ORDIN Nr. 14
din 31 iulie 2009
pentru punerea în aplicare a
Normelor privind activitatea de asigurare/reasigurare în Romania în baza
dreptului de stabilire si a libertatii de a presta servicii
ACT EMIS DE:
COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 569 din 14 august 2009
Potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere
a Asigurărilor din data de 21 iulie 2009, prin care s-au adoptat Normele
privind activitatea de asigurare/reasigurare în România în baza dreptului de
stabilire şi a libertăţii de a presta servicii,
în temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) şi (27) şi
ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi
supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare,
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:
Art. 1. - (1) Se pun în aplicare Normele privind activitatea
de asigurare/reasigurare în România în baza dreptului de stabilire şi a
libertăţii de a presta servicii, prevăzute în anexa care face parte integrantă
din prezentul ordin.
(2) Normele prevăzute la alin. (1) intră în vigoare la
data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 2. - Direcţiile de specialitate din cadrul
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor asigură ducerea la îndeplinire a
prevederilor prezentului ordin.
Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
Angela Toncescu
ANEXA
NORME
privind activitatea de asigurare/reasigurare în
România în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii
CAPITOLUL I
Dreptul de stabilire al unui asigurător/reasigurator
pe teritoriul României
Art. 1. - Orice asigurător/reasigurator, care deţine o
autorizaţie de funcţionare, emisă de autoritatea competentă a statului membru
de origine, poate desfăşura activitatea de asigurare/reasigurare pe teritoriul
României prin intermediul unei sucursale, cu notificarea prealabilă a Comisiei
de Supraveghere a Asigurărilor de către autoritatea respectivă.
Art. 2. - Notificarea prevăzută la art. 1 este însoţită
de următoarele documente:
a) studiu de fezabilitate;
b) proceduri de soluţionare a reclamaţiilor, inclusiv
denumirea şi adresa organismului desemnat să le soluţioneze.
Art. 3. - Asigurările obligatorii nu pot fi practicate
decât cu aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu
prevederile legislaţiei naţionale.
Art. 4. - Pentru a putea practica asigurări de
sănătate, în baza dreptului de stabilire, asigurătorul trebuie să prezinte
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor condiţiile contractuale generale şi
specifice, redactate în limba română, anterior subscrierii poliţelor respective.
Art. 5. - Dacă asigurătorul/reasiguratorul
intenţionează, în baza dreptului de stabilire, să acopere riscuri prevăzute în
clasa de asigurări generale nr. 10 „Asigurări de răspundere civilă auto"
(altele decât răspunderea transportatorului), este obligat:
a) să comunice numele şi adresa reprezentanţei de
despăgubiri;
b) să depună documentele oficiale care confirmă
calitatea de membru al Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România şi
al Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii;
c) să desemneze un reprezentant pentru administrarea
daunelor pe teritoriul României;
d) să îndeplinească condiţiile stabilite prin
legislaţia română în vigoare privind asigurarea obligatorie de răspundere
civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Art. 6. - In cazul în care asigurătorul/reasiguratorul
intenţionează, în baza dreptului de stabilire, să acopere riscuri prevăzute în
clasa de asigurări generale nr. 17 „Asigurări de protecţie juridică",
acoperirea cheltuielilor cu asistenţa juridică trebuie să facă obiectul unui
contract separat de cel încheiat pentru alte clase de asigurare sau se tratează
într-un capitol separat al unei poliţe unice, în care se precizează natura
acoperirii cheltuielilor de asistenţă juridică, conform prevederilor legale în
vigoare.
Art. 7. - In cazul în care asigurătorul/reasiguratorul
intenţionează, în baza dreptului de stabilire, să acopere riscuri prevăzute în
clasa de asigurări generale nr. 18 „Asigurarea de asistenţă a persoanelor
aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori
de la locul de reşedinţă permanentă", studiul de fezabilitate prevăzut
pentru această clasă va cuprinde şi următoarele informaţii:
a) dovezi privind existenţa personalului calificat;
b) reţeaua de asistenţă ce urmează a fi folosită
pentru îndeplinirea obligaţiilor aferente acestei clase de asigurări.
