LEGE
Nr. 78 din 8 noiembrie 1993
pentru ratificarea Conventiei privind protectia fizica a materialelor nucleare,
semnata la Viena la 3 martie 1980
ACT EMIS DE: PARLAMENT
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 265 din 15 noiembrie 1993
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Conventia privind protectia fizica a materialelor nucleare,
semnata la Viena la 3 martie 1980.
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 21 septembrie 1993, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
p. PRESEDINTELE SENATUI
DORU IOAN TARACILA
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 26
octombrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia
Romaniei.
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
IOAN GAVRA
CONVENTIE
privind protectia fizica a materialelor nucleare*)
*) Traducere.
Statele parti la prezenta conventie,
recunoscand dreptul tuturor statelor de a dezvolta aplicatiile energiei
nucleare in scopuri pasnice si interesul lor legitim pentru avantajele ce pot
rezulta din aceasta,
convinse de necesitatea inlesnirii cooperarii internationale pentru
aplicatiile pasnice ale energiei nucleare,
dorind sa indeparteze riscurile care ar putea decurge din dobandirea si
folosirea ilicita a materialelor nucleare,
convinse ca infractiunile referitoare la materialele nucleare sunt motive
de preocupare in cel mai inalt grad si ca este necesar de a se lua de urgenta
masuri corespunzatoare si eficace pentru a asigura prevenirea, descoperirea si
reprimarea acestor infractiuni,
constiente de necesitatea unei cooperari internationale in vederea
stabilirii, in conformitate cu legislatia nationala a fiecarui stat parte si cu
prezenta conventie, de masuri eficace pentru a asigura protectia fizica a
materialelor nucleare,
convinse ca prezenta conventie trebuie sa faciliteze transferul in deplina
securitate al materialelor nucleare,
subliniind, totodata, importanta pe care o prezinta protectia fizica a
materialelor nucleare in timpul utilizarii, depozitarii si transportului pe
teritoriul national,
recunoscand importanta asigurarii unei protectii fizice eficace a
materialelor nucleare utilizate in scopuri militare si intelegand ca aceste
materiale fac si vor continua sa faca obiectul unei protectii fizice riguroase,
au convenit ceea ce urmeaza:
Art. 1
Pentru scopurile prezentei conventii:
a) prin materiale nucleare se intelege: plutoniu, cu exceptia plutoniului a
carui concentratie izotopica in plutoniu 238 depaseste 80%; uraniu 233; uraniu
imbogatit in uraniu 235 sau 233; uraniu continand amestecul de izotopi care se
gasesc in natura altfel decat sub forma de minereu sau de reziduu de minereu;
orice material continand unu sau mai multe din elementele mentionate mai sus;
b) prin uraniu imbogatit in uraniu 235 sau uraniu 233 se intelege uraniu
continand fie uraniu 235, fie uraniu 233, fie acesti doi izotopi intr-o astfel
de cantitate incat raportul dintre suma acestor doi izotopi si izotopul 238 sa
fie superior raportului dintre izotopul 235 si izotopul 238 din uraniu natural;
c) prin transport nuclear international se intelege transportul unei
incarcaturi de materiale nucleare cu orice mijloc de transport care urmeaza sa
treaca frontierele statului pe teritoriul caruia isi are originea, incepand cu
plecarea sa dintr-o instalatie a expeditorului din acest stat si pana la
sosirea sa intr-o instalatie a destinatarului pe teritoriul statului de
destinatie finala.
Art. 2
1. Prezenta conventie se aplica materialelor nucleare folosite in scopuri
pasnice in cursul transportului international.
2. Cu exceptia art. 3, 4 si a paragrafului 3 al art. 5, prezenta conventie
se aplica, de asemenea, materialelor nucleare folosite in scopuri pasnice in
timpul utilizarii, depozitarii si transportului pe teritoriul national.
