ORDIN   Nr. 1215 din 6 octombrie 2008

privind aprobarea Normativului tehnic pentru lucrari hidrotehnice NTLH-001 „Criterii si principii pentru evaluarea si selectarea solutiilor tehnice de proiectare si realizare a lucrarilor hidrotehnice de amenajare/reamenajare a cursurilor de apa, pentru atingerea obiectivelor de mediu din domeniul apelor"

ACT EMIS DE: MINISTERUL MEDIULUI SI DEZVOLTARII DURABILE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 744 din 4 noiembrie 2008

Văzând Referatul de aprobare al Direcţiei amenajarea bazinelor hidrografice nr. 138.335/AA din 27 iunie 2008,

în conformitate cu prevederile art. 7 din Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.163/2007 privind aprobarea unor măsuri pentru îmbunătăţirea soluţiilor tehnice de proiectare şi de realizare a lucrărilor hidrotehnice de amenajare şi reamenajare a cursurilor de apă, pentru atingerea obiectivelor de mediu din domeniul apelor,

în temeiul art. 5 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 368/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, cu completările ulterioare,

ministrul mediului şi dezvoltării durabile emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Normativul tehnic pentru lucrări hidrotehnice NTLH-001 „Criterii şi principii pentru evaluarea şi selectarea soluţiilor tehnice de proiectare şi realizare a lucrărilor hidrotehnice de amenajare/reamenajare a cursurilor de apă, pentru atingerea obiectivelor de mediu din domeniul apelor", prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Proiectele lucrărilor hidrotehnice de amenajare a cursurilor de apă, în faza „studiu de fezabilitate", trebuie întocmite cu respectarea normativului tehnic prevăzut la art. 1.

Art. 3.- Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul mediului si dezvoltarii durabile,

Attila Korodi

ANEXĂ

NORMATIV  TEHNIC

pentru lucrări hidrotehnice NTLH-001 „Criterii şi principii pentru evaluarea şi selectarea soluţiilor tehnice de proiectare şi realizare a lucrărilor hidrotehnice de amenajare/reamenajare a cursurilor de apă, pentru atingerea obiectivelor de mediu din domeniul apelor"

Art. 1. - In vederea respectării principiilor dezvoltării durabile şi, implicit, a protecţiei mediului în domeniul proiectării şi realizării construcţiilor hidrotehnice de amenajare a cursurilor de apă, se vor avea în vedere soluţii care să conducă la minimizarea afectării echilibrului ecologic.

Art. 2. - Echilibrul ecologic, având un caracter fundamental dinamic, se realizează prin menţinerea vitezei, profunzimii şi amplorii modificărilor aduse cursurilor de apă, în limite compatibile cu evoluţia echilibrată a mediului natural, cu capacitatea de regenerare şi autoreglare a lumii vii şi nu prin păstrarea unei stări neschimbate a naturii.

Art. 3. - Concepţia generală de alcătuire a construcţiilor hidrotehnice de amenajare a cursurilor de apă trebuie să respecte criteriile care minimizează afectarea echilibrului ecologic, dintre care se pot enumera:

a)    obiectivul prioritar să fie protejarea mediului şi conservarea biodiversităţii, avându-se în vedere conservarea şi protejarea habitatelor şi speciilor de interes comunitar;

b) să fie lucrări de tip „elastic", capabile să suporte deformaţii mari, diferenţiate;

c) să permită scurgerea liberă, naturală a apelor, în special în timpul viiturilor, precum şi a gheţii, a plutitorilor sau a materialelor solide aflate în masa de apă;

d) să fie fundate corespunzător în terenul natural, pentru a se evita deteriorările provocate prin avansarea eroziunilor sub corpul construcţiei, inclusiv la retragerea apelor;

e) să evite creşterea gradului de artificializare a cursului de apă prin canalizări şi modificări ale geometriei albiilor;

f) să permită, pentru sectoare mari de amenajare a cursurilor de apă, realizarea etapizată a lucrărilor hidrotehnice, cu asigurarea urmăririi în timp a proceselor morfologice şi a parametrilor de performanţă ai proiectului;

g)  proiectarea amenajărilor hidrotehnice va avea în vedere respectarea limitelor admise pentru indicatorii hidromorfologici, fizico-chimici şi biologici ai ecosistemelor acvatice, pentru îndeplinirea scopului principal de atingere a obiectivelor de mediu pe toate cursurile de apă amenajate;

h) abateri de la aceste criterii vor putea fi justificate numai de scopul apărării populaţiei şi/sau a unor obiective cu valoare social-economică.

Art. 4. - Scenariile tehnico-economice şi variantele constructive de realizare a investiţiei din cadrul studiului de fezabilitate, precum şi a intervenţiilor constructive, cu recomandarea variantei de amenajare a cursurilor de apă, se vor baza pe metodologia prezentată în anexa nr. 1.

Art. 5. - (1) Lucrările hidrotehnice de amenajare a cursurilor de apă se vor conforma prevederilor schemelor directoare de amenajare şi management al bazinului hidrografic, denumite în continuare scheme directoare, care reprezintă instrumentul de planificare strategic de gestiune a resurselor de apă în cadrul fiecărui bazin hidrografic.

(2) Până la data intrării în vigoare a schemelor directoare se vor aplica prevederile art. 43 alin. (14) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, prin care schemele-cadru de gospodărire a apelor existente la data publicării legii constituie baza schemelor directoare şi îşi vor păstra valabilitatea până cel târziu la data de 22 decembrie 2009.

(3)  Se pot admite abateri faţă de obiectivele de mediu din domeniul apelor numai în cazuri bine justificate şi respectându-se următoarele condiţii:

a) luarea tuturor măsurilor pentru a diminua efectele negative asupra stării corpurilor de apă;

b)  scopul pentru realizarea unui obiectiv care alterează starea corpurilor de apă este de interes public, pentru dezvoltarea durabilă sau securitatea oamenilor, şi nu poate fi obţinut prin alte mijloace;

c) modificarea caracteristicilor fizice ale corpurilor de apă şi justificarea acestor modificări vor fi prezentate în planul de management, parte integrantă a schemelor directoare.

Art. 6. - (1) Analiza şi adoptarea soluţiilor constructive vor acorda o atenţie deosebită impactului socioeconomic şi ecologic al amenajării cursurilor de apă, din punctul de vedere al adaptabilităţii la dinamica morfologică a albiei, fără afectarea semnificativă a atributelor funcţionale, al materialelor de construcţie utilizate, al capacităţii de acoperire cu vegetaţie etc.

(2)  Din punctul de vedere al adaptabilităţii la dinamica morfologică a albiei, fără afectarea semnificativă a atributelor funcţionale, se stabilesc următoarele categorii de soluţii constructive:

a) structuri elastice, care se pot deforma fără să se încarce cu eforturi interioare semnificative. Aceste structuri se „mulează" pe formele albiei, cu degradări minime, fiind apte să funcţioneze la parametri convenabili şi permiţând restabilirea unei stări noi de echilibru ecologic şi morfologic, ţinându-se seama de starea de echilibru dinamic în care se află în mod natural cursul de apă. Exemple tipice sunt lucrările din fascine, cea mai mare parte a gabioanelor, saltelele de diferite tipuri, protecţiile şi epiurile din piatră spartă, plasele de materiale plastice etc;

b) structurile rigide care, în cursul deplasărilor şi deformaţiilor suportului, ca urmare a dinamicii morfologice a albiei, îşi schimbă poziţia prin înclinare, răsturnare, răsucire, creând spaţii libere între elemente sau între acestea şi suport, ori rupându-se pur şi simplu sub acţiunea unor eforturi pe care nu sunt capabile să le preia. Aceste structuri nu permit, în general, restabilirea echilibrului morfologic şi ecologic al albiei. Exemplele tipice sunt lucrările din beton de ciment, simplu sau armat, respectiv ziduri de sprijin, praguri, pereuri cu plăci mari, căptuşeli de protecţie a malurilor etc;

c) structuri cu deformabilitate limitată, semirigide, care permit deformaţii relativ mici, fără degradări importante, dar care nu rezistă la deformaţii mari, conducând la defecţiuni similare celor ale structurilor rigide. Ele se pot adapta schimbărilor morfologice limitate, dar nu dau satisfacţie la modificări morfologice mari, datorate unor viituri excepţionale sau unor fenomene locale. Exemple: căsoaie cu structură din elemente prefabricate de beton sau lemn, gabioane cu muchii din profile metalice mari, protecţii, respectiv peree ori apărări de maluri din prefabricate de beton de dimensiuni mici sau din zidărie cu mortar, căptuşeli din beton bituminos etc.

(3)  Din punctul de vedere al materialelor de construcţie utilizate se disting:

a) materiale naturale: materiale pământoase (argile, nisipuri etc), balast, piatră spartă, anrocamente, blocuri, materiale lemnoase, vegetale etc;

b) materiale artificiale: betoane, metale, materiale plastice etc.

(4)   Structurile lucrărilor pot fi alcătuite dintr-o singură categorie de materiale, dar cel mai adesea utilizează ambele categorii, într-un număr mare de soluţii şi combinaţii. Pentru refacerea sau menţinerea unei stări de echilibru ecologic, utilizarea materialelor naturale apare ca fiind soluţia cea mai convenabilă. Materialele artificiale nu se încadrează în ciclurile naturale ale ecosistemelor, produc uneori poluare prin transformări fizico-chimice şi sunt adesea evitate de faună în alegerea habitatelor.

(5)  Din punctul de vedere al capacităţii de acoperire cu vegetaţie care să se încadreze în ecosistem, există:

a)   materiale şi structuri improprii dezvoltării vegetaţiei, exceptându-se eventual anumiţi muşchi, licheni sau unele specii de alge. Aceste materiale, precum betoanele, metalele, materialele plastice, anrocamentele, nu favorizează dezvoltarea ecosistemelor;

b)  materiale care favorizează dezvoltarea unei vegetaţii perene, cu elemente de flora caracteristice ecosistemului natural sau compatibile cu acesta: materiale pământoase, balast, materiale lemnoase etc;

c)  materiale special concepute pentru dezvoltarea unui anumit tip de vegetaţie. Se pot da ca exemplu plasele metalice sau din mase plastice cu suspensii de bitum conţinând seminţele plantelor, covoarele conţinând, de asemenea, seminţele unor plante etc. Aceste materiale sunt integrate în ansamblul amenajării hidrotehnice prin folosirea unor structuri şi procedee, cum ar fi: prefabricate de beton cu goluri speciale pentru vegetaţie, utililizarea unor structuri speciale din mase plastice, textile, metal etc, care să permită fixarea şi dezvoltarea vegetaţiei.