Art. 8. - Inainte ca sucursala unui
asigurător/reasigurator să îşi înceapă activitatea, în baza dreptului de
stabilire, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor comunică în scris, în termen
de două luni de la data primirii notificării şi a documentaţiei complete,
asigurătorului/reasiguratorului şi autorităţii competente din statul membru de
origine legislaţia ce trebuie respectată de către sucursală şi condiţiile în care
trebuie să fie exercitată activitatea de asigurare/reasigurare pe teritoriul
României, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentele norme.
Art. 9. - Orice modificare a informaţiilor notificate
este comunicată de către asigurător/reasigurator şi Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor, în maximum 30 de zile de la data primirii aprobării de la
autoritatea competentă din statul membru de origine.
Art. 10. - In cazul închiderii sucursalei, autoritatea
competentă din statul membru de origine va informa Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor asupra propunerii de închidere a sucursalei şi cu privire la modul
în care vor fi administrate poliţele subscrise de către aceasta.
Art. 11. - Procedura menţionată la art. 10 se va aplica
ori de câte ori o sucursală nu mai acceptă încheierea de contracte de
asigurare/reasigurare, iar portofoliul de contracte nu mai este administrat
prin intermediul sucursalei.
Art. 12. - Atunci când produsele de
asigurare/reasigurare sunt promovate pe piaţa românească, prin orice modalitate
de marketing, obligatoriu se vor menţiona numele asigurătorului/
reasiguratorului, forma legală, statul membru de origine, adresa, sediul
central din statul membru de origine şi sediul sucursalei cu care se poate
încheia un contract de asigurare/reasigurare.
Art. 13. - In timpul exercitării activităţii de
marketing sau publicitate, asigurătorului/reasiguratorului îi este interzis să
ofere informaţii false sau să utilizeze orice alte metode care nu sunt adecvate
sau în conformitate cu principiile bunei practici, în legătură cu drepturile şi
protecţia consumatorilor.
Art. 14. - In vederea garantării unei protecţii unitare
a asiguraţilor, a beneficiarilor poliţelor de asigurare şi a terţilor păgubiţi,
persoane juridice sau fizice cu sediul, domiciliul sau rezidenţa în România,
asigurătorii/reasiguratorii, care desfăşoară activitate în România, în baza
dreptului de stabilire, datorează Fondului de garantare aceeaşi contribuţie ca
şi asigurătorii/reasiguratorii persoane juridice române, care se calculează, se
evidenţiază, se raportează şi se achită până la data de 25 a lunii următoare
terminării semestrului. Plata contribuţiei la Fondul de garantare se calculează
începând cu semestrul II 2009.
Art. 15. - Toate documentele şi raportările trebuie să
fie redactate în limba română.
CAPITOLUL II
Libertatea de a presta servicii a unui
asigurător/reasigurator în România
Art. 16. - Orice asigurător/reasigurator, care deţine o
autorizaţie de funcţionare, emisă de autoritatea competentă a statului membru
de origine, poate desfăşura activitate de asigurare/reasigurare pe teritoriul
României, în baza libertăţii de a presta servicii, cu notificarea prealabilă a
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor de către autoritatea respectivă.
Art. 17. - Notificarea prevăzută la art. 16 este
însoţită şi de informaţii privind procedurile de soluţionare a reclamaţiilor,
inclusiv denumirea şi adresa organismului care se ocupă cu soluţionarea
acestora.
Art. 18. - Asigurările obligatorii nu pot fi practicate
decât cu aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu
prevederile legislaţiei naţionale.
Art. 19. - Pentru a putea practica asigurări de
sănătate, în baza libertăţii de a presta servicii, asigurătorul/reasiguratorul
trebuie să prezinte Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor condiţiile
contractuale generale şi specifice, redactate în limba română, anterior
subscrierii poliţelor respective.