3. Independent de angajamentele asumate in mod expres de statele parti in
articolele mentionate in paragraful 2 in ceea ce priveste materialele nucleare
folosite in scopuri pasnice in timpul utilizarii, depozitarii si transportului pe
teritoriul national, nici o prevedere din prezenta conventie nu poate fi
interpretata ca limitand drepturile suverane ale unui stat referitoare la
utilizarea, depozitarea si transportul acestor materiale nucleare pe teritoriul
national.
Art. 3
Fiecare stat parte adopta dispozitiile necesare in conformitate cu
legislatia sa nationala si cu dreptul international pentru ca, in masura
posibilului, in timpul transportului nuclear international, materialele
nucleare care se afla pe teritoriul sau sau la bordul unei nave ori al unei
aeronave care tine de competenta sa, in masura in care aceasta nava sau
aeronava participa la transport avand ca destinatie sau plecand din acest stat,
sa fie protejate potrivit nivelurilor enuntate in anexa nr. I.
Art. 4
1. Fiecare stat parte exporta materiale nucleare sau autorizeaza exportul
acestora numai daca a primit asigurarea ca aceste materiale vor fi protejate,
in timpul transportului nuclear international, conform nivelurilor enuntate in
anexa nr. I.
2. Fiecare stat parte importa materiale nucleare sau autorizeaza importul
acestora dintr-un stat care nu este parte la prezenta conventie numai daca a
primit asigurarea ca aceste materiale vor fi protejate in timpul transportului
nuclear international, conform nivelurilor enuntate in anexa nr. I.
3. Un stat parte autorizeaza tranzitul pe teritoriul sau al materialelor
nucleare intre state care nu sunt parti la prezenta conventie, pe cai terestre
sau pe cai navigabile, ori in aeroporturile sau porturile maritime numai daca,
in masura posibilului, a primit asigurarea ca aceste materiale vor fi protejate
in timpul transportului international, conform nivelurilor enuntate in anexa
nr. I.
4. Fiecare stat parte aplica, potrivit legislatiei sale nationale, nivelurile
de protectie fizica enuntate in anexa nr. I materialelor nucleare transportate
dintr-o parte a acestui stat intr-o alta parte a aceluiasi stat, folosind apele
internationale sau spatiul aerian international.
5. Statul parte tinut sa obtina asigurarea ca materialele nucleare vor fi
protejate potrivit nivelurilor enuntate in anexa nr. I, in conformitate cu
paragrafele 1 - 3 de mai sus, va stabili si va informa, in prealabil, statele
pe teritoriul carora aceste materiale vor tranzita pe cai terestre sau
navigabile si statele in ale caror aeroporturi sau porturi maritime sunt
prevazute escale.
6. Responsabilitatea obtinerii asigurarii mentionate in paragraful 1 poate
fi transferata, prin acord mutual, statului parte care participa la transport
in calitate de stat importator.
7. Nici o prevedere din prezentul articol nu trebuie interpretata ca
afectand in vreun fel oarecare suveranitatea si jurisdictia teritoriala a unui
stat, in special asupra spatiului aerian si a marii teritoriale a acestui stat.
Art. 5
1. Statele parti desemneaza si isi indica reciproc, direct sau prin
intermediul Agentiei Internationale pentru Energia Atomica, serviciile lor
centrale si persoanele de legatura care sunt insarcinate sa asigure protectia
fizica a materialelor nucleare si sa coordoneze operatiunile de recuperare si
interventie in caz de insusire, de folosire sau de modificare ilicita a
materialelor nucleare sau in caz de amenintare credibila cu unul dintre aceste
acte.