Art. 7. -In selectarea soluţiilor de amenajare a cursurilor de apă se vor analiza şi optimiza tipurile de amenajări, precum şi efectele primare ale acestora, constituite din:

a) reducerea lungimii prin rectificare;

b) adâncirea albiei;

c) fixarea albiei şi/sau a malurilor;

d) lărgirea albiei,

care produc numeroase şi complexe efecte secundare cu impact asupra mediului.

Art. 8. - (1) Adoptarea conceptului de amenajare a cursurilor de apă „mai mult spaţiu pentru râuri" acordă o atenţie deosebită armonizării cerinţelor sociale şi economice, precum alimentarea cu apă, apărarea împotriva inundaţiilor etc, cu cerinţele de dezvoltare durabilă şi protecţie a mediului.

(2)   Continuitatea râului şi a legăturilor sale cu lunca inundabilă se asigură prin realizarea unor habitate de tipul zonelor umede pentru conservarea florei şi faunei acvatice, atenuarea viiturilor, refacerea stocurilor disponibile ale apelor subterane, reţinerea nutrienţilor etc.

(3)   Noile spaţii pentru atenuarea viiturilor şi pentru conservarea biodiversităţii asociate luncilor inundabile oferă condiţii de dezvoltare a ecosistemelor, pentru recreere şi turism, dar şi pentru unele activităţi economice.

Art. 9. - (1) Impactul produs de şantierul amenajării, care este, de regulă, remanent în timp, acoperă o zonă mai întinsă decât ampriza lucrărilor, putând fi resimţit la distanţe foarte mari de aceasta.

(2) In cazul în care impactul produs în perioada execuţiei lucrărilor este ridicat şi, în mod suplimentar, poluant, pentru lucrările de amenajare mai extinse sau la care intervin lucrări terasiere în albie se vor preciza toate măsurile necesare asigurării unui impact minim şi acceptabil asupra mediului: accesele mijloacelor mecanizate, depozitarea deşeurilor, condiţiile de verificare şi întreţinere a utilajelor etc.

Art. 10. - Evaluarea impactului lucrărilor de amenajare a cursurilor de apă se cuantifică prin considerarea naturii lucrărilor proiectate şi a sensibilităţii mediului, în cadrul procedurii de calcul privind „Indicii globali de evaluare a impactului hidromorfologic al amenajărilor hidrotehnice asupra mediului", prezentată în anexa nr. 2.

Art. 11. -Anexa nr. 3 cuprinde o aplicaţie a metodologiei pe un caz reprezentativ şi ilustrează aplicarea acestei metode, bazată pe analiza de decizie multicriterială, pe un exemplu fictiv, apropiat de situaţiile existente în practica inginerească.

Art. 12. -Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul normativ tehnic.

ANEXA Nr. 1 la normativul tehnic

METODOLOGIE

de selectare a soluţiilor de amenajare/reamenajare a cursurilor de apă pe baza analizei de decizie multicriterială

CAPITOLUL I

Prevederi generale

Art. 1. - (1) Prezenta metodologie are scopul de a pune la dispoziţie prevederi tehnice specifice pentru proiectarea construcţiilor hidrotehnice de amenajare a cursurilor de apă, ţinându-se seama de obiectivul de atingere a stării bune a apelor de suprafaţă sau, pentru corpurile de apă artificiale şi puternic modificate, un potenţial ecologic bun şi o stare chimică bună. In acelaşi timp aduce contribuţii la îmbunătăţirea execuţiei şi exploatării construcţiilor hidrotehnice în albii în vederea respectării principiilor dezvoltării durabile.

(2) Conţinutul prezentei metodologii cuprinde o succesiune de prevederi generale pentru mai buna înţelegere şi pregătire a adoptării soluţiilor de amenajare, şi respectiv, constructive ale lucrărilor hidrotehnice în albiile râurilor, precum şi prezentarea metodei de selectare a soluţiilor pe baza analizei de decizie multicriterială, împreună cu o aplicaţie pe un caz reprezentativ, prezentat în anexa nr. 3 la normativul tehnic.

Art. 2. - (1) Prezenta metodologie se adresează în mod special proiectanţilor şi decidenţilorîn activitatea de proiectare, execuţie şi exploatare a construcţiilor hidrotehnice de amenajare a cursurilor de apă, dar îşi dovedeşte utilitatea şi în gestionarea ecosistemelor cursurilor de apă, ca premisă a proiectării şi funcţionării corecte a amenajărilor hidrotehnice în albii.

(2) Gestionarea ecosistemelor cursurilor de apă pe termen lung integrează ansamblul restricţiilor legate de menţinerea funcţionării ecologice a hidrosistemelor cu asigurarea necesităţilor raţional stabilite ale populaţiei.

Art. 3. - (1) Prezenta metodologie de analiză pe baza deciziei multicriteriale este obligatorie pentru lucrările de amenajare a cursurilor de apă care respectă cumulativ condiţiile:

a)  lungimea proiectată a tronsonului de râu amenajat să fie mai mare de 100 m; şi

b)   lungimea de râu artificializată după amenajare să depăşească 20% din tronsonul analizat, conform cu definirea porţiunii artificializate prezentate la subpct. 2.1 din anexa nr. 2 la normativul tehnic.

(2) Pentru lucrările proiectate de amenajare a albiilor care nu se încadrează în prevederile alin. (1), analiza de selectare a variantei va cuprinde:

a)  o analiză comparativă a indicilor globali de impact de mediu a variantelor, împreună cu analiza comparativă a fiecărui factor al indicilor globali, conform prevederilor pct. 5 din anexa nr. 2 la normativul tehnic;

b) analize tehnico-economice în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii;

c)   selectarea variantei de amenajare se propune de proiectant şi se aprobă de către decidentul principal, responsabil legal de aprobarea investiţiei, pe baza unei analize comparative a valorilor indicilor de impact şi componentelor acestora, precum şi a valorilor indicatorilor economici.

Art. 4. - Cursurile de apă şi luncile acestora integrează următoarele funcţii importante în vederea conservării ecosistemelor acvatice şi pentru asigurarea necesităţilor populaţiei:

a)  funcţia de habitat pentru peşti, cărora le oferă condiţii optime de reproducere;

b)  funcţia de habitat pentru păsări, mamifere, amfibieni, reptile şi o foarte diversă faună de nevertebrate;

c) funcţia de stocare a apei şi de reţinere a sedimentelor;

d) funcţia de autoepurare a apei prin stocarea şi reciclarea nutrienţilorşi transformarea poluanţilor organici şi anorganici;

e) funcţia de biodiversitate - pădurile de luncă de esenţe tari sunt foarte productive;

f) funcţia economico-socială: sursă de apă, cale de transport, materiale de construcţii, turism, recreere şi educaţie;

g) funcţia de cale de scurgere a apelor mari.

Art. 5. - (1) Prezenta metodologie se aplică la proiectarea lucrărilor de amenajare a cursurilor de apă în situaţia:

a) construcţiilor hidrotehnice noi;

b)   construcţiilor care modifică parametrii nominali ai amenajării hidrotehnice şi la care se preconizează, ulterior modificării, schimbarea sensibilă a condiţiilor de echilibru ecologic al cursurilor de apă;

c)  construcţiilor pentru intervenţii la lucrări existente în vederea refacerii, prin adoptarea unor soluţii modificate, cu efecte asupra mediului, faţă de soluţiile proiectate şi realizate iniţial.

(2) Proiectul elaborat în faza „studiu de fezabilitate" pentru variantele de amenajare studiate va conţine un capitol distinct pentru tratarea selectării variantei de amenajare pe baza analizei de decizie multicriterială sau, în cazul lucrărilor de mică întindere, pe baza analizei precizate în art. 3 alin. (2).

CAPITOLUL II

Selectarea soluţiilor de amenajare/reamenajare a cursurilor de apă utilizând metode de decizie multicriterială

Art. 6. - (1) Selectarea soluţiilor de amenajare/reamenajare a cursurilor de apă pe baza analizei de decizie multicriterială reprezintă o metodă euristică de decizie multicriterială simplificată, derivată din metoda ELECTRE, care aduce variantele proiectate la o unitate de măsură convenţional comună, denumită punctaj.

(2) In principiu, această metodă constă în însumarea unor note acordate variantelor analizate pe fiecare criteriu, ponderate cu importanţa criteriilor, pe baza cărora se selectează varianta cu cel mai mare punctaj, respectiv varianta optimă pe ansamblul criteriilor.

Art. 7. - Variantele prezentate au în vedere satisfacerea unui număr cât mai mare de exigenţe, iar alegerea soluţiilor trebuie să se facă analizându-se minimum două variante, la care se adaugă varianta zero - fără realizarea proiectului, potrivit prevederilor anexei nr. 2 cap. A din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008.

SECŢIUNEA 1

Stabilirea criteriilor şi subcriteriilor

Art. 8. - (1) Criteriile şi subcriteriile alese sunt diferite, şi anume cele relativ importante, pentru care se anticipează diferenţe mari între variantele de amenajare avute în vedere, în funcţie de:

a) tipul de mediu şi caracteristicile sale dominante: naturale, antropice, în zone urbane sau rurale, poluat ori nepoluat etc;

b) tipul proiectului şi, deci, al formelor de impact dominante: poluare, ocupare de terenuri, defrişări etc.

(2)  Criteriile alese, care coincid cu categoriile de elemente ale mediului, cu pondere şi detaliere în funcţie de situaţie, sunt de următoarele tipuri: economie generală, economie locală, protecţia ecosistemelor, starea geofizică, situaţia socială.

(3)   In particular, se pot introduce criterii/subcriterii cu importanţă locală, cum sunt: ocuparea terenurilor, strămutările de populaţie, afectarea unor rezerve geologice, afectarea peisajului, dezagremente - chiar şi temporare - pentru populaţie etc.

