cap. 22 „Protecţia mediului înconjurător", secţiunea „Securitate nucleară
şi radioprotecţie", aprobat în şedinţa Guvernului din 18 octombrie 2001;
- Documentul de poziţie complementar al României
CONF-RO 27/04, cap. 22 „Protecţia mediului înconjurător", secţiunea
„Securitate nucleară şi radioprotecţie";
- angajamentele asumate de România prin Planul de
măsuri prioritare pentru integrare europeană în anul 2005, aprobat în şedinţa
Guvernului din 17 noiembrie 2005;
văzând Referatul de aprobare al Direcţiei generale
politici, strategii si managementul calităţii în sănătate nr. E.N. 1.676/2006,
în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii Publice,
ministrul sănătăţii publice emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Reglementările specifice
referitoare la expunerea medicală în radiologia pediatrică, prevăzute în anexa
care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1
ianuarie 2007.
Art. 3. - Direcţiile de specialitate din cadrul
Ministerului Sănătăţii Publice, autorităţile de sănătate publică, toate
instituţiile implicate, unităţile sanitare publice sau private, precum şi
personalul implicat vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
ANEXĂ
REGLEMENTĂRI SPECIFICE
referitoare la expunerea medicală în radiologia
pediatrică
CAPITOLUL I
Domeniu şi scop
Art. 1. - Prezentele
reglementări completează Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru
Controlul Activităţilor Nucleare nr. 14/2000 pentru aprobarea Normelor
fundamentale de securitate radiologică, cu modificările şi completările
ulterioare, Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui
Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 285/79/2002
pentru aprobarea Normelor privind radioprotectia persoanelor în cazul
expunerilor medicale la radiaţii ionizante şi Ordinul preşedintelui Comisiei
Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 173/2003 pentru aprobarea
Normelor de securitate radiologică în practicile de radiologie de diagnostic şi
radiologie intervenţională, cu modificările şi completările ulterioare, şi
stabilesc principiile generale de radioprotecţie în cazul copiilor expuşi
medical la radiaţii ionizante.
CAPITOLUL II
Definiţii
Art. 2. - Termenii şi expresiile utilizate în
prezentele reglementări sunt cele definite în actele normative prevăzute la
art. 1.
CAPITOLUL III
Cerinţe generale
Art. 3. - Examinarea radiologică a copilului va avea în
vedere:
a) particularităţile anatomice, patologice,
biochimice şi fiziologice la copil, prezentate în tabelul 1, diferite pentru
fiecare grupă de vârstă şi deosebite de cele ale unui
pacient adult;
b) sensibilitatea la radiaţia ionizantă mai mare în
cazul copilului decât în cazul adultului.
Tabelul 1 - Diferenţe esenţiale între copil şi
adult, semnificative în radiologie
1. Anatomie
|
a) proporţiile corporale
|
b) mărimea şi forma organelor
|
c) dezvoltarea scheletului
|
d) variaţia distribuţiei măduvei hematogene în timpul creşterii
|
2. Patologie
|
bolile specifice vârstei (boli congenitale
de cord, ileus cu meconiu, copilul abuzat)
|
3. Biochimie
|
a) conţinutul total de apă al corpului
(nou-născut - 90%, adult - 60%)
|
b) masă adipoasă redusă
|
c) metabolismul diferit al mediilor de
contrast
|
4. Fiziologie
|
a) rată respiratorie mai mare (nou-născut -
80-120 de respiraţii/minut)
|
b) ritm cardiac mai mare (nou-născut -
160-200 de bătăi/minut)
|
c) mişcări rapide
|
Art. 4. - In cazul copiilor, cele două principii de
bază în protecţia radiologică a pacientului - justificarea procedurii şi
optimizarea protecţiei - se aplică cu o exigenţă mărită.
Art. 5. - In radiologia pediatrică este necesar
personal experimentat, care să coopereze cu copiii, iar asistentele de
radiologie vor avea o pregătire specifică radiologiei pediatrice.
CAPITOLUL IV
Cerinţe privind spaţiile, instalaţiile şi
echipamentele
Art. 6. - Camerele de radiologie pentru pediatrie vor fi amenajate astfel încât să asigure o cooperare
bună cu copiii.