Art. 20. - Dacă asigurătorul intenţionează, în baza
libertăţii de a presta servicii, să acopere riscuri prevăzute în clasa de
asigurări generale nr. 10 „Asigurări de răspundere civilă auto" (altele
decât răspunderea transportatorului), este obligat:
a) să comunice numele şi adresa reprezentanţei de
despăgubiri;
b) să depună documentele oficiale care confirmă
calitatea de membru al Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România şi
al Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii;
c) să desemneze un reprezentant pentru administrarea
daunelor pe teritoriul României;
d) să îndeplinească condiţiile stabilite prin
legislaţia română în vigoare privind asigurarea obligatorie de răspundere
civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Art. 21. - In cazul în care asigurătorul/reasiguratorul
intenţionează, în baza libertăţii de a presta servicii, să subscrie riscuri
prevăzute în clasa de asigurări generale nr. 17 „Asigurări de protecţie
juridică", acoperirea cheltuielilor cu asistenţa juridică trebuie să facă
obiectul unui contract separat de cel încheiat pentru alte clase de asigurare
sau se tratează într-un capitol separat al unei poliţe unice, în care se
precizează natura acoperirii cheltuielilor de asistenţă juridică, conform
prevederilor legale în vigoare.
Art. 22. - In cazul în care asigurătorul/reasiguratorul
intenţionează, în baza libertăţii de a presta servicii, să acopere riscuri
prevăzute în clasa de asigurări generale nr. 18 „Asigurarea de asistenţă a
persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absenţelor de la
domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă", studiul de
fezabilitate prevăzut pentru această clasă va cuprinde şi următoarele
informaţii:
a) dovezi privind existenţa personalului calificat;
b) reţeaua de asistenţă ce urmează a fi folosită
pentru îndeplinirea obligaţiilor aferente acestei clase de asigurări.
Art. 23. - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
comunică în scris cât mai curând posibil către sediul central al
asigurătorului/reasiguratorului şi către autoritatea competentă din statul
membru de origine legislaţia ce trebuie respectată şi condiţiile în care acesta
trebuie să îşi desfăşoare activitatea pe teritoriul României, prevăzute în
anexa la prezentele norme.
Art. 24. - Asigurătorul/Reasiguratorul poate începe să
desfăşoare activitatea specifică, în baza libertăţii de a presta servicii, imediat
ce Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi autoritatea competentă din statul
membru de origine îi comunică faptul că au luat cunoştinţă de intenţia sa.
Art. 25. - Asigurătorul/Reasiguratorul va notifica, în
scris, autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la orice
modificări ale informaţiilor notificate iniţial.
CAPITOLUL III
Protecţia asiguraţilor, a beneficiarilor poliţelor
de asigurare şi a terţilor păgubiţi, persoane juridice sau fizice
Art. 26. - In cazul în care asigurătorul/reasiguratorul
desfăşoară pe teritoriul României activităţi care nu sunt cuprinse în
notificarea transmisă de autoritatea competentă din statul membru de origine,
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează imediat autoritatea
respectivă.
Art. 27. - In vederea asigurării unei protecţii
uniforme a tuturor asiguraţilor, beneficiarilor poliţelor de asigurare şi a
terţilor păgubiţi, persoane juridice sau fizice din România, Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor monitorizează activitatea desfăşurată de
asigurători/reasiguratori, în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a
presta servicii.
Art. 28. - In cazul în care Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor constată că asigurătorul/reasiguratorul, care desfăşoară
activitate în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta
servicii, nu respectă legislaţia română în vigoare, îi solicită să adopte
măsuri de remediere a situaţiei. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va
transmite o scrisoare către sediul central al societăţii şi o copie către
autoritatea competentă a statului membru de origine. Scrisoarea va conţine
măsurile care trebuie luate pentru remedierea situaţiei.
Art. 29. - Dacă asigurătorul/reasiguratorul nu a
adoptat toate măsurile necesare pentru remedierea situaţiei, Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor informează autoritatea competentă din statul membru
de origine, în vederea impunerii unor măsuri de remediere, furnizând toate
informaţiile relevante, descrierea situaţiei create şi măsurile sugerate în
vederea remedierii.