2. In caz de furt, de furt calificat sau de orice alta dobandire ilicita de
materiale nucleare, ori in caz de amenintare credibila cu un astfel de act,
statele parti, in conformitate cu legislatia lor nationala, vor coopera si vor
acorda asistenta, in masura posibilului, pentru recuperarea si protectia
acestor materiale, oricarui alt stat care ar solicita acest lucru. In
particular:
a) un stat parte va lua masurile necesare pentru a informa cat mai curand
posibil celelalte state care ar putea fi interesate de orice furt, furt calificat
sau alta dobandire ilicita de materiale nucleare sau de amenintare credibila cu
un astfel de act si pentru a informa, daca este cazul, organizatiile
internationale;
b) in functie de necesitati, statele parti interesate fac schimb de
informatii intre ele sau cu organizatiile internationale, in scopul protejarii
materialelor nucleare amenintate, verificarii integritatii conteinerelor de
transport sau recuperarii materialelor nucleare ilicit insusite; ele:
(i) isi coordoneaza eforturile pe cale diplomatica si prin alte mijloace
prevazute de comun acord;
(ii) isi acorda asistenta la cerere;
(iii) asigura restituirea materialelor nucleare furate sau disparute in
urma evenimentelor mai sus mentionate.
Modalitatile concrete ale acestei cooperari sunt stabilite de statele parti
interesate.
3. Statele parti coopereaza si se consulta, in masura in care este necesar,
direct sau prin intermediul organizatiilor internationale, in vederea obtinerii
de indrumari asupra conceptiei, intretinerii si imbunatatirii sistemelor de
protectie fizica a materialelor nucleare in cursul transportului international.
Art. 6
1. Statele parti iau masuri corespunzatoare, compatibile cu legislatia lor
nationala, pentru a proteja caracterul confidential al oricarei informatii pe
care o primesc cu acest titlu, in virtutea prevederilor prezentei conventii, de
la un alt stat parte sau cu ocazia participarii lor la o activitate efectuata
in aplicarea prezentei conventii. Atunci cand statele parti comunica in mod confidential
informatii organizatiilor internationale, se vor lua masuri pentru a asigura
protectia caracterului confidential al acestor informatii.
2. In virtutea prezentei conventii, statele parti nu sunt tinute sa
furnizeze informatii pe care legislatia lor nationala nu permite sa fie
comunicate sau care ar putea compromite securitatea lor nationala ori protectia
fizica a materialelor nucleare.
Art. 7
1. Faptul de a comite cu intentie unul dintre actele urmatoare:
a) primirea, detinerea, folosirea, cedarea, modificarea, instrainarea sau
dispersarea materialelor nucleare, fara a fi abilitat, si care cauzeaza sau
poate cauza moartea sau rani grave altei persoane sau daune considerabile
bunurilor materiale;
b) furtul simplu sau furtul calificat de materiale nucleare;
c) deturnarea sau orice alta insusire fara just temei de materiale
nucleare;
d) faptul de a pretinde materiale nucleare prin amenintare, recurgere la
forta sau prin orice alta forma de intimidare;
e) amenintarea:
(i) de a folosi materialele nucleare pentru a omori sau a rani grav alta
persoana sau de a cauza daune considerabile bunurilor;
(ii) de a comite una dintre infractiunile descrise la alin. b) in scopul de
a constrange o persoana fizica sau juridica, o organizatie internationala sau
un stat sa faca sau sa se abtina de la a face un act;
f) tentativa de a comite una dintre infractiunile descrise la alin. a), b)
sau c);
g) participarea la una dintre infractiunile descrise la alin. a) - f); este
considerat de orice stat parte ca o infractiune pasibila de pedeapsa in
virtutea dreptului sau intern.
2. Fiecare stat parte aplica infractiunilor prevazute in prezentul articol
pedepse corespunzatoare, proportional cu gravitatea acestor infractiuni.
Art. 8
1. Fiecare stat parte adopta masurile eventual necesare pentru a stabili
competenta sa de a judeca infractiunile mentionate in art. 7, in cazurile de
mai jos:
a) cand infractiunea este comisa pe teritoriul acestui stat sau la bordul
unei nave ori aeronave inmatriculate in acest stat;
b) cand autorul prezumat al infractiunii este un cetatean al acestui stat.
