LISTA Nr. 1237
din 24 noiembrie 2010
prin care s-a constatat ca
unele texte din Legea privind sistemul unitar de pensii publice, precum si
legea în ansamblul sau sunt constitutionale.
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 785 din 24 noiembrie 2010
Nu împărtăşim, pentru considerentele pe care le vom
arăta în continuare, soluţia adoptată prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie
2010, cu votul majorităţii judecătorilor Curţii Constituţionale, prin care s-a
constatat că unele texte din Legea privind sistemul unitar de pensii
publice, precum şi legea în ansamblul său sunt constituţionale.
Criticile de neconstituţionalitate au vizat, pe de o
parte, aspecte de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la procedura de
adoptare a legii în ansamblul său, iar pe de altă parte, aspecte de
neconstituţionalitate intrinsecă a unor texte din cuprinsul legii supuse
controlului. Ne vom referi doar la unele aspecte.
A. Cu privire la criticile
de neconstituţionalitate extrinsecă
1. Autorii obiecţiei susţin încălcarea prevederilor
art. 67 şi art. 76 alin. (1) din Constituţie întrucât, la momentul votului
final asupra legii, nu a fost asigurat cvorumul legal de şedinţă - 167 de
deputaţi -, în sală fiind prezenţi în jur de 80 de deputaţi. Ca atare, nu se
putea întruni nici majoritatea prevăzută de Constituţie pentru adoptarea proiectului de lege, care are caracter
de lege organică.
In conformitate cu prevederile art. 67 din Constituţie
-Actele juridice şi cvorumul legal, „Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi,
hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor", iar potrivit art.
76 alin. (1), „Legile organice [...] se adoptă cu votul majorităţii membrilor
fiecărei Camere".
Textul constituţional al art. 67 prevede doar cvorumul
pentru adoptarea unui act juridic, care este, de altfel, singurul „cvorum
legal" prevăzut de Constituţie.
Pentru ca votul să aibă loc, condiţia este existenţa
cvorumului. Se impune însă a face o distincţie între cvorumul de vot, prin care
se înţelege numărul minim de deputaţi prezenţi pentru ca votul să poată avea
loc, şi majoritatea minimă pentru ca un proiect de lege să poată fi votat şi
adoptat. Aşadar, cvorumul de vot este o condiţie a votării, el este prealabil
votării.
Sintagma „în prezenţa
majorităţii membrilor" din art. 67 priveşte exclusiv „votul final" când se adoptă un proiect de lege în ansamblu, nu şi faza de
dezbateri pe articole a unui proiect de lege pentru care condiţia de cvorum este de domeniul regulamentelor
celor două Camere ale Parlamentului, precum şi a şedinţelor comune ale Camerei
Deputaţilor şi Senatului, în concordanţă cu art. 64 alin. (1) teza întâi din
Constituţie.
Cu referire la susţinerile că la momentul votului final
asupra legii în sală mai erau 80 de deputaţi, sunt de semnalat următoarele
aspecte:
La reluarea lucrărilor, preşedintele Camerei
Deputaţilor a anunţat că din totalul celor 333 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 181,
fiind absenţi 152.
Din derularea votului, aşa cum este consemnat în
stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din data de 15 septembrie 2010, se
constată că acesta a fost exprimat atât prin mijloace electronice, cât şi prin
ridicarea mâinii.