Art. 30. - In situaţia în care, măsurile luate de
autorităţile competente din statul membru de origine se dovedesc a fi
inadecvate şi/sau insuficiente, iar asigurătorul în cauză continuă să încalce
prevederile legislaţiei române în vigoare, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor îşi exercită atribuţiile ce îi revin conform legii, după
informarea autorităţii competente din statul membru de origine, în vederea
sancţionării nerespectării prevederilor legislaţiei naţionale, fiind în drept
să dispună inclusiv interzicerea desfăşurării activităţii şi a subscrierii de
noi poliţe de asigurare.
Art. 31. - Impotriva unui asigurător/reasigurator, care
desfăşoară activitate în România în baza dreptului de stabilire, Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor poate aplica toate măsurile prevăzute de legislaţia
în vigoare, inclusiv asupra proprietăţilor pe care acesta le deţine pe
teritoriul României.
Art. 32. - Atunci când autoritatea competentă din
statul membru de origine decide să efectueze un control la sediul unei
sucursale de pe teritoriul României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
poate lua parte la acesta, informând în prealabil autoritatea respectivă despre
această intenţie şi comunicându-i numele şi funcţia persoanelor desemnate să
participe la acţiunea respectivă.
Art. 33. - La cererea expresă a autorităţii competente
din statul membru de origine, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate
efectua un control la sediul sucursalei, în numele autorităţii respective. Reprezentanţii
sucursalei au obligaţia de a pune la dispoziţia persoanelor împuternicite să
execute controlul toate situaţiile, documentele, registrele, evidenţele,
contractele, declaraţiile de daune, documentele contabile şi informaţiile
solicitate.
Art. 34. - Refuzul reprezentanţilor sucursalei de a
pune la dispoziţie documentele solicitate poate avea ca rezultat aplicarea
măsurilor şi sancţiunilor prevăzute de legislaţia în vigoare.
Art. 35. - In cazul în care, în scopul verificării
conformităţii cu prevederile legislaţiei aplicabile în domeniul asigurărilor,
este necesar un control la sediul sucursalei, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor poate efectua acest control din proprie iniţiativă.
Art. 36. - (1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
informează autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la
decizia luată şi îi comunică următoarele informaţii:
a) numele şi funcţia persoanelor desemnate să
efectueze controlul;
b) datele planificate pentru acţiunea de control;
c) motivul/motivele care a/au condus la iniţierea
acţiunii de control;
d) tematica controlului.
(2) Autoritatea competentă din statul membru de origine
poate participa la acest control.
Art. 37. - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
informează autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la
iniţierea unei proceduri de sancţionare, conform prevederilor legislaţiei
naţionale.
Art. 38. - Pentru a permite Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor să verifice conformitatea cu prevederile legale în vigoare, toţi
asigurătorii/reasiguratorii din statele membre, care desfăşoară activităţi pe
teritoriul României, prin intermediul unei sucursale, trebuie să comunice, la
solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, informaţii referitoare la
toate documentele a căror transmitere este obligatorie pentru
asigurătorii/reasiguratorii cu sediul central în România.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii comune
Art. 39. - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
solicită, în urma consultărilor prealabile cu autoritatea competentă din statul
membru de origine, informaţii cu privire la resursele specifice pe care
asigurătorul/reasiguratorul îşi propune să le utilizeze, în scopul oferirii
produselor sale pe piaţa românească.
Art. 40. - Asigurătorii din statele membre care, în
baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii, practică
clasa de asigurări nr. 2 „Asigurări de sănătate", atunci când utilizează
tabele de morbiditate şi orice alte date statistice relevante cu privire la
contractele de asigurări de sănătate, au obligaţia de a le prelua pe cele
publicate de Institutul Naţional de Statistică.
Art. 41. - Toate reclamaţiile depuse de asiguraţi, de
beneficiari ai poliţelor de asigurare şi de terţi păgubiţi, persoane juridice
sau fizice române, sunt administrate de către organismul care se ocupă cu
soluţionarea reclamaţiilor din statul membru de origine.