Art. 9. - Se limitează alegerea la 5-8 criterii, pentru stăpânirea de către decidenţi a procesului de analiză, la care se adaugă criteriul fictiv „zero", mai puţin important decât toate celelalte şi care se elimină automat, evitându-se eventuala eliminare a unui criteriu ales.

Art. 10. - Pentru amenajări hidrotehnice ale cursurilor de apă de tipul regularizărilor de albii se propun următoarele criterii şi subcriterii:

I. economic:

a) costul de investiţie şi cheltuielile actualizate de întreţinere şi exploatare pe o perioadă de analiză suficientă de ani, minimum 15-30 de ani;

b)  indicatorii de analiză economică şi financiară utilizaţi în documentaţiile studiilor de fezabilitate, conform Hotărârii Guvernului nr. 28/2008. In acest sens este reprezentativ pentru analiză indicatorul beneficiu/cost care, pentru lucrări de apărare împotriva inundaţiilor sau alte efecte negative ale scurgerii pe cursuri de apă - eroziuni de maluri, adâncirea albiei etc. -, se traduce prin pagubele evitate actualizate, raportate la cheltuielile totale actualizate;

c) costurile conexe: diminuarea veniturilor din turism, pescuit, sport, recreere;

d) costul efectelor secundare: eroziuni, prăbuşiri de maluri (afectarea gospodăriilor, terenurilor, recoltelor etc);

II.  social:

a) estetică, peisaj;

b)  recreere, turism, sport;

c)  calitatea apei utilizate de riverani;

d)  protecţia la ape mari a riveranilor;

e)  regimul populaţiei în zona riverană, respectiv restricţii, circulaţie, stres, inclusiv la execuţia lucrărilor;

III.  ecologic:

a) indicele impactului global datorat soluţiilor de amenajare - IGSA- care ţine seama de: caracteristicile tronsonului de albie, clasa de importanţă a râului sau „rangul fluvial", intensitatea agresiunii de artificializare prin modificarea morfologiei râului, timp;

b) indicele impactului global datorat soluţiilor constructive - IGSC;

c)  gradul de afectare al ecosistemelor existente, respectiv prezervare, conservare, transformare, distrugere;

IV.  respectarea restricţiilor:

a)   conformitatea cu Planul de amenajare a bazinului hidrografic şi cu Planul de management al bazinului hidrografic;

b) aprobarea zonelor „acceptate" ca inundabile la ape mari;

c)  interdicţia depăşirii exigenţelor minimale aferente ariilor protejate;

d)  interdicţia afectării unor servicii publice pentru alimentări cu apă, canalizări, depozite de deşeuri menajere etc;

e)  interdicţia afectării sau limitarea severă în intensitate şi durată a unor activităţi economice de importanţă strategică naţională care se desfăşoară în zonă.

SECŢIUNEA a 2-a

Ierarhizarea şi stabilirea ponderii criteriilor

Art. 11. - Ierarhizarea şi stabilirea ponderii criteriilor se fac prin parcurgerea următoarelor etape de analiză:

a)  decidentul/analistul compară criteriile alese c_i (i = 1,2, 3...m) pe perechi - făcând abstracţie de restul criteriilor - şi acordă 2 puncte celui considerat - inerent subiectiv - mai important în cazul particular analizat, înscriindu-le pe coloana acestuia, respectiv coloana pe care se face adunarea punctelor. In mod firesc, în căsuţa simetrică faţă de diagonala principală se va înscrie cifra „0";

b)  rezultatele obţinute de fiecare decident se înscriu într-o matrice. Un astfel de exemplu este prevăzut în fig. 1*);

*) Figura 1 este reprodusă în facsimil.

c) fiecare criteriu C_i va obţine un punctaj t_i, cu menţiunea că aşa-numitul „criteriu zero", în exemplul dat C₆, va avea t₆ = 0;

d) punctajul total al criteriilor va fi T = SUM t_i = m2 - m;

e)  ponderea unui criteriu va fi p_i = t_i/T, astfel că SUMp_i = 1. In exemplul din matricea prezentată rezultă următoarele ponderi: P₁ = p₂ = 7/30 = 0,233; p₃ = 0,133; p₄ = 0,1; p₅ = 0,4.

Art. 12. - Matricea rezultatelor obţinute din compararea criteriilor poate fi obţinută din completările făcute independent de mai mulţi decidenţi, prin calculul ponderilor finale obţinute ca medie a ponderilor de către toţi decidentii. Media poate fi ponderată în funcţie de competenţa şi/sau răspunderea decidenţilor, stabilite a priori.

SECŢIUNEA a 3-a

Stabilirea variantelor

Art. 13. - (1) Pentru amenajările hidrotehnice ale cursurilor de apă, variantele de proiect sau variantele de condiţii de exploatare V_j, cu (j = 1, 2, ... n), se stabilesc modalităţi semnificativ diferite din punctul de vedere al impactului asupra mediului pe aceleaşi criterii şi în aceleaşi condiţii ca cele prezentate în analiza comparativă prin metoda matriceală.

(2)  In cazul analizelor de decizie privind oportunitatea proiectului, una dintre variante va fi „varianta zero".

(3)   Din motive similare cu cele arătate anterior, se recomandă ca numărul variantelor n să fie de maximum 6, analiza mai multor variante urmând să se facă doar în cazuri speciale.

SECŢIUNEA a 4-a

Notarea variantelor pe criterii

Art. 14. -Acordarea notelor pentru „n" variante pe cele „m- 1" criterii, rămase după eliminarea „criteriului zero", se face succesiv pe criterii, în două etape: note primare şi note normalizate.

Art. 15. - Notele primare N*_i,j se acordă pentru fiecare variantă V_j şi pentru un criteriu C_i, prin una dintre următoarele proceduri:

a) dacă variantele pot fi caracterizate de o mărime cuantificabilă M_i,j, direct proporţională cu avantajele efectelor, de exemplu producţia de energie, debit suplimentar faţă de debitul minim în regim natural, producţia piscicolă estimată, locuri de muncă asigurate etc, notele primare sunt:

b) dacă variantele pot fi caracterizate de o mărime cuantificabilă M_i,j, invers proporţională cu avantajele efectelor asupra mediului, de exemplu, debit maxim cu o anumită asigurare rezultat din atenuarea viiturilor în lac, suprafeţe de teren ocupate, locuinţe dezafectate, lungimea tronsonului de albie între captare şi secţiunea de restituţie a debitelor turbinate în centrale electrice etc, notele primare sunt:

c)  dacă variantele nu pot fi caracterizate de o mărime cuantificabilă, notele primare se acordă prin apreciere, după una dintre următoarele proceduri:

c1) prin acordarea de note de la 1 la 10, astfel:

- dacă efectele tuturor variantelor sunt benefice, respectiv avantajoase pentru mediu, sau dacă efectele tuturor variantelor sunt defavorabile, respectiv dezavantajoase pentru mediu, variantele cele mai avantajoase vor primi notele cele mai mari;

-   dacă efectele variantelor sunt fie benefice, fie defavorabile, cele avantajoase vor primi note de la 6 la 10, cele dezavantajoase, de la 0 la 4, iar cele neutre vor primi nota 5;

c2) dacă un criteriu C_i coincide cu un element ori un grup de elemente ale mediului din matricea de evaluare a impactului, nota primară poate fi suma valorilor de calcul ale efectelor din coloane sau submatricea corespunzătoare;

c3) dacă se consideră oportun, notele primare se pot determina prin procedura indicată pentru determinarea ponderii criteriilor conform secţiunii a 2-a, în care în locul criteriilor C_i se vor trece variantele V_j. Valorile notelor primare N*_i,j vor fi egale cu cele corespunzătoare ponderii criteriilor p_i din cazul menţionat.

Art. 16. - (1) Notele normalizate N_i,j pentru un criteriu se definesc prin transformarea notelor primare, astfel ca suma acestora pentru cele n variante să fie aceeaşi, de exemplu, egală cu 1, ceea ce se realizează cu relaţia:

prin care se verifică automat condiţia:

(2) Pentru procedurile de acordare a notelor primare indicate la art. 15 alin. (1) lit. a), b) şi c3), condiţia se realizează implicit, notele primare fiind identice cu notele normalizate.

SECŢIUNEA a 5-a

Calculul punctajelor

Art. 17. - După încheierea notării tuturor variantelor pe toate criteriile, se realizează următoarele operaţiuni:

a) se calculează punctajele ponderate:

(N_i,j)p=N_i,j . p_i

b)   se însumează punctajele ponderate pentru fiecare variantă V_j, pe ansamblul criteriilor C_i, rezultând punctajul total pe o variantă

Acest punctaj caracterizează, în mod relativ, variantele analizate, pe ansamblul criteriilor adoptate;

c)  pentru evidenţierea mai pregnantă a diferenţelor dintre variante este util să se calculeze şi punctajul total relativ pe fiecare variantă, care va fi

d) calculul se organizează tabelar, conform modelului prezentat în tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1

SECŢIUNEA a 6-a

Luarea deciziilor

Art. 18. -In selectarea variantei pe baza analizei de decizie multicriterială prezentate vor fi avute în vedere următoarele recomandări:

a) varianta cu cel mai mare punctaj total este preferabilă;

b) diferenţe mai mici de 0,10 între punctajele totale relative nu sunt considerate decisive, avându-se în vedere numeroasele aprecieri subiective care intră în proces, dificultatea obiectivă a prognozelor privind evoluţia efectelor construcţiilor hidrotehnice asupra mediului şi relativitatea unor informaţii primare;

c) dificultăţile de alegere a variantei în situaţia de la lit. b) se rezolvă având la dispoziţie următoarele posibilităţi alternative:

- se obţin detalieri sau studii suplimentare;

- se introduc criterii suplimentare;

- se alege una dintre variantele din ecartul de 10 diferenţă de punctaj acordată variantelor prin note normalizate, pe criterii de preferinţă ale decidentului principal.

Art. 19. - Pentru a micşora gradul de subiectivism în calculul punctajelor, se recomandă aplicarea metodologiei de decizie multicriterială de către mai mulţi decidenti, care să noteze independent efectele, chiar dacă aspectele formale sunt conduse de acelaşi operator.