2. Fiecare stat parte adopta, de asemenea, masurile eventual necesare
pentru a stabili competenta sa de a judeca aceste infractiuni cand autorul
prezumat al infractiunii se gaseste pe teritoriul sau si acest stat nu-l
extradeaza, in conformitate cu art. 11, intr-unul dintre statele mentionate in
paragraful 1.
3. Prezenta conventie nu inlatura nici o competenta penala exercitata in
conformitate cu legislatia nationala.
4. In afara statelor parti mentionate in paragrafele 1 si 2, orice stat
parte poate sa-si stabileasca competenta, potrivit dreptului international,
pentru a cunoaste infractiunile mentionate in art. 7, cand ia parte la un
transport nuclear international in calitate de stat exportator sau importator
de materiale nucleare.
Art. 9
Daca apreciaza ca imprejurarile o justifica, statul parte pe teritoriul
caruia se gaseste autorul prezumat al infractiunii recurge, in conformitate cu
legislatia sa nationala, la masuri corespunzatoare, inclusiv detentia, pentru a
asigura prezenta acestui autor prezumat in scopurile urmaririi judiciare sau
extradarii. Masurile luate in termenii prezentului articol sunt notificate fara
intarziere statelor tinute sa-si stabileasca competenta lor conform
dispozitiilor art. 8 si, daca este nevoie, tuturor celorlalte state implicate.
Art. 10
Statul parte pe teritoriul caruia se gaseste autorul prezumat al
infractiunii, daca nu-l extradeaza pe acesta din urma, supune cazul, fara nici
o exceptie si fara intarziere nejustificata, autoritatilor sale competente
pentru exercitarea actiunii penale potrivit unei proceduri, conform legislatiei
acestui stat.
Art. 11
1. Infractiunile mentionate in art. 7 sunt de drept considerate ca facand
parte din cazurile de extradare prevazute in orice tratat de extradare in
vigoare intre statele parti. Statele parti se angajeaza sa includa aceste
infractiuni intre cazurile de extradare care s-ar incheia intre ele.
2. Daca un stat parte, care subordoneaza extradarea existentei unui tratat,
primeste o cerere de extradare de la un stat parte cu care nu este legat
printr-un tratat de extradare, el poate considera prezenta conventie ca fiind
baza juridica a extradarii cu privire la infractiunile mentionate mai sus.
Extradarea este supusa celorlalte conditii prevazute de legislatia statului
solicitat.
3. Statele parti, care nu subordoneaza extradarea existentei unui tratat,
recunosc aceste infractiuni drept cazuri de extradare intre ele in conditiile
prevazute de legislatia statului solicitat.
4. Intre statele parti, fiecare dintre aceste infractiuni este considerata,
in scopurile extradarii, ca fiind comisa atat la locul savarsirii ei, cat si pe
teritoriul statelor parti tinute sa-si stabileasca competenta in conformitate
cu dispozitiile paragrafului 1 al art. 8.
Art. 12
Oricare persoana impotriva careia este angajata o procedura in temeiul
uneia dintre infractiunile prevazute in art. 7 beneficiaza de un tratament
echitabil in toate fazele procedurii.
Art. 13
1. Statele parti isi acorda reciproc ajutorul judiciar cel mai larg posibil
in orice procedura penala referitoare la infractiunile prevazute in art. 7,
inclusiv in ceea ce priveste comunicarea elementelor de proba de care ele
dispun si care sunt necesare in scopul urmaririi. In toate cazurile, legea
aplicabila pentru indeplinirea unei cereri de intrajutorare este cea a statului
solicitat.
2. Dispozitiile paragrafului 1 nu afecteaza obligatiile ce decurg din orice
alt tratat, bilateral sau multilateral, care reglementeaza sau va reglementa
toata sau o parte din intrajutorarea judiciara in materie penala.