Art. 42. - Pentru a facilita rezolvarea pe cale
amiabilă a reclamaţiilor primite, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor le
transmite organismului desemnat de asigurător/reasigurator, prin notificarea
iniţială.
Art. 43. - Dacă este posibil, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor informează reclamantul cu privire la modul în care va fi
soluţionată reclamaţia.
Art. 44. - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
aplică următoarea procedură, în situaţia în care primeşte o reclamaţie:
a) atunci când prevederile legale permit, transmite
reclamaţia direct autorităţii competente sau organismului competent din statul
membru de origine şi informează petentul cu privire la acest lucru;
b) dacă prevederile legale nu permit transmiterea
reclamaţiei autorităţii competente sau organismului abilitat să o soluţioneze
din statul membru de origine, comunică petentului toate informaţiile relevante
cu privire la autoritatea sau organismul respectiv, pentru a-i facilita
contactul cu acesta;
c) în cazul în care prevederile legale permit,
informează autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la
reclamaţia primită.
Art. 45. - Autoritatea competentă din statul membru de
origine informează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor atunci când decide să
retragă sau să anuleze autorizaţia de funcţionare a unui
asigurător/reasigurator, care desfăşoară activitate pe teritoriul României în
baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii.
Art. 46. - Prezentele norme transpun o parte din
prevederile Protocolului general privind cooperarea dintre autorităţile de
supraveghere a asigurărilor din statele membre ale Uniunii Europene, încheiat
la Sienna la 31 martie 2008, şi ale următoarelor directive: Directiva 92/49/CEE
a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege şi
actelor administrative privind asigurarea generală directă şi de modificare a
directivelor 73/239/CEE şi 88/357/CEE (a treia directivă privind „asigurarea
generală"); Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă; Directiva 90/618/CEE a
Consiliului din 8 noiembrie 1990 de modificare, în special în ceea ce priveşte
asigurarea de răspundere civilă auto, a directivelor 73/239/CEE şi 88/357/CEE
de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind
asigurarea generală directă; Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea şi de modificare a
directivelor 73/239/CEE şi 92/49/CEE' ale Consiliului, precum şi a directivelor
98/78/CE şi 2002/83/CE.
ANEXA la norme
Cadrul legal şi condiţiile în care trebuie să fie
exercitată activitatea de asigurare/reasigurare pe teritoriul României
Cadrul legal ce trebuie respectat, în interesul public
(„general good"), de către societăţile de asigurare/reasigurare, care
desfăşoară activitate pe teritoriul României în baza dreptului de stabilire sau
a libertăţii de a presta servicii, este următorul:
1. Legislaţia specifică asigurărilor:
a) Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare
şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare;
b) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor nr. 3.111/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind
informaţiile pe care asigurătorii şi intermediarii în asigurări trebuie să le
furnizeze clienţilor;
c) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
nr. 24/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind prevenirea şi
combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin
intermediul pieţei asigurărilor.
2. Dreptul civil: Codul civil;
3. Dreptul muncii: Codul muncii;
4. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului:
a) Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b) Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
5. Regimul taxelor fiscale: Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi normele
metodologice de aplicare a Codului fiscal.
6. Drepturile din publicitate, comunicare şi dreptul
la proprietate:
a) Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr.
187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu
modificările şi completările ulterioare;
b) Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările
şi completările ulterioare;
c) Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare;
d) Legea nr. 56/2003 pentru ratificarea Convenţiei
europene privind televiziunea transfrontieră a Consiliului Europei, adoptată la
Strasbourg la 5 mai 1989, şi acceptarea Protocolului de amendare a Convenţiei
europene privind televiziunea transfrontalieră a Consiliului Europei, adoptat
la Strasbourg la 1 octombrie 1998.
7. Protecţia consumatorului:
a) Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului,
republicată;
b) Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi
garanţiile asociate acestora, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
8. Sancţiunile internaţionale: Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor
internaţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009.