ANEXA Nr. 2 la normativul tehnic

INDICI   GLOBALI

de evaluare a impactului hidromorfologic al amenajărilor hidrotehnice proiectate asupra mediului

1. Procedura expusă în continuare prezintă evaluarea impactului hidromorfologic al amenajărilor hidrotehnice proiectate asupra mediului prin 2 indicatori de cuantificare:

a) indicele impactului global datorat soluţiilor de amenajare, notat IGSA, care identifică şi calculează impactul „artificializării" albiei prin soluţii de amenajare;

b)  indicele impactului global datorat soluţiilor constructive, notat IGSC, care identifică şi calculează impactul „artificializării" albiei prin soluţii constructive.

1.1.   Cuantificarea indicilor globali menţionaţi la pct. 1, exprimat prin „costul ecologic", permite evaluarea influenţei relative a diverşilor parametri de „artificializare", orientând astfel alegerea şi ameliorarea soluţiilor propuse din punctul de vedere al impactului hidromorfologic.

1.2.  Indicii gobali de evaluare a impactului „artificializării" albiei prin soluţii de amenajare şi prin soluţii constructive sunt utilizaţi ca subcriterii ai criteriului ecologic, potrivit art. 10 din anexa nr. 1 la normativul tehnic.

2. Metoda de evaluare anticipată a impactului hidromorfologic al amenajărilor proiectate1 serveşte şi la compararea soluţiilor de amenajare propuse, pe baza indicelui de „artificializare", denumit în continuare IGSA. In principiu, procedura cuantifică „costul ecologic" pentru 4 elemente:

a)  caracteristicile tronsonului de albie care va fi probabil afectat de lucrările hidrotehnice;

b) clasa de importanţă a râului reprezentată de mărimea şi caracteristicile de calitate ecologică a râului, denumită rangul fluvial;

c)  intensitatea agresiunii de artificializare prin modificarea morfologiei râului;

d) timpul.

1 Propusă de Wasson Malavoi, Maridet, Sochon şi Paulin, 1995.

2.1. Caracteristicile tronsonului sunt reprezentate de un coeficient A, ale cărui valori (cost ecologic) rezultă din graficul din fig. 1*), în funcţie de procentul lungimii porţiunii artificializate din lungimea tronsonului analizat.

Fig. 1. Costul ecologic al artificializării pe unitatea de lungime a tronsonului

2.1.1.  Alegerea şi delimitarea unui tronson au în vedere analiza unui sector de râu relativ omogen din punct de vedere morfologic şi ecologic, care are o identitate recognoscibilă, cu caracter mai ales geografic. Tronsonul analizat trebuie ales strict pe criteriile precizate, fără a fi influenţat de dorinţa de obţinere a unor valori favorabile unei anumite părţi. El se poate identifica cu corpul de apă.

2.1.2.  Din fig. 1 se observă că amenajarea (şi, implicit, artificializarea) primelor porţiuni din tronson are un impact relativ scăzut pe ansamblu; artificializarea până la 25% din tronson atrage costuri ecologice relativ reduse, întrucât porţiunile rămase în regim natural reuşesc să menţină ecosistemul viabil. După amenajarea a 40-50% din tronson, costurile ecologice cresc în mod spectaculos, semnalând pericolul unui colaps morfologic şi ecologic, iar amenajarea ultimelor porţiuni (ultimii 30% din tronson) conduce la costul ecologic maxim, consfinţind dispariţia practică a ecosistemului originar.

2.2. Rangul fluvial este cuantificat printr-un coeficient R, cu valorile de cost ecologic rezultate din graficul din fig. 2*).

Fig. 2. Costul ecologic al artificializării unui tronson de râu în funcţie de rangul său (valoarea patrimonială)

Costurile ecologice cele mai mari afectează râurile de ranguri extreme. Pentru râurile de rang înalt, cu importanţă şi „valoare" ridicate, intervenţiile produc în mod evident efecte importante directe şi derivate, implicând costuri ecologice mari. Râurile de rang inferior, cu bazine mici sau/şi cu o stare nu prea bună a ecosistemelor, sunt practic desfiinţate din punct de vedere ecologic prin realizarea unor amenajări care artificializează albiile; de aceea costul ecologic este relativ ridicat.

2.2.1. Rangul fluvial este un indice de evaluare a impactului hidromorfologic al amenajărilor hidrotehnice asupra mediului, exprimând clasa de importanţă a râului, stabilită în funcţie de talia râului şi de mărimea bazinului, calitatea ecologică, calitatea apei, mărimea debitelor.

*) Figurile 1 şi 2 sunt reproduse în facsimil.

2.2.2. Criteriul principal pentru stabilirea rangului este reprezentat de încadrarea calităţii apelor de suprafaţă, care stabileşte starea ecologică a corpurilor de apă, reflectată prin indicatori fizici, chimici şi microbiologici, în conformitate cu valorile din tabelul nr. 6 prevăzut în Normativul privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 161/2006.

2.2.3. Al doilea criteriu este mărimea râului, care se defineşte prin debitul mediu multianual pe tronsonul analizat, respectiv media debitelor la capetele tronsonului, notat prin Q_m. Intervalele de debite au fost stabilite avându-se în vedere că cea mai mare parte a râurilor interioare sunt relativ mici.

2.2.4. Cel de-al treilea criteriu se referă la interesul ecologic şi/sau social-economic pe care îl prezintă tronsonul analizat, dacă acesta este cu adevărat major la nivel regional sau naţional.

Tabelul nr. 1

Determinarea rangului fluvial

Debit modul mediu pe tronson (m3/s)	Interes major ecologic etc.	Clasificarea după calitatea apelor
		Categoria I	Categoria II	Categoria III	Categoria IV	Categoria V
Qm<1	da	7	6	5	3	-
	nu	5	4	3	2	1
1 =< Qm < 5	da	8	7	6	4	-
	nu	7	6	5	3	2
5 =< Qm < 20	da	9	8	7	5	-
	nu	8	7	6	4	2
20 =< Qm < 50	da	9	9	8	6	-
	nu	8	8	7	5	3
Qm>50	da	9	9	9	7	-
	nu	9	9	8	6	4

2.2.5.  Interesul ecologic este reprezentat de existenţa unor ecosisteme viguroase, echilibrate şi diversificate, de asocieri rare de specii sau de specii şi populaţii rare, endemice ori în pericol de dispariţie. Tronsoanele de râu aflate total sau parţial în zone protejate, rezervaţii ori parcuri naturale beneficiază de o mărire a rangului, conform prevederilor subpct. 2.2.7.

2.2.6.  Interesul social major se poate traduce prin existenţa unor zone de turism, agrement sau activităţi sportive acvatice cu tradiţie şi prestigiu. Râurile care trec prin sau în imediata vecinătate a unor staţiuni balneare ori de odihnă şi tratamente medicale prezintă interes social major.

2.2.7. Pentru tronsoane de râu aflate total sau parţial în zone protejate ecologic, rangul se va mări cu o unitate, iar pentru cele aflate total ori parţial în rezervaţii sau parcuri naturale, rangul se va mări cu două unităţi.

2.2.8. In funcţie de încadrarea tronsonului de râu artificializat în cele 3 criterii se determină valoarea rangului fluvial pe baza valorilor prevăzute în tabelul nr. 1. Cu valoarea rangului astfel stabilită, se determină în graficul din fig. 2 valoarea coeficientului R.

2.3. Intensitatea impactului evaluează discordanţa dintre starea de după amenajare şi morfologia râului care ar corespunde stării sale de echilibru dinamic. Pentru aceasta se utilizează 8 factori i cu importanţă demonstrată în funcţionarea ecologică, cărora le corespund 8 parametri specifici care permit cuantificarea alterării sistemului. Pentru fiecare factor i = 1...8 se determină costul ecologic, a cărui valoare este exprimată printr-un coeficient Ii, cu ajutorul graficelor care asociază o categorie previzibilă de alterare cu impactul (costul) ecologic respectiv.

2.3.1. Factorul 1 reprezintă pierderea sinuozităţii şi diminuarea procentului de multiplicare a traseelor paralele de curgere (dispariţia canalelor multiple) în raport cu traseul în plan originar, reperabil adesea pe hărţile sau fotografiile aeriene mai vechi. Valoarea costului ecologic se exprimă prin coeficientul I1 şi se determină utilizându-se graficul din fig. 3*). Sinuozitatea S se exprimă prin raportul dintre lungimea desfăşurată a cursului de apă (măsurată la talveg) şi lungimea tronsonului amenajat, măsurată în linie dreaptă între punctele din talveg ale secţiunilor de capăt ale tronsonului amenajat. Costul ecologic ΔY se determină ca diferenţă între valorile corespunzătoare valorilor sinuozităţii S dinainte şi de după amenajare. De exemplu, o diferenţă de sinuozitate b = 0,5 între S = 1,5 (originar) şi S = 1 (traseu rectiliniu rectificat) atrage un cost ecologic ΔY_b = 9-0 = 9, reprezentând 90% din cel total maxim, în timp ce o reducere a sinuozităţii a = 0,5 prin rectificare de la S = 2 la S = 1,5 conduce la costuri ecologice reduse, respectiv la ΔY_a = 10 -9 = 1, însemnând numai 10% din cel total maxim. Această observaţie este deosebit de importantă, întrucât pentru nespecialişti - beneficiari ai lucrărilor, proiectanţi ocazionali şi uneori chiar organe de avizare - există tendinţa de a aprecia că rectificările de traseu la sinuozităţi mici nu au aproape nicio influentă.

*) Figura 3 este reprodusă în facsimil.

Fig. 3. Costul ecologic al pierderii sinuozităţii. Se determină în funcţie de diferenţa dintre sinuozitatea originară şi cea de după amenajare.

2.3.2. Factorul 2 reprezintă reducerea spaţiului de libertate al cursului de apă, măsurată prin sporirea gradului de contracţie laterală impusă de o îndiguire. Acest spaţiu de libertate se evaluează în raport cu lăţimea la ras a albiei minore (w), care constituie unitatea de măsură. Râurile aluviale în echilibru au un spaţiu de libertate de ordinul 12w. Valoarea costului ecologic se exprimă prin coeficientul I2 şi se determină utilizând graficul din fig. 4*).