Art. 14
1. Fiecare stat parte informeaza pe depozitar despre legile si
reglementarile care produc efecte asupra prezentei conventii. Depozitarul
comunica periodic aceste informatii tuturor statelor parti.
2. Statul parte pe teritoriul caruia autorul prezumat al unei infractiuni
este supus urmaririi comunica, in masura posibilului, in primul rand,
rezultatul procedurii statelor direct interesate. Statul parte comunica, de
asemenea, rezultatul procedurii depozitarului, care informeaza despre aceasta
celelalte state.
3. Cand o infractiune priveste materialele nucleare utilizate in scopuri
pasnice in timpul folosirii, depozitarii sau transportului lor pe teritoriul
national si atat autorul prezumat al infractiunii, cat si materialele nucleare
raman pe teritoriul statului parte unde s-a comis infractiunea, nici o prevedere
din prezenta conventie nu va fi interpretata ca implicand, pentru acest stat
parte, obligatia de a furniza informatii asupra procedurilor penale referitoare
la aceasta infractiune.
Art. 15
Anexele la prezenta conventie fac parte integranta din aceasta.
Art. 16
1. La 5 ani dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii, depozitarul va
convoca o conferinta a statelor parti, in scopul de a examina aplicarea
conventiei si de a proceda la evaluarea sa in ceea ce priveste preambulul,
totalitatea partii dispozitive si anexele, tinand seama de situatia ce va
exista atunci.
2. Dupa aceasta, la intervale de cel putin 5 ani, majoritatea statelor
parti poate obtine convocarea unor conferinte ulterioare avand acelasi
obiectiv, prezentand, in acest scop, o propunere depozitarului.
Art. 17
1. In cazul unui diferend intre doua sau mai multe state parti privind
interpretarea sau aplicarea conventiei, aceste state parti se consulta in
vederea reglementarii diferendului pe cale de negociere sau prin orice alt
mijloc pasnic de reglementare a diferendelor, acceptabil tuturor partilor la
diferend.
2. Orice diferend de aceasta natura care nu poate fi reglementat in modul
prescris in paragraful 1 este, la cererea oricarei parti la acest diferend,
supus arbitrajului sau trimis spre decizie Curtii Internationale de Justitie.
Daca, in termen de 6 luni de la data cererii de arbitraj, partile la diferend
nu reusesc sa se puna de acord asupra organizarii arbitrajului, o parte poate
cere presedintelui Curtii Internationale de Justitie sau secretarului general
al Organizatiei Natiunilor Unite sa desemneze unu sau mai multi arbitri. In caz
de conflict intre cererile partilor la diferend, primeaza cererea adresata
secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
3. Orice stat parte, in momentul in care semneaza prezenta conventie, o
ratifica, o accepta, o aproba sau adera la aceasta, poate sa declare ca nu se
considera legat de una ori de alta sau de ambele proceduri de reglementare a
diferendelor enuntate in paragraful 2 al prezentului articol. Celelalte state
parti nu sunt legate de o procedura de reglementare a diferendelor prevazuta in
paragraful 2 fata de un stat parte care a formulat o rezerva cu privire la
aceasta procedura.
4. Orice stat parte care a formulat o rezerva, potrivit dispozitiilor
paragrafului 3 al prezentului articol, poate, in orice moment, sa retraga
aceasta rezerva printr-o notificare adresata depozitarului.
Art. 18
1. Prezenta conventie este deschisa spre semnare tuturor statelor la sediul
Agentiei Internationale pentru Energia Atomica, la Viena, si la sediul
Organizatiei Natiunilor Unite, la New York, cu incepere de la 3 martie 1980
pana la intrarea sa in vigoare.
2. Prezenta conventie este supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii
statelor semnatare.
3. Dupa intrarea ei in vigoare, prezenta conventie va fi deschisa spre
aderare tuturor statelor.