Art. 7. - Generatorul de radiaţii X va fi de înaltă frecvenţă, pentru a
îmbunătăţi acurateţea şi reproductibilitatea expunerilor, şi va avea suficientă
putere pentru a permite timpi de expunere mici.
Art. 8. - Dispozitivul de control automat al expunerii
(AEC) trebuie să permită valori ale parametrilor de expunere specifici pentru
pediatrie şi va fi utilizat cu precauţie, fiind preferată selectarea manuală
atentă a parametrilor de expunere.
Art. 9. - Grila antiîmprăştiere va fi detaşabilă, în
particular la sistemele fluoroscopice, şi va fi utilizată cu precauţie numai în
cazul copiilor cu greutate corporală mare, prezenţa ei în fasciculul primar
crescând semnificativ doza pacientului.
Art. 10. - (1) Se respectă ajustarea corectă a grilei
antiîmprăştiere la distanţa focar-film (DFF), care, de regulă, nu este diferită faţă de pacientul adult.
(2) Dacă nu se foloseşte grila antiîmprăştiere, iar
caseta este plasată pe masă, se alege o DFF de circa
100 cm sau, în cazuri speciale, mai mare.
Art. 11. - In sistemele fluoroscopice, intensificatorii
de imagine vor avea factori de conversie mare, pentru reducerea dozei
pacientului.
Art. 12. - Se recomandă combinaţiile film-ecran
întăritor rapide, care prezintă avantaje în ceea ce priveşte reducerea dozei,
cu menţinerea calităţii imaginii.
Art. 13. - Se vor folosi casete, grile, mese şi plăci
frontale pentru schimbătoarele de film din materiale uşoare, cu absorbţie
redusă a radiaţiei X incidente.
Art. 14. - Procesoarele de film vor fi menţinute în
stare optimă de funcţionare şi verificate regulat prin proceduri de control al
calităţii.
Art. 15. - Condiţiile optime de vizionare a imaginii
vor respecta următoarele cerinţe:
a) intensitatea luminii incidente la ochiul privitorului
de circa 100 cd/m2, care poate fi realizată
în condiţiile luminozităţii negatoscopului cuprinse între 2.000 si 4.000 cd/m2;
b) culoarea luminii albă sau albastră şi constantă pe
toată suprafaţa negatoscopului;
c) mijloace de colimare a ariei de vizualizare;
d) mijloace de mărire a detaliilor radiografice;
e) o sursă punctiformă de lumină suplimentară de cel
puţin 10.000 cd/m2;
f) lumină ambientală redusă.
Art. 16. - (1) Calitatea imaginii va fi o preocupare
constantă în radiologia pediatrică; cu toate acestea,
în cazul anumitor indicaţii clinice, o calitate mai slabă a imaginii poate fi
acceptată în situaţiile în care acest lucru a fost prevăzut intenţionat şi este
asociat cu o doză de iradiere mai scăzută.
(2) Toate filmele neutilizate
pentru diagnostic, din cauza calităţii imaginii sau a defectelor tehnice, vor
fi păstrate, motivele respingerii urmând a fi analizate periodic, cu luarea
măsurilor adecvate de corectare, ca parte componentă a unui program de audit al
calităţii.
Art. 17. - Din cauza dificultăţii de a obţine timpi de
expunere scurţi şi a riscului expunerii unor pacienţi pediatrici aflaţi în
aceeaşi încăpere, folosirea instalaţiilor mobile este restricţionată numai
pentru cazurile în care nu există alte soluţii.
Art. 18. - (1) Poziţionarea pacientului va fi precisă,
indiferent dacă acesta cooperează sau nu.
(2) Pentru sugari şi copii mici se vor utiliza
dispozitive de imobilizare, care, aplicate corect, vor garanta că:
a) pacientul nu se mişcă;
b) fasciculul poate fi centrat corect;
c) filmul este obţinut în proiecţia corectă;
d) colimarea limitează dimensiunea câmpului la zona de
interes diagnostic;
e) este posibilă protejarea restului corpului;
f) sunt uşor de utilizat;
g) aplicarea lor nu traumatizează
pacientul.
(3) Utilitatea dispozitivelor de imobilizare va fi
explicată părinţilor.
(4) Absenţa acestor dispozitive de imobilizare
interzice expunerea medicală.