Este evident că vom avea un cost ecologic cu atât mai ridicat, cu cât reducerea spaţiului de libertate va fi mai mare.

Se observă că reducerea spaţiului de libertate pentru valori relativ mici ale acestuia (SL = b = 10w - 3w = 7w) are un cost ecologic mult mai ridicat (ΔYb = 16-6 = 10) decât reducerea în domeniul unor valori mari (SL = a = 24w - 10w = 14w), care conduc la un cost ecologic relativ redus (ΔY_a = 20w- 16w = 4w). Aceasta înseamnă că albiile majore originare relativ înguste se deteriorează mai grav prin îndiguiri decât cele relativ largi.

Fig. 4. Costul ecologic al reducerii spaţiului de libertate

*) Figura 4 este reprodusă în facsimil.

2.3.3. Factorul 3 reprezintă perioada de revenire a debitului de umplere a albiei minore, considerând ca normală, într-o primă aproximare, o frecvenţă de o dată la 2 ani. Valoarea acestui parametru se determină prin studii hidrologice asupra variabilităţii regionale a debitelor maxime anuale. Valoarea costului ecologic se exprimă prin coeficientul I3 şi se determină utilizându-se graficul din fig. 5*). Pentru râuri cu perioade de revenire a debitelor de umplere a albiei minore relativ mici, sub 10 ani, costurile ecologice sunt mai mari decât la valori mari ale acesteia.

2.3.4. Factorul 4 reprezintă sporirea lăţimii scurgerii la etiaj (debitul mediu lunar minim) şi este important, deoarece poate provoca reducerea adâncimilor medii, încălzirea estivală excesivă a apei, îngheţul pe timp de iarnă şi colmatarea fundului. Se măsoară în procente din lăţimea originară. Valoarea costului ecologic se exprimă prin coeficientul I4 şi se determină utilizându-se graficul din fig. 6*).

Fig. 5. Costul ecologic al reducerii frecvenţei inundărilor laterale

Fig. 6. Costul ecologic al reducerii lăţimilor de curgere la etiaj

2.3.5. Factorul 5 exprimă alterarea structurii fizice (de adăpost al faunei) şi a conectivităţii şi are mai mulţi parametri indicatori:

a) dispariţia secvenţelor de facies rapid - adânc, care constituie o alterare majoră a mediului fizic;

b) modificarea structurilor de adăpost, de natură minerală şi vegetală.

Valoarea costului ecologic se exprimă prin coeficientul I5 şi se determină utilizându-se datele din tabelul nr. 2.

*) Figurile 5 şi 6 sunt reproduse în facsimil.

19 Tabelul nr. 2

Costurile ecologice ale alterării structurilor de adăpost şi faciesurilor

Alterări fizice	Costuri ecologice
	Curs de apă cu energie
	mare	redusă
1 = Scoaterea structurilor lemnoase afundate în taluz	3	7
2 = 1 + Nivelarea malurilor (retaluzare, îndepărtarea blocurilor)	7	10
3 = 2 + Indepărtarea obstacolelor din canal (blocuri, structuri lemnoase)	12	12
4 = 3 + Reprofilarea, nivelarea faciesurilor rapide sau lente	20	20

2.3.6. Factorul 6 cuantifică alterarea substratului, realizată, de regulă, prin lucrări de terasamente care afectează patul albiei prin modificarea granulozitatii acestuia. Debitul de antrenare al particulelor din noul pat se determină prin calcule hidraulice clasice. Frecvenţa de revenire a acestui debit permite să se estimeze riscul instabilităţii substratului. Compararea frecvenţelor de punere în mişcare a particulelor înainte şi după realizarea lucrărilor, respectiv diferenţa de frecvenţă, permite să se cuantifice creşterea probabilă a instabilităţii printr-o evaluare minimală.

Valoarea costului ecologic al alterării substratului se exprimă prin coeficientul I6 şi se determină utilizându-se datele din fig. 7*). Se observă că pentru o diferenţă de frecvenţă a debitelor capabile să antreneze substratul din domeniul frecvenţelor relativ reduse, cum ar fi b = 11,2 - 8 = 3,2 cazuri/an, costul ecologic este ΔY_b = 8 - 2 = 6, în timp ce o diferenţă mai mare, dar în domeniul frecvenţelor mari, a = 20- 11,2 = 8,8 cazuri/an, atrage după sine costuri ecologice mult mai mici, respectiv ΔY_a = 10 - 8 = 2. Se menţionează că stabilizarea excesivă a patului constituie o perturbare serioasă a funcţionării ecologice.

Fig. 7. Costul ecologic al alterării stabilităţii substratului

*) Figura 7 este reprodusă în facsimil.

2.3.7. Factorul 7 reprezintă pierderea conectivităţii laterale, care poate fi evaluată prin reducerea lăţimii zonei inundabile corespunzătoare viiturilor produse o dată la 30 de ani, raportată la lăţimea la ras a albiei minore w. Valoarea costului ecologic se exprimă prin coeficientul I7 şi se determină utilizându-se graficul din fig. 8*).

Fig. 8. Costul ecologic al pierderii conectivităţii laterale

2.3.8. Factorul 8 indică crearea de obstacole artificiale în calea circulaţiei peştilor, care are un impact ce trebuie evaluat pe ansamblul tronsonului analizat, în funcţie de posibilitatea de trecere peste lucrări de amenajare la diferite debite de scurgere şi în funcţie de numărul de obstacole pe kilometrul de tronson. Valoarea costului ecologic al obstacolelor se exprimă prin coeficientul I8 şi se determină utilizându-se graficul din fig. 9*).

Fig. 9. Costul ecologic al obstacolelor artificiale în calea circulaţiei peştilor

*) Figurile 8 şi 9 sunt reproduse în facsimil.

2.3.9. Intensitatea totală a artificializării pe unitatea de tronson I este suma coeficienţilor I1... I8. 2.4. Timpul Evaluarea duratei impactului cuprinde 3 elemente:

a)  remanenta alterării fizice (în funcţie şi de reversibilitatea amenajării);

b) repetarea intervenţiilor cu efect de cumulare a impactului;

c) agravarea posibilă a unor forme de impact pe termen lung, mai cu seamă dacă este perturbat echilibrul morfologic dinamic.

Reversibilitatea unei amenajări poate fi estimată plecându-se de la natura lucrărilor şi de la natura energiei potenţiale a râului. Pe această bază se atribuie amenajării un coeficient multiplicator T, care este în fond timpul de remanentă previzibil sau durata impactului cumulat pentru intervenţiile repetitive (ambele măsurate în ani).

3. Indicele impactului global datorat soluţiilor de amenajare (sau indicele L.I.T.), notat cu IGSA, se determină cu relaţiile:

IGSA = LITw 210-4

L = (I/w)AR

I = I1 + I2 + ... + I8

unde:

L - lungimea tronsonului analizat, măsurată în multipli de w;

I - coeficientul total de intensitate;

I1 ....I8- coeficienţi de intensitate parţiali;

w2 - suprafaţa în hectare a fiecărei unităţi de linear artificializat;

I- lungimea tronsonului amenajat;

w- lăţimea la ras a albiei minore;

A - coeficient al caracteristicilor tronsonului (determinat conform graficului din fig. 1);

R - coeficient al rangului fluvial (determinat conform graficului din fig. 2);

T- durata de remanentă (ani).

4. Impactul „artificializării" albiei prin soluţii constructive cuantifică intensitatea impactului ţinând seama de soluţiile constructive concrete ale lucrărilor de amenajare. Pe baza caracterizării şi clasificării tipurilor de soluţii constructive, prezentate detaliat la art. 6 din normativul tehnic şi urmând modelul de evaluare a costului ecologic descris în continuare, se propune determinarea acestuia conform tabelului nr. 3. Valoarea rezultată va fi indicele de intensitate notat cu I_c.

Tabelul nr. 3

Costurile ecologice ale soluţiilor constructive - coeficientul I_c

Adaptabilitate la deformaţii	Natura materialelor	Creşterea vegetaţiei
		favorabil	nefavorabil	special
Structuri plastice	naturale	0	2	-
	mixte	2	4	1
	artificiale	4	7	4
Structuri rigide	naturale	4	8	-
	mixte	6	9	5
	artificiale	8	10	6
Structuri suportând deformaţii limitate	naturale	2	5	-
	mixte	4	7	3
	artificiale	6	8	5

4.1. Pe baza valorilor indicilor A (caracteristicile tronsonului analizat), R (rangul fluvial) şi T (timpul) se calculează indicele impactului global datorat soluţiilor constructive, notat IGSC, cu relaţia:

IGSC = ARI_cT(I/w)w210-4

 cu aceleaşi semnificaţii ale notaţiilor.

5. Analiza indicatorilor globali se va finaliza prin întocmirea tabelului nr. 4 al principalelor caracteristici ale componentelor indicilor globali, respectiv costurile ecologice pentru toate variantele de amenajare ale proiectului şi realizarea comentariilor pe baza valorilor din tabel.

Tabelul nr. 4

Centralizatorul costurilor ecologice şi al indicilor impactului global pentru variantele de amenajare hidrotehnică a râului

Indicele global	Subindici		V1	...Vj...	Vn
1	2	3	4	5	6
IGSA Indicele impactului global datoratsoluţiilor de amenajare	L - lungimea tronsonului analizat, măsurată în multipli w	I - lungimea tronsonului amenajat
		w- lăţimea la ras a albiei minore
		A- coeficient al caracteristicilor tronsonului
		R - coeficient al rangului fluvial
		I/w x A x R x 10-4
	I - coeficientul total de intensitate	I1
		I2
		I3
		I4
		I5
		I6
		I7
		I8
		I1+I2+...+I8
	T - durata de remanentă	ani
	Calcul IGSA	L x I x T x w 2 x 10-4
IGSC Indicele impactului global datorat soluţiilor constructive	Ic
	Calcul IGSC	L x Ic x T x w2 x 10-4

ANEXA Nr. 3 la normativul tehnic

APLICAŢIE

a metodologiei pe un caz reprezentativ

1. Descrierea sumară a zonei şi condiţiilor amenajării hidrotehnice a râului

1.1. Aplicaţia de calcul se va derula pe un exemplu fictiv, dar foarte apropiat de situaţii existente cunoscute. Toate informaţiile asupra zonei amenajării sunt necesare în analiza multicriterială, astfel că în cazuri reale, acestea vor fi prezentate în capitolul distinct pentru tratarea variantelor de amenajare, precizat la art. 5 alin. (2) din anexa nr. 1 la normativul tehnic.

