Ţinând seama de obiectivul Uniunii Europene (UE) de a menţine şi de a dezvolta un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie prin adoptarea de măsuri privind cooperarea judiciară în materie civilă având implicaţii transfrontaliere, inclusiv în vederea facilitării recunoaşterii reciproce şi a îmbunătăţirii eficacităţii executării hotărârilor judecătoreşti între statele membre,având în atenţie imperativul asigurării eficacităţii depline la nivelul spaţiului judiciar al UE a noii proceduri privind ordonanţa asigurătorie europeană care urmăreşte să permită indisponibilizarea, în mod eficient şi rapid, a fondurilor existente în conturile bancare, în cauzele transfrontaliere,având în vedere faptul că, aşa cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 72/2017 sau Decizia nr. 405/2018), autorităţile statului român s-au angajat, în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (4) din Constituţia României, republicată, să garanteze ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din tratatele constitutive ale UE, din reglementările UE cu caracter obligatoriu şi din actul de aderare, în acest sens, Guvernul fiind abilitat din punct de vedere constituţional ca, prin mijloacele pe care le are la îndemână, să garanteze îndeplinirea obligaţiilor României faţă de UE,în considerarea faptului că, la data de 10 octombrie 2019, Comisia Europeană a adoptat Decizia privind scrisoarea de punere în întârziere a României pentru un caz de încălcare a dreptului UE în Cauza nr. 2019/2.079 [scrisoarea C (2019) 6729 final] vizând necomunicarea unor informaţii în temeiul art. 50 din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unei proceduri pentru ordonanţa asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare în vederea facilitării recuperării transfrontaliere a datoriilor în materie civilă şi comercială,dat fiind că, astfel cum rezultă din scrisoarea de punere în întârziere mai sus amintită, Comisia Europeană consideră că, necomunicând informaţiile necesare pentru aplicarea completă şi efectivă a Regulamentului (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului de către autorităţile competente, statul român nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul art. 50 din acest instrument juridic al UE,având în atenţie faptul că se impun, cu necesitate, evitarea constatării aplicării incorecte sau necorespunzătoare de către România a dreptului UE şi, în acest scop, preîntâmpinarea angrenării etapelor ulterioare ale procedurii de infringement, inclusiv, în ultimă instanţă, a posibilei consecinţe constând în aplicarea unor sancţiuni de ordin pecuniar de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, al căror cuantum ar putea fi unul semnificativ, de natură a afecta bugetul de stat şi a împiedica îndeplinirea altor obiective de interes public general, aceasta cu atât mai mult cu cât existenţa sau inexistenţa unei încălcări a dreptului UE ar urma să fie apreciată de instanţa europeană prin raportare la momentul la care va expira termenul de răspuns la un eventual aviz motivat emis de Comisia Europeană,întrucât, în vederea conformării cu cerinţele dreptului UE, astfel cum au fost expuse de Comisia Europeană prin scrisoarea de punere în întârziere menţionată, în care s-a evidenţiat, în particular, pe de o parte, că pentru depăşirea dificultăţilor de ordin practic existente în ceea ce priveşte obţinerea de informaţii cu privire la coordonatele contului bancar al debitorilor în context transfrontalier, a fost instituit un mecanism de acces care este un element-cheie pentru aplicarea practică a Regulamentului (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului şi, pe de altă parte, că absenţa acestor informaţii împiedică în mod efectiv aplicarea acestui regulament în cazuri concrete în care sunt implicaţi debitori care pot deţine un cont bancar în România, fiind necesară edictarea, cu efect imediat, a unor norme care să asigure punerea în aplicare previzibilă, efectivă şi completă a Regulamentului nr. (UE) 655/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului,având în vedere că lipsa unei intervenţii legislative imediate are ca efect prelungirea stării de incertitudine juridică şi ivirea unor dificultăţi de ordin practic - inclusiv din perspectiva posibilităţii autorităţilor competente din alte state membre de a face aplicarea Regulamentului (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului în relaţia cu România şi viceversa, în lipsa unor norme naţionale referitoare la unele chestiuni, cum ar fi: instanţele competente să soluţioneze cererea de emitere a unei ordonanţe asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare, precum şi unele căi de atac în materie; autoritatea română competentă pentru obţinerea informaţiilor privind contul bancar al debitorului şi metodele de obţinere a acestor date (fiind deja formulate solicitări în acest sens din partea autorităţilor din statele membre, dar şi naţionale) - generându-se un impact negativ asupra obiectivului fundamental privind recunoaşterea reciprocă şi îmbunătăţirea eficacităţii executării hotărârilor judecătoreşti în materie în spaţiul judiciar al UE, cu afectarea principiului cooperării loiale, dar şi a dreptului fundamental de acces liber şi efectiv la justiţie, consacrat atât în dreptul naţional, cât