4. a) Prezenta conventie este deschisa spre semnare sau aderare
organizatiilor internationale si organizatiilor regionale avand un caracter de
integrare sau un alt caracter, cu conditia ca fiecare dintre aceste organizatii
sa fie constituita din state suverane si sa aiba competente de a negocia,
incheia si aplica acorduri internationale in domeniile reglementate de prezenta
conventie.
b) In domeniile de competenta lor, aceste organizatii in numele lor
propriu, exercita drepturile si isi asuma responsabilitatea pe care prezenta
conventie le atribuie statelor parti.
c) Devenind parte la prezenta conventie, o astfel de organizatie comunica
depozitarului o declaratie in care arata care sunt statele membre si care
articole ale prezentei conventii nu-i sunt aplicabile.
d) O astfel de organizatie nu dispune de vot propriu in plus fata de cele
ale statelor sale membre.
5. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare
sunt depuse pe langa depozitar.
Art. 19
1. Prezenta conventie intra in vigoare in cea de-a treizecea zi care
urmeaza datei de depunere, pe langa depozitar, a celui de-al douazeci si unulea
instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
2. Pentru fiecare dintre statele care ratifica conventia, o accepta, o
aproba sau adera la aceasta, dupa depunerea celui de-al douazeci si unulea
instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare, conventia intra in
vigoare in a treizecea zi dupa depunerea de catre acest stat a instrumentului
sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
Art. 20
1. Fara a aduce prejudicii prevederilor art. 16, un stat parte poate
propune amendamente la prezenta conventie. Amendamentul propus este supus
depozitarului, care-l comunica imediat tuturor statelor parti. Daca majoritatea
statelor parti cere depozitarului sa convoace o conferinta pentru a studia amendamentele
propuse, depozitarul invita toate statele parti sa asiste la o astfel de
conferinta, care se va deschide la cel putin 30 de zile dupa expedierea
invitatiilor. Orice amendament adoptat la conferinta cu o majoritate de doua
treimi a statelor parti este comunicat imediat de catre depozitar tuturor
statelor parti.
2. Amendamentul intra in vigoare, pentru fiecare stat parte care depune
instrumentul sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentului,
in a treizecea zi dupa data la care doua treimi din statele parti au depus
instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau de aprobare pe langa
depozitar. Amendamentul intra atunci in vigoare, pentru orice alt stat parte,
in ziua in care acest stat parte depune instrumentul sau de ratificare, de
acceptare sau de aprobare a amendamentului.
Art. 21
1. Orice stat parte poate denunta prezenta conventie printr-o notificare
scrisa facuta depozitarului.
2. Denuntarea produce efecte in a o suta optzecea zi de la data la care
depozitarul a primit notificarea.
Art. 22
Depozitarul notifica fara intarziere tuturor statelor:
a) fiecare semnare a prezentei conventii;
b) fiecare depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de
aprobare sau de aderare;
c) orice formulare sau retragere a unei rezerve facute in conformitate cu
art. 17;
d) orice comunicare facuta de o organizatie potrivit paragrafului 4 c) al
art. 18;
e) intrarea in vigoare a prezentei conventii;
f) intrarea in vigoare a oricarui amendament la prezenta conventie;
g) orice denuntare facuta in virtutea art. 21.
Art. 23
Originalul prezentei conventii, ale carei versiuni in limbile araba,
chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola sunt deopotriva autentice, va fi
depus pe langa directorul general al Agentiei Internationale pentru Energia
Atomica, care va face sa parvina copii certificate dupa aceasta tuturor
statelor.
Drept pentru care subsemnatii, autorizati in buna si cuvenita forma, au
semnat prezenta conventie, deschisa spre semnare la Viena si la New York la 3
martie 1980.