Art. 19. - In situaţia unor urgenţe medico-chirurgicale
se va efectua procedura radiologică chiar în lipsa acestor dispozitive,
asigurându-se confortul necesar expunerii cu aportul unor persoane voluntare.
Art. 20. - Persoanele care ajută voluntar la efectuarea
practicilor radiologice la copii se supun restricţiilor prevăzute în Ordinul
ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru
Controlul Activităţilor Nucleare nr. 285/79/2002.
CAPITOLUL V
Justificarea şi optimizarea
Art. 21. - (1) Nicio expunere medicală nu va fi
efectuată fără o justificare adecvată.
(2) Orice examinare radiologică va aduce copilului
bolnav un beneficiu clar în ceea ce priveşte precizarea diagnosticului,
eficienţa tratamentului şi prognosticul.
(3) Nu se va efectua nicio investigaţie radiologică
atunci când se pot obţine aceleaşi rezultate prin alte metode de diagnostic,
care ar implica un risc mai mic pentru copil.
Art. 22. - (1) Medicul ordonator este obligat să
prezinte în scris practicianului toate informaţiile necesare justificării
expunerii solicitate.
(2) Medicul ordonator va
notifica scopul, motivaţia expunerii, elementele clinice particulare expunerii
solicitate, precum şi alte expuneri medicale practicate anterior.
(3) Decizia finală pentru examinarea radiologică a
copilului revine practicianului (radiologului), pentru
stabilirea procedurii celei mai adecvate, fiind
esenţială o relaţie consultativă între medicul ordonator şi radiolog.
Art. 23. - In cazul bolnavilor internaţi nu se va
practica nicio expunere medicală la radiaţii ionizante decât după finalizarea
şi notificarea examenului clinic general complet.
Art. 24. - In cazul bolnavilor internaţi, la care
expunerea medicală este succesivă altor expuneri, orice nouă solicitare a unei
expuneri va fi însoţită de dosarul medical imagistic anterior.
Art. 25. - Orice fel de
expunere medicală la radiaţii ionizante va fi efectuată cu respectarea
prevederilor legale în vigoare referitoare la drepturile pacientului.
Art. 26. - (1) Toate dozele datorate expunerilor
medicale vor fi menţinute la un nivel cât mai redus, fără a depăşi nivelele de
referinţă corespunzătoare procedurii radiologice efectuate.
(2) Solicitarea unei proceduri radiologice de către
medicul ordonator va fi efectuată în concordanţă cu Ghidul de utilizare a
examenelor radiologice şi imagistice medicale elaborat de Societatea de
Radiologie şi Imagistică Medicală, avizat de Colegiul Medicilor, Comisia
Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi Comisia de specialitate
radiologie-imagistica medicală şi medicină nucleară a Ministerului Sănătăţii
Publice.
Art. 27. - (1) Optimizarea procedurii imagistice
presupune interacţiunea a 3 aspecte: calitatea diagnostică a imaginii, doza de
iradiere a pacientului şi alegerea tehnicii radiologice.
(2) Pentru aspectele prevăzute la alin. (1) se vor
respecta Criteriile de calitate a imaginii şi Ghidul de utilizare a examenelor
radiologice şi imagistice medicale elaborat de Societatea de Radiologie şi
Imagistică Medicală, avizat de Colegiul Medicilor, Comisia Naţională pentru
Controlul Activităţilor Nucleare şi Comisia de specialitate
radiologie-imagistica medicală şi medicină nucleară a Ministerului Sănătăţii
Publice.
CAPITOLUL VI
Recomandări specifice
Art. 28. - (1) Pentru orice examinare radiologică
adresată copiilor, se prevede un echipament standard din cauciuc plumbat pentru
ecranarea porţiunilor de corp aflate în imediata apropiere a câmpului de
diagnostic; pentru anumite tipuri de examene, se va adăuga o ecranare specială,
pentru protecţia împotriva radiaţiei externe împrăştiate şi a radiaţiei extrafocale.
(2) Pentru expuneri de 60-80
kV, reducerea maximă de 30-40% a dozei gonadice se obţine prin ecranare cu
cauciuc plumbat, având echivalentul a 0,25 mm plumb, poziţionat în marginea
câmpului de interes.