şi în dreptul UE,ţinând seama de faptul că legiferarea delegată - legitimată constituţional de Curtea Constituţională în variate ipoteze care necesitau punerea de acord a legislaţiei naţionale cu cea a UE în considerarea iminenţei declanşării procedurilor de infringement în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene/necesităţii evitării declanşării de către Comisia Europeană a procedurilor de sancţionare (de exemplu, deciziile Curţii Constituţionale nr. 802/2009 şi nr. 292/2014) - asigură, în mod prompt şi eficace, îndeplinirea de către România a obligaţiilor care îi revin în calitate de stat membru al UE vizând adoptarea măsurilor legislative pentru punerea în aplicare completă a Regulamentului (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului, cu consecinţa evitării avansării procedurii de infringement şi a producerii efectelor sale mai sus arătate,în considerarea faptului că există posibilitatea ca un demers legislativ ordinar să nu poată fi finalizat în termen util pentru a se înlătura consecinţele mai sus amintite sau a se evita perpetuarea acestora, în particular riscul avansării procedurii de infringement, inclusiv prin pornirea unor proceduri în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru nerespectarea obligaţiilor de stat membru al UE,ţinând seama de necesitatea înlăturării şi, după caz, a prevenirii producerii urmărilor negative anterior expuse, precum şi de faptul că aspectele mai sus menţionate, în particular crearea premiselor îndeplinirii angajamentelor asumate ca stat membru al UE şi preîntâmpinarea declanşării procedurii în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunând adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă,în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă. Articolul I După articol ul I7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.036 din 28 decembrie 2006, aprobată cu completări prin Legea nr. 191/2007, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul I8, cu următorul cuprins: Articolul I^8 În vederea aplicării Regulamentului (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unei proceduri pentru ordonanţa asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare în vederea facilitării recuperării transfrontaliere a datoriilor în materie civilă şi comercială, se stabilesc următoarele reguli: Articolul 1
(1) Cererea de emitere a unei ordonanţe asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare potrivit art. 6 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului se soluţionează de către instanţa care ar fi fost competentă să judece procesul în primă instanţă.
(2) În aplicarea art. 21 din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului, încheierea prin care se respinge cererea de ordonanţă asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare poate fi atacată la instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat încheierea.
(3) Calea de atac prevăzută la art. 33 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului este de competenţa instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat încheierea prin care s-a admis cererea de ordonanţă asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare.
(4) Căile de atac împotriva executării ordonanţei asigurătorii de indisponibilizare a conturilor bancare prevăzute la art. 34 din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului sunt de competenţa instanţei de executare.
(5) Căile de atac prevăzute la art. 37 din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului sunt de competenţa instanţei ierarhic superioare celei prevăzute la alin. (3) sau (4) ale prezentului articol, respectiv de competenţa instanţei ierarhic superioare celei prevăzute la art. 35 din acelaşi regulament; căile de atac se introduc în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.: Articolul 2 Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti este autoritate competentă pentru obţinerea informaţiilor privind contul bancar în temeiul art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului. În scopul obţinerii acestor informaţii, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti are drept de acces direct la sistemul informatic PatrimVen, pus la dispoziţie, în condiţiile legii, în mod gratuit de către Ministerul Finanţelor Publice. Informaţiile astfel obţinute nu pot fi utilizate decât în scopul şi în condiţiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului. Articolul IILa articolul 11 alineatul (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: b)cereri în legătură cu măsurile asigurătorii - 100 lei; când cererile au ca obiect instituirea de măsuri asigurătorii asupra navelor şi aeronavelor se taxează cu 1.000 lei; cereri de ordonanţă asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare, formulate potrivit Regulamentului (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unei proceduri pentru ordonanţa asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare în vederea facilitării recuperării transfrontaliere a datoriilor în materie civilă şi comercială - 100 lei; PRIM-MINISTRU LUDOVIC ORBAN Contrasemnează: p. Ministrul justiţiei, Cristian Tudor Băcanu, secretar de stat Ministrul finanţelor publice, Vasile-Florin Cîţu p. Ministrul afacerilor externe, Dănuţ Sebastian Neculăescu, secretar de stat