ANEXA 1
NIVELURILE DE PROTECTIE FIZICA
ce se aplica transporturilor internationale de materiale nucleare, asa cum sunt
definite in anexa nr. II
1. Nivelurile de protectie fizica ce se aplica in cursul depozitarii cu
ocazia transportului nuclear international:
a) materialele din categoria a III-a sunt depozitate intr-o zona cu acces
controlat;
b) materialele din categoria a II-a sunt depozitate intr-o zona permanent supravegheata
de catre paznici sau dispozitive electronice, inconjurata de o bariera
materiala comportand un numar limitat de puncte de intrare supuse unui control
corespunzator sau in orice zona prevazuta cu o protectie fizica de un grad
echivalent;
c) materialele din categoria I sunt depozitate intr-o zona protejata in
modul definit mai sus in ceea ce priveste categoria a II-a, dar in care accesul
nu este permis decat persoanelor recunoscute ca demne de incredere, si pusa sub
supravegherea paznicilor care sunt in legatura stransa cu unitati speciale de
interventie.
Masurile deosebite prevazute in acest context au ca obiect detectarea si
prevenirea oricarui atac, oricarui acces neautorizat sau oricarei sustrageri
neautorizate de materiale.
2. Nivelurile de protectie fizica ce se aplica transporturilor nucleare
internationale:
a) pentru materialele din categoriile a II-a si a III-a transportul se
efectueaza cu precautii deosebite comportand, in special, incheierea de
aranjamente prealabile intre expeditor, destinatar si transportor si a unui
acord prealabil intre persoanele fizice sau juridice depinzand de jurisdictia
si reglementarile statelor exportatoare si importatoare, care precizeaza
momentul, locul si modalitatile de transfer al responsabilitatii transportului;
b) pentru materialele din categoria I transportul se efectueaza cu
precautiile deosebite enuntate mai sus pentru transportul materialelor din
categoriile a II-a si a III-a si, in plus, sub supravegherea constanta a unei
escorte si in conditii care asigura o legatura stransa cu unitati speciale de
interventie;
c) pentru uraniul natural care se prezinta altfel decat sub forma de
minereu sau de reziduuri de minereu, protectia fizica pentru transportul de
cantitati ce depasesc 500 kg de uraniu comporta notificarea prealabila a
expedierii, specificand modul de transport, ora de sosire prevazuta si
confirmarea ca incarcatura a fost primita.
ANEXA 2
CATEGORISIREA MATERIALELOR NUCLEARE
--------------------------------------------------------------------------
Categoria
Materialul Forma ---------------------------------------
I II III^c)
--------------------------------------------------------------------------
1. Plutoniu^a) Neiradiat^b) 2 kg sau mai putin de 500 g sau mai
mai mult 2 kg, dar mai putin, dar mai
mult de 500 g mult de 15 g
2. Uraniu 235 Neiradiat^b)
- uraniu 5 kg sau mai putin de 1 kg sau mai
imbogatit 20% mai mult 5 kg, dar mai putin, dar mai
sau mai mult mult de 1 kg mult de 15 g
in 235 u
- uraniu - 10 kg sau mai mai putin de
imbogatit 10% mult 10 kg, dar mai
sau mai mult, mult de 1 kg
dar mai putin
de 20% in 235 u
- uraniu - - 10 kg sau mai
imbogatit mai mult
putin de 10%
in 235 u
3. Uraniu 233 Neiradiat^b) 2 kg sau mai putin de 500 g sau mai
mai mult 2 kg, dar mai putin, dar mai
mult de 500 g mult de 15 g
--------------------------------------------------------------------------
^a) Orice fel de plutoniu, cu exceptia celui la care concentratia izotopica
depaseste 80% in plutoniu 238.
^b) Materiale neiradiate intr un reactor sau materiale iradiate intr un
reactor, care dau un nivel de radiatii egal sau mai mic de 100 rad./h la
distanta de un metru fara ecran.
^c) Alti combustibili care, in virtutea continutului lor original de
materiale fisionabile, fac parte din categoria I sau a II a, inainte de
iradiere, pot intra in categoria direct inferioara daca nivelul de radiatii al
combustibilului depaseste 100 rad./h la distanta de un metru fara ecran.