Ordinul Nr.1311 din 13.08.2019

Luând în considerare dispoziţiile art. 26 alin. 4 lit. a)-b) din Convenţia asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale, adoptată la Helsinki la 17 martie 1992 (în continuare, Convenţia), referitoare la procedura de adoptare şi intrare în vigoare a modificărilor aduse anexei I la Convenţie,având în vedere modificările aduse anexei I la Convenţie prin Decizia 2014/2 în cadrul celei de-a 8-a Conferinţe a părţilor la Convenţie (Geneva, 3-5 decembrie 2014),ţinând cont de faptul că - potrivit notificării Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în calitate de depozitar al Convenţiei - modificările aduse anexei I la Convenţie prin Decizia 2014/2 au intrat în vigoare pentru toate statele părţi la Convenţie la data de 19 decembrie 2015,în temeiul art. 38 alin. (4) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele şi al art. 5 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.ARTICOL UNICSe dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a textului anexei I la Convenţia asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale (Helsinki, 17 martie 1992), adoptate prin Decizia 2014/2 în cadrul celei de-a 8-a Conferinţe a părţilor la Convenţie (Geneva, 3-5 decembrie 2014). Ministrul afacerilor externe, Ramona-Nicole Mănescu Anexa I la Convenţia asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale (Helsinki, 17 martie 1992), adoptată prin Decizia 2014/2 în cadrul celei de-a 8-a Conferinţe a părţilor la Convenţie (Geneva, 3-5 decembrie 2014)* Substanţele periculoase în scopul definirii activităţilor periculoase¹ În cazul în care o substanţă sau un amestec menţionat în partea II se încadrează, de asemenea, în una sau mai multe categorii din partea I, se utilizează cantitatea limită menţionată în partea II. Pentru identificarea activităţilor periculoase, părţile iau în considerare proprietăţile periculoase actuale sau anticipate şi/sau cantităţile tuturor substanţelor periculoase prezente sau ale substanţelor periculoase care pot fi generate în mod rezonabil în timpul pierderii controlului asupra unei activităţi, inclusiv activităţi de depozitare, în cadrul unei activităţi periculoase. Partea I Categorii de substanţe şi amestecuri care nu sunt menţionate în mod specific în partea II

* Traducere din limba engleză.