In prima parte a lucrărilor şedinţei, la ora 21,46,
erau prezenţi în sala de şedinţe 209 deputaţi, moment
în care Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PD
a părăsit sala de şedinţe. La ora 21,55, în continuarea dezbaterilor asupra
proiectului de lege, erau prezenţi 171 de deputaţi; după acest moment,
Grupul parlamentar al PNL a părăsit sala de şedinţe. La ora 21,57, odată cu
respingerea unui amendament la lege, mai erau prezenţi, potrivit votului
electronic, 135 de
deputaţi, iar la ora 22,15 erau prezenţi 120 de deputaţi. La ora 22,35, la momentul ultimului vot electronic, prezenţa era de 115 deputaţi. După acest vot, liderul
Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Mircea Nicu-Toader, are o
intervenţie: „Doamnă preşedinte, tot încercăm pe voturi, ne numărăm de 10 ori
şi nici nu apare pe sistemul acesta de numărare electronic, vă rog să fiţi de
acord, şi solicităm şi plenului, un vot deschis şi atunci va merge şi mai
repede." Această propunere - vot deschis prin ridicarea mâinii - a fost
adoptată cu 137 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 15 abţineri, ceea ce înseamnă
că în sală erau prezenţi 153 de deputaţi; la votul imediat următor dat asupra art. 162 alin. (1)
din proiectul de lege, se constată că în sală erau prezenţi 160 de deputaţi; la art. 167 au fost
exprimate 157 de voturi pentru şi 6 abţineri, iar la art. 182 au votat pentru
160 de deputaţi şi s-au abţinut 5; votul final asupra proiectului de lege a
consemnat o prezenţă de 175 de deputaţi - 170 de voturi pentru, două voturi împotrivă şi 3
abţineri, ceea ce ar duce la concluzia că legea, conform stenogramei, a fost
adoptată cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală
-, şedinţa încheindu-se imediat la ora 23,30, potrivit stenogramei.
Prezenţa unui număr fluctuant de deputaţi la lucrările
Camerei, modul anevoios în care au decurs operaţiunile de numărare efectuate
doar de unul dintre secretarii de şedinţă şi de anunţare a rezultatului votului
într-un interval extrem de scurt între cele două operaţiuni scot în evidenţă
imposibilitatea stabilirii efective a numărului de deputaţi aflaţi în sală la
finalul şedinţei, necesar, pe de o parte, pentru constatarea cvorumului legal
în sensul art. 67, iar, pe de altă parte, pentru adoptarea proiectului de lege,
cu respectarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală.
In plus, potrivit art. 33 lit. b) din Regulamentul
Camerei Deputaţilor, preşedintele „conduce lucrările plenului Camerei
Deputaţilor, asistat obligatoriu de 2 secretari, şi asigură menţinerea ordinii
în timpul dezbaterilor, precum şi respectarea prevederilor prezentului regulament",
iar în conformitate cu dispoziţiile art. 111 alin. (1) din acelaşi regulament,
„proiectul de lege sau propunerea legislativă, în forma rezultată din
dezbaterea pe articole, se supune Camerei spre adoptare în condiţiile
existenţei cvorumului legal". Totodată, art. 129 alin. (6) prevede că înainte de votare preşedintele poate cere verificarea cvorumului,
iar conform alin. (7), dacă în sala de şedinţe nu se află majoritatea
deputaţilor, preşedintele amână votarea până la întrunirea cvorumului legal. Or,
această verificare nu s-a efectuat, deşi, faţă de cele arătate, se impunea a se
stabili, fără echivoc, dacă la votul final cvorumul necesar era asigurat. Aşa,
s-a ajuns să planeze suspiciunea că cvorumul şi rezultatul votului final ar fi
fost viciate.
2. O altă critică de
neconstituţionalitate extrinsecă se referă la
încălcarea prevederilor art. 65 alin. (2) lit. j), ale art. 73 alin. (3) lit.
c) şi ale art. 75 alin. (4) din Constituţie, ca urmare a eliminării pensiilor
de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor prin adoptarea unei reglementări
care nu era de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor, ci trebuia
adoptată în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului.
Această susţinere este întemeiată.
Prin reglementările adoptate, pensiile de serviciu ale
deputaţilor şi senatorilor au devenit la început, potrivit dispoziţiilor art. 1
lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul
pensiilor, „pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de
pensii şi alte drepturi de asigurări sociale".
Ulterior, în conformitate cu dispoziţiile art. 171 din
legea supusă controlului de constituţionalitate, pensiile prevăzute la art. 1
din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,
printre care la art. 1 lit. f) sunt prevăzute şi pensiile de serviciu ale
deputaţilor şi senatorilor, devin pensii în înţelesul legii criticate.
Pe cale de consecinţă, atât Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cât şi
dispoziţiile art. 49-51 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi
al senatorilor au fost abrogate expres, potrivit art. 196 lit. a) şi g) din
legea contestată la Curtea Constituţională.