1.2.  Obiectul interesului pentru amenajarea hidrotehnică îl constituie un tronson de râu din zona dealurilor subcarpatice joase, pe care, pe o lungime de aproximativ 10 km, râul are un debit mediu multianual practic constant, de aproximativ 1,2 m3/s. Din punctul de vedere al calităţii apelor, râul este de categoria a II-a. Intregul tronson prezintă un interes ecologic moderat, întrucât ecosistemele sale acvatice stabile cuprind specii valoroase de salmonide (lipan).

1.3. Râul are un tronson sinuos şi a fost relativ stabil până acum aproximativ două decenii, după care au apărut semne de instabilitate morfologică, ca urmare, probabil, a creşterii frecvenţei unor viituri cu debite relativ importante (cu perioade medii de revenire de până la 50 de ani). Ca urmare, pe întregul tronson se manifestă tendinţe de agradare a talvegului şi de eroziune a malurilor în concavităţile curbelor, existând tendinţa de amplificare a meandrelor. Pe un sector de aproximativ 500 m lungime, eroziunile afectează drumul judeţean principal, precum şi o serie de gospodării, inclusiv locuinţe, a căror recondiţionare a antrenat costuri importante, fără a mai pune la socoteală şi costul terenurilor erodate, definitiv pierdute. Aspectul general al malurilor afectate de eroziuni, care provoacă alunecarea şi prăbuşirea periodică a încă unei „felii" din mal, este în consecinţă foarte neplăcut. Se menţionează că datorită unor fenomene similare, pe tronsonul menţionat au mai fost amenajate în anii precedenţi prin lucrări hidrotehnice de regularizare a albiei încă alte 4 sectoare, cu o lungime cumulată de 3,2 km.

1.4.  Caracteristicile principale ale albiei râului pe sectorul avut în vedere pentru amenajare pot fi descrise astfel: albia minoră este bine delimitată de cea majoră; la debite cu frecvenţa determinată prin calcul de aproximativ 1:30 ani, albia minoră se umple şi are o lăţime medie în jurul valorii de w = 36 m. La ape medii, lăţimea albiei minore este de aproximativ 15-20 m, iar la ape mici, sub 5 m.

1.5.  La ape mari, cu debite peste cele cu frecvenţa 1:30 ani, zonele riverane sunt inundate; pe malul drept, inundaţia este limitată de drumul comunal, care îndeplineşte şi rolul de dig de protecţie şi dirijare, dar pe malul stâng inundă albia majoră pe o lăţime medie de aproximativ 300 m, pe care există amplasate şi câteva gospodării. Datorită agradării albiei, colmatărilor şi prezenţei în patul albiei şi maluri a unor structuri lemnoase (probabil fosile), capacitatea de tranzitare a apelor mari a scăzut sensibil.

1.6. Zona este cunoscută şi frecventată ca zonă de odihnă şi agrement, existând chiar pe sectorul descris mai sus câteva pensiuni.

2. Alegerea criteriilor din rândul celor general acceptate

2.1. In cazul concret al zonei amenajării descrise în capitolul precedent, se vor reţine numai o parte dintre criterii şi subcriterii, şi anume cele relativ importante, pentru care se anticipează diferenţe mari între variantele de amenajare avute în vedere, cu următoarele comentarii şi justificări:

a) C1 - criteriul economic:

- C1.1 - costul de investiţie şi cheltuielile de întreţinere pe 5-20 de ani;

- C1.2 - costul efectelor secundare: eroziuni, prăbuşiri de maluri (afectarea gospodăriilor, terenurilor, recoltelor etc);

- C1.3 - criteriul „zero";

b) C2 - criteriul social:

- C2.1 - estetică, peisaj;

- C2.2 - regimul populaţiei în zona riverană (restricţii, circulaţie, stres, inclusiv la execuţia lucrărilor);

- C2.3 - criteriul „zero";

c) C3 - criteriul ecologic:

- C3.1 - indicele impactului global datorat soluţiilor de amenajare, denumit în continuare IGSA;

- C3.2 - indicele impactului global datorat soluţiilor constructive, denumit în continuare IGSC;

- C3.3 - gradul de afectare al ecosistemelor existente;

- C3.4 - criteriul „zero";

d) C4 - criteriul „zero".

2.2.  In cadrul criteriului social, subcriteriile referitoare la recreere, turism, sport, calitatea apei utilizate de riverani şi protecţia la ape mari a riveranilor nu se introduc, întrucât în toate variantele de amenajare a cursului de apă, aplicarea acestor subcriterii are ca rezultat efecte similare şi, deci, analiza nu le departajează.

2.3.    Nu se introduce un criteriu pentru respectarea restricţiilor, întrucât acestea se consideră respectate în toate variantele de amenajare.

3. Ierarhizarea şi stabilirea ponderii criteriilor

3.1. Ierarhizarea şi stabilirea ponderii criteriilor este adecvată situaţiei concrete şi particulare a zonei în care se face amenajarea. De exemplu, într-o zonă cu intervenţii antropice reduse şi mare potenţial ecologic, cel mai important criteriu va fi cel ecologic, în timp ce pentru o zonă cu intervenţii antropice importante, intens populată, criteriul cel mai important poate fi cel social.

3.2.  Ierarhizarea criteriilor în vederea stabilirii ponderilor se face prin apreciere de către un decident. Cum acesta este inevitabil subiectiv, se apelează la mai mulţi decidenţi competenţi sau interesaţi şi se face media opţiunilor acestora. In cazul exemplului din tabelul nr. 1 se va lucra cu opţiunile unui singur decident, respectiv ale autorului exemplului.

3.3.  Ponderile criteriilor principale

Tabelul nr. 1

Criteriul	C1	C2	C3	C4
economic - C1		0	1	0
social - C2	2		2	0
ecologic - C3	1	0		0
„zero" - C4	2	2	2
Total puncte	5	2	5
Pondere	0,415	0,17	0,415

p₁ = 0,415; p₂ = 0,17; p₃ = 0,415; p_i = p₁+p₂+P₃ = 1

a) Ponderile subcriteriilor lui C1 sunt prezentate în tabelul nr. 2

Tabelul nr. 2

Criteriul	C1.1	C1.2	C1.3
investiţii - C1.1		1	0
cost efecte secundare - C1.2	1		0
„zero" -C1.3	2	2
Total puncte	3	3	0
Pondere	0,5	0,5

p'_1.1 = 0,5; p' _1.2 = 0,5;    p' _1.1+ p' _1.2= 1

Rezultă din combinarea celor două matrici:

p_1.1 =0,5 . 0,415 = 0,2075; p_1.2 =0,5 . 0,415 = 0,2075; p _1.1+ p _1.2= 0,415

b) Ponderile subcriteriilor lui C2 sunt menţionate în tabelul nr. 3

Tabelul nr. 3

Criteriul	C2.1	C2.2	C2.3
estetic -C2.1		2	0
regim populaţie - C2.2	0		0
„zero" - C2.3	2	2
Total puncte	2	4	0
Pondere	0,33	0,67

p'_2.1 = 0,33; p'_2.2 - 0.67;    p'_1.1+ p' _1.2= 1

P_2.1 =0,33 . 0,17 = 0,057; p_2.2 =0,66 . 0,17 = 0,113;

P _2.1+P _2.2=0,17

c) Ponderile subcriteriilor lui C3 sunt prevăzute în tabelul nr. 4

Tabelul nr. 4

Criteriul	C3.1	C3.2	C3.3	C3.4
IGSA-C3.1		2	0	0
IGSC -C3.2	0		0	0
grad afectare - C3.3	2	2		0
„zero" - C3.4	2	2	2
Total puncte	4	6	2	0
Pondere	0,33	0,5	0,17

p'_3.1 = 0,33; p'_3.2 = 0,5; p'₃.₃ = 0,17    p'_3.1 + p'_3.2+ p'_3.3= 1

p_3.1 =0,33 . 0,415 = 0,13695; p_3.2 =0,5 . 0,415 = 0,2075;

p_3.3 =0,17 . 0,415 = 0,07055;    p_3.1+ p_3.2+ P_3.3= 0,415

3.4. Centralizatorul ponderilor criteriilor şi subcriteriilor este reprezentat în tabelul nr. 5

Tabelul nr. 5

Criteriul	Pondere	Subcriteriul	Pondere în criteriu - p'	Pondere totală p
economic - C1	0,415	investiţii - C1.1	0,5	0,2075
		cost efecte secundare - C1.2	0,5	0,2075
social - C2	0,17	estetic -C2.1	0,33	0,057
		regim populaţie - C2.2	0,67	0,113
ecologic - C3	0,415	IGSA-C3.1	0,33	0,13695
		IGSC -C3.2	0,5	0,2075
		grad afectare - C3.3	0,17	0,07055
TOTAL	1			1

4. Stabilirea variantelor de amenajare

Pentru amenajarea râului s-au analizat 3 variante posibile.

4.1. Varianta 1 - Canal de beton practic rectiliniu, care taie coturile (sinuozităţile) existente, cu secţiune trapezoidală; ziduri laterale din beton, patul albiei (talvegul) se consolidează cu un radier de beton de 30 cm grosime. Soluţia nu este imaginară, ci identică cu cea adoptată pentru lucrări de protecţie împotriva viiturilor produse de pârâul Mândra - judeţul Braşov.

Fig. 1*). Varianta 1 - Secţiunea-tip de amenajare a albiei

a)  Traseul în plan este prezentat în fig 1. Valori ale unor parametri caracteristici: lungimea 433 m, lăţimea 14 m. Costul total al amenajării (inclusiv cheltuielile de întreţinere pe o durată de 5 ani) are valoarea I₁.

b) Soluţia prezintă în mod evident unele dezavantaje:

-  la tasări diferenţiate sau la eroziuni cu subspălare, structura extrem de rigidă va ceda, cu crăpături şi dislocări;

- pentru execuţie sunt necesare un drum de acces pentru utilaje, vaduri de trecere, organizare de şantier etc, pentru care nu prea există teren disponibil, atât timp cât casele sunt până la limita albiei;

*) Figura 1 este reprodusă în facsimil.

