În urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din cadrul şedinţei din data de 15 mai 2017,în scopul aplicării prevederilor art. 18 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie,în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. b) şi ale art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezenta normă. Articolul 1Prevederi generale(1) Prezenta normă reglementează metodologia aplicată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., pentru calcularea tarifelor de referinţă aferente asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie, denumită în continuare RCA., conform prevederilor art. 18 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie, denumită în continuare O.U.G. nr. 54/2016.(2) Pentru punerea în aplicare a prezentei norme, asigurătorii autorizaţi să practice RCA transmit A.S.F. datele solicitate de aceasta. Articolul 2Principii generale(1) Pentru determinarea unui tarif de primă pentru asigurarea unui eveniment incert se efectuează estimări ale probabilităţilor asociate cu apariţia şi/sau severitatea unui eveniment, estimări care se bazează pe istoricul evenimentelor întâmplate şi pe proiecţiile tendinţelor.(2) Pentru determinarea tarifelor de referinţă se vor utiliza următoarele categorii de vehicule:a)autoturisme, autoturisme de teren şi autovehicule mixte cu masa maximă autorizată mai mică de 3,5 tone şi maximum 9 locuri; b)autovehicule pentru transport persoane cu mai mult de 9 locuri; c)motociclete, mopede, motocicluri şi ATV-uri cu sau fără ataş; d)tractoare rutiere; e)autovehicule destinate transportului de mărfuri; f)remorci şi semiremorci; g)alte vehicule, precum vehicule cu regim special, utilaje, vehicule electrice etc. (3) Structura tarifului de referinţă este construită prin segmentarea pe riscuri similare, luându-se în considerare următoarele criterii de risc:a)tipul asiguratului, respectiv persoană fizică sau persoană juridică; b)caracteristicile tehnice ale vehiculului, respectiv capacitatea cilindrică sau puterea, masa maximă autorizată, numărul de locuri; c)alţi factori consideraţi relevanţi astfel încât să se respecte principiile de omogenitate, credibilitate şi semnificaţie statistică. (4) Tarifele de referinţă sunt pe perioade de un an, pentru limitele de despăgubire prevăzute de legislaţia în vigoare, astfel încât să se asigure îndeplinirea obligaţiilor care decurg din încheierea contractelor de asigurare RCA. Articolul 3Etapele determinării tarifelor de referinţă Pentru determinarea tarifelor de referinţă RCA, A.S.F. parcurge următoarele etape: a)colectarea datelor de la asigurători şi verificarea acestora; b)analiza primară individuală pentru fiecare asigurător; c)agregarea datelor furnizate de către asigurători; d)analiza primară la nivel de piaţă; e)construirea modelului de risc; f)estimarea primei de risc; g)calculul tarifelor de referinţă conform formulei din anexa care face parte integrantă din prezenta normă; h)analiza de impact. Articolul 4Determinarea primei de risc de referinţă(1) Pentru determinarea primei de risc de referinţă se calculează separat:a)frecvenţa daunelor istorică, reprezentând raportul dintre numărul daunelor şi expunerea la risc, respectiv durata de asigurare a poliţei, exprimată în ani, cumulată pentru portofoliul de poliţe care au cel puţin o zi de acoperire de risc în perioada de referinţă; b)dauna medie istorică, reprezentând costul daunelor raportat la numărul daunelor, unde costul daunelor include daunele plătite în perioada de referinţă cumulate cu rezervele de daune avizate pentru toate daunele întâmplate şi avizate în perioada de referinţă, dar încă neplătite la sfârşitul perioadei de referinţă; c)impactul tendinţelor în dauna medie istorică şi frecvenţa istorică a daunelor, pentru a determina frecvenţa aşteptată şi dauna medie aşteptată pentru perioada de acoperire a tarifului de primă; d)impactul daunelor întâmplate şi neavizate sau insuficient avizate; e)încărcarea de siguranţă. (2) Pentru determinarea primei de risc de referinţă se vor utiliza date agregate la nivelul pieţei RCA privind expunerea la risc şi daunele întâmplate în perioada de referinţă şi avizate până la sfârşitul acesteia, fie că sunt daune plătite, fie că sunt în rezerva de daune avizate constituită la sfârşitul perioadei de referinţă, pe categorii de vehicule şi criterii de risc, aşa cum sunt definite la art. 2 alin. (2) şi alin. (3), pentru a determina frecvenţa daunelor istorică, dauna medie istorică şi impactul daunelor întâmplate şi neavizate, precum şi pentru stabilirea tendinţelor.(3) Perioada de referinţă pentru datele istorice utilizate în determinarea primei de risc de referinţă va cuprinde istoricul aferent ultimilor 5 ani de eveniment anteriori celui în care se efectuează calculul.(4) În cazul autoturismelor, tip asigurat persoane fizice, prima de risc de referinţă se modelează utilizând modele liniare generalizate, denumite în continuare GLM, pentru frecvenţa daunelor şi dauna medie, prin crearea de segmente în funcţie de criteriile de risc.(5) În cazul altor categorii decât cele prevăzute la alin. (1), prima de risc de referinţă se estimează prin analiză univariată, denumită în continuare UNIV, ca produs dintre frecvenţa daunelor şi dauna medie aferente fiecărei categorii, ţinând cont de criteriile de risc stabilite.(6) În cazul în care daunele mari conduc la distorsionarea semnificativă a rezultatelor la nivel de segment omogen cu cea mai mare granularitate, istoricul daunelor poate fi ajustat prin eliminarea daunelor mari cuantificate în funcţie de distribuţia daunelor şi redistribuirea ulterioară a acestora în mod uniform. Articolul 5Determinarea tarifului de referinţă Pentru determinarea tarifului de referinţă se vor lua în considerare: a)date privind structura portofoliului istoric pe clase de bonus/malus, pentru a cuantifica ajustarea tarifului rezultat la categoria de tarif pentru clasa de bonus/malus B0, astfel cum aceasta este definită conform prevederilor legale în vigoare; b)cheltuieli de administrare şi de achiziţie determinate ca procent din prima brută; c)profit. Articolul 6 Intrarea în vigoare Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării. Prim-vicepreşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară, Gheorghe-Cornel Coca Constantinescu ANEXĂDeterminarea tarifelor de referinţă
(1) Prima de risc de referinţă se calculează utilizând următoarea formulă:
în care: dauna medie - dauna medie istorică, inclusiv factorul de încărcare de siguranţă şi factorul de încărcare aferent daunelor mari, după caz; IBNR - factorul de încărcare aferent rezervei de daune întâmplate, dar neavizate sau insuficient avizate; f - rata anuală de modificare a frecvenţei daunelor, respectiv trendul frecvenţei daunelor; i - rata anuală de modificare a inflaţiei daunelor, respectiv trendul severităţii daunelor; t - diferenţa în ani dintre data medie de apariţie a daunelor din perioada de aplicare a tarifului şi data medie de apariţie a daunelor din perioada de analiză.
(2) Tariful de referinţă se calculează utilizând următoarea formulă:
în care: ch - cheltuielile de administrare şi de achiziţie ale asiguratorilor; p - marja de profit; bm - încărcarea aferentă sistemului bonus/malus.