Aceste operaţiuni legislative succesive, având drept rezultat
abrogarea expresă a normelor pe care le-am indicat, nu pot fi considerate, aşa
cum se afirmă în decizie, „decât o operaţiune tehnico-legislativă de corelare a
prevederilor actului normativ adoptat cu cele existente în alte legi ce
reglementează pensiile speciale, respectiv măsuri în domeniul pensiilor".
Abrogarea unor texte dintr-o lege adoptată în şedinţa comună a celor două Camere, aşa cum este Legea nr.
96/2006, nu poate avea loc în procesul legislativ desfăşurat în şedinţe
separate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.
Potrivit dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. c) din
Legea fundamentală, statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea
indemnizaţiilor şi a celorlalte drepturi ale acestora se reglementează prin
lege organică, iar conform prevederilor art. 65 alin. (2) lit. j) şi ale art.
76 alin. (1) din Constituţie, stabilirea statutului deputaţilor şi al
senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora au
loc în şedinţa comună a celor două Camere şi se adoptă cu votul majorităţii
deputaţilor şi senatorilor.
Faţă de cele menţionate, abrogarea dispoziţiilor art.
49-51 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor în
şedinţe separate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului contravine textelor constituţionale
invocate mai sus.
B. In ceea ce
priveşte criticile referitoare la neconstituţionalitatea intrinsecă a legii
Legea privind sistemul unitar de pensii publice încalcă
sub aspectul micşorării valorii punctului de pensie şi al recalculării
pensiilor speciale principiul neretroactivităţii legii, aşa cum este prevăzut de art. 15 alin. (2) din
Constituţie, potrivit căruia „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia
legii penale sau contravenţionale mai favorabile".
Se cunoaşte că o lege se aplică numai situaţiilor
născute după adoptarea ei, şi nu situaţiilor anterioare intrării ei în vigoare.
In speţă, pensiile deja calculate şi pensiile speciale deja aflate în plată
sunt drepturi care s-au născut anterior Legii privind sistemul unitar de pensii
publice.
In asemenea condiţii, această lege nu se aplică
situaţiilor definitiv constituite, modificate sau stinse, precum şi efectelor
juridice produse de legile anterioare, potrivit adagiului tempus regit actum.
Or, sub acest aspect se impune a se sublinia că
micşorarea valorii punctului de pensie stabilit de Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi recalcularea
tuturor celorlalte pensii ocupaţionale (speciale) aflate deja în plată
determină modificarea regimului juridic al acestor pensii stabilite în baza
unor legi anterioare în vigoare, încălcându-se astfel principiul
neretroactivităţii legii, ajungându-se la pierderea unor drepturi câştigate. In
acest sens, Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 precizează că „noile reglementări
nu pot fi aplicate cu efecte retroactive,
respectiv în privinţa cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru
viitor, începând cu data intrării lor în vigoare".
Decizia Curţii Constituţionale nr. 57 din 26 ianuarie
2006 a statuat că „orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data
intrării sale în vigoare, pentru a se respecta principiul neretroactivităţii
legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie".
Mai mult, Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007 a
reţinut că, „în cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al
pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va
acorda în continuare pensia anterior stabilită şi aflată în plată, fără a se
aduce vreo atingere drepturilor legal câştigate anterior".
Sugestivă este prezentarea în literatura de
specialitate a faptului că, „dacă legea nouă nu ar respecta ceea ce s-a făcut
în cadrul prevederilor legii vechi, încrederea ar dispărea şi, odată cu ea,
ar fi atinsă şi autoritatea legii" (Tr. Ionescu şi colaboratorii, în Tratat
de drept civil, Partea generală, Editura Academiei,
1967, p. 77).
Or, principiul legalităţii reprezintă un principiu
esenţial al statului de drept, ce trebuie respectat inclusiv de legiuitor.
Judecător,
Ion Predescu
Judecător,
Acsinte Gaspar
Judecător,
Aspazia Cojocaru
Judecător,
Tudorel Toader