- la ape curente curgerea se face cu nivel scăzut; de la luciul de apă la coronamentul zidurilor sunt între 2 m şi 2,5 m; cei căzuţi accidental în albie - de la păsări de curte (raţe, gâşte), vite sau chiar până la oameni - nu vor putea ieşi fără accese amenajate.

4.2.   Varianta   2   -   Canalizare   cu   traseu   sinuos, asemănător traseului natural; secţiunea transversală prevede protecţia patului albiei cu saltele Macaferri, protecţia bazei taluzurilor cu gabioane Macaferri şi a taluzurilor cu saltele Macaferri şi geomat MACMAT cu vegetare [vezi fig. 2*)].

Fig. 2. Varianta 2 - Secţiunea-tip de amenejare a albiei

Traseul în plan este prezentat în fig. 3*). Canalul are o lungime de 557 m, măsurată în ax, faţă de lungimea albiei naturale, măsurată la talveg, care este de 578 m. Lăţimea la bază este de 14 m, iar ampriza totală de 32 m. Se apreciază că investiţia are o valoare egală cu 1,32 I₁.

Fig. 3. Vedere în plan

*) Figurile 2 şi 3 sunt reproduse în facsimil.

Varianta 2 a fost astfel dimensionată încât să realizeze parametrii de funcţionare cât mai asemănători sau identici cu cei ai variantei 1:

- scurgerea la ape mici şi sub debitul mediu multianual este practic identică, cu aceeaşi lăţime de albie;

-  scurgerea la ape mari va fi foarte asemănătoare, cu niveluri practic identice, varianta 2 având secţiuni mai mari, dar pantă mai mică.

4.3. Varianta 3 este de fapt ceea ce numim „varianta zero" şi constă în nerealizarea lucrărilor de amenajare, lăsând râul să evolueze liber în regim natural, cu dezvoltarea până la limite greu de estimat a fenomenelor negative deja înregistrate, respectiv eroziuni şi prăbuşiri de maluri, amplificarea meandrelor, prezenţa obstacolelor din structuri lemnoase şi scăderea pantelor şi deci a capacităţii de tranzitare a apelor mari etc. Se prevăd lucrări minore de stabilizare a eroziunilor, cu protecţii locale cu anrocamente.

Costurile efectelor secundare: eroziuni, prăbuşiri de maluri cu afectarea drumului judeţean, gospodăriilor, terenurilor, recoltelor etc. pe o perioadă de 20 de ani sunt însă de două ori mai mari decât costul investiţiei pentru varianta 1, ceea ce justifică realizarea amenajării hidrotehnice. Modul în care se înscriu în teren secţiuni caracteristice ale variantelor 1 şi 2 este prezentat în fig. 4*).

Fig. 4. Secţiuni transversale reprezentative

5. Notarea variantelor pe criterii

5.1. Criteriul C1.1 -investiţii, note primare

Valorile de investiţii aferente celor 3 variante se exprimă în multiplii investiţiei variantei V₁, notată cu I₁. Notele primare, care sunt şi normalizate, se calculează cu relaţia

întrucât mărimea cuantificabilă M_i,j este invers proporţională cu avantajele (i - criteriul, j - varianta). Datele sunt indicate în tabelul nr. 6.

Tabelul nr. 6

Varianta	Investiţia (Mi,j)	Nota primară N*	Nota normalizată
V1 - canal beton	I1	0,085052	0,085052
V2 - canal gabioane	1,321 . I1	0,064433	0,064433
V3 - lucrări minore	0,1 . I1	0,850515	0,850515

*) Figura 4 este reprodusă în facsimil.

Dacă se elimină V3, rezultatele sunt cele prezentate în tabelul nr. 7.

Tabelul nr. 7

Varianta	Investiţia (Mi,j)	Nota primară N*	Nota normalizată
V1 - canal beton	I1	0,568966	0,568966
V2 - canal gabioane	1,32 . I1	0,431034	0,431034

5.2. Criteriul C1.2. - costul efectelor secundare, note primare

Valorile de investiţii aferente celor 3 variante se exprimă în multiplii costurilor efectelor secundare aferente variantei V₃, notate cu E₃. Calculul din tabelul nr. 8 se face similar cu cel de la subpct. 5.1.

Tabelul nr. 8

Varianta	Investiţia (Mi,j)	Nota primară N*	Nota normalizată
V1 - canal beton	0,1 . E3	0,488	0,488
V2 - canal gabioane	0,1 . E3	0,488	0,488
V3 - lucrări minore	2 . E3	0,024	0,024

Dacă se elimină varianta V3, criteriul C1.2 dispare în întregime.

5.3. Criteriul estetic - C2.1. Variantele primesc note primare prin apreciere, după procedura descrisă la art. 15 lit. c) pct. c1) din anexa nr. 1 la normativul tehnic (note de la 1 la 10). Notele primare se normalizează folosindu-se relaţia:

Rezultatele sunt prezentate în tabelul nr. 9.

Tabelul nr. 9

Varianta	Nota primară N*	Nota normalizată
V1 - canal beton	2	0,143
V2 - canal gabioane	9	0,642
V3 - lucrări minore	3	0,215

Dacă se elimină V3, rezultatele sunt cele evidenţiate în tabelul nr. 10.

Tabelul nr. 10

Varianta	Nota primară N*	Nota normalizată
V1 - canal beton	2	0,182
V2 - canal gabioane	9	0,818

5.4. Criteriul regim populaţie - C2.2. Notarea variantelor se face prin apreciere, ca la subpct. 5.3, iar rezultatele sunt prezentate în tabelul nr. 11.

Tabelul nr. 11

Varianta	Nota primară N*	Nota normalizată
V1 - canal beton	4	0,286
V2 - canal gabioane	8	0,572
V3 - lucrări minore	2	0,142

Dacă se elimină V3, rezultatele sunt cele evidenţiate în tabelul nr. 12.

Tabelul nr. 12

Varianta	Nota primară N*	Nota normalizată
V1 - canal beton	4	0,33
V2 - canal gabioane	8	0,67

5.5. Criteriul grad de afectare al ecosistemelor existente - C3.3. Notarea variantelor se face prin apreciere, ca la subpct. 5.4, iar rezultatele sunt cele prevăzute în tabelul nr. 13.

Tabelul nr. 13

Varianta	Nota primară N*	Nota normalizată
V1 - canal beton	1	0,056
V2 - canal gabioane	8	0,444
V3 - lucrări minore	9	0,5

Dacă se elimină V3, rezultatele sunt cele evidenţiate în tabelul nr. 14.

Tabelul nr. 14

Varianta	Nota primară N*	Nota normalizată
V1 - canal beton	1	0,11
V2 - canal gabioane	8	0,89

5.6. Criteriul IGSA- indicele impactului global datorat soluţiilor de amenajare - C3.1 necesită o analiză detaliată de calcul al valorilor elementelor acestui indice, conform celor arătate la pct. 2 din anexa nr. 2 la normativul tehnic.

a) Pentru toate variantele, coeficienţii A, R şi T sunt comuni, şi anume:

-  lungimea sectorului afectat, de 3,2 km anterior şi 0,58 km pe sectorul analizat din lungimea tronsonului de 10 km, reprezintă 37,8%, de unde rezultă A = 4,4;

- rangul fluvial este R = 8 (tabel nr. 1, râu categoria I, 1 =< Q_m < 5, de interes ecologic);

- durata de remanentă T = 20 de ani.

b) Intensitatea impactului ecologic I sau costul ecologic este foarte mică pentru varianta 3, care nu modifică condiţiile de scurgere. Se adoptă în mod arbitrar valoarea 0,1.

Pentru celelalte două variante, coeficienţii I_i se determină astfel:

a) pierderea sinuozităţii. Lungimea desfăşurată (albia naturală) are 578 m şi o lungime de 430 m în linie dreaptă între capetele sectorului amenajat. Lungimea desfăşurată în varianta V1 este de 433 m, iar în varianta V2, 557 m. Sinuozităţile sunt în consecinţă:

- albie naturală - S_n = 578/430 = 1,344;

- amenajat V1 - S1 = 433/430 = 1,007;

- amenajat V2 - S2 = 557/430 = 1,295.

Diferenţele de sinuozitate între situaţia de după amenajare şi cea naturală sunt a1 = 0,337 şi, respectiv, a2 = 0,288; acestora le corespund, conform graficului din fig. 3 din anexa nr. 1, coeficienţii de cost ecologic I1 (V1) = 7,8 şi I1 (V2) = 7,8-6,8 = 1;

b) reducerea spaţiului de libertate, reducerea frecvenţei inundaţiilor laterale şi modificarea lăţimii de scurgere la etiaj au coeficienţi I₂ = I₃ = I₄ = 0 pentru ambele variante, întrucât acestea nu realizează îndiguiri şi păstrează lăţimea albiei din regim natural;

c) alterarea structurilor de adăpost se determină conform tabelului nr. 2 din anexa nr. 2 si conduce la I5(V1) = I5(V2)= 12;

d)  alterarea stabilităţii substratului, măsurată prin frecvenţa debitelor capabile de a antrena substratul, se determină conform graficului prevăzut în fig. 7 din anexa nr. 2. In regim natural se apreciază că frecvenţa debitelor capabile de a antrena substratul este de 6 valori/an. In ambele variante, debitele respective nu au şanse să apară în cursul unui an obişnuit, astfel că I₆ (V1) = I₆ (V2) = 2;

e) pierderea de lăţime inundabilă la viituri cu asigurarea de 3% este nulă în ambele variante, astfel că I₇ (V1) = I₇ (V2) = 0;'

f) numărul de obstacole artificiale în calea circulaţiei peştilor pe tronsonul de 10 km nu se modifică datorită amenajării în ambele variante, conducând la I₈ (V1) = I₈ (V2) = 0.

Suma coeficienţilor I1... I8 rezultată este, în consecinţă, egală cu:

- în varianta V1: I = 21,8;

- în varianta V2: I = 15.