Partea II Substanţe specifice

¹ Criteriilor în conformitate cu Sistemul global armonizat de clasificare şi etichetare a substanţelor chimice al Naţiunilor Unite (ST/SG/AC.10/30/Rev.4). Părţile ar trebui să utilizeze aceste criterii atunci când clasifică substanţe sau amestecuri în sensul părţii I din prezenta anexă, cu excepţia cazului în care în legislaţia naţională au fost adoptate alte criterii obligatorii din punct de vedere juridic. Amestecurile sunt tratate în acelaşi mod ca şi substanţa pură, cu condiţia ca acestea să rămână în limitele de concentraţie stabilite în funcţie de proprietăţile lor în conformitate cu GHS, cu excepţia cazului în care se specifică o compoziţie procentuală sau altă descriere. ² În conformitate cu criteriile din capitolele 3.1.2 şi 3.1.3 din GHS. ³ În conformitate cu criteriile din capitolele 3.1.2 şi 3.1.3 din GHS. ⁴ Substanţele care se încadrează în categoria toxicităţii acute 3 pe cale orală se încadrează la categoria 2 toxicitate acută în cazurile în care nu poate rezulta nici o clasificare de toxicitate acută prin inhalare, nici o clasificare a toxicităţii cutanate acute, de exemplu, din cauza lipsei de date concludente privind inhalarea şi toxicitatea cutanată. ⁵ Substanţe care au produs toxicitate semnificativă la om sau care, pe baza datelor obţinute în urma studiilor efectuate pe animale utilizate în scopuri experimentale, se poate presupune că au potenţialul de a produce toxicitate semnificativă la om după o singură expunere. Instrucţiuni suplimentare sunt prezentate în figura 3.8.1 şi în tabelul 3.8.1 din partea 3 din GHS. ⁶ Testarea proprietăţilor explozive ale substanţelor şi amestecurilor este necesară numai dacă procedura de screening conform anexei 6 partea 3 din Manualul de teste şi criterii identifică substanţa sau amestecul ca având potenţial proprietăţi explozive. ⁷ Clasa de pericol Explozivii include articole explozive. În cazul în care cantitatea de substanţă explozivă sau de amestec conţinută în produs este cunoscută, această cantitate este luată în considerare în sensul prezentei directive. În cazul în care cantitatea de substanţă sau de amestec exploziv conţinută în produs nu este cunoscută, atunci, în sensul prezentei anexe, întreg produsul este considerat a fi exploziv. ⁸ În cazul în care explozivii din secţiunea 1.4 sunt neambalaţi sau reambalaţi, aceştia sunt incluşi în categoria 4 (Explozivi), cu excepţia cazului în care se arată că pericolele corespund încă secţiunii 1.4, în conformitate cu GHS. ⁹ În conformitate cu criteriile din capitolul 2.2.2 din GHS. ¹⁰ Aerosolii sunt clasificaţi în funcţie de criteriile din capitolul 2.3 din GHS şi Manualul de teste şi criterii, partea III, secţiunea 31 menţionată în prezentul document. ¹¹ Pentru a utiliza această rubrică trebuie să se dovedească prin documentaţie că dozatorul de aerosoli nu conţine gaze inflamabile din categoria 1 sau 2 şi nici lichide inflamabile din categoria 1. ¹² În conformitate cu criteriile din capitolul 2.4.2 din GHS. ¹³ În conformitate cu criteriile din capitolul 2.6.2 din GHS. ¹⁴ Lichidele cu un punct de aprindere mai mare de 35°C pot fi considerate lichide inofensive în anumite scopuri de reglementare (de exemplu, transportul) dacă au fost obţinute rezultate negative în testul susţinut de combustibilitate L.2., în partea III secţiunea 32 din Manualul de teste şi criterii. Acest lucru nu este totuşi valabil în condiţii aparte, cum ar fi temperaturi sau presiuni ridicate, şi, prin urmare, astfel de lichide sunt incluse la această rubrică. ¹⁵ În conformitate cu criteriile din capitolul 2.6.2 din GHS. ¹⁶ În conformitate cu criteriile din capitolul 2.6.2 din GHS. ¹⁷ În conformitate cu criteriile din capitolul 2.8.2 şi 2.15.2.2 din GHS. ¹⁸ În conformitate cu criteriile din capitolul 2.8.2 şi 2.15.2.2 din GHS. ¹⁹ În conformitate cu criteriile din capitolul 4.1.2 din GHS. ²⁰ În conformitate cu criteriile din capitolul 4.1.2 din GHS. ²¹ În conformitate cu criteriile din capitolul 2.12.2 din GHS. ²² Nitrat de amoniu (10,000): îngrăşăminte capabile de descompunere autoîntreţinută. Aceasta se aplică în cazul compuşilor pe bază de azotat de amoniu/al îngrăşămintelor compozite (îngrăşăminte compuse/compozite conţinând azotat de amoniu cu fosfat şi/sau potasiu), care sunt capabile de descompunere autoîntreţinută conform testului Trough (a se vedea Manualul de teste şi criterii, partea III, subsecţiunea 38.2), şi în care conţinutul de azot ca un rezultat al azotatului de amoniu este: a)între 15,75% şi 24,5% în greutate (15,75% şi 24,5% conţinut de azot în funcţie de greutate ca rezultat al azotatului de amoniu corespunde la 45%, respectiv la 70% azotat de amoniu) şi totalul materialelor combustibile/organice să nu depăşească 0,4% sau să îndeplinească cerinţele unui test adecvat de rezistenţă la detonare; b)15,75% în greutate sau mai puţin şi materiale combustibile nerestricţionate.²³ Azotatul de amoniu (5,000): grad de îngrăşământ. Se aplică îngrăşămintelor strict pe bază de azotat de amoniu şi îngrăşămintelor complexe/compuse pe bază de azotat de amoniu în care conţinutul de azot datorat azotatului de amoniu este: a)peste 24,5% în greutate, cu excepţia amestecurilor de îngrăşăminte strict pe bază de azotat de amoniu, cu dolomită, calcar şi/sau carbonat de calciu cu o puritate de minimum 90; b)peste 15,75% în greutate pentru amestecurile pe bază de azotat de amoniu şi sulfat de amoniu; c)peste 28% (un conţinut de azot de 28% din greutate datorat azotatului de amoniu corespunde unui procent de 80% de azotat de amoniu) din greutate pentru amestecuri de azotat de amoniu cu dolomită, calcar şi/sau carbonat de calciu cu o puritate de cel puţin 90% şi care îndeplinesc cerinţele unui test adecvat de rezistenţă la detonare (de exemplu, test cu un tub de oţel de 4 inch).²⁴ Azotat de amoniu (2,500): clasa tehnică. Acesta se aplică: azotatul de amoniu şi amestecurile de azotat de amoniu în care conţinutul de azot ca rezultat al azotatului de amoniu este:

²⁵ Azotat de amoniu (50): materii „off-specs" (neconforme cu specificaţiile) şi îngrăşăminte care nu trec testul de detonare (de exemplu, test cu un tub de oţel de 4 inch). Se aplică: (a) materialului respins în timpul procesului de fabricare al azotatului de amoniu şi al preparatelor de azotat de amoniu, în mod expres, îngrăşămintelor doar pe bază de azotat de amoniu şi îngrăşămintelor compuse/compozite pe bază de azotat de amoniu, la care se referă notele 23 şi 24, care sunt sau au fost returnate de la utilizatorul final la producător, la un depozit temporar sau la o fabrică de reprocesare pentru reprelucrare, reciclare sau tratament pentru utilizare în siguranţă, întrucât nu se mai conformează specificaţiilor notelor 23 şi 24; (b) îngrăşămintelor la care se face referire în nota 22 (a) şi nota 23, care nu îndeplinesc cerinţele unui test de rezistenţă la detonare (de exemplu, test cu un tub de oţel de 4 inch). ²⁶ Azotat de potasiu (10,000): îngrăşăminte compozite pe bază de azotat de potasiu compuse din azotat de potasiu (în formă granulară/solzi) care au aceleaşi proprietăţi ca azotatul de potasiu. ²⁷ Azotat de potasiu (5,000): îngrăşăminte compozite pe bază de azotat de potasiu compuse din azotat de potasiu (în formă cristalină) care au aceleaşi proprietăţi ca azotatul de potasiu. ²⁸ Biogaz îmbogăţit: în scopul punerii în aplicare a convenţiei, biogazul îmbogăţit poate fi clasificat la rubrica 14 din partea 2 din anexa I, unde a fost procesat în conformitate cu standardele aplicabile pentru biogazul purificat şi îmbogăţit care asigură o calitate echivalentă cu cea a gazelor naturale, fiind conţinutul de metan şi care are un maximum de 1% oxigen. ²⁹ Policlorodibenzofurani şi policlorodibenzodioxine. Cantităţile de policlorodibenzofurani şi policlorodibenzodioxine se calculează utilizând următorii factori de echivalenţă toxică ai Organizaţiei Mondiale a Comerţului la om şi la mamifere pentru dioxine şi compuşi de dioxină, aşa cum a fost reevaluat în 2005: WHO 2005 TEF:

Abrevieri: Hx = hexa, Hp = hepta, O = octa, P = penta, T = tetra. Referinţă: Martin Van den Berg şi alţii, „The 2005 World Health Organization Reevaluation of Human and Mammalian Toxic Equivalency Factors for Dioxins and Dioxin-like Compounds", Toxicilogical Sciences, vol. 93, no. 2 (Octombrie 2006), pp. 223-241. ³⁰ Cu condiţia ca amestecul în absenţa hipocloritului de sodiu să nu fie clasificat ca periculos pentru mediul acvatic - pericol acut, categoria 1. ³¹ În cazurile în care această substanţă periculoasă se încadrează în categoria 10 de lichide inflamabile sau în categoria 11 de lichide inflamabile, se aplică cele mai reduse cantităţi relevante pentru încadrare, în sensul prezentei anexe.