Art. 29. - Pentru examinările radiologice care includ
organele genitale în interiorul fasciculului primar sau la o distanţă mai mică
de 5 cm de acesta, gonadele trebuie protejate ori de câte ori este posibil,
fără a deteriora informaţia diagnostică.
Art. 30. - (1) In serviciul de radiologie vor fi disponibile
mijloace de protecţie de tipuri şi dimensiuni
diferite;
(2) Poziţionarea pacientului trebuie să asigure pe
cât posibil excluderea gonadelor din fasciculul direct.
(3) Colimarea şi proiecţia fasciculului vor avea în
vedere expunerea numai la zona de strict interes şi minimizarea dozelor în
ţesuturile cu risc mare.
(4) Adolescentele vor fi chestionate asupra
posibilităţii unei sarcini, atunci când se intenţionează efectuarea unor
examinări abdominale.
Art. 31. - (1) Includerea gonadelor în câmpul primar de
radiaţii nu are nicio justificare în cazul
radiografiilor abdominale, radiografiilor pelviene şi a cistouretrografiilor.
(2) Este exceptată de la prevederile alin. (1)
efectuarea radiografiilor pelviene în situaţia unor urgenţe medico-chirurgicale
sau dacă metoda de explorare nu poate fi înlocuită cu altă tehnică de examinare
neiradiantă.
Art. 32. - (1) Ochii vor fi protejaţi în cazul
examinărilor cu radiaţii X, care
implică doze absorbite mari la nivelul ochilor.
(2) Proiecţia posteroanterioară (PA) va fi utilizată
preferenţial pentru orice pacient având vârsta şi gradul de cooperare care să
permită poziţia decubit ventral, şezând sau în picioare.
Art. 33. - Expunerea ţesutului mamar în dezvoltare va
fi limitată, cea mai comună metodă fiind utilizarea proiecţiei PA în locul
proiecţiei anteroposterioare (AP).
Art. 34. - (1) Practicianul are obligaţia de a cunoaşte
şi de a utiliza corect factorii adecvaţi de expunere radiografică: înalta
tensiune (kV), valoarea nominală a punctului focal, filtrare, distanţa
film-focar, caracteristicile grilei, aceştia având un impact considerabil
asupra dozelor primite de pacient şi asupra calităţii imaginii.
(2) Tuburile utilizate în pediatrie este necesar să fie
prevăzute cu posibilitatea de adăugare a filtrelor suplimentare şi de schimbare
cu uşurinţă a acestora.
Art. 35. - Pentru pacienţii pediatrici, limitele de
câmp vor fi vizibile sub forma marginilor clar neexpuse ale filmului, iar
discrepanţele dintre fasciculul de radiaţii şi fasciculul de lumină ale colimatorului
vor fi evitate prin verificări regulate.
Art. 36. - Programele de control al calităţii
reprezintă o parte importantă a unei practici radiologice eficiente în raport
cu doza şi vor fi iniţiate cu prioritate în toate unităţile de radiololgie
medicală cu specific pediatric.
Art. 37. - In examinările de tomografie computerizată
pediatrice (TC) se
aplică parametrii tehnici specifici, iar în absenţa acestora, dacă se folosesc
parametrii tehnici utilizaţi în mod obişnuit la adult, aceştia vor fi adaptaţi
corespunzător.
Art. 38. - Folosirea fluoroscopiei pulsatorii şi a
echipamentelor digitale poate conduce la reducerea dozelor.
Art. 39. - In radiologia pediatrică, examinările ce
presupun doze mari, TC şi urografia intravenoasă (UIV) vor fi atent
justificate.
Art. 40. - Responsabilitatea
dotării unităţii sanitare cu aparatură radiologică corespunzătoare, mijloace
adecvate individuale şi colective de protecţie radiologică şi dispozitive
ajutătoare de imobilizare pentru pacientul pediatric, prevăzute în prezentele
reglementări, revine titularului de autorizaţie.
Art. 41. - Respectarea prevederilor prezentelor
reglementări se inspectează conform prevederilor art. 13 din Normele privind
radioprotecţia persoanelor în cazul expunerilor medicale la radiaţiile
ionizante, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei şi al
preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr.
285/79/2002.
Art. 42. - Nerespectarea prevederilor prezentelor
reglementări se sancţionează administrativ, disciplinar, contravenţional sau
penal, după caz, în condiţiile legii.