Conform relaţiilor de calcul IGSA = L . I . T . w2-10-4 şi L = (l/w)A . R (cu notaţiile de la pct. 3 din anexa nr. 2), cu w2 = 1 ha în ambele variante si ştiind că w₁ = 19,2 m si w₂ = 32,9 m, rezultă L (1) = 430/19,2=22,4 şi L (2) = 430/32,9 = 13,1, din care se deduce valoarea finală a IGSA (indicele impactului global datorat soluţiilor de amenajare) pentru cele două variante:

- varianta 1- IGSA = 0,9766;

- varianta 2 - IGSA = 0,393.

Cele două valori sunt considerate caracteristici primare pentru variante. Notele primare şi normalizate, calculate potrivit relaţiilor prezentate la art. 15 şi 16 din anexa nr. 1 la normativul tehnic vor avea valorile din tabelul nr. 15.

Tabelul nr. 15

Varianta	Nota primară N*	Nota normalizată
V1 - canal beton	0,075466	0,075466
V2 - canal gabioane	0,187532	0,187532
V3 - lucrări minore	0,737002	0,737002

Dacă se elimină V3, rezultatele sunt cele precizate în tabelul nr. 16.

Tabelul nr. 16

Varianta	Nota primară N*	Nota normalizată
V1 - canal beton	0,286945	0,286945
V2 - canal gabioane	0,713055	0,713055

5.7. Criteriul IGSC - indicele impactului global datorat soluţiilor constructive - C3.2 se determină prin calcul, conform subpct. 4.1. din anexa nr. 2. Coeficientul I_c va avea, conform tabelului 3 din anexa nr. 2, următoarele valori:

- varianta 1 -structură rigidă, artificială, nefavorabilă creşterii vegetaţiei - l_c-10;

- varianta 2 - structură plastică, mixtă, favorabilă creşterii vegetaţiei - I_c=1;

- varianta 3 - regim natural, nu prea favorabilă creşterii vegetaţiei - I_c=1.

Cu aceste valori se calculează indicele impactului global datorat soluţiilor constructive, cu relaţia IGSC = A . R . I_c .T . (I/w) . w2 . 10-4, perfect similară cu cea de la calculul ISGA, unde I este înlocuit cu I_c.

5.8.  Rezultă valorile:

- varianta 1 - IGSA = 0,448;

- varianta 2 - IGSA = 0,0262;

- varianta 3 - IGSA = 0,0262.

Cele trei valori sunt considerate caracteristici primare pentru variante, notele primare şi normalizate având valorile din tabelul nr. 17.

Tabelul nr. 17

Varianta	Nota primară N*	Nota normalizată
V1 - canal beton	0,02841	0,02841
V2 - canal gabioane	0,485795	0,485795
V3 - lucrări minore	0,485795	0,485795

Dacă se elimină varianta V3, rezultatele sunt cele indicate în tabelul nr. 18.

Tabelul nr. 18

Varianta	Nota primară N*	Nota normalizată
V1 - canal beton	0,055251	0,055251
V2 - canal gabioane	0,944749	0,944749

5.9. Criteriul C3.3 - gradul de afectare al ecosistemelor existente. Variantele primesc note primare prin apreciere, după procedura descrisă la art. 15 lit. c) pct. c1) din anexa nr. 1 la normativul tehnic, cu note de la 1 la 10, după care se normalizează. Rezultatele sunt prezentate în tabelul nr. 19.

Tabelul nr. 19

Varianta	Nota primară N*	Nota normalizată
V1 - canal beton	2	0,2
V2 - canal gabioane	7	0,7
V3 - lucrări minore	1	0,1

Dacă se elimină varianta V3, rezultatele sunt cele reprezentate în tabelul 20.

Tabelul nr. 20

Varianta	Nota primară N*	Nota normalizată
V1 - canal beton	2	0,22
V2 - canal gabioane	7	0,78

6. Calculul punctajelor

6.1. După încheierea notării tuturor variantelor pe toate criteriile, operaţiunile următoare sunt cele descrise în art. 17 din anexa nr. 1 la normativul tehnic. Rezultatele sunt cele din tabelele nr. 21 şi 22, în două cazuri de variante analizate.

a) Cazul cu 3 variante - V1, V2, V3, incluzând varianta „zero"

Tabelul nr. 21

Criteriul	Pondere P	Subcriteriul	Pondere P	Varianta 1		Varianta 2		Varianta 3
				Nota normalizată	Nota ponderată Np1	Nota normalizată	Nota ponderată Np2	Nota normalizată	Nota ponderată Np3
Economic C1	0,415	investiţii - C1.1	0,207	0,085	0,018	0,064	0,013	0,851	0,177
		efecte secundare - C1.2	0,207	0,488	0,101	0,488	0,101	0,024	0,005
Social - C2	0,17	estetic -C2.1	0,057	0,143	0,008	0,642	0,037	0,215	0,012
		regimul populaţiei - C2.2	0,113	0,286	0,032	0,572	0,065	0,145	0,016
Ecologic - C3	0,415	IGSA-C3.1	0,137	0,075	0,010	0,188	0,026	0,737	0,101
		IGSC -C3.2	0,207	0,028	0,006	0,486	0,101	0,486	0,101
		gradul de afectare ES -C3.3	0,070	0,056	0,004	0,444	0,031	0,5	0,035
TOTAL	1		1		0,179		0,374		0,447

b) Cazul cu două variante - V1, V2

Tabelul nr. 22

Criteriul	Pondere P	Subcriteriul	Pondere P	Varianta 1		Varianta 2
				Nota normalizată	Nota ponderată Np1	Nota normalizată	Nota ponderată Np2
Economic - C1	0,415	investiţii - C1.1	0,2075	0,569	0,118	0,431	0,089
		efecte secundare - C1.2	0,2075	0	0,000	0	0,000
Social - C2	0,17	estetic -C2.1	0,057	0,182	0,010	0,818	0,047
		regimul populaţiei - C2.2	0,113	0,333	0,038	0,667	0,075
Ecologic - C3	0,415	IGSA -C3.1	0,13695	0,287	0,039	0,713	0,098
		IGSC -C3.2	0,2075	0,055	0,011	0,945	0,196
		gradul de afectare ES - C3.3	0,07055	0,11	0,008	0,89	0,063
TOTAL	1		1		0,225		0,568

7. Comparaţia variantelor iese şi mai bine în evidenţă dacă calculăm rapoartele dintre punctajele ponderate ale variantelor V2 şi V3 cu cele ale variantei 1, luată ca variantă de referinţă. In ultima coloană este redat raportul dintre valorile notelor ponderate ale variantelor 2 si 3. Rezultatele sunt prezentate în tabelele nr. 23 şi 24.

a) Cazul cu 3 variante (V1, V2, V3)

Tabelul nr. 23

Criteriul	Np1	Np2	Np3	Np1/Np1	Np2/Np1	Np3/Np1	Np2/Np3
investiţii - C1.1	0,018	0,013	0,177	1	0,753	10,012	0,075
efecte secundare - C1.2	0,101	0,101	0,005	1	1,000	0,050	20,000
estetic -C2.1	0,008	0,037	0,012	1	4,490	1,503	2,986
regimul populaţiei - C2.2	0,032	0,065	0,016	1	2,000	0,507	3,945
IGSA -C3.1	0,010	0,026	0,101	1	2,507	9,827	0,255
IGSC -C3.2	0,006	0,101	0,101	1	17,357	17,357	1,000
gradul de afectare ES - C3.3	0,004	0,031	0,035	1	7,929	8,929	0,888
TOTAL	0,179	0,374	0,447	1	2,083	2,494	0,835

b) Cazul cu două variante (V1, V2)

Tabelul nr. 24

Criteriul	Np1	Np2	Np1/Np1	Np2/Np1
investiţii - C1.1	0,118	0,089	1	0,757469
efecte secundare - C1.2	0,000	0,000	1	1
estetic -C2.1	0,010	0,047	1	4,494505
regimul populaţiei - C2.2	0,038	0,075	1	2,003003
IGSA -C3.1	0,039	0,098	1	2,484321
IGSC -C3.2	0,011	0,196	1	17,18182
gradul de afectare ES - C3.3	0,008	0,063	1	8,090909
TOTAL	0,225	0,568	1	2,52931

8. Comentarii asupra rezultatelor

a) In cazul comparării a 3 variante se pot face următoarele comentarii:

- varianta V3 - nerealizarea amenajării - rezultă a fi cea mai avantajoasă, datorită investiţiilor mici şi prezervării ecosistemelor existente;

- diferenţa de punctaj faţă de varianta V2 - structură din gabioane Macaferri cu taluzuri înierbate - este relativ mică, de 16,5%; consultarea populaţiei din zonă, inclusiv a celei care utilizează drumul judeţean, ar conduce probabil la o decizie de realizare a lucrării în varianta V2, care ar micşora disconfortul permanent dat de instabilitatea malurilor albiei minore;

- varianta V1 - structură din beton - este cea mai dezavantajoasă, deşi are costuri de investiţie cu 24,26 % mai mici decât varianta V2;

- sub rezerva reanalizării detaliate şi a consultării populaţiei locale privind realizarea amenajării, se recomandă adoptarea soluţiei cu structură din gabioane Macaferri cu taluzuri înierbate - V2.

b) In cazul comparării a două variante, admiţând că amenajarea se realizează în orice caz, se pot face următoarele comentarii:

- varianta V2 - structură din gabioane Macaferri cu taluzuri înierbate - este net mai avantajoasă, în afara oricărei discuţii;

- în pofida costurilor de investiţie considerabil mai mari, cu peste 24%, avantajele datorate soluţiilor constructive, afectării populaţiei, inclusiv a peisajului, şi conservării convenabile a ecosistemelor sunt decisive;

-  se recomandă în mod ferm adoptarea soluţiei cu structură din gabioane Macaferri cu taluzuri înierbate - V2.

c) Analiza adoptării soluţiei de amenajare prin metoda deciziei multicriteriale arată în mod clar faptul că luarea în considerare exclusivă a criteriului de cost al investiţiei este dezavantajoasă pe ansamblul exigenţelor şi intereselor generale şi locale.